Fara prea multe cuvinte… Rares, OZN-uri filmate de ISS, o piatra, un calugar, Eminescu

Nu are rost sa mai prezint filmul evenimentelor de ieri…am uitat un lucru esential: aschia nu sare departe de trunchi, chiar daca uneori este dovedit ca mai sare 🙂

De regula, mie de ziua mea nu imi place sa primesc cadouri. Mi se pare nu stiu cum…dar nu mi se pare la fel cand este ziua altuia. Uneori au mai incercat cativa prieteni tot felul de surprize…destul de prost primite 🙂 Nu-mi doresc nimic pentru ca nu stiu ce, nici macar nu ma gandesc…este complicat. Iar in viata de zi cu zi, pot asculta o mie de persoane, apoi daca mi se pare mie bine, tot ca mine fac 🙂

Si ne-am gandit noi cu Rares in fel si chip, eu il mai si antrenam in secret sa sufle in lumanare. Uitasem, el nu avea cum sa faca lucrurile decat in stil propriu. Inutile toate pregatirile si regiile…cui sa semene?!

aUn tort diplomat cu fructe…nimic deosebit pana aici

bVine momentul…cei prezenti erau cu la multi ani in cantari…Rares privea lumanarea

cSi cand ne asteptam sa sufle…macar acolo de impresie, s-a gandit el ca este sarbatoritul, astfel ca a ales un alt procedeu

dLa ce bun sa se oboseasca si sa faca precum vor oamenii mari? :)) Nu lumanarea era elementul principal. Nu-i trebuia, nu-l interesa 🙂 A ales ceea ce il interesa :)) Poate il convingem la anul sa mai sufle si in lumanare!

eRares seamana cu Andrei. Le-am adaugat si prenumele mele, echitabil evident, pe Rares il mai cheama si Adrian iar pe Andrei il mai cheama si Gabriel. In imagine, mai sus este Andrei cand era mic…ii facusem niste tunele prin zapada, intra pe unul si iesea pe celalalt. Mai jos este Rares la botez.

….

Sunt de parere ca orice se intampla trebuie sa ne intereseze, macar asa ca si curiozitate. Cred ca este destul de pagubos sa mergi pe principiul „ce nu stiu nu ma afecteaza”. Ascult, citesc tot felul de teorii despre viata extraterestra, nu trag niciodata concluzii… sunt cercetatori care probabil privesc la noi, la fel cum noi privim la triburile primitive din jungla amazoniana. Pot sa ne arate o aberatie, daca noi nu am vazut-o pana in prezent, o luam de buna. Asa ca pana sa-ti formezi o opinie este nevoie de mult timp, multe dovezi. Am vazut aseara o filmare de pe statia spatiala internationala…nu stiu ce sa spun. 🙂

Au fost surprinse niste obiecte ce se deplaseaza cu o viteza uimitoare, care intra, ies, sau se indreapta spre Pamant. De ce cred ca filmarea este pe bune? Pentru ca in toata lumea sunt mii de oameni ce urmaresc constant transmisiile live de pe aceasta statie, si ei ar fi spus daca este sau nu o facatura, apoi  nu aparea filmarea in jurnalele de stiri. Ia priviti:

Trei meteoriti nu zboara in formatie 🙂

….

Ieri cand mutam ceva am gasit o piatra intr-o cutie. Uitasem de ea.  Am gasit-o prin 2005 pe o vale langa refugiul Costila.

fAre putin peste 1 kg 🙂

….

Si inchei cu ceva destul de amuzant si de prostesc. Cunosc un personaj monahal. De curand, adica saptamana trecuta, eram de vorba cu un grup de persoane, printre care si acest calugar. Bine, el este putin ratacit…imi spunea odata ca a calatorit cu duhul prin munte, a intrat intr-un tunel si s-a indreptat spre Tibet. Cand a ajuns la o grota inspre dreapta o voce i-a soptit sa nu se duca acolo pentru ca ajunge in India si sunt multi pagani…ce citise si el prin cartile lui Cinamar. Patologia era deci binecunoscuta…

A inceput sa povesteasca tuturor un lucru, pentru ca deja el crede ca i se intampla ceea ce gandeste 🙂 Fotografiase ceva noaptea. Ca si cum ne impartasea un mare secret al omenirii ne-a facut atenti sa privim. Cand apropia poza se vedea ceva…stiti ce pozase tembelul? Un liliac. Turistii, priveau unii dintre ei uimiti, patrunsi de momentul adevarului. Pentru ca, personajul bisericesc le-a spus ca forma din fotografie nu era altceva decat un diavol mic. Apoi a urmat desfasurarea actiunii, povestita de el:

„I-am chemat pe frati si am inceput sa rostim rugaciuni. Am sunat la Ierusalim dupa sfaturi si ne-a sunat episcopul de acolo si mi-a zis asa: Mai Serafime, stiti ma ce ati facut voi acolo? Ati starpit o legiune intreaga de draci”.

