Peisaje diverse

2

3

4Frumos acest loc…

1Asa se culeg buretii negri… localnicii bat scanduri mici sau cuie si se urca la diverse inaltimi, sa culeaga acele ciuperci. Mi-a zis cineva recent, intr-un comentariu, ca buretii sunt bureti si ciupercile sunt ciuperci. Pentru mine nu este nicio diferenta 🙂 Ideea este ca se urca unii oameni de munte prin copaci, folosind acele dispozitive… sa culeaga ciuperci-bureti 🙂

5

6Cranii prin padure

7Izvorul de la Vinclu (Winkel)

8A fost amenajat acum circa 100 de ani si a fost distrus partial in anul 2012. Probabil, idiotii au incercat sa-i fure teava

9O atmosfera aparte, un cadru desprins din filme

10

11Si, „Melc la apa” 🙂 Una dintre cele mai interesante poze pe care le-am facut in acest an

Iarna la Busteni, Povestea unor capriori, Stelele din clasa „hiper viteza”, O piatra

Da, este un articol divers. Nu avea rost sa scriu „o mie” de articole,cand le pot include intr-unul singur.

Cu siguranta, traim intr-o tara plina de paradoxuri:

– Washington Post a ras de noi intr-un articol, subliniind ca Romania este o tara de 19 milioane de locuitori, care nu are dusmani externi, dar are 7 servicii secrete… si nu a fost in stare sa gaseasca epava unui avion, in conditiile in care s-au investit 40 milioane euro intr-un sistem de salvare, apelat de 6 ori de un supravietuitor… ce nu a putut fi localizat 🙂

– Este un fapt real ca avem foarte multe biserici, cu toate acestea, si-l citez pe un prieten ce scrie pe blog, SNV: „Pai tocmai, nu ti se pare foooooooarte interesant paradoxul? Tara cu cele mai multe biserici are cea mai degradata societate(furt institutionalizat si alte alea)? Si cel mai mare nr. de hoti si infractori? De ce oare?”

– ieri, un InterRegio a stat 10 ore in gara din Campina, fara sa le zica nimeni ceva pasagerilor. Stateau asa in tren… Daca si in luna ianuarie ne-a luat prin surprindere iarna, ce sa mai zicem… dar si nesimtirea este maxima

Peisaje cu iarna pe la Busteni:

3Cu deszapezirea s-a stat mereu bine la Busteni… am zis-o in fiecare an

4Mai trecea si cate un tren din cand in cand… un tren a trecut in viteza prin gara Busteni, calatorii vehiculand ideea ca nu a oprit pentru ca se grabea sa recupereze timpul pierdut 😉

5

6Manastirea Caraiman, ieri intr-o mica plimbare

7

8

9Padurea este de basm

10

11

12

13

14

16

17

18A venit asadar si iarna la munte, ma bucur ca a venit acum, schiem putin si cand ne plictisim, suntem pe la sfarsitul lui martie. Deja nu mai pare lunga iarna… logic, cand vine in ianuarie 🙂 La munte, mai sunt asadar 2 luni si jumatate de iarna, apoi vine primavara.

Sa trec la Povestea unor capriori…

Pe 19.01. va aratam imagini din zone salbatice din Bucegi. Printre acestea, v-am aratat si un craniu de caprior. Cand ma intereseaza si imi place, nu prea imi scapa multe chestii. Evident ca nestiind sa interpretez tot ce vad, nu sunt atat de obtuz ca sa nu imi dau seama ca, pe anumite domenii, sunt altii mult mai bine pregatiti. Asa ca am luat craniul cu o manusa si l-am asezat intr-o punga.

La cateva zile distanta de la aceasta excursie, ma intalnesc cu un specialist in domeniul cinegetic, in opinia mea, cel mai bun din Parcul Natural Bucegi. Ii arat craniul, il analizeaza, ii da 5 ani capriorului, si apoi vede ceva: urma unui glont ce ii perforase craniul, mi-a spus o intreaga poveste doar uitandu-se la ceea ce mai ramasese din caprior.  Fiind o proba ce dovedea inca o data actele de braconaj existente in zona Parcului Natural Bucegi, acel craniu apartine din acel moment gestionarului fondului cinegetic 25 Sinaia.

