Traseul turistic: Busteni – Babele – Sfinx – Cerdacul Vaii Cerbului – Cabana si Vf. Omu – Vf. Bucura – Poiana Vaii Cerbului – Poiana Costilei – Plaiul Fanului – Busteni

O sa am pe viitor si altfel de prezentari de trasee, ideea mi-a venit de la un domn intalnit luna trecuta pe Valea Jepilor… el cautase ceva pe net si nu gasise. Acum o sa continui ca si cu descrierea traseelor anterioare…

Paranteza de rigoare 🙂 porneste de la faptul ca se considera, (adica unii considera, fiecare credem in ce dorim), ca trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfant si, prin urmare, ma gandesc eu ca mintea nu va putea opri niciodata ceea ce isi propune sufletul sa traiasca 🙂

Prima poza este cu o masa si un trandafir, aflate in fata unui bar pe langa care treceam 🙂 Doua persoane s-au intalnit cred ca sambata seara, probabil ea a lasat acolo trandafirul, acesta se ofilise… urat gest, ce mai.

37

Despre traseu:

O sa sar peste distanta Busteni-Babele prin Valea Jepilor, am mai descris-o de cateva ori, in ultima vreme. Pana la Babele am ajuns cu telecabina, o varianta perfecta atunci cand vrei sa realizezi un traseu mai lung si potrivit pentru toti participantii… fiind si copii, era necesar transportul pe cablu.  Am coborat pe la 10:45 din telecabina si ne-am indreptat spre Sfinx.

Vremea a fost potrivita pentru excursie pe munte, fara nori de ploaie, nu a fost soare puternic, vantul sufla slab, ceata ne-a mai impiedicat pe alocuri vizualizarea peisajului, dar noi cum mergeam, peisajul era divers…

SAMSUNGEroziune la Sfinx, acum circa 75 de ani aceasta stanca era inconjurata doar de covor vegetal, in cateva zeci de ani s-a distrus totul si fenomenul nu poate fi oprit… pentru a se face ceva util, trebuie facut un proiect mare care sa implice multe costuri, altfel nu se va obosi nimeni… cam tot ce se face pe acest munte trebuie sa coste mult, altfel nu este interesant si util 😉

SAMSUNGSfinxul din Bucegi… stiti concluzia mea 🙂 Acest chip nu are o vechime nici macar de 100 de ani, cat mi-as dori eu sa fie o sculptura a dacilor, nu are cum sa fie… abia in 1935 apare o informatie despre el. Ca sa nu va mai spun ce ar fi insemnat pentru voievozii Tarii Romanesti, pentru localitatile din Valea Prahovei, pentru Casa Regala sau pentru Densusianu si Badea Cartan, pentru deschizatorii portilor acestor munti, francezul Vaillant, Nestor Urechia, Mihai Haret-autorul primului ghid turistic de la noi din tara, Societatea Carpatina Sinaia condusa de staretul manastirii Sinaia, Bucura Dumbrava, etc si etc. Daca acest chip venea din negura mileniilor, atunci informatia s-ar fi pastrat… prin urmare, neexistand documente sau informatiile unor autori renumiti, mentionati mai sus, care au periat la propriu Bucegii la inceput de secol XX, orice altceva este pura imaginatie, acest chip superb sculptat de om, nu are nici macar 100 de ani. Dar este frumos, a devenit un obiectiv turistic, mai reflectam si noi la istorie, la radacinile noastre dacice si la degeneratii ce au condus tara dupa 1989…

SAMSUNGDe la Sfinx si de la imprejurimile sale, am revenit in traseul turistic spre Vf. Omu, traseu marcat cu banda galbena. Distanta Babele-Vf. Omu poate fi parcursa la pas lejer, de om obisnuit nu doar sa mearga pe loc drept… in circa 2 ore

1Ne apropiam de baza salvamont de la Baba Mare

Pana la Cerdac, locul unde gasim doua poteci spre Omu, una de vara si alta de iarna, am intalnit multe oi, o frumusete sa le privesti, sa mergi printre ele:

SAMSUNG

SAMSUNG

7

8

Aproape de Cerdac am facut insa un popas printre tufele mici de rododendron:

9

Oile le-am reintalnit in zona Cerdacului ce domina Valea Cerbului:

10

11

12Poteca de sub Cerdac

SAMSUNGPunct de belvedere, putin mai departe se vede poteca… acolo este Saua Vaii Cerbului

SAMSUNGCabana si varful Omu, 2507 metri

SAMSUNGIn cabana la ceaiuri si ciocolata calda. Peretii cabanei spun istoria acestui loc, bine, se poate si mai bine 🙂

SAMSUNGUna din crucile de la varful Bucura… crucea veche o vedeti in dreapta pe iarba, iar cea metalica de pe varf este in ceata 😉 De la Omu si pana la acest varf se fac cam 10 minute, cel mult. Noi in jurul orei 14 am plecat din cabana Omu

17Cabana, stancile de la Omu si statia meteo… imagine luata de pe Bucura

SAMSUNGTraseul turistic prin Valea Cerbului este reprezentat initial de poteca aceea in serpentine ce se zareste… marcajul este acelasi, banda galbena, timpul ar fi de cel mult 4 ore pana la Busteni-zona drumului spre Gura Diham. Verticalitatea este doar o impresie mult dimensionata, in realitate, poteca este accesibila montaniarzilor, altfel salvamontistii nu ar fi marcat traseul 🙂

SAMSUNGCoborare in valea glaciara a Cerbului… cu sageata rosie este poteca turistica. In timpul competitiei Marathon 7500, majoritatea concurentilor coboara de-a dreptul 🙂

21Totul este la superlativ, doar trebuie sa cobori aceasta vale si iti faci o imagine corecta despre ceea ce inseamna marathonul 7500 cu o lungime de 90 km… Valea Cerbului este doar o mica, mica portiune… mai ales ca acest traseu este simplu, doar de coborare 🙂 … eu trebuie sa ajung de la Omu la cabana Gura Diham cam intr-o ora si 45 de minute cel mult, si nu este un timp prea grozav, insa vine apoi urcarea Gura Diham-Bucsoiu-Omu si trebuie parcursa in 3 ore… Marathonul 7500 este ceva ce daca ai incercat, nu prea te mai vindeci, anul acesta merg a 5-a oara.

22Alti turisti mai jos de noi

SAMSUNG

SAMSUNGIn dreapta traseului turistic, un bordei de oi

25Magarusi

SAMSUNGPanselute – Viola declinata

SAMSUNGVersant din muntele Moraru

28

29

SAMSUNGIn poiana Vaii Cerbului… cu sageata rosie se observa marcajul turistic banda galbena, mai sus turisti si Valea Malinului. Este o privire inapoi, turistii coboara din partea dreapta, asadar Valea Cerbului este in dreapta, nu se vede in imagine

SAMSUNG„Parca ar fi niste piramide”…

32Poiana Costilei, locul unui alt binemeritat popas. Am facut in total 5 popasuri, pentru ca un traseu se parcurge in diferite moduri, la pas domol, in alergare, etc, astfel: inainte de Cerdac, la cabana Omu, la circa o ora de la coborarea pe Valea Cerbului, in Poiana Costilei si la iesirea din padure.

SAMSUNGDesi erau urme proaspete de oi, nu se vedea ca stana si imprejurimile ar fi fost locuite

SAMSUNGSi inca o poza din aceeasi poiana, parca era prea frumoasa 🙂 De altfel, unul dintre primii bucegisti, Nestor Urechia, a carui casa inca se mai pastreaza in Busteni, o descria extraordinar de frumos. Si ar trebui sa amintesc de cartea sa, „Vraja Bucegilor”:

225

317

417

58

78Astazi este plin netul de tembeli ce scriu cum au intrat pe sub Sfinx, pe cand oamenii acestia nici macar nu pomenesc de el… in cabana Omu, un domn spunea ceva despre un anume Carl nu stiu care si caruia alpinistul Baticu ii furase pozele, nu auzise de primii care au scris despre Bucegi, culesese si el ca multi altii, franturi din articole fara corespodent real… azi nu mai invatam cate eforturi s-au depus pentru ridicarea cabanelor in Bucegi ci cum stau reptilienii si alte civilizatii pe sub Platoul Bucegilor.

Sa scriu si un fragment din cartea mentionata:

Îi iubesc din adâncul sufletului, fiindcă sunt frumoşi şi pentru că le-a fost milă de tatăl meu, fiindcă m-au legănat cu cântecul lor, cântecul Bucegilor, cântec de colori şi de sunete, de mirezme şi de forme. Îi cunosc Bucegii din frageda-mi copilărie; ei m-au îmbiat la visuri senine şi, de am stat de vorbă cu ei, nu mi-au rănit sufletul şi au tras departe de buzele mele cupa de amărăciune ce semenii mei îşi dăruesc unii altora.

