Cum ar fi daca ai vedea cu ochii tai ceva care a trait acum mult timp, un timp pe care noi nu il putem trai, intelege…
Cum ar fi daca ai atinge resturile unor vietati ce traiau odinioara…
Azi am analizat mai bine niste mostre de ieri…luate de la baza unei ruperi de panta, dintr-o groapa adanca de peste 4 – 5 metri. A fost mai greu cu iesitul de acolo pentru ca marginile erau instabile.
O sa atasez niste imagini cu cochilii de melci ce au dormit o lunga perioada de timp in pamant…pana la un moment dat cand natura le-a adus la lumina zilei, evident fara locatari.
Sectiune naturala prin scheletul cochiliei…se observa in vecinatate, in stanga, o alta cochilie
Se mai observa si alte resturi de cochilii, sunt oricum foarte fragile
Niste prieteni, se minunau, ce descoperire…:) Nu este nicio descoperire, descoperirea s-a incheiat inainte sa inceapa. Din pacate, am avut o amnezie in principal legata de banditii in hainele statului ce „ocrotesc” Bucegii, si nu am reusit sa mai imi amintesc acel loc.
Cu amneziile astea, am inteles ca trec dupa cativa ani, asadar sa astepte cine este interesat…si asa pentru cei abilitati „sa protejeze” mediul in Bucegii sunt foarte mult si aceste imagini, cele mai slabe pe care le-am ales. Mostrele, erau si mici, si sau mai si sfaramat devenind inutilizabile…au mai ramas fotografiile.
Oricum nu ar fi fost ceva important…posibil ca banditii mediului sa se fi dus pe acolo, sa sape, sa vanda ce gasesc, sa ia in concesiune terenul, bine ca am uitat de acel loc.
In rest, pentru cei care vad dincolo de anumite lucruri, sa ne bucuram ca sunt lucruri pe care „specialistii” avizi de inavutire ilegala din Parcul Natural, nu le vor descoperi niciodata.
BUCEGI NATURA 2000 
Adrian,
Dacă tu ai reusit să descoperi cochlii de melci in gropi de peste 4 metri adâncime certamente a fost o sarcină mult mai usoară să redescoperi un blog necunoscut dar care ti-a reamintit că in urmă cu ceva timp chiar ai tecut pri orasu-n care trenu-ntoarce de trei ori , căci altfel ar intra in DUNĂREA bătrână . Si ,datorită decoperirii tale, te-am descoperit si eu si zău că-mi pare bine.
Abordezi tematici cu totul deosebite chiar dacă nu am avut timpul necesar să-ti parcurg măcar in fugă blogul. Cum timpul e de partea mea, te voi citi cu atentie si voi căuta in măsura in care mă voi pricepe să fac si oarece comentarii.
Mă bucur că ne-am „ intâlnit” si sper din toată inima intr-o colaborare lungă si benefică pentru amândoi mai ales că , OMUL cât trăieste invată. Mi-ar fi mai usor dacă mi-ai trimite ping de fiecare dată când scrii un nou articol. Eu , de regulă, postez un nou articol la o lună că nu sunt in intrecere decât cu mine insumi si de fiecare dată trimit linkul cu noul articol prietenilor trecuti la mine in blogroll, cum de fapt procedez si acum : http://aliosapopovici.wordpress.com/2011/05/12/9-mai-triplă-sărbătoare , pentru a mai vedea câte ceva din orasul doamnei tale.
Alioșa.
ApreciazăApreciază
D-le Aliosa,
Fiecare avem un scop in viata, pentru care luptam. Pentru mine, o parte din viata mea este dedicata muntelui, Parcului Natural Bucegi, zi si noapte, la orice ora, nu exista oboseala, nu exista limita.
Voi vizita cu placere blogul dv, mai ales ca orasul acela pentru familia mea inseamna foarte mult. Si cand va veni momentul ne vom revedea cu placere. Multumesc!
ApreciazăApreciază
Par sa fie Turitella.Asta inseamna ca in urma cu muulti,muulti ani si Bucegiul a fost un fund.De mare.
Este foarte bine ca nu se vede jur-imprejurul pozei.E foarte bine ca nu-ti amintesti locul sau cum se numeste locul,zona .Ma bucur ca procedezi asa.Mai demult am scris un articol „sint suparat”.Daca vei avea dispozitie sa-l citesti vei intelege de ce sint de acord cu tine.