1Acesta este craniul. Acolo unde nu stiu eu, stiu altii, oricum pot ajunge oriunde prin Bucegi… asa a fost cu roca vulcanica, izvoarele feruginoase si multe altele. Nu m-am dat eu priceput… cei de la Babes-Bolyai au declarat roca vulcanica, si mai am atatea de prezentat cand le vine timpul. Coarnele au fost rupte, braconierul nu l-a vanat pentru trofeu, ci pentru carne. A fost impuscat vara-toamna, pentru ca se vede rozeta aceea la coarne. Mai jos, se vede un alt craniu gasit recent pe Valea Rea.

2Acestuia, abia ii cresteau coarnele, nu are rozeta, a fost mancat de ras, iarna … bineinteles, aceste observatii nu imi apartin, dar din cele vazute, jumatate din detalii s-au lipit si de mine

Stelele din clasa „hiper viteza”

Veti spune, ce o mai fi si asta… 🙂

Sunt pasionat de mic de astronomie, nu am avut ocazia si nici timp sa citesc mai mult, sa ma documentez, dar sorb cu nesat orice stire in domeniu. Subiectul acesta reprezinta o cale evolutiva, inveti ceva nou, nu despre Pamant. Deodata, privesti mult mai departe, nu mai sunt omul si Pamantul, sunt Pamantul si locul sau in Univers.

Mai multi specialisti in astronomie, de diferite nationalitati, au descoperit niste stele solitare care se deplaseaza cu mare rapiditate, astfel incat ele scapa din campul gravitational al Caii Lactee. Aceste stele sunt asemanatoare Soarelui si se deplaseaza cu viteze de 1,5 milioane km/ora in raport cu galaxia. Adica pot iesi din campul gravitational. Mi se pare ceva extraordinar. Va dati seama despre ce viteze vorbim si cate alte legi guverneaza Universul si de care noi nu avem habar? Mereu am fost de parere ca noi cautam viata pe alte planete ghidati dupa ce stim noi. Poate exista fiinte ce nu se bazeaza pe oxigen, ci pe metan, sa presupunem. Viata nu are cum sa nu existe si sub alte forme.

Unul dintre specialisti spune: „Stelele hiper rapide sunt de obicei stele mari, albastre, care par să provină din centrul galaxiei. Acestea însă sunt relativ mici – cam de mărimea Soarelui – şi partea surprinzătoare este faptul că nici una dintre ele nu pare să provină din miezul galactic”.

In mod cert, tot ceea ce stim pana in prezent poate fi rasturnat maine. Poate maine ni se dovedeste ca planetele sunt organisme vii, nu stiu, este o ipoteza ce pare absurda, dar parerea mea este ca de multe ori, cercetatorii nici ei nu mai stiu ce sa creada. Teoriile si concluziile sunt bune pana intr-o zi, cand apare ceva ce-ti schimba perceptia.

Intrebarea este: cum de ating acele stele o asemenea viteza, capabila sa infranga campul gravitational? Este ca si cum acele stele au constiinta, par vii 🙂 De unde au venit insa? La aflarea raspunsurilor lucreaza specialistii.  Acest articol cu stelele a fost preluat de multe site-uri. Va dau si eu unul, care spune poezia intreaga:

http://ro.stiri.yahoo.com/stele-%C5%9Ftrengare-evadeaz%C4%83-din-calea-lactee-cu-vitez%C4%83-134300375.html

De la stele hiper rapide sa trec la ultimul subiect, O Piatra:

Seamana foarte bine cu muntele Caraiman, cum il privesti din Busteni. Aceasta piatra, era nicaieri in alta parte decat… pe Vf. Caraiman 🙂

21Se si vede ca este din zona inalta, o arata lichenii. Mi se pare foarte fain sa o iau cu mine si sa o asez pe masa… atunci cand asez masa la baza unei mici cascade, apa curge pe dedesubt… totul este primitor. Am scris anul trecut de Florii, apoi si in alta imprejurare… Si in acest an, am diverse planuri mult imbunatatite.

Trebuie sa mai revin si cu alte subiecte, de genul unui exercitiu de alarmare prin Bucegi, o simulare, evident, la care nici nu vreau sa ma gandesc ca nu a iesit dupa cum si-au propus autorii 🙂 O sa scriu cand am mai multe detalii. Socati de atitudinea celor care au actionat in Apuseni la salvarea celor din avionul prabusit, mai-marii damboviteni au dat alarma pe la Salvamont, sa vada cum  (re)actioneaza acestia in cazul unei situatii similare… voi afla ce si cum, dupa care scriu.

