Pe Braul lui Raducu, intr-o zi cu mult soare

In afara de astazi, desi nu a trecut ziua :), am fost in fiecare zi pe Bucegi… bun si serviciul acesta, mai sunt si astfel de lucruri 🙂 Am prins in aceste zile vant, frig, zapada, o vreme caineasca… dar ieri a venit si recompensa. O zi frumoasa de toamna, calda, daca nu ar fi fost vegetatia deasa, nu ai fi avut nevoie de tricou.

Iata cateva poze de ieri… un traseu nu foarte problematic pentru oamenii care merg constant pe munte, desi atrag atentia ca nu este pentru toata lumea… care a mers pana la Cascada Urlatoarea sau Poiana Izvoarelor. Am urcat pe Jepii Mari, am mers pe acest brau pana in Valea Jepilor, asadar, am coborat pe Jepii Mici in Busteni.

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGPe acolo am urcat prima oara pe la 16 ani, ca sa iesim in Platou… vegetatia era atunci mult mai mica. Unii stiu cum se numeste acest loc 🙂 Nu am folosit niciodata o coarda pe acolo 🙂 Se urmeaza diagonala aceea verde…

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGO capra neagra ne studia

SAMSUNGA coborat pe partea cealalta…

SAMSUNG…regasind-o putin mai jos de poteca. Privea in alta directie, nu de noi se ferea.  Si cand am trecut mai departe, la fel, nu avea nicio treaba cu noi, se uita dupa altceva

SAMSUNGUn arbore denumit Zâmbru (Pinus Cembra), un relict glaciar, conifer putin raspandit in Bucegi.

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGAm plecat pe la ora 9 si cel mult pe la ora 14 si ceva eram inapoi, in oras. Raman la ideea ca acest brau se poate parcurge cel mai bine venind dinspre Jepii Mari.

Un alt iris…

Zile ploioase… dar eu as vrea sa vad un camp de flori galbene alternand cu suprafete intinse de maci rosii!

Zile ploioase… cand padurea Bucegilor parca a devenit luxurianta. Un verde greu, totul plin de umezeala, vegetatia a crescut incredibil de mult…

1aIntai am fost pe aici… ce hatis, ce salbaticie, si cand te gandesti ca pe aici, acum 100 de ani, nu era niciun copac

1bNu aveam cum sa ratez o asemenea frumusete de peisaj

1cUnde mergeam prin acest cadru…in care ceata le soptea povesti frunzelor? 🙂

Un prieten mi-a zis de niste irisi, adica sa merg pe un drum, de la pod urc pana la o brana, la baza unor stanci sunt niste irisi. Eu intai treburile obligatorii, niste verificari pe teren, dupa care sa mergem si la irisi.

1dNu am urcat chiar mult

1e

1fUn lucru este cert, nu sunt ca irisii din muntele Vanturis. Sunt doua specii diferite. Acestia cresc mult mai inalti, mai mari.

Frig! Oare vine iarna?!

Vine mai degraba noiembrie, o luna de regula friguroasa, rece.

Pe la Cota 2000, dimineata ningea, iar pe la pranz ploua, asa ca nu este zapada. In schimb de la Babele spre Vf. Omu este un strat de cativa centimetri de zapada. Telecabina Busteni-Babele nu a functionat astazi. La Azuga, sus pe Sorica erau pe la pranz -5 grade si cativa cm de zapada. Cateva grade, dar cu plus, in Valea Prahovei…si multa treaba 🙂

Cred ca asta a fost cea mai rece zi in Valea Prahovei din ultima jumatate de an! 🙂 A si plouat…si cand este frig si ploua inseamna ca pe munte ninge…

Azi, am pozat fugitiv si de la distanta…Cariera din muntele Piatra Arsa. O prelungire calcaroasa a Bucegilor, dupa altii ar fi un „rest montan” care nu are treaba cu Bucegii. Exploatarea a inceput acum cateva secole…de la inceperea lucrarilor la Manastirea Sinaia, ulterior Castelul Peles…si mai apoi pana in perioada comunista, anii ’60.

Cariera adaposteste, o vegetatie diverse, arbori ocrotiti de lege, pesteri, trasee de alpinism…ursi si rasi, evident!

