Serial turistic: Cum se prezinta un Hotel la un Targ de Turism?

In acest articol am sa va prezint o experienta care poate fi de folos si altora. Si este bine sa ramana aici, pentru ca pe masura ce trece timpul se uita unele aspecte.

M-am ocupat de reprezentarea unui hotel la Targul de Turism al Romaniei de la jumatatea lunii noiembrie.  E vorba de Hotelul Carmen**** din Predeal. Cum aici lucreaza si d-na Mariana Fratila, celalalt autor al cartilor aparute sub sigla Pasi in Timp, care ma si cunostea… am avut… sa zicem mana libera in organizarea prezentei, aranjare stand, editare si realizare materiale turistice….

Participarea la Targ nu mi se parea foarte importanta si, totusi, m-am inselat. Pentru ca, daca ai cu ce si cu cine, poti obtine cu un stand mic rezultate peste asteptari.

Pregatirea a fost foarte din scurt, am avut 3 saptamani sa organizez totul. In primul rand, era neaparat necesar sa avem standul nostru, identitate proprie. Cum un stand de 6 mp, mobilier, chirie, realizare etc, te costa pe la 900 de euro/4 zile, bugetul pentru alte chestii a devenit destul de restrans.

Timpul fiind scurt, cateva nopti am dormit doar cateva ore, pentru ca lucram la mesaje, materiale, imaginam aranjarea standului si evenimentele. Pentru ca a te duce la un astfel de Targ doar sa dai pliante cu tine, ca unitate, nu e nicio treaba. Nici nu voiam sa pierd increderea d-nei Mariana 🙂 Bine, dumneaei stia ca pot face orice 🙂 Si facute si nefacute :)) Asa ca, am gandit diferite chestii pentru diferiti vizitatori:

Calendare de buzunar personalizate, un flayer cu evenimente ce se pot derula la hotel, am venit cu brosura hotelului (creatie proprie), un pliant cu hotelul in care se regaseau niste detalii si reduceri, pixuri, baloane, ziarul hotelului (tot de mine facut), o tombola cu premii serioase.

Ca mesaje, am venit cu ceva specific unui hotel aflat la cativa pasi de fosta granita dintre Regatul Romaniei si Austro-Ungaria. Plus mesajele: „Valea Prahovei incepe de la Predeal” – pentru ca se cam uita ca Valea Superioara a Prahovei e de la Predeal la Comarnic, si cu „Scriem Amintiri”-pentru ca se incearca la acest hotel ca aceia care vin, sa plece cu niste amintiri memorabile. Plus ca la plecare, acestia primesc o Diploma de Centenar originala, cu timbru specific…

Singuri nu mi se parea in regula sa mergem. In turism cam toti pe aici sunt pe cont propriu insa, daca vrei, te poti ajuta unul cu altul in astfel de situatii. De la mine putere 🙂 am si initiat discutii cu niste parteneri seriosi: Centrul National de Informare si Promovare Turistica Predeal condus de d-l director Marius Campeanu care mereu a facut orice ca sa promoveze statiunea si cu Julius Meinl, celebra cafea, reprezentata in zona de d-l Tibor Szoke, un profesionist veritabil. Cu materialele turistice ale hotelului, cu cafeaua Julius Meinl si cu materiale despre Predeal, cu o echipa imbatabila de la hotel, am descins la Targul de Turism de la Romexpo.

Standul trebuia si el amenajat dupa cum prevazusem: steagurile cu Predealul si cel cu Centenarul, un perete tematic cu imagini reprezentative din hotel si altul cu istoricul Predealului. Am adus si o imagine unicat, celebrele topoare de bronz de la Sinaia, descoperite in 1890 si avand o vechime de 3600 de ani. Sunt cele mai vechi urme de locuire umana din Valea Superioara a Prahovei.

Nu m-am imaginat stand 4 zile prin Bucuresti dar cand am vazut ce se intampla… na, a trebuit sa raman.

Rezultatul?

Peste 1000 de vizitatori la standul nostru. Cateva sute de participanti la concursuri. Peste 60 de discutii/contracte/parteneriate concrete, ceea ce pentru un hotel cu 58 de camere este mai mult decat suficient pentru un an de zile. Si multi spuneau ca nu se face treaba la Targ! Nici eu nu eram prea convins 🙂 Oricum, eram convins in principal de faptul ca daca fac eu aranjamentele lucrurile vor iesi bine. Ca au iesit cu mult peste asteptari se datoreaza multor altor factori: echipei, partenerilor, vecinilor cu standurile lor.