Recomandarea mea pentru cei abilitati, adica aceia care au decizia in stilou pentru o vreme, ar fi ca tot ce este in Bucegi, ca institutie, sa fie considerate ca forte de interventie de gradele 2 si mai degraba 3, auxiliari, asa. Mai bine sa faca rost de numerele de telefon al comandantilor batalionului de vanatori de munte de la Predeal. Ei ar trebui sunati primii, au luptat prin Afganistan, Iraq, nu sunt intepeniti, mincinosi. Aceia sunt capabili sa execute o misiune de salvare de o anvergura ca aceea din Apuseni.

De altfel, profesionalismul celor cu atributii de salvare in Bucegi, s-a vazut la incendiul din Creasta cu Zambri, din vara lui 2012. A ars muntele o luna de zile, cei plecati la interventie se salvau intre ei, pana la urma si-au mintit sefii ca nu exista poteca de acces si zona este deosebit de periculoasa, motiv pentru care nu pot face nimic. Minteau si la stiri… si pe poteca de acces spre Creasta cu Zambri merg oamenii de cel putin 100 de ani. Orice montaniard care a cutreierat Bucegii a auzit de Braul lui Raducu… sau daca nu a mers, a citit.

Asa, ce fac ei acum, mai salveaza un turist, o pisica, un caine, doi ciobani beti, este bine. Situatiile nu sunt cine stie ce, comparativ cu prabusirea unui avion… pentru ce este acum in Bucegi, ei sunt la un nivel satisfacator. Mai incet, mai greu, unii sunt mai buni ca altii, dar fac treaba. Cand vine o problema mai mare, nu au ce sa faca, decat sa care ceai, cafea si mancare pentru vanatorii de munte 🙂

Dar scuze vom gasi mereu 🙂 Intai nu aveau haine, apoi aveau haine, dar nu aveau bocanci… dupa ce au avut echipament, de fapt nu aveau nici masini… apoi au facut rost de masini, dar unde sa le tina, ei unde sa doarma… s-a rezolvat si acest impediment dar… nu puteau interveni eficient pe zapada… le-au dat si snowmobile, dar ei vor permanent sa-si imbunatateasca mecanismul de interventie :)) … viseaza la elicopter… cand vor avea elicopter, si acela va fi depasit… ce bine era daca se puteau teleporta, sa aiba un buton ca Picard din StaicaTrec… concluzia: Nu avem resursa umana… de aici trebuie sa pornesti cu un scenariu de simulare. Nu trebuie sa pui in scena ce ai vrea tu sa se intample ci, mai intai, trebuie sa vezi ce pot ei sa faca 🙂

COMPLETARE, ORA 17

Abia ce am scris de vanatorii de munte, ca am si gasit o stire. Bine, nu despre Bucegi, dar doua judete mai incolo 🙂

Vanatorii de munte, insotiti de prefect, au salvat niste turisti si cativa reporteri de la un ziar local. Directorul ziarului le multumeste autoritatilor intr-un articol.

http://www.curier.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=54904&Itemid=374

Natură sălbatică în Parcul Natural Bucegi: Brâna Jepilor Mari – Brâna Ursului

De ce sa-ti rupi picioarele o zi intreaga, cand poti cuprinde tot ce vrei in cateva ore?

Una din filozofiile mele…

Azi voi posta imagini de pe un traseu foarte frumos, salbatic, probabil foarte putini oameni ajung vreodata prin acele locuri. Este si departe, si periculos, si abrupt, si multe altele…

Imaginile de astazi va dezvaluie o alta latura a vietii din Bucegi. Este viata aceea salbatica, unde natura este neatinsa, unde tu ca om patrunzi in liniste si fara a lasa nimic in urma.

Tot ce vedeti in imagini reda atmosfera de salbaticie, de inceputuri, cum erau Bucegii pana acum 200 ani aproximativ…de nepatruns si plini de animale.

In aceasta zi m-am simtit foarte bine, a fost ceva extraordinar sa umbli doar pe poteci de animale, prin abrupturi, pe langa cate un barlog… sa devii parte din asa ceva, a fost o senzatie greu de descris. Acolo, fiecare animal isi avea zona sa, nu am vazut urme de mistreti in zona caprelor negre, sau invers, ursul isi avea locurile sale, nu am vazut pe poteci urme de fuga, de animale care se fugaresc…si in plus, era liniste, nu erau gunoaie.

