Ieri cu un prieten am fost prin zona partiilor sinaiene…
Repornirea telegondolei precum si functionarea telescaunului de la Cota 1400 la Cota 2000 au dat acea imagine necesara domeniului schiabil al Sinaii. A fost prima zi de schi adevarat din acest sezon.
Piciorul Pietrei Arse, o zona clasica de avalanse…care ieri nu aveau cum sa se produca, nefiind intrunite conditiile…oricum zapada este foarte mare pe acel traseu, mai ales prin padure
Jos, Cota 1400, de la stanga la dreapta: cladirea mica din lemn este terasa „Corsy” recent deschisa, vila aceea de langa ea este un sanatoriu ridicat din bani publici si a fost realizata de Consiliul Judetean Prahova, mai exact este un loc de chefuit desi acolo sunt si salvamontisti care isi fac treaba, apoi cladirea cea mai mare este statia de telecabina, urmeaza statiile de telegondola si de telescaun, mai in capat cabana aceea din lemn este „La Sami”, iar acel colt de constructie de la marginea fotografiei este restaurantul Telefericului.
Aici se vede mai bine restaurantul Telefericului, vizavi de cabana lui Samoila. Intre cele doua locatii este Partia Noua, in stare foarte buna, inzapezita si artificial…se ajunge pe aceasta pana la statia de jos a telegondolei
Garduri pentru protectia schiorilor
De mic deprins cu tainele snowboard-ului
In zare Vf. cu Dor…ce avea un dor de venirea noastra :)
Si in departare muntii Baiului, ultima prelungire a Carpatilor Orientali
Traseul spre Complexul de la Piatra Arsa…este greu accesibil, daca vara se face cam o ora si jumatate, acum iarna prin nameti sunt toate sansele sa se ajunga la trei ore
Aproape de Varful cu Dor intinse zone de zapada inghetata modelata de vant
O bijuterie naturala…zapada era atat de inghetata ca am mers pe deasupra ei fara sa ne afundam
Stapanii inaltimilor, taipanii Bucegilor… si-au facut ca de fiecare data aparitia :)
Platforma varfului…un loc cu tot felul de legende si superstitii, sau nu…
Domeniul schiabil al Sinaii de pe partea vestica a muntelui Furnica, se schia pe toate partiile, si aici functionau telescaunele
De la Cota 2000 se cobora pe partia de langa garduri pana in Curmatura Varfului cu Dor…se si vede in poza cum unii schiori fac stanga, altul dreapta, alegand ori partiile estice orice cele dinspre vest :)
Privirea spre muntele Podu cu Florile mi-a reamintit o alergare de 5 ore din Sinaia si pana acolo…sa se duca zapada si va mai veni inca una sau mai multe
La intoarcere, am trecut pe la Cota 1400-schitul Sf. Ana-coborare pe Drumul Vechi pana in Sinaia…o zi splendida :)










Aşternere de clipe în splendoare nemărginită, întindere de hotare albe; multe aţi călcat, îndrăzninzii zăpezii, doi navigatori prin mări dalbe…acum, dacă ai mai fi surprins pentru posteritate copilul năstruşnic din cineva făcând tumbe prin omăt, ar fi fost neînchipuit de fermecător, precum i-a fost dată şi petrecerii întâmplării.
ApreciazăApreciază
Mai erau si altii pe acolo, navigatori spre intinderi albe, dar fiecare isi scria propria poveste cu muntele. Acele intamplari nastrusnice imortalizate ar fi fost in mare parte nedorite, au fost si prea rapid infaptuite. In schimb, a ramas amintirea unei clipe, pe care ne gandim sa o reinventam, cand i va veni momentul :)
ApreciazăApreciază
O asemenea reclama pt. domeniul schiabil Sinaia n-ar fi reusit s-o faca niciun specialist al Min.Tur. si Dezv. Dur. Totodata un splendid rezumat al excursiei de ieri.Perfecta imbinare:placut-util! Inca un aspect de luat in seama:am avut ocazia sa constat pe viu cat de multa lume te cunoaste si te respecta;pot sa ma mandresc cu o astfel de prietenie!
ApreciazăApreciază
Pai nu prea sunt specialisti ai ministerului prin Bucegi altfel turismul ar fi prins aripi de mult…asa ca nu exista concurenta :) si acum ca sa fiu „modest”, nu ca un functionar de prin minister ar avea vreo sansa :)
Unii ma stiu din tot felul de lucruri, mai bune si mai putine bune :))
ApreciazăApreciază
Taramuri albe, in varf de dor …
ApreciazăApreciază
Poveste scrisa cu randuri albe dar lizibile :) Uneori cam toate drumurile incep si se sfarsesc cu acel Varf!