In zilele de joi si vineri, am fost la stand cu colega mea Nicoleta, directorul de Vanzari al hotelului, pentru ca a treia zi, cand erau lucrurile mai importante, sa-si faca aparitia si directorul general, d-na Mariana Fratila.

Targul de Turism si-a deschis portile joi, 15.11.2018, dupa orele 10. Tot atunci a venit si Ministrul Turismului, d-l Bogdan Trif care a si facut deschiderea oficiala. Anterior, facusem invitatia d-lui ministru sa ne viziteze standul pentru ca il asteptam cu toate cartile realizate sub sigla Pasi in Timp, cu o Diploma de Centenar, calendar cu eroii locali ai Vaii Prahovei, multe povesti de la fosta granita.

D-l ministru mi-a ascultat expunerea, ne-a felicitat pentru prezenta si a facut poze cu vestita Diploma de Centenar, cea care a atras pana acum zeci de aprecieri. Pentru ca aflati la Hotelul Carmen din Predeal, noi, autorii proiectului Pasi in Timp, chiar am marcat Centenarul in diverse moduri.

Nu mai spun cate prietenii am legat la Targ si ce specialisti am intalnit. Plus ca am avut o colaborare excelenta cu reprezentantii Romexpo.

Deci, ca sa o parafrazez pe d-na Mariana care este de vreo 25 ani la Hotelul Carmen si a prins multe editii la un astfel de Targ de Turism, „a fost cea mai reusita participare la un eveniment turistic din istoria hotelului” 🙂 Asta pentru ca le-am schimbat perceptia :)) Nu are rost sa mergi acolo ca sa dai o mana de pliante. Mergi sa fii vizibil, sa atragi oamenii… pentru ca ai o poveste si niste servicii de calitate in spate, oameni dedicati la hotel.

La limita m-am incadrat cu bugetul pentru materialele turistice. M-am bagat in ce stiam ca pot face. Tot legat de aceasta prezenta la Targ, ma gandeam ce succes ar fi promovarea ca destinatie turistica a zonei Predeal-Comarnic, dar nu asa cum stim noi, cu aglomeratie… in fine, este o idee la care trebuie lucrat vreo jumatate de an cu diverse persoane din aceste statiuni.

Una peste alta, se pare ca iar am facut inca o chestie reusita cu celalalt autor de Pasi in Timp, numai ca de data aceasta sub sigla Hotelului Carmen**** din Predeal 🙂 Tot l-am pomenit noi in vreo 2 carti, na, ca acum destinul ne-a dus la el, in birouri apropiate :)) Niciodata sa nu spui niciodata!!! Candva, m-am regasit pe Bucegi si zic eu, am facut o treaba buna. Acum sunt in Turism si zic tot eu, fac tot o treaba buna. Probabil dupa niste ani, chiar daca poate fi mult mai repede, voi fi cercetator, istoric, arheolog, profesor, ceva de genul. Deocamdata, eu sunt acolo unde ma regasesc. Am facut si jurnalism, si gratare, ecologizari, am vopsit acoperisuri, am fost si ghid, am facut tot felul… Si mai e ceva, eu nu-mi tradez prietenii si angajatorii!

Mai jos, filmul evenimentelor. Nu inainte de a posta cea mai reusita interpretare a poeziei „Nu plange maica Romanie!”, stiti, poezia aceea despre care se zice ca a fost gasita pe muntele Sorica, la Azuga, in ranita unui soldat roman. O voce superba, Razvan Pop:

Si pozele…

Standul Hotelului Carmen din Predeal, conceptie personala

Scriem amintiri, cartile, Julius Meinl

Ziarul hotelului, harta cu Predealul, brosuri…

O cafea cu traditie, cine a baut stie ca gustul e unic. Bolul cu tichetele de concurs. Evident pe tichete era cocosul de munte 🙂 Mai vedeti si cosuletul cu bomboane, cosulet cumparat de mine de la copiii de la Centrul de Plasament din Brebu. Ce ies din mainile acestora… se poate vedea la Sinaia, o data pe luna, la un fel de targ din centrul statiunii…

Vama din Predeal, mesaj, tur istoric, lupta pentru apararea garii Predeal, topoarele din bronz.

Imagini cu Predealul, clubul hotelului, terasa, piscina… hotelul, camera.

D-l Ministru Bogdan Trif, d-na Nicoleta-director Vanzari la Hotel Carmen. Mai in spate, d-l profesor dr. Mihai Frumuselu de la USAMV Bucuresti. Asa arata o Diploma de Centenar originala, cu timbru auriu stantat.