Initial aveam un alt traseu cu alti prieteni. Dar voiam sa merg pe un traseu in alte zone, tinea si de serviciu, si ca sa nu pierd o zi de munca, am zis sa ma si plimb, si sa si fac ce trebuia pentru o zi de lucru. L-am luat cu mine doar pe Matrix, din mai multe motive: merge bine, nu mai stie sa se intoarca in acele locuri fara mine, nu vorbeste mult, imi place sa-l mai enervez din cand in cand 🙂

La inceput de traseu l-am pacalit, am ocolit foarte mult, el s-a prins pana la urma, dar era prea frumos ca sa fie nemultumit. Mi-a si spus ca a fost cel mai frumos traseu pe care l-a facut in ultimii 2 ani.

Gata cu vorba, ce mai imi place si mie sa o lungesc 🙂

19.01.2014 018Intai un loc unde „s-a mocirlit” un mistret

19.01.2014 022Pe aici a scormonit un animal. Dar ce animal?

19.01.2014 024A dat pamantul la o parte dintre radacinile unui brad. Ce ar putea fi? Mistret sau urs.

Continuam,

19.01.2014 026Un craniu mic. I-am facut niste poze, cu un bat l-am asezat pe un copac cazut…pare un craniu de ied, are niste resturi de coarne

19.01.2014 030Si din nou, alt loc scormonit. Ma uit la bolovanul acela mare scos si arunc vina pe urs.  Banuiesc ca a cautat cuiburi de viespi, sa le manance. Martin a tinut minte unde erau in vara cuiburi de viespi si le devasteaza acum 🙂

19.01.2014 033A „aruncat” pietrele cat mai departe, sa nu-l incomodeze la sapat. Inteligent animal!

19.01.2014 039Aici doar timpul lucreaza

19.01.2014 043Sa luam si o bucatica din frumosul muschi…in fotografie

19.01.2014 049Urcam, coboram, urmam poteci, ne oprim deasupra unor stanci, ne blocam, in fine…si ajungem la niste culcusuri (a se vedea sagetile rosii!). Vizavi de culcusuri, zarim ceva marcat cu sageti verzi. Acolo au ursii toaletele 🙂

Asta este totusi nimic. Undeva prin abrupturile Jepilor Mari, stau pe polite de piatra multi ursi. Am scris eu despre ei acum vreo 2-3 ani.

19.01.2014 058Sa mergi pe aici, oare cum este? Doar sa-ti imaginezi si este frumos 🙂 Tu pe o poteca lata de un metru, o panta in dreapta, nu prapastie, si in stanga un perete de stanca inalt de zeci de metri. Si mergi asa minute in sir. Este de neuitat…

19.01.2014 067De pe o astfel de poteca, printre copaci vezi si Claia Mare, Crucea de pe Caraiman

19.01.2014 072Alta poteca, aceasta este mai ingusta

19.01.2014 075Si bradul acesta cum sta asa de zeci de ani

19.01.2014 080Mai luam si cadre din peisajul salbatic…doar nu mergem mereu pe aici

19.01.2014 082Si tot umbland in liniste, cu ochii in patru…ajungem intr-un loc desprins din „O lume disparuta” 🙂

19.01.2014 086In poze nu poti sa redai valoarea reala a unui peisaj, doar te apropii de ea. Aici, latimea este de cam trei metri, inaltime acceptabila, nu te uiti sa nu dai cu capul

19.01.2014 088Neaparat o poza in acest loc minunat

19.01.2014 090Pentru unele flori, cum este Crucea Voinicului, a venit primavara

19.01.2014 092Sa pozam si din alt unghi…bine, eu am facut aici vreo 10 poze cel putin

19.01.2014 094Dar cum este sa te imaginezi, trecand printre acel copac si peretele stancii, in drum spre locul prezentat mai sus. Sa te asezi pe o lespede de piatra, deasupra sa fie tavan stancos, de jur imprejur un peisaj incantator, liniste, soare…

19.01.2014 100Frumos, nu? Desprins parca totul din filme…

19.01.2014 103Copac pe margine de stanca…asa creste Zada, in felul acesta ciudat

19.01.2014 104Licheni verzi, arata clar ca suntem intr-o zona cu zero poluare…astfel de barometre naturale ale starii habitatelor mai sunt si fluturii

19.01.2014 107Amalgam de crengi si radacini

19.01.2014 109Tot felul de pante, versanti, dar nu este nicio problema…cu atentie faci cam orice

19.01.2014 114Suntem chiar sus, vedem jnepenii, pajistile alpine…pana acolo, ore bune 🙂 Dar nu aveam ce cauta pe acolo…

19.01.2014 124Inca un exemplu despre cum loveste fulgerul…vedeti cumva urmele unui incendiu? Nu! Ca sa nu uitati ca de fapt in spatele incendiilor din Bucegi, a stat cineva. Multi dau vina pe fulger, de fapt eu am sustinut constant ca nu au nicio legatura acele incendii cu fenomene naturale. A pus cineva foc…

