O scoica pietrificata…dar nu de data recenta :), incremenita in timp. Ce se vor mai intreba unii cunoscuti de unde o am :))). Ei nu vor stii niciodata, am cumparat-o…asta este explicatia.
Istorie geologica
Colti si masele de urs. Acum ceva ani am gasit un craniu pe o poteca putin umblata. Era destul de „ruginit” de timp. Un prieten a reusit doar sa recupereze dintii, pe care i-a dat cu un fel de solutie dupa ce i-a fiert, apoi cu un lac… spunea el. A incercat sa-i dea o gaura si cu un burghiu dar spunea ca oricat s-a chinuit nu a reusit.
Acum mi-am amintit ca mai am si niste bulgari de pamant, scosi de la trei metri adancime plini cu cochilii de melci…nu sunt pietrificati. O sa-i caut si apoi o sa postez cateva imagini…
BUCEGI NATURA 2000 
Se pare ca iti place sa aduni chestii interesante.
Nu sint un expert in fosile,ma pricep doar la „lemn fosil” si in special asta am cules,desi daca am gasit si altceva,n-am aruncat.
Scoica de care zici este un mulaj.Restul s-a pierdut in milioanele de ani care au trecut pina sa ajunga la tine.
Ce s-a intimplat cu craniul?Daca este de ursus peleus are valoare .
ApreciazăApreciază
Da, adun sau pozez o multime de chestii. Exact sunt urmele unei scoici…iar ursul acela nu era speleus, din pacate. Era mai recent, ursus arctos arctos, cred ca a murit de batranete sau a cazut de pe vreo inaltime. Craniul era uscat, usor, si daca il loveai mai tare se spargea. Oricum era doar o parte din el.
ApreciazăApreciază
Multumesc!
ApreciazăApreciază
Pentru ce voia amicul tău să dea gaură dintelui de urs? Să îl pună cumva pe vreun şnur şi să îl agaţe la gât?
Îmi place „colţul colecţionarului”; am însămi o pasiune pentru minerale; am foarte multe cuarţuri.
ApreciazăApreciază
Vroia sa-l agate de rucsac, cu un snur probabil. E mic doar acel colt, mai am si altele, coarne de diferite animale, sute de monede, etc. O sa le fac o poza o data.
ApreciazăApreciază