Cum toti prietenii spuneau ca s-a trecut catina si ca doar de la tigani din piata mai poti cumpara, m-am gandit eu ca si oamenii astia o culeg si ei de undeva…apoi era culmea sa cumpar fructe de padure, ciuperci, din piata. Nu-mi amintesc sa o fi facut vreodata.
Si am plecat cu un prieten spre un loc cu catina, de unde culeg an de an, sa vedem daca mai este, nu mai este, chiar nu mai este, dar chiar era :)
Este destul de greu de urcat acolo, motiv pentru care o sa postez imagini chiar din acel loc. In afara de oameni de munte, nu o sa urce niciodata alti culegatori.
Era imposibil sa nu culeg macar un kg de catina, stiind bine ca nici bruma nu a cazut.
Si aveam trei ore la dispozitie, apoi trebuia sa ma intorc la alte treburi.
Am ajuns in Cariera Piatra Arsa. Ma uit in sus si observ tufisurile de catina, pline. In imagine le-am inconjurat cu rosu.
Pare usor de ajuns, dar este o iluzie optica. Panta nu este atat de accesibila si de putin inclinata cum pare…
Se vad tufisurile, dar urcusul de-a dreptul este periculos, motiv pentru care am facut stanga pentru o „invaluire”
Aproape de peretele carierei
La aceeasi altitudine cu tufele de catina
Se vedea si o parte din orasul Busteni, cartierele Zamora si Piatra Arsa
Jos, drumul de acces spre cariera
Perete greu accesibil, din el cad periodic stanci
Si catina asta creste prin orice colt, dar nu avea rost sa ne cataram pe acolo cand ceva mai jos strangeai fara probleme
Am ajuns destul de repede, cam in 15 minute. Era si mai este in cantitati mari…
Ramuri pline…si de fructe si de tepi
Cartierul Piatra Arsa, acolo gasiti toti smecherii de prin Bucuresti care ne reprezinta…adevarul este ca nu stiu pe cine reprezinta in afara de ei
Nu am cules prea mult, ca m-am intepat intruna, cel putin de 10 ori, dar suficient pentru a o combina cu miere…si am plecat. Mai trebuie si rabdare, timp, pe sambata sa mai merg
La coborare
Si o privire inapoi…ramane pe data viitoare :)
Cine se intreaba cum le-am cules, e bine sa nu se intrebe…am taiat cu un cutit cate o crenguta din fiecare arbust intalnit, astfel incat sa nu-l pagubesc prea tare. Tufisurile existente langa drum au fost rupte in proportie de 90% anul trecut, si nu mai rodesc…nu se taie varfurile, ci de acolo de unde sunt foarte dese…le-am cules de pe ramuri seara acasa.
BUCEGI NATURA 2000 
Mama ei de catina…da, dar cine si-a facut rost de vitamine naturale pentru iarna? :)
ApreciazăApreciază
E drept si asta, dar la un deget m-am intepat atat de bine incat mi-a amortit, si azi abia il indoiam. Ironia este ca nu m-am intepat in interiorul palmei ci in exterior. Cum am reusit nu-mi explic. Mai trebuie sa mai adun…next time :)
ApreciazăApreciază
Ei,cine merge nepregatit se inteapa.Dar oricum merita.
Faine locurile alea…
ApreciazăApreciază
Eram nepregatit psihic :))) A meritat evident…ce sa spun si eu acum :)))) In acea cariera se realizau explozii pentru dizlocarea pietrei, de aceea arata asa…insa vegetatia treptat va cuceri dezastrul lasat de om, poate dupa alti 50 de ani
ApreciazăApreciază
@ Adrian,
Înțepătura trece dar CĂTINA rămâne !
La iarnă nu o vei mai simți dar vitaminele din cătină, da !
Frumoase imagini !
Mulțumesc pentru atitudinea luată pe blogul meu.
Noapte bună oriunde ai fi !
Alioșa.
ApreciazăApreciază
Si asta e adevarat :)) Stati putin ca nu am pregatit inca cum trebuie catina, deocamdata sta in miere. Personajul de pe blogul dv a facut o gafa de proportii, cred ca era nervos si pe primul intalnit si-a varsat mania, altfel nu-mi explic o astfel de atitudine!
O seara asemenea!
ApreciazăApreciază
Salut,
Am si eu o intrebare: cum ajung in cariera? De jos de pe drumul forestier? Ca am facut pana acum vre-o 3 ture in speranta ca ajung la pesterile din cariera(p lui bogdan, p mica, p tunelul apelor), dar de fiecare data nu am nimerit in cariera (am incercat sa ajung din stana regala, de pe forestier din sinaia(dar am inceput prea devreme sa urcam prin padure) si din poiana taplui am tinut o curba de nivel la 1200m, cum zicea harta, si am trecut pe deasupra ei). Este de catarat de la baza carierei pana la pesteri? Din poze pare destul de friabil.
Merci,
Andrei
ApreciazăApreciază
Salut Andrei,
In cariera ajungi din drumul forestier. Una este sa studiezi parerile specialistilor si alta pe cele ale localnicilor. Harta ta este realizata de Ica Giurgiu, informatiile dupa cum vad tot din aceiasi sursa provin. Realitatea este alta…nu am cum sa-ti explic cum ajungi la pesteri, nefiind poteca marcata si puncte de reper. O vale mica seamana cu alta, zona nu este frecventata de ursi…este doar plina de ei :)))
Ceea ce numeste I.Giurgiu „pestera mica sau tunelul apelor” este un aven, denumit popular Avenul Haiducilor. In acesta am pus o scara de 10 metri pentru a inlesni accesul, pe utlima portiune spre Pestera Bogdan am montat o franghie albastra de 20 metri. Zona este destul de inclinata… o alta pestera denumita de el, este un mare nimic…o grota de vreo 10 metri unde intri pe burta, nimic interesant in ea. Despre Pestera Bogdan mai gasesti detalii pe aici pe blog, sau daca dai o cautare pe Google te trimite la un post mai vechi al meu. Concluzia este ca fara cineva din zona nu ajungi acolo decat la noroc, sunt multi salvamontisti care nu au fost acolo…poate ne mai auzim cand vii prin zona!
ApreciazăApreciază
Pare interesant;mi-as dori si eu sa vad despre ce e vorba.Informatiile din harti sunt de multe ori vagi, aproximative,daca nu chiar eronate!!!Asa ca…sa ne punem bine cu oamenii locului!
ApreciazăApreciază
Pestera Bogdan a fost considerata multi ani prabusita, pana intr-o zi cand am fost prin zona…de fapt erau multi copaci prabusiti si blocau accesul. Cu sprijinul altor oameni de munte am curatat asa-zisa poteca, astazi accesul este mult mai usor, am pus pe traseu scari, trepte, am latit locurile inguste…nu sunt repere ca sa intri pe cararea amenajata…si nu are rost sa derutez lumea. Mai bine mergem mai multi si rezolvam problema :)
ApreciazăApreciază
Cand mai faceti o tura pe la pesteri va rog sa ma anuntati si pe mine.
Multumesc anticipat,
Andrei Holban
ApreciazăApreciază
O sa-ti dau un mesaj Andrei, cu placere!
ApreciazăApreciază