Cariera, vedere de ansamblu

Alte poze tot de astazi:

Incendiul din Bucegi-Creasta cu Zâmbri, lectie deschisa despre incompetenta autoritatilor cu atributii in Parcul Natural

Am fost ieri pe Creasta cu Zâmbri, si nu pe o inaltime montana de unde isi exprimau tot felul incompetenti parerile, deci vorbesc in cunostinta de cauza.

In noaptea de 15-16 iulie 2012, cerul Bucegilor a fost brazdat de nenumarate fulgere. Putin dupa miezul noptii, un consilier local din Busteni anunta pe Facebook „foc pe Claia Mare”. Pana dimineata, mai multi internauti si-au dat cu parerea, dupa ce au sunat la 112, pompieri. „Am sunat la 112 si mi-au zis ca stiu despre foc, dar sunt niste turisti care isi semnalizeaza prezenta”. Sa dai foc vegetatiei este cel putin un mod ciudat de a-ti semnaliza prezenta :))

Aceasta este insa una din scuzele frecvente cand vrei sa iesi din post linistit si sa te duci acasa, nedorind sa-ti faci treaba pentru care esti platit din banii cetatenilor. Zilele trec, focul ardea mocnit, cei de la telecabina Busteni-Babele si alti oameni de munte semnaleaza focul. Informatiile sunt inexacte, o patrula a Administratiei Parcului nu reuseste sa localizeze focul, in vasta zona salbatica a Abruputului Nordic al Jepilor Mici. Alte institutii nu au nici cea mai mica problema.

Intr-o zi, focul izbucneste cu putere, se da alarma, ISU Prahova precizeaza ca ei au fost anuntati de catre cei de la Parcul Natural, la mai multe zile distanta… Acestia, s-au exprimat in acest mod ca sa-si suplineasca incompetenta dovedita la toate incendiile din Bucegi la care au participat in ultimii ani, pasand vina catre alta institutie.

Creasta cu Zâmbri

Se mai poate spune si altfel, dupa mine, de la mine citire 😉 … s-au tot jucat unii cu focul prin Bucegi, de-a provocat incendii in diferite scopuri si au dat vina pe turisti inconstienti, pana cand au primit un incendiu pe masura. Foarte probabil, la acest incendiu de pe Creasta cu Zâmbri, nu a existat nicio regie…la celelalte de genul: Babele, Bucsoiu, Parcela 14, incendiile au fost provocate cu bunastiinta. A fost si politia la ultimul incendiu, a facut poze, posibil si cercetari, rezultatul a ramas neschimbat: accident, turisti inconstienti, posibil cauze naturale.

La aprecierea mea, este foarte posibil ca piromanii sa execute ordinele cuiva cu diverse interese prin Bucegi. Nu-i va prinde cineva decat atunci cand vor face o greseala…pana atunci sunt liberi. Autoritatile ar trebui sa iasa din lentoare si sa-si puna problema, ca exista cineva care pune foc prin Bucegi.

Revenind la Creasta cu Zâmbri trebuie sa aduc in discutie si fatalitatea romanului „nu ne mai scapa nimeni in caz de ceva”…intr-adevar, judecand dupa ce am vazut ieri, nu avem nicio sansa. Angajati ai statului, fara spirit de echipa, iresponsabili, indolenti, neprofesionisti, ce fac parte dintr-un sistem pagubos…al pilelor. Ce sa faca acestia pentru interesul general in afara de betii, furt din bani publici, tras chiulul, inventat pretexte copilaresti pentru a-si ascunde lacunele, dat interviuri prin care induc in eroare opinia publica.

O sa va spun trei lucruri care imi vin in minte, acum, repede:

– s-a spus ca nu exista poteca, ca este o zona abrupta. Tin sa va amintesc ca pe la 1890-1900 in cartea „Vraja Bucegilor”, Nestor Urechia scria despre poteca din acea zona, denumita „Braul lui Raducu”. Deci este poteca prin acea zona de ceva vreme…doar de „vreo” 100 ani 🙂 Anumiti angajati ai statului, abonati de muti ani la banul cetateanului, nu stiu acest lucru. Pentru curiosi, cautati pe net, excursii, drumetii pe Braul lui Raducu, si o sa vedeti cata lume merge pe acolo si cat de lata este poteca. Mai trebuie sa-i dai cu vopsea si traseul poate deveni unul turistic, fara probleme prea mari…adica cine merge la Vf. Omu venind pe vaile invecinate varfului nu are nici cea mai mica problema de deplasare pe Braul lui Raducu. In afara de mincinosi nu au ai cum sa-i definesti.