Ascultam si il priveam si pe el si pe turisti. Majoritatea credeau ce spune. Nu am ras, nu am plans, nu am miscat. Nu puteam face nimic, eram consternat. Va dati seama ca poate vreun frate imaginar de al lui ar fi cantat sub un copac cu el. Sau ca a sunat vreun episcop de pe undeva…din alta parte decat din mintea lui. Nu il cheama Serafim evident, nu-i pot spune numele ca multi merg pe la el…sa obtina „sfaturi si mila cereasca”.

gBucegii, acum de dimineata

….

Eminescu, ziua lui astazi, 163 de ani de la nasterea sa…Marele poet, -asasinat dupa unii-, a lasat urme pentru totdeauna…

Poate ca nimeni nu a stiut sa-l cante mai bine decat sotii Teodorovici, moartea acestora fiind de asemenea considerata un asasinat. Nici nu ar trebui sa ne mire daca am afla ca acesta este adevarul. Cam la toate personalitatile de marca ale neamului, fie le-am luat noi viata, fie i-am lasat pe altii sa o faca…

Imi permit sa inchei cu o expresie, existenta pe o placuta metalica la Vf. Bucura (2503 m alt.), Parcul Natural Bucegi … „Pentru eroii români cazuti in trecut, prezent si in viitor”.

Vinerea muzicala

Am vazut peste tot posturi cu „miercurea fara cuvinte”, „luni nu creste iarba”, joia nu stiu cum…de ce sa nu scot si eu o „Vinere muzicala”, adica cum? :)) Tot vine week-end-ul!

Eu nu ascult doar un anume gen, ascult ce mi se pare ca suna bine. Mai jos este putina diversitate:

 

 

 

 

 

Ultima este o interpretare foarte reusita a unei parti din Paraclisul Maicii Domnului, sper sa aiba unii rabdare sa o asculte.

Este un fel de „dedicatie” pentru cineva apropiat, pentru care am cateva vorbe. El a facut un gest pe care putini au curajul sa-l infaptuiasca. Si-a gasit jumatatea dupa care visa de mai bine de 10 ani. Doar ca jumatatea lui avea doi copii si de aici au inceput necazurile cu rudele…care l-au alungat de acasa, l-au si reclamat la politie pentru diverse lucruri numai din dorinta de a-i face rau.

Doar ca noi oamenii facem planuri dar realizarea acestora mai este dictata si de Altcineva. Deci, Florine, copiii aceia au nevoie de educatie, de un sprijin, sunt speriati de atatea traume, fata aceea are nevoie de un echilibru, daca reusesti sa fii numitorul comun o sa ai destule bucurii mai tarziu. Nu te lua dupa lume si vorbe, tu traiesti pentru tine si nu lumea in locul tau. Daca raspandesti iubire vei primi iubire…i-ai privit in ochi, este timpul sa le aduci bucuria in suflet, cred ca le ajung atatia ani de suferinte. Sunt copii nascuti fara vina, ce daca nu sunt din sangele tau cum iti spune lumea, o sa vina timpul sa apara si propriul tau copil…

Mai scrie-mi…

….

Mda, oamenii sunt in majoritatea lor reci, indiferenti, bine ca nu toti…

Azi un batran in baston a cazut pe strada, oamenii treceau, el se caznea sa se ridice dar nu reusea. L-a ridicat cineva pana la urma…un licean si o gravida. Doamne, cat de rai am devenit! „Mai, treceau pe langa el si nu facea nimeni nimic, m-am aplecat sa-l ridic eu de un brat, baiatul de celalalt, doar nu era sa-l lasam acolo” mi-a spus sotia.

….

