Cateva imagini din ultimele zile:
Peisajele cu ceata sunt la categoria Favorite
Bureti negri de pamant
Poiana Stanei Regale
Mereu m-am intrebat cine a sapat in stanca chestia asta adanca de circa 10-12 metri… si cu ce…
Filed under: Jurnal | Tagged: ceata, imagini, peisaje | 2 Comments »
Sambata inca vuia lumea de arestarea lui Dan Voiculescu si a baronului de Braila, am vrut sa spun doua vorbe si eu… dar apoi m-am linistit. Ce rost are sa vorbim asa la nesfarsit… s-au publicat peste 10.000 de articole cu aceasta tema, citeam o statistica 🙂 Important este ca s-au dat niste exemple puternice, ca exista lege si se mai si aplica. Parca ne-am saturat sa tot vedem cum puterea mitei depaseste puterea legii, in general vorbesc…
Sa incep cu concursul de la Busteni, cursa pe verticala de pe Jepii Mici. Daca anul trecut cei din Busteni erau intre locurile 20-30, in acest an s-a mai avansat un pic. Acum s-a intrat in primii 20… poate la anul vom veni in primii 10, cine stie, nicio editie nu seamana una cu alta.
Intai au plecat fetele… daca am retinut bine, fata in echipament negru este Elena Perju si aceea dinaintea ei este Alina Coltiadis
Castigatorii au fost Silviu Balan de la CPNT, urmat de Vlad Florin Danut si Andrei Preda. Acestia au sosit fiecare cu putin peste o ora. In acest an, insa, nimeni nu a reusit sa soseasca sub o ora. Primii trei clasati la editia din 2013 au venit in 50 si ceva de minute. Asadar, recordul de 52 de minute, stabilit in 2013, nu a fost doborat. Din Busteni au participat 4 baieti si o fata, daca am retinut bine, timpul cel mai bun fiind al lui Florin Treaba, o ora si 14 minute, Stanciu Radu sosind exact la un minut dupa Florin, eu la distanta de 18 secunde de Radu, Marius Bugulescu intr-o ora si 22 minute si Alina Coltiadis intr-o ora si 53 de minute.
Apoi au luat startul baietii, in ordinea descrescatoare a numerelor de concurs
Eu eram deja pe culoar, avand numarul 35
Poze de la Babele:
Radu Milea, unul dintre organizatori… nu are cum sa nu mearga totul bine cand este el prezent
La acest concurs au fost inscrise 153 de persoane, startul efectuandu-se la intervale de 20 secunde intre participanti. Deocamdata, ramane timpul de o ora si 13 minute, ca timp de referinta pentru noi cei de la Busteni, timp stabilit in 2013… insa eu sunt sigur ca toti cei patru bustenari pot veni sub o ora si 10 minute… poate la anul va fi mai bine 🙂 In ceea ce ma priveste, m-am bucurat de cursa, este foarte frumoasa pentru ca este dificila. Pe traseu, la urcare, am intrecut multi participanti, dar acest aspect nu este relevant, pentru ca nu conta cine ajunge primul, ci, cine parcurge traseul in cel mai scurt timp. Startul s-a dat la ora 9, insa eu am plecat potrivit listei la ora 9:39:20. Poteca era umeda, a fost si foarte cald la un moment dat, dar daca te afli in acele momente pe acel traseu turistic, cred ca asisti la un spectacol. In timp ce ca turist urci din Busteni pana la Babele in cel mult 4 ore, altii se intrec, sar din piatra in piatra, depasesc obstacole, urca agatandu-se de radacini si stanci, curg „apele” pe ei… este ceva superb. Adica asa mi se pare mie 🙂 Cand ma uitam in fata, erau multi concurenti, in spate veneau altii, vedeam un tricou mai deschis la culoare si imi propuneam sa-l ajung pe acela din urma, si tot asa… foarte atractiv. Sper sa se faca intr-o zi si un concurs Gura Diham-Vf. Omu, pe Abruptul Bucsoiului 🙂 Ar fi ceva si mai interesant…
Am si cateva poze luate de pe Facebook, realizate de dl. Petre Bitoiu:
Cornel Spiridon de la CPNT… langa el Radu Milea. Cornel este un tip foarte de treaba, pe placul meu 🙂
Uitati-l si pe dl. Stan Turcu, domnul care mai scrie si pe aici. Un exemplu de urmat…
Si pe prietenul Florin Treaba… poza o postez mai ales pentru o anume persoana 🙂 Are un fan pe aici, feminin, evident 🙂
Andreea Ciobanu… fata care ne cauta dupa sosire pentru a ne oferi doze de Red Bull
Inchei multumind celor care au contribuit la acest splendid concurs, organizatorilor, participantilor, voluntarilor si turistilor. Mai ales, multumiri speciale reporterului Marian Negotei pentru setul de poze 🙂 Asta inseamna sa fii un fotograf profesionist… sa stii sa surprinzi toate detaliile.
