Traseul turistic: Muzeul Cinegetic Posada – Muntele Florei – Noul Refugiu Florei – Culmea Baiului – Piscul Cainelui – Sinaia

PRECIZARE. Podul din busteni de peste Valea Cerbului, din articolul anterior, a fost construit de un exploatator silvic la cererea Jandarmeriei Montane Busteni. O echipa a postului de jandarmi din Busteni, condusa de seful postului d-l Sasu, a purtat discutii atat cu operatorul silvic cat si cu cei de la Ocolul Silvic Azuga, dorindu-se ca viitoarea exploatare silvica sa nu afecteze albia paraului Valea Cerbului.

Acum, traseul…

Florei, unul dintre sau poate cel mai vechi toponim din Valea Superioara a Prahovei. In niciun caz aceasta denumire nu vine de la „flora”, termen din zilele noastre ce desemneaza totalitatea plantelor… Nu stiu de la ce vine dar nu este un munte al florei. De altfel, localnicii nu pronunta „Florei” ci se aude „Flo-rei”.

Florei, muntele indragit de Martha Bibescu la poalele caruia a locuit si pe potecile caruia s-a plimbat.

Tot acest traseu de la Posada la Sinaia, l-am parcurs in 5 ore ca am mers noi mai repede, fortati uneori de ploaie, alteori de vant. Ca sa iasa o drumetie frumoasa, ai nevoie de 8 ore.

Am plecat cu un microbuz spre Posada iar acesta ne-a lasat la intrarea in curtea Muzeului Cinegetic. Daca nu ati fost sa-l vizitati, nu ar trebui ratat. Cu o cautare pe acest blog, gasiti mai multe articole si poze din interior. Ca sa intri in traseu si sa nu ocolesti nu stiu cat pana intri pe drumul forestier Florei, suni la Muzeu si ceri voie sa treci prin curtea lor. Au ei un drum prin spate ce intersecteaza forestierul in 2 minute. E posibil sa-ti dea voie sa treci 🙂

Continuam pe drum si dupa vreo 10 minute ajungem la niste constructii, canton etc. Pana acolo vezi pe dreapta si marcajul banda rosie. E al nostru! De la gara din Posada a mai facut cineva un marcaj, banda galbena. Toate ajung la refugiu, cu conditia sa le si vezi. Niciodata nu am luat in seama marcajele de pe aici si nu le vad utilitatea. Daca nu cunosti zona, ai toate sansele sa le pierzi pe amandoua.

Cum ai ajuns la acele constructii, vezi in stanga o potecuta ce suie in serpentine. Incepe chiar de la gardul cantonului. O sa vezi si marcajul lesne de urmarit pana intr-o poiana.

Prin dreapta drumului, daca mergi in liniste, auzi mai mereu cum fuge cate ceva: mistreti, urs, caprioare, ce mai e pe acolo.

Narcisele

Noi am tot continuat pe drum, varianta cea mai faina, pana am avut proasta inspiratie sa revenim in poteca marcata. In ideea ca de cand nu am mai fost pe acolo sigur s-a conturat ca lumea.

Facem dreapta pe un alt drum, trecem printr-o poiana, lasam tot pe dreapta o constructie a Ocolului Silvic si cum intram in padure intersectam poteca turistica.

Pe o parte era marcaj rosu, pe cealalta galben 🙂 Poteca… plina de copaci sau crengi cazute.

Nici de intors nu mai avea rost, noroc ca nu mai era mult pana in alt luminis.

Ne mai uitam si in spate.

Se vedea printre molizi, noul refugiu Florei al celor de la „Om pe Munte”.

Noul refugiu Florei ridicat cu multa munca.

Fundatia vechiului refugiu si panta ce trebuia urcata…

Din ce se vede, versantii sunt plini de arbusti, specia paducel, pe care nu are cine sa-i taie si in cativa ani ai pierdut pasunea.

Vanturisul din Bucegi, oare curgea cascada?!

Ne uitam de unde venim… in spate, refugiul, Comarnicul…

Cu galben, Traisteni din Valea Doftanei si cu rosu un colt din Secaria.

Destul de departe, pe alta culme vedem ceva miscandu-se… o vulpe ce parea ca ar tine ceva in gura.

In sfarsit, intersectam drumul ce vine dinspre Secaria si urmam culmea Baiului pana la intersectia cu muntele Piscul Cainelui… mai era pana acolo 🙂

Inainte

Drumul se vedea in departare si mai avea zapada pe el.