Azi am fost in toate orasele de pe Valea Prahovei cu diverse treburi. Am asteptat un maxi-taxi. Un ciudat, tot se tinea scai de mine, prin spatele meu. Ma intorceam spre el, se uita in alta directie, dar era la cel mult doi metri de mine. Nu stiu ce vroia, ce urmarea, cand eu ma intorceam spre dreapta se dadea si el mai in spatele meu. Era nebun, apoi s-a tinut dupa o femeie care a intrat intr-un magazin, si iar a venit langa mine. Cred ca nu l-am scapat din ochi o secunda…acum doi ani, printr-un cartier din Bucuresti, un boschetar mi-a cerut bani. Poate-i dadeam ceva, ca-l intelegeam ca este amarat, nici eu nu m-am nascut la curtea regala, dar felul cum a pus problema m-a deranjat si am plecat mai departe. El insistent cu un briceag mic mi-a facut o gaura in haina…apoi din acel loc, peste 30 de secunde mai pleca doar unul intreg. Si revenind la nebunul asta de azi, eu patit si mergand pe ideea ca in astfel de conjuncturi mai bine dai si dupa aceea intrebi, i-am dat una la ficat in vazul tuturor si l-am impins pe banca din statie sa se reculeaga un timp…a venit maxi-taxi si am plecat si asta a fost. Daca nebunii umbla liberi pe strazi…

….

„Domnule Adrian, nu stiu ce sa ma mai fac cu Andrei…asa suna o „plangere” de la scoala. Aduna toti copii din clasa si iese afara, striga, alearga, mi-e o frica cand i vad. Intr-o zi i-am recunoscut vocea din strada, el striga mai tare ca toti, se organizasera in grupe de spiderimani. Daca il scot la tabla ascunde creta ca sa nu scrie, nu are stare, este foarte energic, i dau de scris, si el scrie repede ca apoi sa stea si sa-i deranjeze pe ceilalti”…astea sunt ispravile juniorului, din multele insiruite am retinut cateva.

Cu acest „bagaj de cunostinte” 🙂 ajungem acasa. Andrei mergea spasit, sotia suparata, eu? Eu nimic 🙂 pe mine ma amuza situatia. Si aud vocea sotiei: „daca mai fugi pe unde nu aveti voie sa vezi ce te alerg eu pe tine”. Ea se uita spre mine sa o aprob dar eu ma abtineam cu greu sa nu rad si nu am zis nimic. Am sters-o discret in alta camera sa pot rade. Am auzit ca-l intreba ce are de invatat la Romana. Baiatul: „o poezie de Tudor Argintiul”. Maica-sa: „Cine mai este si asta Tudor Argintiul?” A luat cartea, s-a uitat, de fapt Argintiul era Arghezi :))))))

Bun, trece baiatul la lectii, vine randul meu. „Stiu ca te umfli de ras, dar asa il incurajezi”. I spun ca mie imi place felul lui de a fi si toata inventivitatea lui. Ca sa nu-l prinda directoarea si a ascuns ghiozdanul in niste tufe si a fugit sa vada un spectacol de teatru. Stia ca la intoarcere nu mai este nimeni la scoala, asa ca si-a mascat rucsacul cu frunze…face numai nefacute.

Pana la urma m-am dus sa mai vorbesc cu el…ce sa inteleaga la nici 8 ani? Nu intelegem noi acum, oameni mari :)))…pana la urma nu l-a pedepsit nimeni, ne-am lasat pacaliti de el ca a inteles sa nu mai faca prostii. Peste 5 minute era in toiul lor :))) In afara de ras nu am mai reusit altceva nici eu, nici maica-sa :))))

….

Intr-o noapte, ieri sau alaltaieri,  m-am trezit surprins de un vis…de regula am tot felul de vise surprinzatoare. De data asta am visat-o pe profa de biologie din liceu, d-na Nicoleta Baltatu, Dumnezeu sa o ierte! A murit de o boala pe la 50 de ani, in urma cu vreo 4 ani. Nu m-am inteles prea bine niciodata cu dumneaei. Cand nu aveam chef de ora ei plecam, la urmatoarea intalnire aveam nota 3. Era o femeie directa, i raspundeam sincer ca am plecat ca nu aveam chef, prin clasa a XI s-a obisnuit cu mine, dar relatiile nu au fost foarte stranse. Mie imi placea stilul ei direct presarat cu multe exemple 🙂

Si in vis o priveam discutand cu cineva, apoi tot in vis am adormit, si cineva ma invelea cu plapuma…profa de biologie. M-am trezit de-a binelea. Sambata ma duc si eu pe la biserica sa spun o rugaciune pentru ea, sa aprind o lumanare, poate in numele ei cineva va fi acolo si va cere ceva…cand eram la liceu, prin ’98, fata ei era studenta la Iasi. Ne aducea de acolo un ziar studentesc din care si acum mai am cateva numere ratacite prin casa. Ma gandesc cum se numea???? …”Temperatura adolescentei” 🙂 in care gaseam destule lucruri interesante! Amintiri…parca au fost ieri!