ApreciazăApreciază
Păi, dacă e astfel precum spune „turista…”, nu prea mi-aş dori să mă aflu în preajma ta, pe cărări de multe; mi-e că le-aş rătăci, pierzându-mă în altceva…aşa, ca într-o privire…kidding. Bine că te-a însoţit cineva aparţinător regnului tău, cel masculin…nici nu vreau să mă gândesc ce i s-ar fi putut întâmpla altcuiva, aşa, ca în vreo fiică a Evei, vreo Afrodită, vreo Diană şi/sau alte cele.
ApreciazăApreciază
Adrian,
„ Nenea IANCU ” de la a cărui naștere s-au împlinit astăzi 160 de ani ar fi fost foarte mândru să fi fost contemporan cu tine, un adevărat străjer al BUCEGILOR !
O seară călduroasă !
Alioșa.
ApreciazăApreciază
Cred ca de mine se plictisea repede d-le Aliosa :) Daca va vedea pe dv, atunci da i-ar fi placut, sunt sigur! :)
ApreciazăApreciază
Intr-adevar… o splendoare (sur)prinsă în fotografii!
ApreciazăApreciază
O splendoare de alb.
ApreciazăApreciază
In raspunsul de ieri spuneai ca a fost (si cred ca inca e) un frrrig pe munte!! Dar eu am citit in ziarul Adevarul de astazi ca la Sinaia oamenii s-au inghesuit pe munte sa vada un fenomen mai rar intalnit si anume ca pe munte a fost ieri mai cald decat jos in oras.
Numai privit in poze peisajul pare idilic :). N-as vrea insa sa experimentez pe pielea mea in direct placerea de a sti cum e acum pe munte.
ApreciazăApreciază
Asa a si fost. Cand am ajuns la Cota 1400 erau 8 grade peste zero, cand am coborat peste circa 2-3 ore erau 8 grade sub zero. De regula sunt zile cand este mai cald sus pe munte decat in oras, dar doar intre anumite intervale de timp. Dupa ce apune soarele, temperatura scade brusc…si sa vezi frigul naibii :)
ApreciazăApreciază
Poza cu zapada inghetata si neatinsa e foarte frumoasa, dar cred ca este si foarte periculos sa calci pe ea.Pot fi in unele locuri numai panze subtiri de gheata suflate de vantul inghetat, care sa acopere crevase sau vreo groapa in care odata cazut cu greu poti sa iesi singur sau sa fii gasit in timp util.
ApreciazăApreciază
In anumite locuri este periculos sa calci dar nu acolo unde am fost…merg doar in locuri dinainte stiute si nu imi iau riscuri asa fara rost :) Esti prudenta deci poti fi un om de munte bun :)
ApreciazăApreciază
FANTASTIC!! Un periplu pe cinste,felicitari si multumiri pentru fotografii.Ce bine arata partiile de schi.Spre rusinea mea recunosc ca nu am pus in viata mea schiurile in picioare…de altfel mai recunosc ca nu am fost niciodata iarna la munte… :( :( :(
ApreciazăApreciază
Cu placere…aratau bine, este perfect pentru schi. Ei lasa, ca sunt localnici care nu au pus schiurile si nici macar nu au fost pana la cascada Urlatoarea, vreodata :) De asta ce mai zici? :) Asta e trist, tainele schiului se mai invata, dar sa stai la poalele Bucegilor si sa nu ajungi macar o data la acea cascada…
Iarna la munte e frumos doar pe traseu prestabilit, altfel pot aparea ceva probleme!
ApreciazăApreciază
Superba imaginea „bijuterie naturala”iar vantul un „artist”…
Candva,intr-o iarna in Poiana Brasov erau -25 de grade…nu am uitat niciodata ce frig am tras…ne-am incalzit la Sura Dacilor.
Si micutul …frumos impartasite tainele…!
ApreciazăApreciază
Acea poza este facuta in preajma Varfului cu Dor…cand am vazut -25 de grade deja m-a cuprins si pe mine frigul :) Este frumos iarna dar sa nu fie prea frig :)
ApreciazăApreciază
Adrian, în faţa atâtor frumuseţi rămâi fără glas,fără cuvinte. Am privit , mai bine zis am sorbit fiecare imagine prezentată de tine şi-am încercat să-mi imaginez că sunt acolo şi simt cum mă dor ochii de atâta lumină! Mă lăudasem că ajung şi eu în zonă, dar calitatea drumurilor mi-au zădărnicit planul. Din păcate distanţa este prea mare până acolo şi pe timp de iarnă – la vârsta noastră – este mai puţin indicat să pornim la drum, dar… vine ea vara !