Braul lui Raducu

– intr-un comunicat, cei de la ISU au spus ca au izolat focul, au sapat santuri. Nu au sapat nimic, ma intreb de ce naiba tot insista cu sapatul si trag dupa ei cazmale nefolositoare in zona montana? Daca asta stiu, atunci sa-i cheme cineva pe la santiere arheologice, canalul Siret-Bucuresti, nu au ei ce cauta in Bucegi.

– l-au indus in eroare pe primarul Busteniului, ca vine incendiul peste oras, ca arde tot muntele, ca nu se poate interveni si omul a sunat dupa elicopter in toate directiile. Pana la urma au gasit o solutie de compromis, un elicopter M.A.I. sa arunce saci cu apa…ca doar Savin are un cuvant greu.

La cateva zile dupa ce s-a constat amploarea incendiului, constatare vizuala, pacalicii in hainele statului s-au speriat si au zis ca terenul care arde apartine Casei Regale…asa ca…se subintelege. Sa vina Casa Regala sa-l stinga. In teren, cativa jandarmi, angajati ai Parcului Natural, salvamontisti, voluntari, neinsumand nici in cele mai fantastice vise numarul de 100, propagat prin presa, au facut un culoar, au taiat jnepeni, pentru ca focul sa nu se extinda. Actiunea nu a avut succes din ce am vazut ieri, pentru ca, acel culoar a fost prea mic si materialul lemnos nu a fost evacuat. Va spun mai jos unde trebuia evacuat.

Ieri, la telecabina din Busteni am aflat ca vantul impiedica buna functionare a instalatiei, motiv pentru care am pornit de jos in sus spre foc si nu invers cum intentionam. Intr-o ora de la telecabina eram sub Creasta cu Zâmbri pe valea de sub aceasta. Altora nu le-a venit ideea aceasta si au ocolit cu masina prin Saua Dichiului, apoi au coborat in Braul lui Raducu pe suprafetele inierbate ale unui fir al Vaii Comorilor…venind apoi prin Saua Claii Mari.

Spre incendiu

In timp ce urcam vedeam elicopterul aruncand, asa cum ma asteptam, saci din plastic care se rupeau la contactul cu ramurile copacilor, pini, zâmbri, jnepeni. Pilotii, incontestabil profesionisti, stiau ce sa faca, cum sa faca, actiunea insa…o mare stupizenie, o risipa de bani.

Ca exemplu, doua elicoptere, unul strain si unul romanesc pornesc sa distruga un sat. Strainii lanseaza rachete, noi, romanii, deschidem usa elicopterului pentru a executa o actiune de bombardament cu bolovani de diferite dimensiuni. Asa a fost si cu elicopterul pe Creasta cu Zâmbri…un „bombardament” fara sens. Sacii din plastic ramasi, coroborat cu vantul puternic si curentii produsi de elicopter intretineau incendiul sau constituiau o sursa buna de revigorarea a acestuia.

CUM AR FI TREBUIT PROCEDAT! Daca aveam niste reprezentanti ai statului normali.

Directorul Parcului Natural Bucegi, dl. Horia Iuncu, trebuia sa-l sune pe acel primar din raza incendiului, respectiv primarul Busteniului, sa-i ceara sprijinul. Cel mai bine era sa-i ceara un spatiu, o camera la Centrul Cultural.

Suna apoi pe seful ISU Sinaia, seful Salvamont Busteni si pe cel de la Salvamont Prahova, Jandarmerie si Politie din zona, Directia Silvica si Ocolul Silvic si-i chema apoi la o intalnire. Daca flacarile se vedeau din oras era limpede ca problema era una grava. Si, daca acesti oameni erau responsabili, constienti ca reprezinta statul, comunitatea, lasau pentru un timp alte treburi si veneau.