🙂
Cea mai tare poza :)) Nu stiu de ce eram asa de amuzat :))
Filed under: Eveniment | Tagged: babele, Busteni, cursa verticala, imagini, jepii mici, vertical trail race busteni | 15 Comments »
Ramai fara cuvinte, de multe ori, atunci cand traiesti prin zona acestor munti deosebiti ce alcatuiesc Parcul Natural Bucegi. Mereu ai ce vedea. Iata cateva imagini de aseara:
Cantonul Schiell 😉
Monumentul Eroilor de pe muntele Caraiman
Filed under: Obiective si locuri de interes | Tagged: canton schiell, caraiman, imagini, monumentul eroilor, munte, Parcul Natural Bucegi | 13 Comments »
Sa mai scriem putin ;), sa postam mai multe imagini. Am avut cateva treburi de rezolvat, intre timp.
O mica zapada le-a spulberat sperantele celor ce asteptau inflorirea rododendronului 🙂 Dar poate „iese” altul 🙂 Cine stie! 🙂
Ce culoare frumoasa
Poza la dimensiunea originala este superba
Narcise unde nu te astepti
Un melc visator! Statea si „privea” pe drum 🙂
Izvor prin padure, o fi si acesta mineral 🙂 desi nu seamana cu cele sulfuroase sau feruginoase intalnite pana acum in Bucegi. O fi si acesta ceva…
Si povestea altor tineri morti pe munte
Schitul Sf. Ana
Dimineata la Peles
Poteca regala
Sa nu uitam si de ei 😉
Incredibil 🙂 iesea fum prin orice colt al stanei
Conuri rosii. La ce bun sa le cauti urcandu-te prin toti copacii? Mai bine mergi a doua zi dupa o furtuna prin zonele cu molid expuse. Se ocupa singur vantul de varfurile copacilor…ca sa nu mai spunem noi ca „strugurii oricum sunt acri”.
Sirop din conuri rosii
Unul dintre izvoarele sulfuroase ale Busteniului. Am dus o proba la analize… L-am amenajat putin si acoperit evident, sa stiu doar eu si cativa prieteni. Cand o fi timpul, vor sti si altii.
La Stana Regala
Ploaie peste Bucegi
La Hit the Top, cursa Bran-Omu-Bran
Cateva impresii despre acest concurs deosebit, luate de pe Mediafax:
„Cele 80 de locuri disponibile (limitarea a fost impusa de conditiile de siguranta) au fost ocupate inca din prima saptamana de la startul inscrierilor, HIT THE TOP III fiind la data startului un eveniment cu „casa inchisa”. Anul acesta concursul a fost mai disputat ca oricand, la start fiind prezenti campioni laureati in multe concursuri internationale si chiar un campion mondial, dintre care amintim numai pe: Paul Pepene (campion mondial de U23 in 2010 la ski fond si participant la Jocurile Olimpice), Gyorgy Szabolcs (locul 3 la Campionatelor Balcanice de Alergare Montana 2011), George Buta (campion national la juniori biatlon 12, 5 km; locul 1 la Vertical Race Zarnesti 2012), Marcel Balan (loc 6 la Campionatele Balcanice de Alergare Montana 2012), Silviu Balan + Ion Neagoe (locul 1 la Marathon 7500 – elite in echipa – editia 2012), Silviu Manea (locul 2 la Mountain Attack 2013)!