Cum îl cheamă pe bebe? Sărută-l pe fruntiţă din partea mea.
ApreciazăApreciază
Da, sunt unele zile de iarna foarte frumoase :) Dar tot vara ramane cel mai frumos anotimp :)
Pe bebe…Rares Adrian, asa voi face! Multumesc! :)
ApreciazăApreciază
Faine pozele,Adrian!
Stii ceva poveste cu piramidele de pe Baiului?
Ne-o zici si noua?
Si de ce se numeste „unghia mare”?
Stii ca iarna,la focul din vatra,se spun povesti,se rememoreaza traditii,se invata…
ApreciazăApreciază
Stiu ceva dar am cam inceput sa ma feresc in a mai scrie de teama interpretarilor, atat asupra mea cat si asupra subiectului. Nu ma asteptam sa te referi chiar la acel munte, esti surprinzator, motiv pentru care iti dau dreptate cu povestile la gura focului, sunt insa mai deschis spre invatare decat spre relatare…sa nu fie cu suparare :) Pariez ca deja o sa fii cautat/intrebat in urma acestui comentariu, sunt multi pasionati…vezi ca nu-i trimit eu, vin ei :)
ApreciazăApreciază
Sa fie sanatosi!
Stii tu cum e,fiecare cu experienta proprie.Si cum nu sintem la fel,nici o traire nu este identica cu alta.
Baiu e ca s-a construit foarte mult in Bucegi-ca peste tot de altfel-de multe ori in locuri unde n-ar fi indicat.
Pe vremuri,chiar si sub comunisti,se tinea cont de proprietatile specifice locului si numai dupa verificari speciale si specializate se lua hotarirea de a construi ceva.Acum…si vor suporta consecintele…
Sa stie toti cei interesati:trebuie sa pui mina,sa calci cu piciorul,sa vezi cu ochii tai,sa auzi cu urechile tale si sa-ti controlezi propriile batai ale inimii sau sa o iei la fuga pentru a putea sti ceva,pentru a putea intelege ceva.
Dar numai daca ai inima si cugetul curat,altfel o incasezi.
Luati exemplu de la Adrian!
ApreciazăApreciază
Da, dar stii bine ca unii refuza sa creada orice pe motiv ca nu vor sa dea dreptate altora, precum si datorita faptului ca ei cred ca totul se reduce la prim-planul material, deci ceea ce nu se vede nu ar exista.
Nefericirea consta in faptul ca omul nici nu vrea prea mult sa invete, sa experimenteze, sa traiasca…vrea doar sa culeaga, iar culesul are si acesta timpul lui. Nu am mai scris de unele lucruri intrucat am vazut atatia oameni…unii „calatoresc cu duhul” prin tunelele muntelui spre Tibet dar niciodata nu au calcat pe Bucegi, altii privesc de sus pe toti si sunt atat de mandri de sine, crezandu-se descoperitorii existentei si sensului pe Pamant incat toti ceilalti sunt niste insecte care isi merita soarta.
Omul trebuie sa fie mic in mandrie, in material…si urias in sine, intelegand bazele relationarii atat cu ceilalti cat mai ales cu nevazutul, raspunsurile noastre le gasim in bucuriile facute altora…prin acestea se deschid alte intelesuri! Multumesc pentru toate cele…spuse acum si in timp!
ApreciazăApreciază
Sa-ti fie bine!
Imi place cum cresti,imi plac drumurile tale,ce construiesti,ce lasi in urma.
Lasa-i in plata lor.
Stii vorba aia:”fecare pasere pre limba ei pere!”
Fiecare si-o va lua (atit in bine cit si in mai putin bine) pe cit merita.
Tu urmeaza-ti calea,nu tine cont de ce zic unii sau altii,nu-ti pleca urechea la vorbe de prisos.
Iar eu,e si eu ca batrinii,mai redeschid cite „traseu” atit cit sa nu uiti,sau cit sa-ti amintesti sau atit cit sa te ricii sa mai cauti pe drumuri batute de tine sau de altii.Ca stii cum e,din cite unghiuri privesti,vezi altceva si la un moment dat vei vedea ce trebuie,pentru ce esti pregatit si meriti.