Iata si o ilustratie in creion din acea carte, cu Poiana Costilei:

99

Precum si o poza superba din prezent:

SAMSUNGNoi am simtit acest peisaj, am fost in el 🙂

Excursia s-a terminat cum trebuie:

SAMSUNG

Ce este o cursa de anduranta montana: sprint, maraton, semimaraton?

Mai jos, oricine isi poate da seama ce inseamna o alergare prin munti. Imaginile au fost realizate la concursul HIT the TOP 2013, pe traseul de alergare Bran-Valea Ciubotea-Vf. Omu si retur.

Nu mergi la un astfel de concurs cu mainile in buzunar, ca la plimbare.

bAstepti sa primesti nr. de concurs si semnezi declaratie pe proprie raspundere. Tu esti responsabil pentru orice patesti, nu te obliga nimeni sa participi 🙂

aAici semnam declaratia respectiva

cUrci astfel de versanti

dTe strecori in permanenta agitatie printre copaci, stanci…alergi cat poti, pe unde poti

eMici opriri in locurile unde se noteaza numerele de concurs

fSi urci, si tot urci

gNu conteaza inclinarea versantului, trebuie sa atingi TOP-ul (Vf. Omu) si sa te intorci

hIn spate lumea civilizata, de acolo ai plecat in urma cu putin peste o ora, urcand pante succesive

iIti asumi orice intr-un astfel de concurs

jAlergi si alergi, atent la picioare

kSi betele pot fi de ajutor pentru cine s-a obisnuit cu ele

lTotul este sa ajungi primul 🙂

mRiscuri asumate

nStrabati toate tipurile de peisaje montane, traversezi prin anotimpuri, nu conteaza nimic, trebuie sa alergi, sa inchei concursul 🙂

oFiecare pas te duce mai aproape de varf

pOrice solutie te avantajeaza daca intreci pe cineva 🙂 Chiar si asa 🙂 Care cum poate, important este sa treci linia de sosire.

Cursa HIT the TOP intr-o mica statistica:

– au participat 82 de concurenti

– parcurgearea traseului turistic prin Valea Ciubotea si pana la Vf. Omu are ca timpi pe indicator 6-7 ore. Ultimul concurent, a ajuns la Finish, dupa 6 ore si 15 minute. Adica a ajuns la Varful Omu si s-a intors in 6 ore. Ca turist, pe coborare mai faci 4-5 ore

– primul concurent a ajuns la Omu intr-o ora si 23 minute de la start, un timp istoric

– primul concurent care a incheiat concursul si a parcurs integral traseul competitional a realizat un timp de 2 ore si un minut 🙂

– intre 2 ore si 3 ore, au sosit 32 de concurenti

– intre 3 ore si 4 ore, au sosit 36 de concurenti

– au participat 11 fete, toate incheind cursa, prima in intervalul 2-3 ore

In 2 :55 ore am incheiat si eu oncursul, un timp bun, de care sunt multumit 🙂

O alergare montana nu este asadar o simpla joaca, nu ai ce face si alergi, este o chestie in care iti asumi niste „chestii” 🙂 …acum sa vedem cum va fi la Maratonul de 92 km de pe Bucegi. Dar o data ce iei acest virus montan, nu prea mai renunti la el 🙂

Pozele au fost luate de pe Facebook. Acestea apartin fotografilor si partenerilor Outdoor Romania.

Este duminica, haideti la plimbare! Pana la al doilea si cel mai mare Sfinx de pe muntele Piatra Arsa!

Desi plimbarea a fost ieri, va invit astazi sa o urmariti in imagini si filmari. Ca tot am adus vorba, numai plimbare nu a fost. A durat intre 5 si 6 ore, cat un maraton montan. De altfel, asa m-am si simtit 🙂 Ca si cum am parcurs un traseu de maraton.

Este bun un astfel de traseu, dupa o iarna asa lunga… a scos tot ce aveam rau in mine :)) Am transpirat ca la sauna pe versantii muntilor Jepii Mari si Piatra Arsa.

1Traseul 🙂 Ora este de fapt 8:49, nici acum nu am modificat

2Mergem asadar la al doilea Sfinx al Pietrei Arse si cel mai mare dintre cei doi. Se vad doua vai, una urca pana la Sfinx, a doua trece la mica distanta. Valea principala nu se vede in imagine. Ea se numeste Valea Babei si este ascunsa de padure, undeva in dreapta. In cele din urma, nu am ales niciuna dintre cele doua vai secundare 🙂

3Intrasem in padure, si nu am scapat prilejul de a fotografia valea pe care credeam ca o vom urma

4Ciuperci, nu erau doar acestea, erau mai multe, dar nu stiu daca sunt comestibile. S-ar putea sa nu fie. Eu nu le cunosc pe acestea 🙂 De fapt, nici nu prea culeg ciuperci. Totusi imi par necomestibile: au piciorul subtire si nu aveau mirosul specific

5O pasare ce se ascundea printre crengile unui brad cazut. Era foarte mica, s-ar putea sa fie Ausel, o specie de pasare despre care se spune ca nu coboara pe pamant. Eu insa nu cred acest lucru. Trebuie sa coboare si ea :)) Marimea ei? Cat o cutie de chibrituri, putin poate mai mare, foarte putin.

Mai bine, ascultati putina muzica, un concert natural. Auziti cum isi vorbesc pasarelele. Putine lucruri sunt la fel de frumoase 🙂

Insa filmarea, dupa cum ati observat are si o surpriza. Va vine sa credeti? Ei bine, asa se alimenteaza cu apa un cartier intreg. De mai bine de 10 ani de zile exista acea spartura in conducta…si cei de la Apa nu o repara 🙂 Nu le pasa. Ar trebui ajutati putin 😉

7

8

9Traversand Valea Babei I, se observa ca abia aici am gasit zapada

Sa urmarim insa si o filmare pana la sosirea in aceasta vale:

Suntem deja in Valea Babei II. De aici se alimenteaza alta localitate din Valea Prahovei. Priviti cum!

12Oamenii platesc apa degeaba…hotii nu fac nimic prin paduri, prin orase peticesc ici-colo. I-am denumit hoti, pentru ca nu te poti numi om cinstit cand doar incasezi bani si nu faci nimic! Nici nu pot sa postez tot; ce am vazut ar ingrozi pe oricine.

13O cascada…acum depinde la ce se uita fiecare 🙂

15Cat de frumos poate sa iasa un izvor din stanca…aici iese el la zi

16In urcus

17Dar atenti prin imprejurimi…, pana la urma il zarim. Barlogul de care spuneam acum cativa ani.

18Aici suntem la o intersectie. Firul principal este in dreapta, cel secundar ce iese la Sfinxul Pietrei Arse sau Sfinxul Unicorn, este inainte. Pe unde se vede urcand un prieten. El urcase dupa cum stabilisem. Numai ca mi s-a parut mie ca la o apreciere rapida imi da cu eroare 🙂

Zapada era mai groasa la baza firului secundar decat aceea de la firul principal. Din ce vazusem la plecare, mai era inca zapada suficienta pe firele secundare, pentru a se produce o avalansa. Firul secundar avea aspect de culoar si o avalansa ne-ar fi maturat rapid, fara vreo sansa de scapare. Pe firul principal stiam ca sunt multe curbe in care se mai poate opri avalansa, este si spatiul mai larg, sunt mai multe sanse. Noi nu aveam cum sa stim daca undeva mai sus cu un kilometru, sa presupunem, ar fi plecat o avalansa. Fiind pe firul secundar, ingust, totul este la noroc, daca pleaca sau nu pleaca avalansa, tocmai cand suntem noi pe acolo. O avalansa, acum primavara, poarta numele de lavina. Zapada este mult mai grea, sunt sanse minime sa scapi cu viata. Pe firul principal, o avalansa nu ar fi avut panta prea inclinata pe care sa prinda viteza. Oricum ar fi fost, existau cai de scapare in lateral. Asa ca am urmat firul principal, schimband traseul. Ocolind cu o ora mai mult.