Acest lucru a dus la stabilirea unor performante cu adevarat extraordinare, castigatorul concursului la general, Paul Pepene, fiind cronometrat pe intregul traseu in 2h 01min 23sec!
Nivelul ridicat al competitiei a fost dat si de faptul ca nu a existat niciun abandon si toti concurentii au venit in timpul limita stabilit de organizatori atat in punctul de intoarcere cat si la finis.”
Filed under: Jurnal | Tagged: bucegi, conuri rosii, culoare, imagini, izvor, melc, mineral, munte, narcisa, padure, peles, ploaie, poteca, rododendron, schitul sf ana, stana, sulfuros, zapada | 17 Comments »
Prima oara cand vad asa ceva in Bucegi. Va mai spuneam eu, ca pot scrie inca ani buni despre Parcul Natural Bucegi 😉 Muntele acesta este un rai, al vietii, este mereu surprinzator…
O sa vorbeasca de la sine imaginile 🙂 Cum spunea un prieten judecator impatimit al acestor munti, imaginile sunt deseori mai bune decat altele realizate cu aparate mult mai performante. Bineinteles ca asa este! Pentru ca poti avea un aparat super tare, daca nu mergi cu el pe unde merg eu, este evident ca pozele mele sunt cele mai bune 🙂 Pentru ca sunt doar ale mele :))
Stateam azi pe malul unei ape curgatoare si priveam. Apa putea fi traversata pe niste pietre puse odata de cineva. Eu insa nu am astfel de probleme, si ca sunt pietre si ca nu sunt, gasesc repede o solutie sa trec, nu ma impiedic de atata lucru. Insa dupa mine mai veneau si altii, nu treceam doar eu.
Ajungand primul, nu stiu ce mi-a venit, si am mutat un bolovan, sa fi avut circa 30 kg. L-am intors cu partea ascutita in apa, si cu cealalta mai plata in sus. Partea mai neteda se afla in apa. Cand am intors bolovanul, am vazut ceva surprinzator. Niste vietati cladisera ceva. Priviti:
Dar intai, pana la detalii, am sa va arat alte imagini de astazi:
Incepe sa inainteze primavara spre Bucegi
Un element zburator 🙂
Nu mai era, a ramas doar coltul refugiului de la Sf. Ana
Printr-o mica salbaticie
Pe aici mai sta si ursul la soare, la privit
Trecere si pe langa un peisaj de neuitat
Frumos loc, poate ca il voi revedea foarte curand, zilele acestea
Ne-am continuat drumul, am trecut o culme si am ajuns la apa de care spuneam la inceput de articol. Am mutat acea piatra, din toate pietrele de acolo, aceea mi s-a parut mie ascutita, ca nu statea bine 🙂 Credeam ca partea aflata in apa este plata, dar nu era chiar asa de plata. Ei bine, era oricum mult mai buna decat acea care iesea din apa.
Este incredibil ce pot face niste vietuitoare ce traiesc in apa de munte.
Uitati ce arhitecti desavarsiti are natura!
Acele vietati au carat minuscule pietricele si au format niste „maternitati”. Va imaginati ca acestea erau in apa, cu acele gauri in jos. Toate aceste turnulete, cine stie in cat timp construite, au adapostit alte vietati care si-au parasit locurile natale. Din fericire, am vazut ce fel de vietati sunt. Au o lungime de 2-3 cm, sunt de culoare verde deschis, nu le place aerul, cautau repede sa ajunga in apa, au multe picioare, un fel de miriapozi.
