Ieri, cu treburi, zi scurta…ca e sarbatoare.
Pe traseu, la 1o minute de la plecare
Ursul si-a lasat amprentele, zgarieturi si fire de par
Si am ajuns in alt judet :) …dar tot prin Bucegi
Un ienuper in mediul sau natural
Spre varf
Intruziuni
„Martori”
Si am coborat…un prieten a venit sa ne ia cu masina…
Ultima zi de munca, primele zile de sarbatoare…chiar nu stiu ce sa fac in timpul liber, pentru ca de obicei imi ocup timpul. Trebuie sa fac niste cumparaturi…un capitol foarte greu, planuri de Paste…evident eu cu gandul la plecari prin natura.
Ma uit pe la unii, altii, si realizez in ce societate ne ducem traiul…majoritatea gandesc cu stomacul, se da navala prin magazine, la carmangerii sunt cozi inca de dinainte sa deschida (ce era ieri dimineata pe Malul Spitalului in Sinaia!!!), ne prostim pe zi ce trece…atitudini primitive pe baza careia astia mai smecheri fura cat pot, pentru ca se poate. Turme…
Am destule rude, ale mele, si mai multe ale sotiei, care cu ocazia fiecarei sarbatori suna ba pentru una, ba pentru alta, cum nu am nevoie de nimic se mira, gasesc anormal refuzul meu. Nu am ce sa fac cu un miel, mi se intoarce stomacul nu mai cand aud ca este carne de miel, drob sau ce se mai face…
Eu am o mare problema cu alimentatia, daca intru intr-o carmangerie mi se pare de nesuportat mirosul de acolo, la cumparaturi ma invart o mie de ani printre rafturi si cumpar tot felul de prostii…ma uit pe etichete cu neincredere.
Unul dintre putinele locuri unde pot spune ca imi place sa mananc ceva de oaie, adica pastrama, este la Cota 2000. Acolo este cea mai buna pastrama din tot Parcul Natural si Valea Prahovei…si bineinteles clatitele.
Uneori nici nu stiu ce sa mananc, mi se pare atat de putin interesant acest subiect, am noroc cu sotia, sora-mea, etc, care stiu mai bine decat mine ce imi place.
Daca sotia cand a plecat la rudele ei a rugat-o pe o prietena de a ei sa treca pe la noi…e clar ca sunt un dezastru in domeniul acesta. De aceea, nici nu ma duc la rudele nevestii in Oltenia. Se mananca diferit…o saptamana de zile cat am fost acolo a trebuit sa mananc prin oras. Nu ca erau aia ciudati, ci orice gateau nu-mi placea. Am picat examen dupa examen si i-am suparat pe toti, mai ales cand auzeau ca iau masa prin oras.
Si la ora cinei azi ne chema rudele tatalui sotiei, trebuia sa dormim acolo, la pranz a doua zi trebuia sa fim la nu stiu ce unchi ca sa nu-i jignesti, a fost un cosmar…de peste 5 ani nu am mai calcat pe acolo. Ne acceptam tacit, eu i stiu acolo, ei ma stiu aici, probabil nu inteleg cum de s-a incurcat fata lor cu mine, nu inteleg eu daramite ei :)))
Oricum li se parea ciudat ca mergeam acolo unde nimeni nu se duce…pe la marginea Dunarii, la ruinele unei cetati, sau in locurile asa–zis blestemate unde apele cer tribut uman, sau unde se intalnesc ielele, sau unde stau serpi uriasi…eu le-am crezut prostii, traditii idioate si nu mai pe acolo ma duceam cum aveam o clipa libera.
Era si un cartier periferic de tigani unde se spunea ca nu-i lasa pe romani sa treaca pe la ei. Bazaconii, eu chiar pe acolo treceam spre Dunare…acolo am si vazut cum mancau peste crud, destule lucruri interesante.