19O privire inapoi m-a convins ca este mult mai bine pe firul principal, unde exista un amfiteatru natural ce opreste zapada sa curga, curbe multe, o saritoare uriasa la baza careia se poate opri o avalansa

20Pe firul principal. Oricand din cativa pasi am fi ajuns in lateral, la multi metri inaltime. De altfel, iti si spune instinctul  pe munte, unde este pericol si unde este in regula. Trebuie sa privesti cu atentie. Apoi o lavina cand pleaca este insotita in deplasarea ei de un zgomot. Este un suier, cum sufla vantul prin crengile bradului, jneapanului. Nu prea vine in tacere…

21Inainte este saritoarea de care spuneam, un perete vertical de zeci de metri. Nu ne-am dus pana la baza ei, sa vedeti de ce. Intr-o primavara, urcam pe aici. Cand am ajuns la baza acelui perete am avut o surpriza. Eu eram pe zapada, la un metru de perete. Intre mine si perete era o adancitura de vreo 20 metri facuta in stratul de zapada de catre apa scursa de pe perete. Deci peretele este mai inalt decat ce vedeti in imagine. Insa avalansele in cadere depun aici multa zapada. Nu avea rost sa mergem pana langa perete, se auzea apa curgand pe acesta…, cine stie, se mai rupea si marginea cu noi. Asumarea de riscuri inutile nu face casa buna cu…mine.

Am preferat sa urcam undeva in dreapta locului de unde am pozat. Langa aceasta saritoare, cea mai mare denivelare existenta in firul Vaii Babei, am ajuns la circa 2 ore de la plecarea in drumetie.

22Urcam fara griji mari, bucurandu-ne si de vreme si de peisaj. Ne-a luat 20 minute sa urcam niste pante mai problematice, unde am si intins de doua ori o coarda, ca sa nu alunecam, fiind umezeala cat si gradul de inclinare destul de mare. Acest segment, de la saritoare si pana aici, la reintoarcerea in firul vaii, face diferenta intre drumetie si ascensiune. Fara o coarda iti asumi niste riscuri…

23Am ajuns in amfiteatrul de care va spuneam…este locul aproape drept, mai multe poieni

24Vara pe aici este superb, am iesit din vale si am urcat pe versant pentru a vedea peisajul

25La scurt timp vedem si tinta excursiei: Al doilea si cel mai mare Sfinx de pe muntele Piatra Arsa. Insa mai era pana acolo 🙂

27Un paianjen…urat. O fi si el o vietate, dar era urat. Statea contorsionat ciudat, probabil isi revenea la soare. Vara l-am vazut pe diferiti arbusti.

28„Coltul din Jurasic” – asa i-am spus acestui loc, cand l-am vazut pentru prima oara, in anul 2001. Tot la fel a ramas.

Desi zapada era mare, nu te afundai prea mult in ea.

30Umblet de urs

31La cat de tare era zapada si la cat de impadurite erau pantele din apropiere, greu s-ar fi produs o cadere mare de zapada

32Urmele Martinului care traversase valea

33Molidul din dreapta se inclinase la presiunea stratului de zapada

34Asa ca mai bine sa iesim definitiv din firul vaii 🙂

35Privire spre Valea Prahovei. Sageata rosie semnifica locul de unde am facut prima imagine…in urma cu circa 3 ore

36Varful si Creasta Jepilor Mari, in dreapta

38Inainte, printre jnepeni…, am mai vazut urmele unui urs mare

39Ne apropiem de un obiectiv ce nu apare nicaieri ca fiind pozat de aproape. Vara nimeni nu poate ajunge la el. O jungla de jnepenis impiedica accesul. Asa ca fiecare il pozeaza dupa diferite inaltimi.

Vreti sa va spun ceva? Stiti de cate ori m-am oprit? Nici eu nu mai stiu 🙂 Am avut un hanorac subtire, un tricou profesional si tot am transpirat ca intr-o zi caniculara. V-ati oprit odata pe un versant montan si v-ati pus intrebarea cum mai ies de aici? Eu mi-am spus: cum naiba am ajuns si pe aici? 🙂 Oricum, aveam in minte sa ajung la acel Sfinx, si desi inaintam cam greu prin jnepeni, nu aveam cum sa renunt. Eu voiam la acel Sfinx 🙂

40Inca putin 😉

41Si am ajuns in sfarsit…dupa cam trei ore si jumatate de acasa. Imi place acest urias din piatra. Il pozasem din diferite locuri, acum am ajuns si la el. Sa pun mana pe el 🙂

Momentul trebuia imortalizat asa ca:

42Bine ca i-am spus sa mai imi faca o poza…parca stiam ca in poza aceasta ma prinsese somnul. „La somn langa Sfinxul Unicorn”

43Dar nici poza asta nu este cine stie ce, sa dau putin vina pe aparat si pe prietenul care a facut pozele. Am vrut poze, imortalizarea momentului, dar cred ca nu imi ardea de asa ceva :)) Eram cu gandurile plecate 😉

44Nu-i asa ca este frumos, expresiv? I-am facut vreo 50 de poze va dati seama!

45„Periscop”

46Am plecat spre Piciorul Pietrei Arse, sa coboram pe traseul turistic. O urma??? Nu stiu de ce poate fi :)) Pare de vulpe.

48Urmele mergeau dupa o culme, cred ca de vulpe erau…

49In traseul turistic am facut un popas de 15 minute

50

51Cu sageata rosie Poiana Stanei Regale…mai aveam pana acolo circa o ora. Am stat eu si m-am gandit ca noi suntem oameni de munte, participanti la maratoane montane si ca poate fi si o alta cale mai rapida de a cobori 🙂 Ideea daca a venit, am pus-o evident in aplicare.

52Astfel ca am intrat pe Valea Piatra Arsa, sa vedeti unde eram peste o ora si ceva 🙂 Fiind zapada multa si destul de stabila, am ales sa coboram alunecand 🙂

O filmare cu un astfel de moment superb:

53Procedand asa, am ajuns in padurea de foioase de langa Stana Regala…in 23 minute :)) Mai aveam treburi fiecare si pe acasa…, si asa ma furase somnul la Sfinxul acela urias 🙂

54La tot pasul fiind puzderie de ghiocei, m-am gandit sa adun si eu un buchet, ca ecologistu’ 😉 Dar nu pentru mine…am adunat nici mai mult dar nici mai putin decat 101 ghiocei. Am si eu fixurile mele 😉 Tot mergeam asa cu buchetul in mana ezitand sa-l asez intr-o punga, si apoi in rucsac. Mergeam ce mergeam, ma mai uitam la el. Ii mai trebuia ceva. I-am facut repede un vesmant din muschi si gata, mi-a placut. Avea ceva estetic, nu era doar o floare simpla 🙂

Dupa care, fiindca imi placea cum arata, l-am mai tinut putin in mana, sa ma mai holbez la el 🙂 Am constatat eu ca mai avea nevoie si de un dram de romantism. Deci priviti cum se odihnea bietul buchetel langa tulpina unui falnic copac 🙂 Glumesc eu dar chiar mi-a placut buchetul :))

55Inca il mai tineam in mana cand am ajuns in traseul turistic Poiana Tapului-Poiana Stanii. Deci din Piciorul Pietrei Arse si pana in acest traseu, am facut exact 50 de minute…am mai cules si ghiocei, am si filmat, si pozat, si privit 🙂

56Intr-o ora si ceva, din golul alpin eram aproape in oras, fara sa fi alergat…ne-am dat pe picioare :))

57Acesta a fost traseul, poza de pe acelasi drum ca la plecare.

Sper ca v-a placut plimbarea aceasta, virtuala pentru dvs, reala pentru mine. Am ajuns acasa, o baie repede, 1 litru de limonada, 2 ceaiuri si gata. Acum mi-am revenit la forma fizica obisnuita. Aveam nevoie de un traseu asa mai dur, sa-mi revin dupa o iarna groaznic de lunga 🙂

Ma trezesc eu azi pe la 4 dimineata cu o idee, cate luni de zile am? :)) Mi-au iesit ca azi am 400 de luni de viata, iar Rares 15 luni :)) Radeam pe la 4 dimineata 🙂

Sa aveti o duminica placuta si o saptamana cat mai buna!

Un episod din Bucegi, o zi splendida

Se anuntase o zi senina, aidoma celei de pe 28 februarie. Sa stiti ca pe multi oameni de munte i-am auzit exprimandu-se ca vremea inchisa, ce a durat atata timp, i-a imbatranit.

3La Cota 1400

4Partiile din Sinaia arata foarte bine

6

7

8La Cota 2000…priviti in dreapta 🙂 Schiorii sunt la nivelul meselor, va dati seama cata zapada este? 🙂

9Era si un concurs sau nu stiu exact cum sa-l denumesc…oficial se numeste „Winter…” nu stiu cum. I-am vazut si anul trecut si anul acesta…cred ca lumea nu intelege ce se intampla, din ce am vazut eu nu era nimeni interesat. Mie nu mi se pare cine stie ce… 🙂 Dar daca la altii le place… cu scuzele de rigoare, eu nu am scris detalii, pentru ca nu mi se pare important si interesant…se plimba cate unul pe schiuri de colo-colo, legat de o parapanta. O fi ceva si asta…un sport 🙂 Cui ii place, de cine se prinde…de mine cred ca niciodata.