Initial, acum luni de zile, ideea diplomei nu prea a fost inteleasa. Dar daca vrei sa scrii amintiri, atunci sa le scriem asa cum trebuie 😉

Un mesaj

Al doilea mesaj.

Pai nu? :)))

Am avut timp sambata sa si dau un tur mai serios de Targ:

De vorba cu cei de la Muzeul Judetean de Istorie din Constanta. Nu peste mult timp voi fi si eu specialist autorizat pe Patrimoniu, resurse culturale… Am avut multe de povestit si am gasit la ei o multime de materiale specifice, calitative. Pentru ca Dobrogea ma atrage de niste ani ca un magnet…

Tot cascand gura pe la Targ, am ajuns la standul Consiliului Judetean Valcea unde cei de la Centrul lor de Informare si Promovare Turistica o tineau cu fel si fel de evenimente. Asa mi s-a propus sa particip la o tombola, unde primeai o sculptura la care se lucra… Cum cutia era plina cu biletele de candidati si cum nu stiam ce sa fac cu o sculptura care cine stie cat de mare era, am refuzat. Pana la urma, cum tot insistau, hai sa particip. Asta era sambata. Duminica parca nu-mi dadea un pace un gand, poate ma suna astia sa vezi, ce o sa le zic? 🙂

Bai, si suna telefonul :)) Si ma cheama la standul lor, ca am castigat un dac sculptat 🙂

Alaturi de d-nele de la CNIT Valcea… si de dac 🙂 Si vorba lui George, da, dar nu te-ai uitat in spate :)) Mircea!! Cel cu documentul despre biserica de pe apa Prahovei…

M-am intors la stand cu dac si cu diverse… Ganditorul si perechea sa…

Ionel Bratianu pe calendarul nostru de colectie… statuetele….

In stanga, teancul de carti de vizita ale viitorilor colaboratori/parteneri.

Mai adaug o poza de echipa…. alaturi de care am reprezentat cu succes Hotelul Carmen si Predealul, la Targul de Turism. Cu aceasta serialul turistic se incheie. Colajul foto este realizat de d-l profesor dr. Florin Frone, tot de la USAMV Bucuresti.

La primavara „venim si mai in fata”, cum se spune la alergarile montane 🙂

Traseul turistic: Comuna Maneciu – Varful lui Crai si retur

Un fix al meu mai vechi cu vamile si punctele de granita dintre Tara Romaneasca si Transilvania. Prin aprilie, sa fie mai bine de o saptamana, am pornit si spre Vf. lui Crai (1473 m) din muntii Tataru, considerati a fi o prelungire a muntilor Siriu.

Era cat pe aici ca in minivacanta de 1 Mai sa ajung si in Pasul Predelus. Dar nu a fost sa fie! Nici macar singur nu am reusit sa plec! Mai bine, intr-un fel. Adica…mult mai bine 🙂 Traseul propus era: plecare de la barajul Sacele-Vf. Vaida-Pasul Predelus-Lacul Gavan-Susai-Predeal… sunt niste kilometri buni 🙂 Ma gandeam ca aia e, ii dau mai tare daca sunt singur si in vreo 6 ore sunt la Predeal. Daca nu eram singur… atunci am zis un 8-10 ore. Dar nu a fost sa fie in niciun fel. Nici nu eram intr-o buna forma fizica, m-am incurcat si la organizare, mai dormeam si pe mine…

Optiunea ramane deschisa pentru perioada urmatoare… Adica pe jos de la Sacele la Predeal si pe bicicleta de la Sacele in Valea Doftanei tot prin acel pas. O data traversez pasul E-V si o data N-S.

Referitor la traseul spre Vf. lui Crai…

Din Busteni repede in trenul de 6 spre Ploiesti Vest. Coboram acolo si luam autobuzul 2 spre Ploiesti Sud. Mai aveam 25 minute pana venea trenul spre Maneciu. Pana la Ploiesti sunt vreo 70 km si am mers cu un tren RegioCalatori. Pana la Maneciu sunt vreo 50 km si linia e operata de TFC. Gasim pe la gara de sud niste placinte cu mere, cate o cafea dintr-un magazin si ne mai invartim pe acolo. Trenul era chiar la linia 1 asa ca ne-am suit si in el…

Deci… de nu a oprit trenul asta in toate garile si haltele posibile. Le-am pierdut sirul… Cei 50 de km au fost parcursi intr-o ora si jumatate 🙂 Pe la un 10 fara ceva am ajuns si noi la Maneciu si i-am dat zor spre baraj sa-l traversam. Am trecut prea repede pe langa o casa cu portile zavorate, cu niste lei in curte si un blazon:

Cred ca e blazonul Cantacuzinilor

La 10 plecam de la baraj…

Traseul spre Tabla Butii ne interesa…cica vreo 7 ore. Insemna ca pana la Vf. lui Crai faci vreo 5 ore. Tren inapoi spre Ploiesti aveam pe la 17 si ceva…

Traseul este 99% numai pe drum de pamant si pe alocuri arata rau de tot.