In paralel, trebuia trimisa o echipa de 2 oameni pe un versant opus, dotati cu un telefon, o tableta, mancare, un cort la ei, iar la fata locului o alta echipa sa culeaga date clare. Nu sa actioneze haotic, hei-rupist, cu bietii soferi de taximetrie montana incarcati cu apa, mers cu bidoane cu apa in spate…nu am depasit faza de gandire medievala.

Telefoanele, tabletele au suficiente aplicatii sa primesti poze, sa vezi live, mai ales ca este semnal in acea zona si cea de vizavi. La Centrul Cultural, cei prezenti ar fi putut vedea ce arde si cum arde, dispune masurile ce se impun, tinand cont de propunerile celor din teren care trebuiau sa fie de asemenea oameni normali, nu tot felul de speriati de bombe imaginare.

Un om normal, cunoscator al muntelui, cu simt de raspundere ar fi observat un lucru: ca arde indeosebi versantul estic si creasta acelei uriase stanci. Si daca arde primul lucru este sa ai grija sa nu se extinda. Daca versantul estic al Crestei cu Zâmbri ar fi ars in intregime, lucru greu de presupus pentru ca este aproape vertical, si nu sunt prea dese culoarele de legatura dintre copaci, nu ar fi fost nicio problema. Copacul ce ardea ar fi cazut in vale, valea pe care am urcat si care este stancoasa, neexistand vreun pericol de extindere. In acel loc o echipa de 4 oameni ar fi ridicat un mic zid din bolovani ca sa nu ajunga bucati de jar mai jos, accidental. Adica o sansa la vreo 200 🙂 dar ca masura de prevedere. Au chemat elicopterul sa stinga incendiul de pe acel versant, actiune ce trebuia lasata la final. Preocuparea principala ar fi trebuit sa fie indepartarea vegetatiei lemnoase de pe creasta. Tot ce era creanga, lemn fumegand trebuia scos pe poteca, adica la o distanta de 100 metri si…aruncat in acea vale stancoasa, unde putea sa arda mai departe sau putea sa nu arda, nu conta, altceva nu avea ce sa ia foc. Prioritatea trebuia sa fie: sa nu lasi focul sa intre in jnepeni, daca intra in ei este foarte, foarte greu de stins.

Versantul estic

Cand am ajuns ieri, ardeau exact acei jnepeni taiati pentru a fi trasat un culoar. Trebuiau taiati mai multi jnepeni si lasata goala o suprafata mai mare de teren iar lemnul taiat trebuia evacuat. Apoi scopul principal limitarea incendiului ar fi fost atins. Pe versant se putea cobori cu o coarda, taiati cativa copaci situati mai aproape de cei aprinsi si incheiai si acest subiect. Vorbesc din cele vazute la fata locului, un loc unde niciun sef de institutie nu a ajuns, un loc unde a fost nevoie sa se aduca voluntari din Bran, pentru ca din Busteni se pare ca nu erau doritori. Ce este drept nici nu stie cineva cum sa faca o organizare in folosul comunitatii…niste bani europeni de capusat daca se poate!

Valea, o buna bariera in calea extinderii focului

Jnepenii taiati ardeau in doua locuri, cu flacara…de regula, jneapanul poate arde fumegand zile in sir

Incendiul ar fi fost stins de cel mult 20 de oameni cu tragere de inima in 2 zile. Prin stins inteleg in principal actiunea de defrisare in jurul crestei si taierea catorva copaci de pe versant…important este in prima faza nu sa combati efectul ci sa anulezi cauza.

Angajatii Parcului, doi de la ISU, voluntari din Bran…iata-i pe cei 100 din presa 😉 … 1, 10,32, 78, 100, hai ca sunt toti!

Ieri, ardeau cu flacara jnepenii. Am turnat cei 6 litri de apa pe care i-am adus, am mai gasit 2 intr-un bidon pe acolo, nu era nimeni prezent…si l-am lasat fumegand, pana au sosit cei de la Parcul Natural cu voluntarii din Bran, 2 de la ISU (deja traim istorie reala daca au ajuns ei acolo, notati in cartile de istorie aceasta fascinanta marturisire!) si un padurar…vreo 10 persoane, cu drjube, apa si topoare. Daca nu arunca crengile taiate in acea vale, dar nu de-a dreptul ci sa mearga pe poteca mai in sus, nu stiu cum vor reusi sa-l stinga definitiv. Asa, jneapanul poate parea stins si il vezi dupa 5 zile arzand in flacari mari.