Posada, jos

Ciucasul

Gata, vedem Cascada Mare a Vanturisului…

De acolo venim.

Cabana din Valea lui Bogdan… cate iesiri nu am facut acolo cand traiau nea Costica, paznicul de acolo si Lucica…

Zapada mai era dar am trecut lejer peste ea, ca era tare. Nu mi-as fi luat in niciun caz bocancii, in adidasii te misti mult mai lejer. Pentru cateva portiuni de zapada chiar nu merita. Si oricum, noi veneam de la joburi in ziua aceea, nu s-a mai intors nimeni acasa sa se schimbe.

Valea Cainelui… parca era tentanta o coborare dar cum picura din ce in ce mai rar, am continuat pe drum.

Un corb trece pe langa noi si se da peste cap in aer 🙂 Hai ca pe asta nu o mai vazusem, se duce un pic mai departe si repeta figura. Faina treaba! 🙂

Gasim un loc panoramic si ferit de vant pentru masa, langa varful de mai jos… Apoi, continuam pe culmea din fata. Pe aici este si traseul marcat cu punct albastru ce vine din Sinaia.

Releul Costila si Crucea Eroilor

Plin de ghiocei si branduse

Cum am ajuns pe aici, auzim in stanga un galop puternic. Ne ducem sa ne uitam… era o turma intreaga de mistreti care fugea in vale 🙂

De la intrarea in padure si pana la fosta cabana Piscul Cainelui, vine o coborare solicitanta. O simti bine in genunchi. Dar, daca te tine si nu te dai dupa copaci, de la gol alpin in 15-20 minute esti in drumul auto ce urca la fosta cabana.

Azi e proprietate privata. Fain tunul 🙂

Am iesit din padure si ne-am dus spre statia de maxi-taxi… a venit in 10 minute microbuzul si am parasit Sinaia.

Traseul clasic din muntii Baiului: de la Azuga la Sinaia

Tot romanul face politica, dar niciodata nu alegem pe cine trebuie 🙂 Asta ca o mica paranteza. Chiar eram curios cand o sa ne spuna Traian Basescu cine este ofiterul acoperit dintre candidatii la functia de presedinte… si aseara a dezvaluit: Victor Ponta.

Este evident ca Traian Basescu, cu bune si rele, a fost cel mai bun presedinte de pana acum… dar nici nu mi se pare cine stie ce mare stire ca Ponta a fost ofiter acoperit, in acelasi timp cand era si procuror. Cate incalcari ale legii am vazut noi pana acum… nu stiu ce ne mai surprinde. Populatia urbana, cred ca in majoritate va vota cu candidatii dreptei… dar vine lumea de la sat cu PSD-ul in sange, cu galeata si pomana 🙂 In mod sigur, romanii de din afara granitelor vor decide cine va fi presedinte. Personal as vrea ca presedintele sa fie o femeie. Barbatii am vazut ce pot 🙂

Sa trec mai bine la excursia de duminica:

Intrarea in traseul mentionat in titlu, ce strabate culmea muntilor Baiului, se face din Azuga. Fie se urca pe jos partia Sorica, fie se merge cu telegondola. Noi, fiind cu copii, am ales instalatia de transport pe cablu (preturi: 20 lei urcare-adult, 35 lei calatorie dus-intors, 15 lei urcare-copil).

SAMSUNGPe muntele Sorica

SAMSUNGAm avut sansa unei zile superbe… pe fundal se zareste zidul de piatra al Bucegilor

3

SAMSUNGCu un binoclu bun vezi Bucegii perfect

5

SAMSUNG

SAMSUNG

8Pe acolo coboara Transbaiu…

9Drumul acela se numeste Transbaiu si ar trebui sa porneasca din Azuga si sa coboare din culmea Baiului, intr-o parte spre Valea Doftanei, in alta spre Valea Prahovei.  In imagine, coborarea spre Valea Doftanei

SAMSUNGCulmea Zamora in stanga si Valea Fetei

SAMSUNG

12Atractiv peisajul oferit de aceasta culme 🙂

SAMSUNGCoborarea spre Valea Prahovei, Transbaiu ar urma sa ajunga si in Busteni. Dupa mine, este imposibil sa fie realizat acest proiect, cel putin in urmatorii ani: nu sunt bani, nu sunt firme capabile sa finalizeze proiectul. Cei de la DJ 713 nici acum nu au terminat, nici nu vor termina vreodata