Acolo trebuia sa ajungem…

E de mers pe drum mult de tot 🙂 Dar peisajele compenseaza pe deplin. Undeva in dreapta este localitatea Slon. Undeva in fata, se vede o bifurcatie… acolo este si intrarea in padurea muntelui. Pana acolo am facut 2 ore de la baraj. In mod normal faci 3 ore dar noi am mers destul de repede.

Un sarpe de casa calcat de o masina.

Hai ca mai avem 30-45 minute asa, la ochi…

Iesim din padure…

Si pe stanga gasim un loc amenajat cu izvor. Te nimeresti pe aici intr-o zi caniculara, zici saru-mana 🙂

De aici, mai sunt cateva serpentine pana la Varful lui Crai.

Gata, aproape de varf. In zare barajul de la Maneciu si comuna.

Satul Slon in stanga si comuna Cerasu un pic mai departe, Maneciu la dreapta. Se vede si drumul care intra in padure…

Pana la Vf. lui Crai am facut 3 ore si jumatate de la baraj. Alta jumatate de ora, am stat pe acolo, am facut un popas, poze… pe la ora 14 am inceput sa coboram.

Tot in zona varfului mai era un alt loc amenajat unde am si stat. La fel, si aici este un izvor. Urcand spre varf ne-am intalnit si cu un fost jandarm din Azuga care plimba niste turisti cu un Duster. Ce o fi zis omul cand m-a vazut si pe acolo :))

Frumos…

Am facut si poze spre Tabla Butii si Vf. Tataru… cred ca o ora si un pic mai aveam pana la Tabla Butii. Data viitoare, chiar daca e mult de urcat, o sa vin cu o bicicleta din Maneciu spre Tabla Butii-Vama Buzaului-Brasov. Oricum ar fi, seara sunt acasa…

Aveam si acest plan in minte dar sa ramanem pe acolo o noapte. Numai ca, poate in toamna. Acum, fiind altitudinea mica au fost urcate oile sigur. Le pregateau de urcare cand am fost. Si numai e asa fain. Poate totusi sa ramanem pe la Vama Buzaului dupa ce mergem si la Lacul Vulturilor. Pe cati am intrebat, cam toti mi-au zis ca se urca mult pana la lac de la Tabla Butii. Si e greu mai ales cu bicicleta 🙂

Numai ca eu fac cum mi se pare… si daca mergem, de unde incepe urcusul las bicicleta prin padure si o iau la intoarcere.

De la Vf. lui Crai am coborat pe un drum mai vechi:

Am presupus ca pana in ora 17 suntem la baraj la Maneciu. Deci nici la urcare si nici la coborare nu am alergat, am mers mai repede.

Drumul ce coboara la Slon

Ne uitam de unde venim.

Aproape de baraj, am luat-o prin poiana fiindca se vedea jos drumul.

Cine stie ce romantic pregatise locul si astepta seara 🙂

Pe la 17 eram prin centrul comunei, ne-am interesat de mersul microbuzelor, parca trenul facea prea mult. Numai ca trenul venea mai repede. Dupa ce ne-am mai luat cate ceva, ne-am dus la gara. Biletele se luau din tren…

Un mers ciudat…tot felul de reguli.

Am incheiat excursia cu bine, in tren ne-am odihnit si am mai ras asistand la diferite incidente. Era si un controlor glumet. Daca mergeti cu trenul sa nu va speriati cand crengile de la copacii de pe langa calea ferata mai lovesc in geam. Cei de la TFC cand vor sa toaleteze baga asa, cate un tren din cand in cand… 🙂

Si mai era ceva, pana la intrarea in padure, am intalnit trei turme de oi cu caini multi si agresivi care dormeau pe la curbe de drum, la umbra. O data te trezesti cu ei pe langa tine. Toata treaba e sa nu ajunga. Primul si cel mai vocal castiga iar petarda si bolovanul sunt sfinte. Pe munte, nu ursul mi se pare o problema, ci cainii 🙂 La una din turme, ne-a vazut ciobanul de la distanta si i-a gonit 🙂 Tot el ne-a spus si ca vor urca oile curand… Chiar era un batranel simpatic cu multe povesti la el. Cine stie, poate ne mai intalnim…