In spate lor, Georgica padurarul 🙂

Elicopterul putea fi folosit de vreo 2 ori poate, sa stinga flacarile de 2-3 metri cum s-au zis ca erau…dar chiar si asa, focul ardea intr-un loc, defrisarea avea loc la 30 metri distanta…mai bine distrugi 100 mp de jnepenis decat sa-ti arda 1000 mp si sa nu stii apoi cum sa-l limitezi, focul. In plus, elicopterul a umplut de plastic jnepenii, daca incendiul se va propaga, va arde bine plasticul cu jnepeanul, am vazut ca „se inteleg” bine 😉

Vreo 3 zile a intervenit elicopterul, va dati seama ce factura uriasa va trebui platita…de noi sau de Casa Regala. Fara incompetenta si delasare, pe sistem „noi nu schimbam lumea” incendiul ar fi fost lichidat de o mana de oameni de munte.  Cu cineva responsabil care sa coordoneze actiunile si cu oameni constiinciosi, lucrurile ar fi stat altfel…le-a placut sa-i vada lumea pe la televizor, lamentandu-se. Pe toti care i-ati vazut miorlaindu-se la microfoane, sa stiti ca ei si sefii lor nu au ce cauta ca angajati la stat.

Inexistenta poteca, nu este cale de acces…o vezi si din avion. Ea te duce chiar la Creasta cu Zâmbri

Niste regii de prost gust, cu munca in zadar, stiti, munca din aceea prosteasca la fel ca in armata…ca sa nu stai adunai frunze. Asa si acum…ca sa arate ca fac ceva, umpleau saci cu apa, mergeau cu masinile chipurile „la interventie”, „in misiune”. Va dati seama in ce lume fantezista li se invart mintile? Va dati seama cat de putred este acest sistem corupt al statului, cu angajati adusi pe alte criterii decat cele profesionale?

La fata locului, pentru ca tot vorbim de inexistenta unei poteci prin acea zona 🙂 a fost si inspectorul Clementin de la Parcul Natural. Omul acesta are pe la 100 kg si a ajuns fara probleme, la fel si altii cu tragere de inima. In schimb, anumiti jandarmi, pompieri, alti angajati ai statului, mult mai tineri nu au vrut sa mearga, gasind tot felul de tertipuri. Intr-o tara normala, acum trebuia facuta curatenie in unele institutii. Sa plece la alte treburi aceia care nu au mers la incendiu si care nu au o explicatie argumentata. Lucrurile vor merge insa mai departe, toti incompetentii vor fi felicitati, Ocolul Silvic va multumi ISU, ISU pilotilor, Jandarmeria Salvamontului, unii altora, si actele vor arata bine fiind toti de comun acord. Nu ar fi rau sa i se sugereze primarului din Busteni, dl.Savin, sa mai faca pe cineva „cetatean de onoare” al orasului 🙂 Acum ar exista si motivatie „a salvat orasul, muntele, de foc”. Stiti doar ca la Busteni este deschisa cu fonduri europene o fabrica de cetateni de onoare, unde acestia se fac pe banda rulanda. Si conform cincinalului  trebuie indeplinit si planul…o lume, un oras numai din cetateni de onoare :)) Nimeni sa nu mai plateasca vreun leu statului, toata lumea sa ia terenuri free pe Valea Cerbului :)) Sa nu va inghesuiti…ca sa nu faceti buba la picioare, asteptati „umpic” :)))

Abisuri, si de o parte si de alta, a potecii :)) Data viitoare o sa imi iau ceva sa ma leg la ochi…ca mi se face rau de atata inaltime :))))

Saci scosi de mine de prin jnepeni, cca. 30 bucati si dusi mai departe de zona focului.

Pe aici au coborat oamenii din imaginile de mai sus, adica prin partea superioara a Vaii Comorilor

Astea fiind spuse, nu-i mai credeti pe aceia care vorbesc pe la televizor…nu stiu decat sa minta pentru a-si acoperi lacunele profesionale.