Luna asta am vazut pe un blog niste poze de la Sucidava, la o aruncatura de bat de orasul natal al sotiei…si ceva ma cam trage pe acolo :) Inainte trebuie sa urc pe Vf. Moldoveanu dinspre Sambata de Sus. Am programat tot, cazare la manastirea Brancoveanu (am un prieten calugar), timpii de parcurgere, prieteni, sa se mai duca din zapada, sa inverzeasca ca sa avem ce vedea…
Anul acesta o sa fac o barca pentru traversarea lacului Bolboci, cealalta ne-a furat-o careva, am fost nu de mult prin zona si am vazut material lemnos. In afara de a ne duce la fund nu are ce sa se intample :) Nu e voie sa te dai cu barca pe acel lac, de ce nu e voie nimeni nu prea stie, o prostie evident…ca se uita pestii la tine :))))
Oricum nu are cine sa te traga la raspundere, nu exista nicio ambarcatiune prin zona si chiar daca este cineva abilitat ce poate scrie in procesul verbal? Ca te dadeai cu barca? :)))
Amenda…turcul plateste :))) Am auzit si ca nu mai este voie cu bicicleta spre Vf. Omu ca deplasarea biciclistilor prin ariile protejate trebuie sa se faca pe trasee dinainte stabilite. Dovada de cretinism…pai nu va face nimeni niciodata vreun traseu de biciclete ca nu este rentabil, cand hotii astia au in vedere ca Bucegii sa nu mai fie arie protejata si o transforma atat legal cat mai ales ilegal in favoarea scopului lor.
BUCEGI NATURA 2000 
Nu va invidiez pentru dementa din weekendul asta prelungit.
Sa aveti sarbatori cum va doriti!
ApreciazăApreciază
Este nebunie cu traficul, noroc ca am venit din Sinaia cu un accelerat pana in Busteni (nu ala de la Geneva :))) ) cu masina nicio sansa, se circula bara la bara.
Multumesc pentru urari, sper sa aveti si voi niste sarbatori linistite, asa cum trebuie sa fie pentru oricine.
ApreciazăApreciază
s-aveti un paste luminos si plin de iubire:)
ApreciazăApreciază
Multumim Roxana, sa te bucuri cu adevarat de aceste zile deosebite!
ApreciazăApreciază
trecem peste restul, că văd că la ele ai răspuns, chiar dacă situaţia e penibilă… eu mi-am propus să te luminez pentru că ştiu de ce te-a ales soţia ta: eşti Spider Man al ei. fiecare dintre noi şi-a luat un SM, ca să trăiască prin el aventura vieţii ei…
hai că am fost doctă şi concludentă, nu? :-)
ApreciazăApreciază
Mai, cred ca avea nevoie de un „stres” prelungit si langa mine fiecare zi este diferita :))) Mi-a dat un raspuns mai devreme :) „ca sunt al ei si ca ma iubeste” :)))
ApreciazăApreciază
Salut,
Ma bag si eu in seama desi nu-s „de-a locului”.
Am fost la Sucidava cu prietenul meu anul asta in a doua zi de Pasti. De pe net aflasem de cetate si de pe google maps ne-am prins cum se poate ajunge, desi prin orase am trecut la inspiratie, ca sunt in general prost semnalizate pentru tranzit auto si GPS nu avem.
La cetate ce sa zic, si bune si mai putin bune… Fiind zi de sarbatoare, de la intrarea in incinta ne-au palit manele date la maxim. Era acolo un nene care facea bani de pe urma unor leagane instalate chiar in incinta sitului si asa intelegea el sa-si atraga musterii. Doamna si domnul care aveau complexul in grija – niste oameni foarte draguti – ne-au spus ca acea parte a locatiei este subinchiriata si ca de acolo mai strang si ei niste banuti pentru intretinerea locului. Mi s-a parut cam trista asocierea manelelor cu un sit arheologic. Ma rog, multe asocieri sunt triste in tara asta. Dincolo de aspectul cu manelele, daca nu este prin zona doamna muzeograf sa-ti mai spuna una-alta despre istoria locului, nu ai mare lucru de vazut. Foarte putin din complex s-a pastrat si mare parte din ce se vede la suprafata este reconstruit cu beton. Totusi… De la doamna de care pomeneam mai sus am aflat ca locuirea in zona dateaza din perioada de dinaintea neoliticului. In minusculul muzeu aferent sitului se pastreaza ace din os, greutati din piatra de la niste razboaie de tesut primitive, o unealta din silex si fotografiile celei mai vechi tesaturi descoperite