Categoric ca am stat o vreme indelungata pozand, filmand, privind, admirand, etc. Chiar am si desprins cateva turnulete migalos ridicate cu un betisor si le-am pus undeva la uscat. Trec maine si le iau…cata frumusete! Apoi am intors bolovanul la loc, cum il gasisem.
Bolovanii acestia ascund tot felul de taine :)) La orice fel de „bolovan” ma refer 🙂
La sfarsit si una din filmari. Vedeti ce intelegeti din ea, se aud vocile altor persoane, eu eram preocupat, nu auzeam ce vorbeau ei…, pe la sfarsit se vede si miriapodul acela de apa…
Filed under: Eveniment | Tagged: apa, arhitecti, bolovan, bucegi, de munte, imagini, miriapod, munte, natura, Parcul Natural Bucegi, peisaj, rai, vietati | 25 Comments »
Lumea Bucegilor prinde viata pe blogul Bucegilor. Se scriu pagini despre prezent iar peste scurt timp devin arhive ale trecutului. Aceasta este si ideea, sa ramana ceva…scriu despre oameni si intamplari in Parcul Natural Bucegi si imprejurimi, despre initiative si actiuni, unele personale, altele nu, schimbam ganduri si cunoastem montaniarzi…citim despre bine sau despre rau, despre protejarea fictiva a Bucegilor, despre demagogii de genul dezvoltare durabila, despre distrugerea mediului de catre autoritati cu responsabilitati in protectia naturii…o lume diversa.
Peste acestea si printre ele au loc tot felul de lucruri…acestea ajungand aici pe blog, pentru a fi citite de cat mai multi. Ieri, un prieten bun, un prieten pe care nu l-am cunoscut niciodata dar care la toate intrebarile mele mi-a dat numai sfaturi potrivite mi-a trimis niste imagini. Insotite de gandurile sale bune…sunt diverse intamplari la care nu am raspuns. Orice se intampla are un scop…de multe ori cand vad cat de multi apreciaza acest blog, ma gandesc, asa singur….”oamenii acestia exista, pe multi ii cunosc personal, i-am intalnit doar datorita blogului”…Dumnezeu mi-a dat ideea prin 2009 sa creez ceva pe internet despre Bucegi. Astfel, multi stiu ce se petrece prin zona noastra, ce poti face, ce poti vedea…
Initial, blogul a fost si o manifestare personala, de jurnalist caruia nu i se publică decat anumite articole…am dorit sa sparg acest monopol. Azi scriu doar despre ceea ce vreau sa scriu, actiunile de distrugere a mediului sunt descrise detaliat, nu scriu la ordin sau dupa cum vrea cineva…am stabilit niste conditii de aparitie a comentariilor…lasand o portita de a elimina anumite opinii, care jignesc pe unii sau pe altii… Nu acord niciun drept la replica decat daca mi se pare mie ca are vreo relevanta, ma refer la infractorii de prin Bucegi…exista o singura directie, cea impusa de mine in acord cu alti cititori si prieteni. Ar fi culmea sa las orice exprimare de tip mafiot, smechereasca…
Despre parintele Ioanichie am spus si s-au spus atatea…important este sa nu uitam povetele sale si implicit pe Dumnezeu…restul este lumesc.
Ii multumesc fratelui Ninel pentru imaginile cu mormantul parintelui aflat la manastirea „Sfanta Maria” din localitatea Rus, judetul Salaj. Poza de pe mormant este poza de pe blogul buceginatura2000…un crampei din Bucegi prin acele locuri…blogul nu este doar al meu, este al oricui cititor, nu este o afacere, nu se urmareste publicitate…nici macar statistici chiar daca am mai scris despre asta…sunt atatia carora il pot da spre administrare…ma bucur foarte mult ca acea poza se afla pe mormantul Parintelui…
Nu am crezut niciodata ca parintele a dorit sa fie inmormantat acolo, dar asa au zis rudele sale ca a fost ultima sa dorinta. Ma indoiesc insa ca poti renunta la Bucegi dupa ce ai trait zeci de ani langa ei…dar asa a fost sa fie, oricum parintele putea renunta la orice, traia ca un veritabil pustnic.