Cititi si din alte surse:

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/o-noua-interventie-a-elicopterului-mai-la-incendiul-din-bucegi-271366.html

Veti observa cum cel de la ISU vorbeste despre „terminarea unei fasii de protectie”…ati vazut vreuna prin imaginile mele, de la fata locului? Omul bate campii si abureste lumea cu un limbaj cu termeni militari. Ati vazut cumva ca focul arde doar „intr-o zona foarte abrupta”? Cititi si ce mai preciza omul acela, maior la ISU, cu panta de 80%, ce i se spunea si lui ca visau unii, altii 🙂

Mai cititi cat de fraieri sunt, cu apelarea la sprijinul unor tari vecine, cu derogari de zbor… luati va rog nota de aceasta LECTIE DE PROSTIE AUTOHTONA! Are de toate…mai ales final, cu 100 de persoane care lichideaza incendiul…i-am numarat, mai numaratii si dv, ca am obosit, asa sunt de multi! Eu zic ca poate am gresit si ca parca erau mai multi de 100, eu asa zic…daca stau sa ma gandesc umpic si nu un pic, erau cu mult mai multi. Adica erau multi-multi, incendiul nu a avut nicio sansa…Domnilor sefi de institutii, sa le dati prime celor 300, m-am gandit eu bine si sigur cei 100 vor fi prin acte 300, si lor si dv. Fara ei, voi, nu stiu ce ne-am fi facut…

De aceea se nasc cate unii ca sa faca diferenta! 🙂

Povestea serpilor din muntii Vaii Prahovei

Prin muntii Vaii Prahovei inteleg Bucegii si Baiului…asta ca precizare pentru cei care nu sunt de prin zona 🙂

Printre multele care le realizez pentru Parcul Natural Bucegi, in acesta sau in preajma acestei arii protejate, se numara si anumite…sa le zicem „experimente”. Alaturi de cativa prieteni monitorizam anumite specii faunistice si floristice, le ajutam sa-si extinda habitatul, in unele locuri unde acestea au disparut le reintroducem, oriunde este ceva de cercetat, o pestera, o rapa, orice, suntem prezenti. Sunt atatea de povestit incat unii s-ar inchina cu ambele maini daca ar stii cat de inaintate sunt anumite lucruri si cati ani le va lua unora dintre cei abilitati sa prinda doar firul nu sa ajunga la concluzii.

Asta nu e ca lauda, este doar dovada interesului unora pentru Bucegi, ceea ce cred altii ca nu exista, s-ar putea sa existe…

Sa trec la subiect insa…

In anul 2001 am observat in Bucegi un sarpe, de cam 80 cm, asta a fost acum 10 ani. Un sarpe…nu mare lucru, la prima vedere. Numai ca acel sarpe cu doua culori pe el avea ceva deasupra capului :)) deci daca ala nu era de fapt o vipera cu corn, eu nu sunt eu. Anul trecut in aceiasi zona am vazut si o vipera neagra…fara posibilitatea de a fi confundata. Nu sunt singurul care a vazut vipere in Bucegi…

Exista insa o zona in care acestora le place sa stea. An de an, si la orice ocazie ivita intru in acea zona. Anumite pasari ce cuibareau la sol printre ienuperi si afinis nu mai cuibaresc, ulii zboara deasupra acesteia arii, in momente de liniste pasari ce prind insecte zboara speriate.

Este oarecum periculos sa te plimbi printre tufe de circa 30-40 cm in care nu vezi nimic, atat sunt de dese. Pana la aceasta zona sunt afinisuri unde vin destule persoane la cules. Cum aflasem ca astazi vin o multime de culegatori, dupa afine, am presupus ca atatia oameni vor crea o anumite presiune asupra zonei. Si un prieten a urcat din Sinaia, eu prin Valea Caraimanului.

Din Busteni si pana in zona afluentilor Pelesului am facut 2 ore, destul de putin. Pe la ora 10 eram acolo, adica zona este in preajma afluentilor acestui parau, si mai faceam o poza, mai strangeam si noi cateva afine, mai umblam de pe un versant pe altul, dar pe unde este vegetatie mica.