10Am facut poza mai mult ca sa vad cum arata Valea Tatarului…este undeva pe la jumatatea imaginii

11

12Asa arata versantii muntelui Furnica…s-a uniformizat totul de la atata zapada, nu mai sunt denivelari mari…sa tot schiezi pe o astfel de partie naturala

13Muntii Baiului, Grohotisului si undeva departe muntii Ciucas. Mi-am facut si un plan cu concursurile de alergare montana la care vreau sa particip in acest an…maratonul din Ciucas nu mai este pe lista, desi am alergat binisor la el, iesind in primii 10 la categoria mea. Insa m-am plictisit ingrozitor, traseul nu mi s-a parut pitoresc decat pe la varful Ciucas, nu stiu cum am facut ca vreo ora am alergat singur, nu am vazut pe nimeni in fata sau in spate, fugeam de zapacit prin paduri si poieni, cu ochii dupa marcaje…mai este si departe, tocmai pe la Cheia. Mie mi s-a parut buna organizarea…dar l-am taiat de pe lista 🙂

14Partie naturala…zapada nu era foarte inghetata, stiti ca daca este inghetata bocna si ai cazut pe o astfel de panta, nu stiu pe unde te mai opresti

15Stana…vazuta de langa vf. Furnica…ce peisaj frumos, pierduta in alb

16Sagetile rosii incadreaza Saua Strunga…si mai departe priviti munti din grupa Fagarasului in toata splendoarea. Se si diferentiaza prin culoare de Bucegi

17Platoul Bucegilor delimitat in dreapta de Abruptul Prahovean…dupa cum se vede, mai sunt mici pete pe imensitatea alba…in special jnepenii de la Piatra Arsa sunt acoperiti. Vf. Jepii Mari nici nu mai poarta podoaba aceasta verde, totul este sub zapada 🙂 Si cam peste tot, acei jnepeni depasesc inaltimea unui om…deci a nins bine, daca i-a acoperit 🙂

18Zona Babele, muntele Obarsiei…pana spre Omu. Nu mai sunt vai, denivelari, jnepeni, lucruri care sa se distinga bine, sa se vada cat sunt de adanci, mari

19Este reusit 🙂

20Muntele Piatra Mare si Predealul

21Prin Valea Dorului

22Cabana Miorita…ce locatie are omul asta, tatal lui Sebastian Ghita, si rar am vazut turisti pe la el. Nu se pricepe sau nu-l intereseaza. Are niste camere frumoase, este singurul ce ofera cazare in zona Cotei 2000 si cred ca singurul caruia nu-i prea merge treaba. Nu stiu unde se scurtcircuiteaza lucrurile, probabil la oferta/pret/conditii. Cred ca ori cere mult, ori nu are apa. Este si la pamant cu promovarea. A avut probleme in fiecare iarna cu apa. Insa priviti cata zapada are, de atatia ani, inventa ceva, gasea o solutie, isi facea un bazin, topea zapada, filtra apa…evident nu pentru baut. O fi obosit, batranetea, cine mai stie? Nu ai cum iarna sa fii langa partie, sa ai panorama, locatie, si sa nu-ti mearga treaba, week-end de week-end.

Priviti, cabana pare parasita, nici o urma ca ar fi viata pe acolo. Facea ceva daca era interesat, sa iasa fum pe cos, sa atraga atentia 🙂 , umplea internetul, Sinaia, cu afise ca daca treci pe la cabana lui iti da, eu stiu, ceai gratis. La cate plante sunt pe munte, mare paguba cateva kilograme de zahar sau de miere. Dar ii faceai pe turisti sa coboare de la statia de telecabina, bine, nici sa-ti bati joc, arunci trei plante intr-o oala murdara sau chestii de genul acesta. Ceva serios, un ceai bun, sa-l tii minte :), cani curate, servit turistul cu atentie, nu asa in dorul lelii. Si pe langa ceaiul acela, mai aveai pregatite si altele, dar cu bani, preturi accesibile la camere. Din 50 de ceaiuri tot iti lua cineva si altceva…contai in turismul din zona, se stia de tine, nu erai mort ca acum. Dar si activitatile acestea se fac cu implicare. Nu esti acolo, nu pui suflet, nu esti corect, serios, nu reusesti. Trebuie sa fii acolo, prezent, sa ai determinare, sa nu stai sa privesti tavanul…

Cum este Sorin Aldescu de la Cota 2000, cum s-a asezat cineva la o masa, imediat vin ospatarii. Dar se si pregateste din timp cu meniul: face zacusca, cumpara berbecutii din timp, face niste carnati interesanti, are tot felul de retete naturale, nu recurge la improvizatii de moment. Indiferent cine este la cabana Miorita, situata la cateva minute distanta, nu poate concura cu el pe segmentul alimentar. Sau cum este Sami la Cota 1400. Oameni de acest gen sunt in miezul problemei, altfel, prin intermediari, nu se face treaba. Este afacerea ta, nimeni nu are grija de ce este al tau mai bine decat tine 🙂 . Amuzanta este o situatie de la Cota 1400. Cei de la restaurantul Telefericului mai aprind uneori gratarul. Adica este inutil sa concurezi cu Samoila. Nu ai ce sa-i faci, el face gratare de o viata. Nu-l bati decat daca vinzi mici din carne de urs :)) Trebuie alta „politica” la restaurantul Telefericului. Merge sa vinzi ceva ce nu au altii prin jur. Acum este la noroc, intra turisti ca n-au incotro si incasarile sunt asadar pe masura…insa nefiind asteptari… :)) Dar niciodata nu au cum sa faca exact la fel ce face Samoila. Fiecare este bun la ceva…bine, trebuie sa mai ai si oameni cu care sa faci treaba 🙂

Mi-aduc aminte, lucram undeva, nu este chiar aproape 🙂 Si respectivul era cu afacerea la pamant, nici nu se prea pricepea, in schimb era el asa mai smecher. Am lucrat 30 de zile din 30, mie imi place sa ma ocup de lucrurile in care cred. Si cand a fost ziua de salariu, ca mie nu imi place sa iau banii in mai multe etape, ci o data pe luna, mi-a dat doar jumatate din acesta. Nu pentru ca nu avea, ci pentru ca asa proceda, smechereste. Doar ca nu stia cu cine are de-a face. Metoda este veche, te tine un patron astfel incurcat si tu nu pleci pentru ca stii ca ai de luat niste bani. Eu i-am dat naibii de bani 🙂 Cand s-a prins el ca a procedat gresit era tarziu, inapoi nici pe 50 de salarii nu m-as mai fi intors. Ma suna mereu dupa aceea, ca nu stia ce sa faca…l-am lasat asa, sa se descurce. Pe mine m-a deranjat atitudinea asta de smecher, adica eu ce trebuia, sa ma prefac ca nu inteleg? El stia bine ca oricine pricepe substratul problemei, dar nu vorbeste ca nu are incotro…din pacate, mai sunt si altfel de oameni, care au mereu incotro.

23

24Cu rosu Masa Ciobanului, cu verde Varful cu Dor…ma gandeam, sa urc si pana acolo, sa nu urc?

25

26Pana la urma, am inceput sa urc

27Cu verde terasa din Valea Soarelui, cu rosu cabana Valea Dorului

28Masa Ciobanului si urme ce suie pe Vf. cu Dor

29

30Masa Ciobanului

31Spre Vf. cu Dor

33Privire inapoi spre Masa Ciobanului

34Privire spre Valea Dorului

35Vanturis, drumul pe Dichiu nici nu se cunostea

36Telescaunul, cabana Miorita, Cota 2000 si constructia rosie-refugiul salvamont

37Tot Masa Ciobanului

39

40Stana turistica Tarle…1600 m altitudine

41

42Mai era unul ca mine si ca alti prieteni :)) …sa mearga cu schiurile in afara partiilor, prin padure si locuri mai salbatice :))

43Drumul spre Schitul Sf. Ana…azi nu m-am intalnit cu ursoaica si cei doi pui, ce isi fac veacul pe acolo :)) Bine, am mers probabil animat de ideea ca ursul cand ma intalneste, face pe mortul 🙂 La schit, portile inchise…cred ca staretul era jos la manastirea Sinaia. Probabil tin portile inchise pentru ca intra ursul. Am plecat mai departe, spre Stana Regala.