Multi doar ne-am imaginat cum arata mormantul, poate ca vom reusi cu voia LUI sa ajungem la manastirea din Rus, sau poate ca nu…pana atunci sa-l revedem si astfel pe Parintele Ioanichie, cel mai mare duhovnic de pe Valea Prahovei si din Parcul Natural Bucegi.
Multumesc unor personaje apropiate parintelui, pentru intentiile si gandurile lor, celor de la manastirea Sinaia precum si fratilor Ninel, Nicolae, Amos, chiar si staretului Nicolae, tuturor celor din biserica lui Hristos care stiu ca rolul lor pe lumea asta este sa povatuiasca pe toti, indiferent de statutul lor social…Dumnezeu nu judeca dupa standarde lumesti. Uneori, sta in puterea mea sa aleg lucruri ca multi altii, un job fara bataie de cap, diferite combinatii la limita legii sau sub ea, alteori imi pot indeplini unele planuri pe care le urmaresc de ani buni, printr-o discutie…dar gandurile astea imi trec repede. In sinea mea stiu ca doar Dumnezeu decide si ca asa cum raul se foloseste de lucrarea Binelui, asa si Binele lasa sa cada raul in propriile capcane…se poate spune si chestia asta „prin rau spre bine”, adica nu ai cum sa cunosti ce este bine decat trecand prin diverse si multumind pentru fiecare zi…Sa asteptam, orice vine la timpul lui!
Filed under: Jurnal | Tagged: azi, bine, blog, bucegi, imagini, lumea bucegilor, lumesc, manastire sfanta maria din rus, manastirea Sinaia, mormantul parintelui ioanichie, Parcul Natural Bucegi, portita, povete, poza, rau, singur | 14 Comments »
Sa postez si alte imagini de la maratonul de pe Bucegi organizat exemplar de catre CPNT Brasov.
Poate va asteptati unii dintre dv. sa vorbesc despre incendiul din Bucegi…am vorbit azi la un post de radio, ce sa va spun? Definitia incompetentei, a iresponsabilitatii, nepasarii, amatorismului? Le-ati vazut cand am descris incendiul din Bucsoiu de anul trecut.
ISU Prahova nu are pregatirea necesara de a interveni la incendiile din zona montana…
In Bucegi, totul se desfasoara haotic, se paseaza responsabilitati, daca ati vazut au aruncat apa din elicopter de multe ori…si mai rau il aprindeau. Nu le-a zis nimeni ce sa faca, cum sa faca, au mintit ca au sapat santuri sa limiteze incendiul…dar lumea este proasta si crede. Deci vezi cum arde o creasta montana si te incapatanezi zile in sir sa crezi ca incendiul nu se poate extinde. Pentru ca un incompetent a declarat ca au facut santuri…iar daca privesti ca un om normal, constati ca un trunchi aprins cade de pe creasta undeva mai jos la sute de metri…peste alti copaci, logic. Oare ii aprinde sau nu?
O sa vorbesc la timpul potrivit, pana atunci felicitari celor implicati, angajati ai PNB, voluntari, soferi de jeepuri…cand aud de ISU Prahova si incendii montane…oamenii acestia or fi buni la incendiile din orase, pe munte nu au ce cauta, nu vor putea in viata asta sa faca ceva in acest sens 😉
–
Pozele asadar:
Presedintele CPNT – Sendre Marius la sedinta tehnica
Poza din cortul meu spre? …spre departe 🙂
Muntele Doamnele
Asteptand ora de start care venea cam greu
La start Razvan cu nr. 122
Aproape de iesirea de pe Piciorul Pietrei Arse
Ca si in alti ani, dupa circa 3 ore de la start eram la cantonul Jepi
Va spuneam intr-un post anterior de ochi lucind in intuneric. Am tinut sa va arat si dv. Era o capra neagra.