Da, ninge in Valea Prahovei

Spre disperarea celor care si-au propus sa scoata un ban zilele acestea din inchirierea de echipament pentru sporturile de iarna, dar si a celor care si-au petrecut Craciunul in Valea Prahovei, abia azi-noapte a inceput sa ninga.

Ningea usor pe la 7 dimineata, acum mai cad doar cativa fulgi. Daca este zapada va fi o incheiere de an reusita, pentru foarte multi. Pentru mine nu conteaza, ca este zapada sau nu, este acelasi lucru. Ideea este sa iei lucrurile asa cum sunt.

Stratul de omat depus este insignifiant, cativa centimetri. Dar asa se intampla, cand se termina sarbatorile vine zapada 🙂

Pe la Sinaia de Craciun nu s-a schiat ca nu aveai unde, la Busteni la partia Kalinderu s-au dat cativa cu schiurile pe mici portiuni cu zapada, asa ca sa simta ca au pus schiurile in picioare, la fel si pe la Azuga. Ca o comparatie, este ca si cum te-ai duce sa inoti intr-o apa de 50 cm adancime 🙂

Azi este ziua de nume a catorva sute de mii de romani, asa ca la multi ani tuturor care au acest nume. In timp ce ma gandeam la cunostintele mele pe cine ar chema Stefan, Stefania, mi-a venit in minte pe cel mai celebru dintre acestia.

Dl. Fane! Mai exact seful Garzii de Mediu Prahova, Stefan Popescu. La multi ani cu sanatate! Omul acesta este atat de abil in vorbe ceva iesit din comun. Dar e simpatic si are un umor aparte. Am discutat cu el de cateva ori anul acesta. El ma lauda ca ajut la protectia mediului, vrajeala evident. Radeam amandoi doar niciunul dintre noi nu credea 🙂 Dar felul cum le spune, are niste ironii fine…

L-am vazut apoi de vorba cu un agent economic aflat in ilegalitate si care incerca sa-l duca de nas, de parca poate cineva sa-i toarne gogosi sefului Garzii de Mediu. Nu mai stiam cum sa ma abtin sa nu rad, m-am dus mai incolo cu unul dintre subordonatii sai si am ras cu lacrimi. Nu de alta dar poate credea ca radem de el. Dl. Popescu acesta e de belea. I spunea: „Ma omule, esti sanatos, ce te intreb eu ce raspunzi tu?” Ala i zicea ceva de o autorizatie de transfer, seful Garzii revenea la intrebarea initiala…era ceva ce merita vazut. Deznodamantul era previzibil, daca nu ai argumente nu te pui cu Stefan Popescu. Da. Argumente! 🙂

Nu am facut mare lucru de Craciun. Am avut niste prieteni de familie in vizita, un gratar, o plimbare prin Busteni, pe la manastirea Caraiman. Dar am fost si la cineva cu o lumanare. La un fost coleg de gradinita, scoala. Ducea o boala de vreo 5-6 ani, oricum 30 de ani nu este o varsta la care sa mori. De vreo doi ani se autoizolase si comunica foarte rar. Prin septembrie cand am vorbit cu el, era constient ca va muri. Statea mai mult in Bucuresti, si mama lui traia doar pentru el. Casa era plina de lume cand am fost sa aprind o lumanare. Inca o data m-am convins cat suntem de nepasatori fata de problemele altora, cat timp nu ne afecteaza acele probleme este bine…rau pentru altii.

Foarte greu sunt convins sa merg la inmormantari iar la parastase nici atat. Nu cred ca ceea ce fac rudele celui raposat are cum sa-l ajute pe lumea cealalta. Dar sunt traditii fixate in mentalul colectiv. Biblia spune insa altceva… Mortii sunt in adormire pana la Judecata de Apoi si nu mai stiu nimic din ce se intampla.

In sfarsit, am reflectat la modul meu de a fi si cred ca e bunicel. Daca pot sa ajut pe cineva o fac fara ezitare. Dar nu doresc ca altii sa ma ajute, nu astept nimic de la nimeni, daca vreau ceva incerc sa obtin singur. Nu se poate inseamna ca nu se poate. Am foarte putina incredere in unii in timp ce altii au incredere maxima in mine. Renunt la multe pentru diverse persoane in schimb nu as vrea ca ei sa renunte la ceva pentru mine. Foarte rar sunt dezamagit, pentru ca nu-mi pun sperantele, increderea decat in Dumnezeu. Ma bucur cand ma apreciaza unii si incerc sa aflu de ce ma urasc altii. Nu pentru ca m-ar interesa foarte mult dar poate chiar au undeva dreptate si gresesc eu. Si am mania detaliilor cand ma apuc de un lucru…