„Breaza cu imprejurimile” – cea mai buna harta realizata in ultimii 25 de ani in judetul Prahova

Cand te uiti la alte harti, gen Schubert si nu stiu mai cine sau la ce au realizat diverse asociatii care promoveaza judetul, te umfla rasul sau plansul. Niste chestii copiate si recopiate! Abia cand vezi o harta buna iti dai seama de nivelul de mediocritate si de slabele cunostinte ale altora din acelasi domeniu. Nu stiu de ce ma mai mir… doar toata lumea a vazut cat de jalnic ne-am prezentat ca tara la Targul de la Berlin.

Bine, cu Schubert treaba este destul de simpla… aduni bani de la agentii economici, acestia primesc o caseta pe dosul hartii, mai mica sau mai mare, dupa contributie. Apoi vine unul de la capatul tarii sa-ti redea pe o harta unde stai tu 🙂 Se preiau date, in special de pe net, copiezi ca mai toata lumea o face in acest domeniu si gata proiectul.

In loc sa cauti pe plan local oameni care pot face o harta, chemi pe nu stiu cine sa-ti aplice si tie sablonul clasic. Rezultatul este si unul pe masura, multe obiective nu apar pe harta, elemente gresite din alte harti sunt perpetuate, in final devine evident ca harta respectiva nu are o prea mare utilitate… reducandu-se la un simplu desen. Imprimi o harta cu strazile de pe Google si aia e…

Azi mi-am propus sa vorbesc despre harta realizata de Centrul National de Informare si Promovare Turistica din Breaza cu sprijinul Primariei din localitate.

O harta care reprezinta la ora actuala… unul dintre putinele materiale turistice de promovare din judetul Prahova, care au un inteles si sunt realizate la modul profesionist.

In spatele acestei harti, nu s-au aflat agenti economici care au cotizat pentru un spatiu publicitar, ci un tanar metodic, serios, d-l Madalin Focsa. Ajutat de colega sa din CNIPT Breaza, d-na Ramona Nita, acestia au creat un material de exceptie pentru Breaza si fara echivalent in judetul Prahova.

Lucrarea nu s-a sprijinit pe copy-paste ci pe iesiri de peste jumatate de an pe teren, s-au rasfoit arhive, corespondente cu Directia Topografica Militara, permanente discutii cu cei care realizau grafica la harta, astfel incat sa se redea fiecare curba de nivel si suprafata impadurita asa cum este in teren. O munca de Sisif pentru acestia deoarece nu era ca in alte situatii, tu platesti si iti dam noi ce vrem. Fiind geograf, d-l Madalin Focsa chiar stia ce trebuia facut 🙂

Un mare merit in acest proiect l-a avut evident administratia locala care a inteles necesitatea unei astfel de harti. Adica faci o harta buna o data, nu o mai schimbi de la an la an, nu mai derutezi pe nimeni.

Ca sa faci asa ceva nu e de ajuns sa poti sau sa vrei… ci sa si ai cu cine. Madalin Focsa este cunoscut la nivel de judet ca un mare patriot, un om cu credinta in Dumnezeu si care apreciaza tot ce au facut inaintasii nostri, implicandu-se in diferite actiuni culturale. Este limpede ca doar astfel de oameni pot crea niste lucruri durabile fiindca pun suflet si isi dau interesul.

Intreaga harta reprezinta conceptia celor doi reprezentanti ai Centrului Turistic din Breaza si, in aceasta, vreau sa subliniez ca nu veti gasi promovate alte aspecte care de regula guverneaza asemenea materiale turistice (pile, relatii 🙂 ) ci doar valorile autentice ale Brezei, cultura, peisajele, istoria. Pentru mine, marea frumusete a acestei harti consta in faptul ca au facut un lucru corect. In zilele noastre rar mai vedem un lucru facut asa cum trebuie, de la inceput si pana la sfarsit, fara imixtiuni.

Daca treceti pe la Centrul din Breaza, veti gasi acolo harta dar si pe d-na Ramona. Pe d-l Madalin il gasiti la Centrul din Campina, strecurat in tot felul de proiecte 🙂

Eu astept sa spuna intr-o zi: „Uite, aici, sunt sigur ca a fost Vama Prahovei!” 🙂

Baietii de la Artmap/Mapexpert sunt in topul seriozitatii.