Castigatorii…cei mai buni de la acest maraton
Silviu Balan si Nusu Neagoe
In Valea Ciubotea
In Valea Gaura
Pentru mine acest loc este cel mai frumos de pe intreaga Vale Gaura
Sponser…cei mai mari sustinatori ai competitiilor de anduranta montana
Telecabina si statia de la Pestera, felicitari celor de la Teleferic Prahova, au fost solidari cu organizatorii maratonului
In imagine Matrix, isi verifica bicicleta inainte sa plece spre casa…venise sa ne vada 😉
Lucian Clinciu „legenda maratonului montan din Romania” vorbind despre alte competitii
Un cameraman foarte profesionist, s-a lasat in voia evenimentelor, un tip foarte istet si de treaba
Fugind din calea sampaniei :))
Bubulu si Georgiana…daca noi la masculin am dus Busteniul si Sinaia pe locul 4, ei le-au ridicat la mixt pe locul 3.
Fetele de la SpeoJump au ocupat locul 3
Si noi, asteptand editia de anul viitor
Multumim tuturor celor care au fost alaturi de noi, cu gandul, prin telefon, sub orice forma …sa stiti ca alergam la acest concurs si pentru ca este rusinos ca orase de munte, de genul Busteni si Sinaia, sa nu aiba reprezentanti la „regalul maratoanelor montane din Romania”…
Am alergat fara tricou de pe Bucsoiu prin Ciubotea si pana la iesirea din Valea Gaura. M-a prins soarele, mi-au crapat buzele de la vant, ne-au ciupit tantari sau alte insecte, gleznele au facut cunostinta cu multi bolovani, a fost si frig si foarte cald…am fugit cu disperare de echipajul mixt romano-american si am pus intre noi si ei o distanta mare…au venit dupa circa 3 ore la sosire. Am alergat cat am reusit de bine, am folosit orice avantaj oferit de teren, asa le-am si intrecut pe ultimele sute de metri pe Gianina Tanase si Diana Vasiac. O doctorita spunea ca atunci cand bei apa rece si esti incalzit se intampla ceva pe la gat, diafragma, si nu mai poti respira bine…de tinut minte pe viitor. In mod cert, nu aveam vreo sansa sa intrecem cele doua echipe SPONSER ce s-au situat pe primul loc. Dar locul 3 il puteam obtine…acum, pentru la anul avem acelasi obiectiv, intrarea in primii 5 cu un timp de 22-24 ore. Ne-au felicitat sportivi de talie nationala, cel mai mult m-a impresionat gestul lui Cornel Spiridon de la CPNT, cat si-a dorit el sa reusim acelasi lucru petrecut in Ciubotea…sa ajungem si echipa de pe locul 3. Asa a fost sa fie…si trebuie sa fim multumiti cu aceasta performanta, locul 4 la cel mai dificil maraton al tarii. Cu siguranta, in urmatorii doi ani, nu cred ca va mai fi cineva capabil, din Valea Prahovei, sa ocupe acelasi loc la sectiunea Elita. Bineinteles, ca si altii, pe parcursul traseului, am injurat si m-am injurat, „ce caut aici?, nu mai vin”, dar cand ma gandeam ca acele doua echipe Sponser aflate in fata, sunt compuse din alergatori cu varsta pe la 40 de ani…ma motivam 🙂
Marathonul 7500 este o intrecere cu tine insuti, in primul rand…am incheiat cu bine si a patra editie aducand multumiri in primul rand LUI.
Filed under: Jurnal | Tagged: 7500, anduranta montana, bucegi, cpnt brasov, imagini, isu prahova, lucian clinciu, maratonul din Bucegi, regal, speojump, teleferic prahova, valea ciubotea, valea gaura | 23 Comments »