44Schitul Sf. Ana

45In amintirea parintelui Ioanichie

46Spre Stana Regala

47Am mai publicat acest panou, o sa-l public asa, la anumite perioade…poate se prind de noi cateva idei 🙂

48Stana Regala

49Poiana Stanii Regale

50Orasul Busteni vazut de pe Stanca Franz Josef

51Coborare pe poteca regala spre Sinaia

Incendiul din Bucegi-Creasta cu Zâmbri, lectie deschisa despre incompetenta autoritatilor cu atributii in Parcul Natural

Am fost ieri pe Creasta cu Zâmbri, si nu pe o inaltime montana de unde isi exprimau tot felul incompetenti parerile, deci vorbesc in cunostinta de cauza.

In noaptea de 15-16 iulie 2012, cerul Bucegilor a fost brazdat de nenumarate fulgere. Putin dupa miezul noptii, un consilier local din Busteni anunta pe Facebook „foc pe Claia Mare”. Pana dimineata, mai multi internauti si-au dat cu parerea, dupa ce au sunat la 112, pompieri. „Am sunat la 112 si mi-au zis ca stiu despre foc, dar sunt niste turisti care isi semnalizeaza prezenta”. Sa dai foc vegetatiei este cel putin un mod ciudat de a-ti semnaliza prezenta :))

Aceasta este insa una din scuzele frecvente cand vrei sa iesi din post linistit si sa te duci acasa, nedorind sa-ti faci treaba pentru care esti platit din banii cetatenilor. Zilele trec, focul ardea mocnit, cei de la telecabina Busteni-Babele si alti oameni de munte semnaleaza focul. Informatiile sunt inexacte, o patrula a Administratiei Parcului nu reuseste sa localizeze focul, in vasta zona salbatica a Abruputului Nordic al Jepilor Mici. Alte institutii nu au nici cea mai mica problema.

Intr-o zi, focul izbucneste cu putere, se da alarma, ISU Prahova precizeaza ca ei au fost anuntati de catre cei de la Parcul Natural, la mai multe zile distanta… Acestia, s-au exprimat in acest mod ca sa-si suplineasca incompetenta dovedita la toate incendiile din Bucegi la care au participat in ultimii ani, pasand vina catre alta institutie.

Creasta cu Zâmbri

Se mai poate spune si altfel, dupa mine, de la mine citire 😉 … s-au tot jucat unii cu focul prin Bucegi, de-a provocat incendii in diferite scopuri si au dat vina pe turisti inconstienti, pana cand au primit un incendiu pe masura. Foarte probabil, la acest incendiu de pe Creasta cu Zâmbri, nu a existat nicio regie…la celelalte de genul: Babele, Bucsoiu, Parcela 14, incendiile au fost provocate cu bunastiinta. A fost si politia la ultimul incendiu, a facut poze, posibil si cercetari, rezultatul a ramas neschimbat: accident, turisti inconstienti, posibil cauze naturale.

La aprecierea mea, este foarte posibil ca piromanii sa execute ordinele cuiva cu diverse interese prin Bucegi. Nu-i va prinde cineva decat atunci cand vor face o greseala…pana atunci sunt liberi. Autoritatile ar trebui sa iasa din lentoare si sa-si puna problema, ca exista cineva care pune foc prin Bucegi.

Revenind la Creasta cu Zâmbri trebuie sa aduc in discutie si fatalitatea romanului „nu ne mai scapa nimeni in caz de ceva”…intr-adevar, judecand dupa ce am vazut ieri, nu avem nicio sansa. Angajati ai statului, fara spirit de echipa, iresponsabili, indolenti, neprofesionisti, ce fac parte dintr-un sistem pagubos…al pilelor. Ce sa faca acestia pentru interesul general in afara de betii, furt din bani publici, tras chiulul, inventat pretexte copilaresti pentru a-si ascunde lacunele, dat interviuri prin care induc in eroare opinia publica.

O sa va spun trei lucruri care imi vin in minte, acum, repede:

– s-a spus ca nu exista poteca, ca este o zona abrupta. Tin sa va amintesc ca pe la 1890-1900 in cartea „Vraja Bucegilor”, Nestor Urechia scria despre poteca din acea zona, denumita „Braul lui Raducu”. Deci este poteca prin acea zona de ceva vreme…doar de „vreo” 100 ani 🙂 Anumiti angajati ai statului, abonati de muti ani la banul cetateanului, nu stiu acest lucru. Pentru curiosi, cautati pe net, excursii, drumetii pe Braul lui Raducu, si o sa vedeti cata lume merge pe acolo si cat de lata este poteca. Mai trebuie sa-i dai cu vopsea si traseul poate deveni unul turistic, fara probleme prea mari…adica cine merge la Vf. Omu venind pe vaile invecinate varfului nu are nici cea mai mica problema de deplasare pe Braul lui Raducu. In afara de mincinosi nu au ai cum sa-i definesti.

Braul lui Raducu

– intr-un comunicat, cei de la ISU au spus ca au izolat focul, au sapat santuri. Nu au sapat nimic, ma intreb de ce naiba tot insista cu sapatul si trag dupa ei cazmale nefolositoare in zona montana? Daca asta stiu, atunci sa-i cheme cineva pe la santiere arheologice, canalul Siret-Bucuresti, nu au ei ce cauta in Bucegi.

– l-au indus in eroare pe primarul Busteniului, ca vine incendiul peste oras, ca arde tot muntele, ca nu se poate interveni si omul a sunat dupa elicopter in toate directiile. Pana la urma au gasit o solutie de compromis, un elicopter M.A.I. sa arunce saci cu apa…ca doar Savin are un cuvant greu.

La cateva zile dupa ce s-a constat amploarea incendiului, constatare vizuala, pacalicii in hainele statului s-au speriat si au zis ca terenul care arde apartine Casei Regale…asa ca…se subintelege. Sa vina Casa Regala sa-l stinga. In teren, cativa jandarmi, angajati ai Parcului Natural, salvamontisti, voluntari, neinsumand nici in cele mai fantastice vise numarul de 100, propagat prin presa, au facut un culoar, au taiat jnepeni, pentru ca focul sa nu se extinda. Actiunea nu a avut succes din ce am vazut ieri, pentru ca, acel culoar a fost prea mic si materialul lemnos nu a fost evacuat. Va spun mai jos unde trebuia evacuat.

Ieri, la telecabina din Busteni am aflat ca vantul impiedica buna functionare a instalatiei, motiv pentru care am pornit de jos in sus spre foc si nu invers cum intentionam. Intr-o ora de la telecabina eram sub Creasta cu Zâmbri pe valea de sub aceasta. Altora nu le-a venit ideea aceasta si au ocolit cu masina prin Saua Dichiului, apoi au coborat in Braul lui Raducu pe suprafetele inierbate ale unui fir al Vaii Comorilor…venind apoi prin Saua Claii Mari.

Spre incendiu

In timp ce urcam vedeam elicopterul aruncand, asa cum ma asteptam, saci din plastic care se rupeau la contactul cu ramurile copacilor, pini, zâmbri, jnepeni. Pilotii, incontestabil profesionisti, stiau ce sa faca, cum sa faca, actiunea insa…o mare stupizenie, o risipa de bani.

Ca exemplu, doua elicoptere, unul strain si unul romanesc pornesc sa distruga un sat. Strainii lanseaza rachete, noi, romanii, deschidem usa elicopterului pentru a executa o actiune de bombardament cu bolovani de diferite dimensiuni. Asa a fost si cu elicopterul pe Creasta cu Zâmbri…un „bombardament” fara sens. Sacii din plastic ramasi, coroborat cu vantul puternic si curentii produsi de elicopter intretineau incendiul sau constituiau o sursa buna de revigorarea a acestuia.

CUM AR FI TREBUIT PROCEDAT! Daca aveam niste reprezentanti ai statului normali.

Directorul Parcului Natural Bucegi, dl. Horia Iuncu, trebuia sa-l sune pe acel primar din raza incendiului, respectiv primarul Busteniului, sa-i ceara sprijinul. Cel mai bine era sa-i ceara un spatiu, o camera la Centrul Cultural.

Suna apoi pe seful ISU Sinaia, seful Salvamont Busteni si pe cel de la Salvamont Prahova, Jandarmerie si Politie din zona, Directia Silvica si Ocolul Silvic si-i chema apoi la o intalnire. Daca flacarile se vedeau din oras era limpede ca problema era una grava. Si, daca acesti oameni erau responsabili, constienti ca reprezinta statul, comunitatea, lasau pentru un timp alte treburi si veneau.

In paralel, trebuia trimisa o echipa de 2 oameni pe un versant opus, dotati cu un telefon, o tableta, mancare, un cort la ei, iar la fata locului o alta echipa sa culeaga date clare. Nu sa actioneze haotic, hei-rupist, cu bietii soferi de taximetrie montana incarcati cu apa, mers cu bidoane cu apa in spate…nu am depasit faza de gandire medievala.

