Spre disperarea celor care si-au propus sa scoata un ban zilele acestea din inchirierea de echipament pentru sporturile de iarna, dar si a celor care si-au petrecut Craciunul in Valea Prahovei, abia azi-noapte a inceput sa ninga.

Ningea usor pe la 7 dimineata, acum mai cad doar cativa fulgi. Daca este zapada va fi o incheiere de an reusita, pentru foarte multi. Pentru mine nu conteaza, ca este zapada sau nu, este acelasi lucru. Ideea este sa iei lucrurile asa cum sunt.

Stratul de omat depus este insignifiant, cativa centimetri. Dar asa se intampla, cand se termina sarbatorile vine zapada :)

Pe la Sinaia de Craciun nu s-a schiat ca nu aveai unde, la Busteni la partia Kalinderu s-au dat cativa cu schiurile pe mici portiuni cu zapada, asa ca sa simta ca au pus schiurile in picioare, la fel si pe la Azuga. Ca o comparatie, este ca si cum te-ai duce sa inoti intr-o apa de 50 cm adancime :)

Azi este ziua de nume a catorva sute de mii de romani, asa ca la multi ani tuturor care au acest nume. In timp ce ma gandeam la cunostintele mele pe cine ar chema Stefan, Stefania, mi-a venit in minte pe cel mai celebru dintre acestia.

Dl. Fane! Mai exact seful Garzii de Mediu Prahova, Stefan Popescu. La multi ani cu sanatate! Omul acesta este atat de abil in vorbe ceva iesit din comun. Dar e simpatic si are un umor aparte. Am discutat cu el de cateva ori anul acesta. El ma lauda ca ajut la protectia mediului, vrajeala evident. Radeam amandoi doar niciunul dintre noi nu credea :) Dar felul cum le spune, are niste ironii fine…

L-am vazut apoi de vorba cu un agent economic aflat in ilegalitate si care incerca sa-l duca de nas, de parca poate cineva sa-i toarne gogosi sefului Garzii de Mediu. Nu mai stiam cum sa ma abtin sa nu rad, m-am dus mai incolo cu unul dintre subordonatii sai si am ras cu lacrimi. Nu de alta dar poate credea ca radem de el. Dl. Popescu acesta e de belea. I spunea: „Ma omule, esti sanatos, ce te intreb eu ce raspunzi tu?” Ala i zicea ceva de o autorizatie de transfer, seful Garzii revenea la intrebarea initiala…era ceva ce merita vazut. Deznodamantul era previzibil, daca nu ai argumente nu te pui cu Stefan Popescu. Da. Argumente! :)

Nu am facut mare lucru de Craciun. Am avut niste prieteni de familie in vizita, un gratar, o plimbare prin Busteni, pe la manastirea Caraiman. Dar am fost si la cineva cu o lumanare. La un fost coleg de gradinita, scoala. Ducea o boala de vreo 5-6 ani, oricum 30 de ani nu este o varsta la care sa mori. De vreo doi ani se autoizolase si comunica foarte rar. Prin septembrie cand am vorbit cu el, era constient ca va muri. Statea mai mult in Bucuresti, si mama lui traia doar pentru el. Casa era plina de lume cand am fost sa aprind o lumanare. Inca o data m-am convins cat suntem de nepasatori fata de problemele altora, cat timp nu ne afecteaza acele probleme este bine…rau pentru altii.

Foarte greu sunt convins sa merg la inmormantari iar la parastase nici atat. Nu cred ca ceea ce fac rudele celui raposat are cum sa-l ajute pe lumea cealalta. Dar sunt traditii fixate in mentalul colectiv. Biblia spune insa altceva… Mortii sunt in adormire pana la Judecata de Apoi si nu mai stiu nimic din ce se intampla.

In sfarsit, am reflectat la modul meu de a fi si cred ca e bunicel. Daca pot sa ajut pe cineva o fac fara ezitare. Dar nu doresc ca altii sa ma ajute, nu astept nimic de la nimeni, daca vreau ceva incerc sa obtin singur. Nu se poate inseamna ca nu se poate. Am foarte putina incredere in unii in timp ce altii au incredere maxima in mine. Renunt la multe pentru diverse persoane in schimb nu as vrea ca ei sa renunte la ceva pentru mine. Foarte rar sunt dezamagit, pentru ca nu-mi pun sperantele, increderea decat in Dumnezeu. Ma bucur cand ma apreciaza unii si incerc sa aflu de ce ma urasc altii. Nu pentru ca m-ar interesa foarte mult dar poate chiar au undeva dreptate si gresesc eu. Si am mania detaliilor cand ma apuc de un lucru…