ApreciazăApreciază
In Bucegi protectia mediului este sub 1%, turismul asa cum este el definit prin carti se afla pe la 5%, restul e vrajeala, hotie, smecherie. Si este o lupta care sa fure mai mult…asa ca, orice altceva nu-si are rostul. Se poate face legatura cu postul de cu o zi inainte dar eu cand merg undeva ma abat de la drum, stanga, dreapta…e foarte greu de gasit acel loc, mai ales ca nu am dat denumiri cunoscute.
ApreciazăApreciază
:) Interesanta descoperirea ta! Imi place faptul ca reusesti sa vezi lucruri pe care majoritatea oamenilor le-ar ignora.
ApreciazăApreciază
Cand de mic deschizi ochii pe Bucegi, si ai sansa de a cunoaste persoane de o moralitate ridicata, care au cunoscut muntele si alte lucruri putin intelese astazi, si cand mai stii ca deasupra la orice este vazut sau nevazut sta Cineva…restul vine de la sine. Sunt si foarte incapatanat, daca stiu ca un lucru este posibil, e foarte greu sa mi-l scot din minte…apoi in tot ce fac, depun interes, urasc superficialitatea, alteori ma prinde noaptea tarziu, scormonind prin cine stie ce harti, tratate, poze. Motivatia pentru ceva este foarte puternica, nu exista timp pierdut, energie risipita, e doar acel ceva…cand merg pe munte, ma refer la Bucegi, este ca si cum as merge prin propria curte, stiu ca nu e o comparatie potrivita, insa nu exista teama de necunoscut, de ceva nestiut, totul e familiar, fiecare curba de traseu, poteca, stanca, parau. Mereu ai de invatat…ieri am gasit bureti negri de copac doar pentru ca miroseau prea puternic :))) cresteau pe partea nordica, destul de rar asa ceva, si erau depigmentati, de o culoare spalacita, ca nu aveau soare…
Sunt multe de spus, cert este ca fiecare trebuie acceptat asa cum este el…cat timp nu aduce prejudicii societatii :))))
ApreciazăApreciază
Cine stie cate vei mai descoperi scormonind pana in inima pamantului.!..este nespus de interesant sa aflam( macar prin intermediul celor care se pricep )atatea si atatea lucruri…cum o fi fost candva locul acela?
ApreciazăApreciază
Sunt foarte multe de povestit, din nefericire pe blogul meu intra si alte persoane mai rau intentionate ce asteapta ponturi, idei. Si cum ei lucreaza in domeniu iti dai seama ca s-ar alege praful de anumite locuri…
E frumos asa, mai pun o poza, mai schimbam opinii, cu unii mai discut si pe mail, o data va veni si vremea pentru a scrie despre lucruri ce momentan trebuie tinute sub tacere.
ApreciazăApreciază
Mi-aş fi dorit să fiu acolo şi să trăiesc întâmplarea. E tot ce îţi pot spune.
Ai parte de nişte cunoaşteri ale atingerii. Îţi mulţumim pentru că le putem privi. Şi încerc să o fac ca şi cum aş fi atins acel pământ.
ApreciazăApreciază
A fost o bucurie neasteptata, le-am atins in numele tuturor celor care iubesc muntii si vor ramane doar pentru cei care simt muntele ca o magnifica creatie a Lui.
ApreciazăApreciază
Prima imagine, cu cochilia întreagă şi atât de frumoasă, de perfect spiralată, este incredibilă ! Şi în a doua imagine, în stânga, se întrevede o cochilie întreagă.
Cred că nu aş fi îndrăznit să le deranjez din somnul lor milenar, de dincolo de timp…
Nu te-ai cutremurat, nu te-ai înfiorat când le-ai atins ?
ApreciazăApreciază
Daca ai stii ce m-am chinuit sa ajung la ei, sa gasesc un unghi cu lumina sa-i pozez si nu imi ieseau pozele…marginile gropii erau instabile. Dar a meritat sa-i ating, parca erau din alta lume…este un sentiment unic!
ApreciazăApreciază
Interesant si emotionant !
ApreciazăApreciază
Asa a fost!
ApreciazăApreciază
Cred ca „amnezia” e binevenita! Presupun ca un cercetator adevarat si-ar putea da seama despre ce e vorba si din poze.
ApreciazăApreciază
A fost cineva care i-a identificat imediat doar din imagini :)
ApreciazăApreciază