Telefoanele, tabletele au suficiente aplicatii sa primesti poze, sa vezi live, mai ales ca este semnal in acea zona si cea de vizavi. La Centrul Cultural, cei prezenti ar fi putut vedea ce arde si cum arde, dispune masurile ce se impun, tinand cont de propunerile celor din teren care trebuiau sa fie de asemenea oameni normali, nu tot felul de speriati de bombe imaginare.

Un om normal, cunoscator al muntelui, cu simt de raspundere ar fi observat un lucru: ca arde indeosebi versantul estic si creasta acelei uriase stanci. Si daca arde primul lucru este sa ai grija sa nu se extinda. Daca versantul estic al Crestei cu Zâmbri ar fi ars in intregime, lucru greu de presupus pentru ca este aproape vertical, si nu sunt prea dese culoarele de legatura dintre copaci, nu ar fi fost nicio problema. Copacul ce ardea ar fi cazut in vale, valea pe care am urcat si care este stancoasa, neexistand vreun pericol de extindere. In acel loc o echipa de 4 oameni ar fi ridicat un mic zid din bolovani ca sa nu ajunga bucati de jar mai jos, accidental. Adica o sansa la vreo 200 🙂 dar ca masura de prevedere. Au chemat elicopterul sa stinga incendiul de pe acel versant, actiune ce trebuia lasata la final. Preocuparea principala ar fi trebuit sa fie indepartarea vegetatiei lemnoase de pe creasta. Tot ce era creanga, lemn fumegand trebuia scos pe poteca, adica la o distanta de 100 metri si…aruncat in acea vale stancoasa, unde putea sa arda mai departe sau putea sa nu arda, nu conta, altceva nu avea ce sa ia foc. Prioritatea trebuia sa fie: sa nu lasi focul sa intre in jnepeni, daca intra in ei este foarte, foarte greu de stins.

Versantul estic

Cand am ajuns ieri, ardeau exact acei jnepeni taiati pentru a fi trasat un culoar. Trebuiau taiati mai multi jnepeni si lasata goala o suprafata mai mare de teren iar lemnul taiat trebuia evacuat. Apoi scopul principal limitarea incendiului ar fi fost atins. Pe versant se putea cobori cu o coarda, taiati cativa copaci situati mai aproape de cei aprinsi si incheiai si acest subiect. Vorbesc din cele vazute la fata locului, un loc unde niciun sef de institutie nu a ajuns, un loc unde a fost nevoie sa se aduca voluntari din Bran, pentru ca din Busteni se pare ca nu erau doritori. Ce este drept nici nu stie cineva cum sa faca o organizare in folosul comunitatii…niste bani europeni de capusat daca se poate!

Valea, o buna bariera in calea extinderii focului

Jnepenii taiati ardeau in doua locuri, cu flacara…de regula, jneapanul poate arde fumegand zile in sir

Incendiul ar fi fost stins de cel mult 20 de oameni cu tragere de inima in 2 zile. Prin stins inteleg in principal actiunea de defrisare in jurul crestei si taierea catorva copaci de pe versant…important este in prima faza nu sa combati efectul ci sa anulezi cauza.

Angajatii Parcului, doi de la ISU, voluntari din Bran…iata-i pe cei 100 din presa 😉 … 1, 10,32, 78, 100, hai ca sunt toti!

Ieri, ardeau cu flacara jnepenii. Am turnat cei 6 litri de apa pe care i-am adus, am mai gasit 2 intr-un bidon pe acolo, nu era nimeni prezent…si l-am lasat fumegand, pana au sosit cei de la Parcul Natural cu voluntarii din Bran, 2 de la ISU (deja traim istorie reala daca au ajuns ei acolo, notati in cartile de istorie aceasta fascinanta marturisire!) si un padurar…vreo 10 persoane, cu drjube, apa si topoare. Daca nu arunca crengile taiate in acea vale, dar nu de-a dreptul ci sa mearga pe poteca mai in sus, nu stiu cum vor reusi sa-l stinga definitiv. Asa, jneapanul poate parea stins si il vezi dupa 5 zile arzand in flacari mari.

In spate lor, Georgica padurarul 🙂

Elicopterul putea fi folosit de vreo 2 ori poate, sa stinga flacarile de 2-3 metri cum s-au zis ca erau…dar chiar si asa, focul ardea intr-un loc, defrisarea avea loc la 30 metri distanta…mai bine distrugi 100 mp de jnepenis decat sa-ti arda 1000 mp si sa nu stii apoi cum sa-l limitezi, focul. In plus, elicopterul a umplut de plastic jnepenii, daca incendiul se va propaga, va arde bine plasticul cu jnepeanul, am vazut ca „se inteleg” bine 😉

Vreo 3 zile a intervenit elicopterul, va dati seama ce factura uriasa va trebui platita…de noi sau de Casa Regala. Fara incompetenta si delasare, pe sistem „noi nu schimbam lumea” incendiul ar fi fost lichidat de o mana de oameni de munte.  Cu cineva responsabil care sa coordoneze actiunile si cu oameni constiinciosi, lucrurile ar fi stat altfel…le-a placut sa-i vada lumea pe la televizor, lamentandu-se. Pe toti care i-ati vazut miorlaindu-se la microfoane, sa stiti ca ei si sefii lor nu au ce cauta ca angajati la stat.

Inexistenta poteca, nu este cale de acces…o vezi si din avion. Ea te duce chiar la Creasta cu Zâmbri

Niste regii de prost gust, cu munca in zadar, stiti, munca din aceea prosteasca la fel ca in armata…ca sa nu stai adunai frunze. Asa si acum…ca sa arate ca fac ceva, umpleau saci cu apa, mergeau cu masinile chipurile „la interventie”, „in misiune”. Va dati seama in ce lume fantezista li se invart mintile? Va dati seama cat de putred este acest sistem corupt al statului, cu angajati adusi pe alte criterii decat cele profesionale?

La fata locului, pentru ca tot vorbim de inexistenta unei poteci prin acea zona 🙂 a fost si inspectorul Clementin de la Parcul Natural. Omul acesta are pe la 100 kg si a ajuns fara probleme, la fel si altii cu tragere de inima. In schimb, anumiti jandarmi, pompieri, alti angajati ai statului, mult mai tineri nu au vrut sa mearga, gasind tot felul de tertipuri. Intr-o tara normala, acum trebuia facuta curatenie in unele institutii. Sa plece la alte treburi aceia care nu au mers la incendiu si care nu au o explicatie argumentata. Lucrurile vor merge insa mai departe, toti incompetentii vor fi felicitati, Ocolul Silvic va multumi ISU, ISU pilotilor, Jandarmeria Salvamontului, unii altora, si actele vor arata bine fiind toti de comun acord. Nu ar fi rau sa i se sugereze primarului din Busteni, dl.Savin, sa mai faca pe cineva „cetatean de onoare” al orasului 🙂 Acum ar exista si motivatie „a salvat orasul, muntele, de foc”. Stiti doar ca la Busteni este deschisa cu fonduri europene o fabrica de cetateni de onoare, unde acestia se fac pe banda rulanda. Si conform cincinalului  trebuie indeplinit si planul…o lume, un oras numai din cetateni de onoare :)) Nimeni sa nu mai plateasca vreun leu statului, toata lumea sa ia terenuri free pe Valea Cerbului :)) Sa nu va inghesuiti…ca sa nu faceti buba la picioare, asteptati „umpic” :)))

Abisuri, si de o parte si de alta, a potecii :)) Data viitoare o sa imi iau ceva sa ma leg la ochi…ca mi se face rau de atata inaltime :))))

Saci scosi de mine de prin jnepeni, cca. 30 bucati si dusi mai departe de zona focului.

Pe aici au coborat oamenii din imaginile de mai sus, adica prin partea superioara a Vaii Comorilor

Astea fiind spuse, nu-i mai credeti pe aceia care vorbesc pe la televizor…nu stiu decat sa minta pentru a-si acoperi lacunele profesionale.