14

15Peisajele sunt unice, de neuitat

16

SAMSUNGAspect din Valea Rea

SAMSUNGFoarte multa lume pe acest traseu, toti mergeau spre Sinaia, urmand sa ajunga in acea statiune pe la Piscul Cainelui

SAMSUNG

20Pe culmea aceasta invaluita intr-un aer cald… urma sa coboram

SAMSUNGFiind atat de bine afara, am facut multe popasuri… totusi nu prea lungi

22Valea Cainelui

SAMSUNGDe dincolo de acele culmi veneam noi…

24Un vechi adapost de animale… parasit de cel putin de 10 ani

SAMSUNGCoborarea pe aceasta culme, ultima parte de gol alpin, este cea mai frumoasa, in opinia mea 🙂

SAMSUNG

SAMSUNGPana sa intram in padure, am facut un binemeritat popas 🙂 De data asta am stat o ora si 20 de minute. Era foarte placut… dupa un astfel de popas, ne-am revenit total, nici o urma de oboseala

29La 17:24 am parasit locul de popas… la 18:15 eram in drumul spre fosta cabana Piscul Cainelui, azi proprietate privata, inchisa turistilor

Apoi, pana in ora 19, eram la gara din Sinaia. Ce mai, a fost o zi extraordinara din orice punct de vedere… acum, toamna, este cea mai buna ocazie sa mergi intr-o drumetie pe muntii Baiului… padurile au niste vesminte colorate care iti „iau ochii”.

Zeci si zeci de turisti, multi cu copii mici, erau pe munte, plus motociclisti, cateva masini si Atv-uri…

Pe la lizierele padurilor din muntii Baiului

Muntii Baiului, prelungirea ultima a Carpatiilor Orientali, desi nu sunt munti de talia Bucegilor au un pitoresc aparte…culmile prelungi, traseul de creasta si potecile ce insotesc lizierele padurilor.

In fiecare primavara, cu cativa prieteni, parcurg indeosebi bazinele hidrografice ale paraielor Valea Fetei, Sipei, Tufei, Valea Cainelui sau cobor spre Orjogoaia adica spre Valea Doftanei.

Muntii Baiului sunt unici prin farmecul potecilor de la limita altitudinala a padurii, poteci realizate de zeci de ani de animale, fie domestice, oi sau vaci, fie salbatice, indeosebi caprioare si mistreti.

Mai jos de aceste poteci sunt mereu copaci cu ciuperci ce de putine ori se vad si din poteca…

Vara, nu prea merg pe acesti munti, exceptand luna august cand apar afinele. Am gasit de cam 4 ani, sute de metri patrati de afinis, si desisuri pline de zmeura cum nu creste nicaieri in Valea Prahovei. Zmeura are bob mare si un gust aparte, diferentiat de ce apare pe piata. Si doar eu si cu un prieten culegem din acea zona…nu am vazut pe nimeni pe acolo in acesti ani.

Toamna, revin pe Baiului pentru a surprinde apusul pe Bucegi si mantia ruginie a padurilor, pentru a face un foc la o stana pregatind diverse mancaruri in linistea serii.

Mersul pe la lizierele padurilor din Baiu nu este ceva simplu, de fapt niciun lucru frumos nu este usor accesibil, uneori urci, alteori cobori, de si mai multe ori mergi pe curba de nivel, mai sunt rape cu pietris aparute in urma eroziunii…peisajul este schimbator si totodata linistitor, vezi tot felul de flori sau de animale.

Si astazi am parcurs o poteca pe langa o astfel de liziera…am mers ore bune, dar a fost atat de frumos, si vremea a fost perfecta, incat nu o sa pot reda decat o mica parte din aceasta drumetie.

O raza de soare strapunge intunericul padurii de conifere

Fagul singuratic, deja eram pe poteca

Copacii la aceasta altitudine cresc foarte interesant, se adapteaza pentru a invinge vantul

O ciuta de cerb curioasa…

Se si vede cum am intalnit o portiune presarata de rape…pe care am traversat-o in mai bine de 30 de minute

Eroziunea in unele locuri se accentueaza de la an la an, in alte locuri se diminueaza

O mica cadere de apa, care vara nu mai exista

Din nou pe poteca

Au mai mers si mai merg si altii pe aici, ce simt nevoia sa lase cate o urma a trecerii lor

Poteca se termina intr-o culme lunga ce cobora spre Sinaia…pana la urma pe niste drumuri forestiere am iesit in zona Golful Regal din Busteni 🙂