pana acum pe teritoriul Europei. Tesatura cu pricina s-a deteriorat iremediabil in momentul in care a luat contact cu lumina, dar macar au apucat sa-i faca poze. Am intrebat-o pe doamna respectiva daca se stie de unde provine silexul si mi-a spus ca nu. Despre sucii care au locuit acolo inainte de cucerirea romana iar nu se stie prea mult si asta si din cauza faptului ca pana ca statul român sa faca sapaturi serioase acolo (de prin anii 30 pana prin 70 si ceva), prin zona s-au perindat multime de cercetatori care si-au insusit descoperirile. Despre perioada romana se stiu cele mai multe lucruri, inclusiv faptul ca ei au fost cei care au facilitat patrunderea crestinismului pe teritoriul actualei Românii, poarta de intrare fiind chiar cetatea Sucidava. In principiu, informatiile pe care le poti afla la fata locului sunt foarte interesante, desi de multe ori fragmentare. Cetatea insasi – ce s-a conservat din castrul roman de fapt – a fost construita cu piatra adusa de pe celalalt mal al Dunarii, din actuala Bulgarie, asta si pentru ca pe malul nostru piatra de constructie cam lipseste din zona. In privinta Fantanii Secrete, ei bine calea de acces pana la izvor a fost si ea reconstruita din caramizile romane ramase in sit si ceva ciment mai din zilele noastre. E frumos boltita si luminata aproape intim, ca sa zic asa. Apa e buna la gust, dar mie mi-a lasat impresia ca e apa din Dunare in-filtrata prin pamant, nicidecum un izvor in adevaratul sens al cuvantului. Doamna de acolo m-a asigurat ca e ok de baut, ca o curata cu var de 2 ori pe an. Una peste alta merita sa faci un drum pana acolo si chiar sa pornesti un pic prin jurul satului in cautarea resturilor vechiului drum roman pietruit care facea legatura cu alte castre din zona. Cel mai bine e sa poti primi si cateva explicatii, ca de vazut tot locul il vezi in cam 10-15 min. A, si pentru o idee mai de ansamblu, sa mergi sa vizitezi si muzeul de istorie din Corabia. Iar pe drumul pana acolo, in cazul in care n-ai mai fost prin zona, sa te opresti un pic la confluenta Oltului cu Dunarea: mie mi s-a parut fabulos de frumoasa.
ApreciazăApreciază
Multumesc foarte mult pentru aceste explicatii detaliate Frumos ai povestit…am citit captivat :) nu as fi gasit asta in niciun material turistic de promovare a acelei zone (daca exista!). Uite asa se decide cineva sa viziteze un loc, dupa ce citeste astfel de randuri!
Multumesc inca o data!
ApreciazăApreciază
Salut din nou,
Ma bucur realmente ca ti-am putut fi de folos. Iti citesc cu mare interes postarile, mai ales pe cele despre trairile personale legate de muntii Bucegi. Mi-ar fi placut enorm sa fiu in postura de a colinda pe cararile lor nebatute asa cum o faci tu. Multumesc ca imi permiti sa vad, prin ochii tai, cate ceva din ceea ce un turist normal ca mine (imi place sa cred ca nu din categoria „pantofari”) nu apuca niciodata sa observe de pe traseele marcate. Cu bine si spor la mers pe munte!
ApreciazăApreciază
Buna,
Sper sa gasesti ceva util pe aici :) Eu iti multumesc ca nu te plictisesti si ai rabdare sa citesti ce scriu, si bune, si mai putin bune… Nu o sa gasesti pe blogul meu ceva jignitor la adresa altor turisti, adica pantofarii cum li se spune. Pentru mine sunt tot oameni nu mai ca nu sunt suficienti de bine informati, nu ca ar fi prosti, etc. Mult mai periculoasa mi se pare o alta specie, si anume turistul cu experienta, cu inclinatii spre braconaj, dezradacinari de plante rare, ruperi de indicatoare turistice, distrugeri de refugii…
Bucegii mi-au fost mereu de folos, ar trebui sa insir o multitudine de exemple, dar la facultate mereu aveam un atu, intr-o lucrare sustineam ceva de hidrologia Bucegilor, studii de caz, in altele despre flora…niciodata nu spun ca eu cunosc foarte bine muntii, mereu este ceva nou de care nu stii. Si cand te crezi superior intr-un domeniu atunci gresesti cel mai des…
ApreciazăApreciază