Cititi si din alte surse:

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/o-noua-interventie-a-elicopterului-mai-la-incendiul-din-bucegi-271366.html

Veti observa cum cel de la ISU vorbeste despre „terminarea unei fasii de protectie”…ati vazut vreuna prin imaginile mele, de la fata locului? Omul bate campii si abureste lumea cu un limbaj cu termeni militari. Ati vazut cumva ca focul arde doar „intr-o zona foarte abrupta”? Cititi si ce mai preciza omul acela, maior la ISU, cu panta de 80%, ce i se spunea si lui ca visau unii, altii 🙂

Mai cititi cat de fraieri sunt, cu apelarea la sprijinul unor tari vecine, cu derogari de zbor… luati va rog nota de aceasta LECTIE DE PROSTIE AUTOHTONA! Are de toate…mai ales final, cu 100 de persoane care lichideaza incendiul…i-am numarat, mai numaratii si dv, ca am obosit, asa sunt de multi! Eu zic ca poate am gresit si ca parca erau mai multi de 100, eu asa zic…daca stau sa ma gandesc umpic si nu un pic, erau cu mult mai multi. Adica erau multi-multi, incendiul nu a avut nicio sansa…Domnilor sefi de institutii, sa le dati prime celor 300, m-am gandit eu bine si sigur cei 100 vor fi prin acte 300, si lor si dv. Fara ei, voi, nu stiu ce ne-am fi facut…

De aceea se nasc cate unii ca sa faca diferenta! 🙂

Probabil in Bucegi s-a pornit un nou incendiu

Telefoane, discutii…a fost zarit atat din Azuga cat si din Busteni un foc in zona muntilor Costila-Moraru-Bucsoiu…acum in jurul orei 20. Nu se poate interveni pentru ca fiind noapte nimeni nu poate localiza cu exactitate locul respectiv, daca este langa vreun traseu turistic sau nu…

Daca focul este vizibil din oras atunci cam greu de crezut ca face cineva gratar pe acolo…

Ori este omul acela cu caii pe langa Releul de pe Costila in cautare de fiare vechi si o fi dat foc la ceva pe acolo sa se incalzeasca…

Ori sunt turisti care s-au ratacit, i-a prins noaptea pe vreun traseu si necunoscandu-l innopteaza acolo, la un foc…

Ori a pus cineva foc…

Sau poate sunt braconieri ce servesc „masa” la altitudine constienti ca nimeni nu are cum sa-i prinda…

Vom vedea maine…cu toate ca ma gandesc…nu se va duce nimeni acum noaptea de teama sa nu fie impuscati…daca sunt braconieri.

Incendiul nu este vizibil din tot Busteniul si deloc din Sinaia!

Ora 21:58…este incendiu. Persoane din Azuga spun ca se vede cel mai bine de langa Hotelul Cautis si ca este iluminat un versant intreg. O sa public niste poze mai tarziu, de la ei. Incerc acum sa deslusesc una mai neclara, poate se vede conturul muntelui mai bine, sa vedem unde arde.

Ora 22:00…pare ca la acea altitudine nu are ce sa arda decat jnepeni. A dat vreun nebun foc, e clar!

Ora 23:09…O comparatie:

Prima fotografie este a lui Cristi Neacsu din Azuga, a doua este a mea, tot din Azuga, in alta zi…

Nu seamana conturul deci este dincolo de muntele  Costila, posibil in Moraru…

Incendiul ar fi undeva dupa un versant si nu fata in fata cu orasul Azuga

Si poza cum a fost ea realizata:

Ora 23:26 Eu zic ca daca tot jnepeni ard, ca si in cazul incendiului de pe Piciorul Babelor, atunci coincidenta este prea mare.

Din ce am auzit cei de la ISU stiu de incendiu de la lasarea intunericului…dar ca romanul, nu este in zona lor de responsabilitate si probabil nu s-a luat nicio decizie!

Ora 23:40…S-ar putea sa fie in preajma Braului Morarului

Ora 23:55…Posibil sa fie in zona aceasta din imaginea de mai jos, dar nu sunt sigur, poza cu incendiul este facuta din Azuga, eu am cautat o poza personala facuta de la jumatatea distantei dintre Azuga si Bucegi. Am gasit cu gandul de a intelege unghiul din care a fost facuta poza din Azuga si prin asta muntele exact, o poza din Muchea Lunga…conturul muntelui si ce mai stiu eu ar cam duce la localizarea zonei de mai jos. Posibil incercuirea dinspre stanga si nu a doua…

Ora 12:31, am primit o alta poza…”A fost facuta cu zoom 14x, pe trepied, cu stabilizatorul de imagine activat, cu temporizare la declansare de 2 secunde (pentru stabilizarea vibratiilor trepiedului) – deci versantul ala e o bucatica mica dintr-un munte mai mare, iar timpul de expunere a fost de 30 secunde (se vede miscarea aparenta a stelelor).”

Ora 1:00…Este clar ca este o prelungire a Bucsoiului, dar cam departe de traseul turistic aflat mult mai jos! Braul ce vine din Moraru cam pe acolo ar iesi…

De pe muchea din spatele cabanei Poiana Izvoarelor cred ca se va vedea maine cel mai bine…

Cam asta ar fi, ne auzim de dimineata! Multumesc, o noapte linistita!

Ora 1:16…Problema este ca acum, in perioada aceasta nu ai de unde sa iei apa, nu este un singur izvor prin acea zona…trebuie sa vii cu ea de la cabana Poiana Izvoarelor. De altfel, orice turist cu experienta stie ca mai sus de Poiana Izvoarelor spre Vf. Omu si Malaiesti prin muntele Bucsoiu nu se gaseste apa. Iar incendiul este mult mai sus de traseul turistic…la cel putin o ora si jumatate fata de cabana Poiana Izvoarelor. Cred ca incendiul din zona Piciorul Babelor a fost o „joaca de copii” in comparatie cu ce va fi acum, daca nu se stinge singur focul…aceasta fiind o sansa foarte mica…

Ora 11:56, 30 noiembrie

Am reusit sa scap de treburi si ma duc pana acolo…

Se vede si fumul…

15:53…datorita timpului scurt am reusit doar sa transportam apa pana la Poiana Izvoarelor, deja la fata locului au fost pompieri, salvamontisti, jandarmi, angajatii de la Parcul Natural, sunt mai multe focare, unele au fost lichidate, a mai ramas unul la care momentan nu se poate ajunge, asa mi s-a spus…

La acela vom ajunge noi cu niste corzi maine dimineata…oricum nu mai iese asa fum, s-au miscat destul de bine cei abilitati…dupa 12 ore, dar e bine, nu?!

Asa se vedea din Busteni, spre cabana Gura Diham

De pe drumul spre Gura Diham

Vedere de la Gura Diham, in fata muntele Moraru

Nu mai iese asa fum, daca ne duceam si noi, nu mai gaseam pe cineva acolo si nici nu puteam face ceva intrucat nu aveam corzi. Este foarte frig in acea creasta, imediat dupa apus, temperatura a scazut la -2 grade…acolo este si inspectorul Clementin Negutescu si daca este el, lucrurile sunt sub control!

Problema cea mai mare este ca sufla vantul, trunchiuri pe jumatate arse au cazut si intr-o parte si in cealalta a crestei. Mai vedem la noapte…

Ora 17:26 cei care stingeau incendiul au parasit zona si s-au indreptat spre Vf. Omu, este foarte rece, si vantul mareste senzatia de frig.

Ora 18:00 Informatii noi, de la inspectorul Parcului Natural Bucegi, dl. Clementin Negutescu:

Au ars circa 7 hectare de pasune alpina, focul a fost impiedicat sa ajunga la jnepenisul compact, daca intra acolo era greu de prevazut cand se va stinge incendiul, au fost cateva zeci de persoane, angajati ai ISU, Parcului Natural Bucegi, Ocolului Silvic din Azuga, Jandarmerie, Salvamont. Cauza probabila a incendiului a fost o tigara aprinsa, aruncata din traseul Vf. Omu-Bucsoiu-La Prepeleag-Poiana Izvoarelor-Gura Diham-Busteni. Pajistea fiind foarte uscata, focul s-a intins cu repeziciune. Deocamdata exceptand acel focar in panta greu accesibila situatia este sub control. In aceasta seara se va monitoriza zona cu un binoclu, din orasul Azuga. Sa-i felicitam ca merita pe cei care au fost la actiune, cine stie zona stie si cum este accesul!

Ora 18:30 Am cautat, operatie nu foarte simpla, prin cateva mii de poze, imagini cu prelungirea Bucsoiului, cunoscuta sub denumirea de Bucsoiul Mic sau Creasta Balaurului

Sageata galbena duce spre Vf. Bucsoiu, cea rosie spre Bucsoiu Mic

Ora 21:15…din Azuga nu se mai vede nimic pe munte, nici flacara si nici fum, ce bine ar fi sa ne fi agitat degeaba cu acele corzi si focul sa se fi stins…daca totul este ok pana dimineata atunci o sa mergem linistiti la Ziua Tuturor Romanilor si vom face in week-end o drumetie pe…Creasta Balaurului!

Ora 7:30 1 decembrie. Incendiul nu este stins…arde din nou din pacate

Deci asta e, nu a fost sa fie sa mergem la sarbatoarea de 1 Decembrie, o vom sarbatori sus la foc 🙂 Noi ne vom duce chiar pe valea acea din stanga, dupa care urcam spre dreapta!