ApreciazăApreciază
Intr-adevar vom fi raspunzatori pentru multe lucruri facute si nedorite a fi facute desi ne-au stat in putinta. Tocmai pentru ca se vede doar ceea ce este in fata ochilor unii nu au loc si de altceva. Am fost la o biserica din Busteni recent. Acolo am intalnit un amic, din vorba in vorba l-am intrebat ce mai face, de ce a venit la biserica. A zis el „ca sa ma ajute Dumnezeu”, eu l-am intrebat „de ce sa-te ajute?” :) Se mira asa tare…el venise pentru ca asa vine toata lumea, cu ideea ca faci de doua ori semnul crucii, mai stai o ora la slujba si gata apare ajutorul divin :)) Iti dai seama ca isi pierd timpul ca nu li intampla nimic…i-am spus ca noi cerem fara a da ceva in schimb si fara a multumi pentru fiecare clipa din viata noastra. Cerem fara a oferi, vrem ajutor, ingaduinta, impliniri…dar deja la primii pasi facuti in afara bisericii ti se petrece o intamplare, credinta iti este cercetata…prin acel copil care iti cere mancare, prin acel batran care nu stie de ce sa se tina ca sa nu alunece pe gheata…el nu le-a vazut, pentru ca este orbit de propriul eu, de sinele lui inaltat mai presus de orice…
Multumesc, incerc ca oricare putin mai „citit” dar deschis la orice redeschidere de „trasee”, cum au fost si altele atat de utile, bucati dintr-un intreg ce odata va fi „vazut”.
ApreciazăApreciază
Acuma nu prea inteleg eu ce zice fosile acolo,cum ca ai fi pregatit si alte alea,dar cu siguranta are dreptate intr-o privinta…esti pe calea cea buna.Vedem noi care ajunge primul prin tunelul energetic in egipt..sau tibet..cine stie?Of..iar vin baietii aux yeux bleus :) :)
ApreciazăApreciază
Fosile adica Alexandru, este un om intelept care stie atat de bine Bucegii incat nu are rost sa intram in detalii. Mai este de lucrat la calea cea buna si doar cu ajutorul altora, ca noi, se poate tine. Despre tunel, nu vreau sa comentez :)) dar vezi sa nu ne impiedicam la intrare unul de altul ;)
ApreciazăApreciază
ce peisaje frumoase ți se dezvăluie ție…
Uneori, te invidiez :-) Desigur, nu în sensul acela …urât.
:-)
Mi-ai încântat privirile :-) Și mi-e un dor de munteeee :-)
ApreciazăApreciază
La cat merg prin Bucegi trebuie sa surprind si lucruri frumoase. Stiu ca este intr-un altfel sens, bun, de fapt nici nu m-as fi indoit. Ma bucur atunci ca ti-au placut, dar cred ca maine de exemplu, va fi cam inchisa vremea…norii s-au ingramadit peste Bucegi si Valea Prahovei si din ei ninge constant de vreo 12 ore, mai este si vantul…dar oricum ar fi la munte este frumos, trebuie doar sa te adaptezi :)
ApreciazăApreciază
Corect! dacă tot vii în „casa muntelui”, te supui regulilor.
Tot încercăm să încropim o excursie cu elevii mei. Le-am propus ceva de „cățărat” în locul șederii comoda la o pensiune. Om vedea ce iese :-)
Până una alta, îmi mai clătesc ochii pe la tine :-D
ApreciazăApreciază
Da, muntele are niste reguli, acum este cam neindicat cu copiii pe anumite trasee, dar merge ceva mai usor, prin imprejurimile statiunilor, sau cu telecabina pana la Babele si Sfinx, asta daca functioneaza. Cand este vant instalatiile de transport pe cablu nu functioneaza…poate la timpul potrivit o sa imi permit si un sfat la zi :) Multumesc :)
ApreciazăApreciază
ooo, evident că nu acum.
Cât despre sfat, fii fără grijă, la tine veneam prima dată! :-))
ApreciazăApreciază
Ma gandeam si eu :)) De regula sunt foarte prevazator cand este vorba de altii :) Sunt fara grija atunci, oricum cu tine erau pe maini bune, dar de va fi ceva sunt pe aici. De va fi ceva urgent, vreodata, are o prietena comuna mijloace de contact (Bianca) :)
ApreciazăApreciază
Bianca??? Lumea asta e mică rău, domnule!
:-)))
(asta în cazul în care vorbim despre aceeași Bianca :lol: )
ApreciazăApreciază
Da, lumea este mica…este aceeasi. Ai vazut ce carti scrie? Superbe ;) Dar o stii si tu… :)
ApreciazăApreciază
Evidement!
Acum aștept să-mi trimită și mie una, că dee când mă tot amenință!
:-)
ApreciazăApreciază
Scrie bine de tot, eu am avut norocul ca trece prin zona, le pastrez cu sfintenie :)) Bine sunt pentru copii dar… mai citim si noi :) Are un stil aparte!
ApreciazăApreciază
trebuie exploatată, domnule! Musai! ca să mai scrie :-)
ApreciazăApreciază
Sa ne tinem de capul ei atunci :)) Sa mai scrie :))
ApreciazăApreciază
:-)))
ApreciazăApreciază