19.01.2014 129Multe urme de animale si pe aici…

19.01.2014 133„Flori nemuritoare”…in traditia populara, ar vindeca nu stiu cate boli

19.01.2014 134Pozam tot ce vedem, luam sute de imagini cu noi, pardon, cu mine…ca Matrix este exasperat. Eu merg stanga, dreapta, cobor, revin, cum vad ceva interesant. Timpul de analizare a ceea ce vad este mult mai lung decat utilizarea aparatului foto, deci este clar ce iese…intre noi se face distanta si de 300 metri

19.01.2014 143Am vazut varful acesta stancos de la departare. Si am ajuns si la el, ca sa admiram imprejurimile. Trec peste cate sute de crengi a trebuit sa indepartam pe acest traseu, cati copaci cazuti am sarit…

19.01.2014 147Dupa varf…un hau ametitor, doar se vad copacii mai jos 🙂 Clar, nu era de noi pe aici, dar nici cateva poze nu strica…

19.01.2014 154Matrix are emotii, imi face cateva poze, una dupa alta, mai tarziu constat ca niciuna nu era cum trebuia, ba sunt cu ochii inchisi, ba vantul imi ridica parul sau o fi fost de la inaltimea din preajma…in fine, doar poza asta este ceva mai asa…oricum, si aici zici ca sunt agatat de stanca, visam probabil…vai de noi, cu pozele astea…

19.01.2014 158Sa mai si urcam pe muchii cu stanci si iarba

19.01.2014 164Am iesit in traseul turistic Sinaia-Complex Piatra Arsa, chiar in zona Piciorul Pietrei Arse

19.01.2014 173Coboram pe traseuul marcat in ideea de a urma Brana Ursului, poteca nemarcata ce iese la Schitul Sf. Ana. Daca tot am traversat bazinele vailor Babei si Piatra Arsa, hai si prin cel al Pelesului 🙂

19.01.2014 178Cam asa arata brana pentru un timp

19.01.2014 195Nu este deloc dificil, insa urme de ursi la cam 10 minute…

19.01.2014 196Stana Regala si Poiana. Trebuie spus ca exact la a doua vale de dinainte de a ajunge la schit, am auzit ceva. Initial, i-am spus lui Matrix ca miroase foarte puternic a urs, dupa cateva minute am auzit un animal deplasandu-se mai sus de noi. Nu am vazut ce este. Cand am traversat valea, ne-am oprit ascultand. Poate nu va vine sa credeti, dar un urs, pe panta de langa vale, mormaia asa a jale…se vaita de ceva. Matrix nu a vrut sa ne apropiem la o distanta rezonabila, motivand ca mai vrea sa traiasca 🙂 Ideea era sa urcam pe versantul paralel, ca sa vedem despre ce este vorba…terenul era accidentat, sanse slabe sa te prinda un urs si daca alearga. Este probat personal, nu ca ma duceam eu marele curajos sa vad ce are ursul 😉 Nu avea cum sa ne prinda, ursul este alergator bun pe distante scurte…in teren accidentat, cu multe stanci, saritori, copaci prabusiti, desis, totul asa amestecat, nu te prinde, mai ales daca si fugi bine 🙂

19.01.2014 211Privire inapoi spre Piciorul Pietrei Arse. Acolo eram cu o ora in urma…unde este sageata verde

19.01.2014 218In Poiana Stanii

19.01.2014 219Stana Regala…si de aici, in 50 de minute eram acasa…incheind o excursie de neuitat 🙂

Roci, fosile, diverse…cateva imagini

O scoica pietrificata…dar nu de data recenta :), incremenita in timp. Ce se vor mai intreba unii cunoscuti de unde o am :))). Ei nu vor stii niciodata, am cumparat-o…asta este explicatia.

Istorie geologica

Colti si masele de urs. Acum ceva ani am gasit un craniu pe o poteca putin umblata. Era destul de „ruginit” de timp. Un prieten a reusit doar sa recupereze dintii, pe care i-a dat cu un fel de solutie dupa ce i-a fiert, apoi cu un lac… spunea el. A incercat sa-i dea o gaura si cu un burghiu dar spunea ca oricat s-a chinuit nu a reusit.

Acum mi-am amintit ca mai am si niste bulgari de pamant, scosi de la trei metri adancime plini cu cochilii de melci…nu sunt pietrificati. O sa-i caut si apoi o sa postez cateva imagini…