Nu erau doar romi ci si romani, cel putin 5 persoane pe fiecare versant deci un total de 25-30 de oameni. Tiganii tot urlau, se strigau unii pe altii, se indemnau la treaba, mai ziceau „Tiganiii, baaa” :)))

Pe la pranz auzim niste tipete, nefiind semnal bun la telefon pe acolo nu l-am prins imediat pe prietenul cu care eram. Ma sui repede pe o stanca si privesc in directia strigatului. O femeie fugea pe o panta…dupa nici un minut cade lata intre tufe. Sotul ei a venit repede si i-a dat cu apa, s-au ridicat si femeia striga la ceilalti ca vazuse un sarpe cat bratul ei de gros si lung de cam 2 metri. La 1800 m altitudine nu are cum sa fie un sarpe de casa 🙂

Sa injumatatim proportiile spuse de aceea femeie, -care dusi au fost de acolo ea si sotul ei, nu le-a mai trebuit afine-, si sa presupunem ca de teama l-a vazut dublu…si totusi este un sarpe impozant daca ne raportam la faptul ca in Bucegii serpii nu sunt prea comuni.

Inclin sa cred ca femeia a vazut aproape bine 🙂 In zona unde eu am vazut vipera cu corn, -specie care nu este localizata in Bucegi si evident nu apare pe nicio hartie, insa acum cateva zeci de ani a fost introdusa neoficial-, nu sta doar un sarpe mic si nevinovat. Sunt mai multe vipere de diferite dimensiuni, categoric ca nu cred ca depasesc 1, 20 m, acestea nu urca spre golul alpin fiindca vegetatia este mica si nu se pot ascunde, dar nu intra nici in padure foarte mult. Nu are rost sa spun cat am cautat sarpele acela azi pe acolo, cu un bat in V, ca sa-l prind si sa-l fotografiez. Era o sansa foarte mica…next time.

Mai sus, un localnic m-a intrebat daca l-am vazut, i-am zis ca nu, apoi din vorba in vorba mi-a spus ca pe la sfarsitul lui 1970 umbla el prin Valea Rea si acolo se intalneau la tot pasul placute metalice cu „Atentie vipere!”. Daca va amintiti acum circa doua luni a disparut un localnic pe Valea Rea. La vreo trei saptamani de la disparitie niste turisti i-au gasit oasele.

A venit politia, etc, si apoi s-au efectuat cercetari pentru a se afla cauza decesului…ei bine omul murise muscat de o vipera, si fiind singur probabil nu a stiut ce sa faca, poate nu a bagat de seama, presupuneri se pot face. Asadar, atentie la serpi, pe unde mergeti, teoretic nu exista, practic mi-au confirmat jandarmi montani despre o prezenta numeroasa a viperelor in anumite zone din muntii Baiului. In Bucegi, deocamdata se cunosc cateva zone cu exemplare rare: Horoabele, Cocora, partea superioara a afluentilor Pelesului (pe net gasiti si o poza cu o vipera pe Piciorul Pietrei Arse, in afara de cele publicate de mine).

……

Maine merg la On Top of The World, competitia aceea pe biciclete. Startul se da la 9:30 eu particip doar pana la Cota 2000 unde ma asteapta niste prieteni sa mergem in Valea Ialomitei. Trebuie sa ajung neaparat pana la ora 11 la Cota 2000, las bicicleta pe acolo, ma schimb de haine si plec cu ei :))) Spre seara trebuie sa merg si pana la Ploiesti…duminica alta zi plina.

Daca aveam timp stateam mai mult in competitie pe alte trasee…mda, este ora 23 si acum am constatat ca nu am casca la bicicleta, este undeva ratacita prin debara 🙂 Azi de la marginea padurii pana la cabana Caraiman am facut 58 de minute, traseul este de cam 3 ore mers normal, cel mai bun timp scos de mine pana acum, am constatat ca rezistenta la mers in panta am destula, in schimb la viteza sunt deficitar, mai trebuie lucrat 🙂

Printr-o „padure”…de brusturi

Primavara asta a fost foarte ploioasa la munte, vegetatia s-a dezvoltat mai repede ca altadata, ierburi inalte acopera marginile unor trasee turistice, brusturii ating si doi metri pe alocuri :))

Aproape de copaci era mai inalt terenul