Ora 20:12 minute am ajuns si acasa. La fata locului doar doua focare am mai gasit. Unul l-am stins, altul mai fumega fiind oprit sa se mai extinda, intrega poveste sambata sau duminica, ca este lunga…cateva imagini mai jos:

A fost parjol in toata regula

De unde iese fum, acolo trebuia sa ajungem…unde nimeni nu a reusit 🙂

Si de fapt ardeau jnepeni, daca ardeau de tot cadeau in vale peste altii si-i aprindeau, pe unde calcai simteai caldura prin incaltaminte…nu au ars de tot, nu le-a fost dat sa fie 😉 Si ziceau aia de la ISU ca au stins incendiul….nu mai zic de cate locuri mici fumegande am gasit si le-am acoperit cu zapada…zilele urmatoare o sa postez. Nu o sa scriu prea multe, pentru ca nu e cazul, toti atat cat pot trebuie sa se implice 😉

O mare parte din suprafata arsa

Din muntii Baiului pe Valea Cerbului

Ieri…ce zi 🙂

Am plecat eu in muntii Baiului, nu singur, cu un prieten si cativa amici. Ei sa culeaga afine, eu si cu altele pe langa culesul afinelor. Ce se intamplase? Prin telefon stabilisem cu un cioban pe care il stiam de prin luna iunie sa cumpar niste branza. Treaba este ca prin luna iunie cand umblam pe acesti munti dadusem intamplator peste cioban pe drum. Din vorba in vorba, am ramas la stadiul de cunostinte.

Din iunie am mai fost pe munte de cateva ori, m-am mai intalnit cu el, i mai dadeam una alta, cine isi inchipuie ca ciobanii sunt toti bogati se cam inseala. Si am plecat eu ieri cu un rucsac mare, noroc ca este doar drum forestier si nu pante mari. Ciobanul ma astepta cu doi burdufi de branza pe care nu vroia decat ce imi ceruse prin telefon, adica un bax de bere de 2,5 litri. Pe bere platisem in jur de 40 de lei, branza doar 1 kg era 25 lei, ce aveam atingea 100 lei. Totusi abia la intoarcere am luat burdufii, unul deja la ora asta este in Oltenia 🙂

Si apoi ne-am dus la cules de afine. Din varful muntelui am privit spre Azuga. Fiecare panta era presarata de oameni. Mai aproape de noi niste persoane carau lespezi de piatra cu o roaba pana la o caruta, apoi caruta urca in serpentine pana intr-o culme unde se depozita piatra. Ce munca titanica…

Eu am zis sa mergem langa cei care transportau piatra pe versantul unde lucreaza acestia, deoarece culegatorii de afine nu veneau pentru ca presupuneau ca nu sunt afine, devreme ce se cara piatra. Logica mea nu a fost pe placul amicilor care au pornit acolo unde mai erau si alti culegatori. Noi ne-am dus spre cei cu piatra. Nu a fost nevoie sa coboram prea mult…erau destule afine. Afinele nu se aduna bob cu bob, ci cun fel de faras/pieptene de metal se perie tufisul, dupa care in cutia metalica raman fructele. Erau atat de multe incat prietenul cu care eram s-a plictisit si s-a culcat prin iarba :))) Cand s-a trezit eu aveam 5 kg stranse. Am mai cules o ora si am plecat…ceilalti doi amici tot strabatand versant dupa versant nu au strans mai mult de 1,5 kg de fiecare. Era de asteptat cu atatia oameni de profesie pe acolo.

Acasa am impartit afinele, unele au ajuns la o cunostinta si asa am recuperat banii dati pe berea ciobanului, iar restul la rece. Deci cu putin efort si inspiratie, intr-o zi am cules si afine si branza, fara cheltuieli.

Azi…un eveniment in familie. Dupa banalitati si vizite si vorbe si discutii despre vreme si mersul societatii am scapat in sfarsit la o iesire in natura. Am pornit cu totii pe Valea Cerbului la un gratar. Mai ne trebuiau micii si pastrama. Si nelipsitele vorbe ale mamelor grijulii:

„Trebuie sa luam ceva proaspat poate vor si copii”…si uite asa ma intrebam eu cine are carne proaspata pentru gratar. Petrecaretii au pornit spre Valea Cerbului eu dupa mici si pastrama. Dupa 15 minute suna telefonul si asa am aflat ca am scapat de cautat pastrama, pe care chiar nu stiam de unde sa iau. Apoi micii…

Ajung la un magazin de incredere, vad, miros, era ok, persoana care vindea pune micii intr-o punga si i intinde catre mine. Intreb cat face, intind niste bancnote cam cat estimasem eu…dar : „Nu, nu, a zis seful sa nu va iau banii”. Nimic, omul nu vroia sa ia banii si pace. Dupa un multumesc zapacit ma grabesc si aproape de padure i ajung din urma.

Cu ideea ca o minciuna este o problema in plus pe viitor i spun sotiei cand m-a intrebat ca nu am platit micii. Nevasta-mea care nu rezoneaza cu mine in unele chestii montane, si sta mereu cu teama ca cine stie ce voi pati, imi spune sa ma potolesc, a inceput: „Cine stie ce ai mai facut, de unde il cunosti pe omul acela” d-astea.

Depasim impasul, gasim un loc potrivit de intins la iarba verde cu vatra de foc, dincolo de apa Vaii Cerbului, pe care am trecut-o descaltandu-ne. Eram langa padure, si nu ne instalasem bine ca o doamna, tipar clasic, a inceput: „E voie sa facem focul aici? Daca dam foc la padure”. Eu i raspund „Nu e voie nicaieri, dar nimeni nu a fost amendat aici, totul este sub control”. Apoi „Baiatul meu nu poate sa urce dupa lemne”, era vorba de un urcus de 20-30 m…”Ba poate, nu-i subminati vointa de pe acum, ca nu poate una sau alta”. Dupa aceea, vreascurile au fost prea grele pentru baiat, uite colo un padurar, prin iarba ce insecte or fi…pana la urma am „linistit-o” spunandu-i sa mai taca din gura ca de aceea nu se marita a doua oara.

Super pe Valea Cerbului, cu bune cu rele. Nu este nimeni care sa-i amendeze pe cei care arunca gunoaiele la intamplare. „Turistii” opresc pur si simplu masinile si arunca sacul cu gunoi pe marginea drumului. Intre timp aparuse o masina cu inghetata, ca pe timpuri cand eram mic. Si acum aceiasi atmosfera ca odinioara, copii strigau: „Masina cu inghetata! Masina cu inghetata!”. Spre disperarea celor cu care eram le-am dat bani copiilor sa fuga sa-si cumpere inghetata. Si alergau copiii desculti prin apa ca sa ajunga la drum unde stationa masina, apoi iar fuga-fuga prin apa spre disperarea unora ca vor prinde o raceala si spre multumirea mea 🙂

Masina cu inghetata 🙂

Primii au inceput sa se faca micii. Multi spun ca nu sunt buni, ca nu stiu ce si nu stiu cum, eu cand poftesc mici nu prea pot sa ma abtin, este ca si cu prajiturile, sunt primul 🙂

Frumos este sa stai langa un foc sanatos, din lemne de fag nu din orice putregaie gasite

In timpul gratarului apare o dacie, Papucul romanesc, plina cu pepeni, ardei, alte legume. Soferul striga de zor „Hai la pepeni, hai la pepeni!”. Nu am mai dat startul ca la inghetata ca nu avea rost :)))). Oricum rudele, prietenii rudelor, se mirau de orice. Cand au vazut ca baiatul meu fuge pe pantele padurii ca o veverita printre buturugi si copaci s-au pus pe ganduri 🙂 Daca le spuneam ca la 7 ani alearga un kilometru fara probleme si in cateva minute cine stie ce mai credeau.

Dupa ce am luat totul de pe gratar si am reaprins focul, m-am intins pe sacul de dormit care era desfacut si am adormit. Copii au facut poze cu aparatul meu, mi-au pus un carabus pe spate chipurile sa ma gadile dar biata insecta nu intelegea de ce a fost prinsa…noroc cu nevasta-mea ca m-a trezit la timp altfel faceam si insolatie. Oricum am spatele cam rosu :))) dar a fost o zi reusita. Am plecat ca venisera doua familii de prin Ialomita nu departe de noi si nevestele, niste slabute pe la 100 kg simulau miscari de dans, barbatii dadeau din maini, iar dintr-o masina se auzea o manea. Era ceva ca o concluzie cu ce s-a ales nu stiu cine in viata, cu mancare, bautura si femei. Caraghiosi de inculti…la munca fir-ati ai naibii de complexati :)))

Un altfel de gratar

Un tractoras cu remorci face curse pe Valea Cerbului. Pentru cativa lei de la gara din Busteni ajungi pana la cabana Gura Diham