Pe trasee marcate dar… neturistice

Dupa Revolutie, un mare montaniard a incercat sa alcatuiasca o retea noua de trasee turistice in zona Bucegilor. Pe cand umblam mai des prin paduri si prin munti, intalneam diferite marcaje care nu figurau pe hartile turistice. Nu stiam atunci de initiativa celui care se numea Nae Popescu. De altfel, el avea sa moara pe Plaiul Mircii… cand marca un traseu care lega Valea Prahovei de Moeciu.

Dupa ani de zile am reusit sa cunosc aceste trasee nemarcate. Niciodata nu mi-am propus sa insist pe cautarea lor. Pur si simplu, la anumite perioade trecand prin unele zone gaseam marcajele si asa le-am reconstituit. Ulterior, le-am si parcurs integral, cand am inteles de unde pornesc si unde ajung. Probabil sunt singurul care le si cunoaste, pentru ca aceia care le-au marcat au murit sau au imbatranit.

Au fost trei trasee care pastreaza pe alocuri si astazi, vechile marcaje:

  1. Posada – Cota 1000 – Vanturis – Coltii lui Barbes – Cota 1400 – Sinaia, marcaj punct rosu, cunoscut si ca „Drumul Hotilor”. Marcajele sunt foarte rare pana sub Coltii lui Barbes. Acum vreo 10 ani adusesem in discutie acest traseu, iar salvamontul sinaian a marcat doar partea de sub Coltii lui Barbes, incluzand-o intr-un alt traseu turistic.
  2.  Valea Larga – Cota 1000 – Vanturis – Oboarele – Bolboci – Plaiul Mircii – Strungulita – Moieciu, marcaj triunghi rosu.
  3.  Sinaia – Dichiu – lacul Scropoasa, marcaj triunghi albastru.

Traseele strabat zone cu un peisaj divers, atat locuri salbatice cat si civilizate.

De curand am fost pe un traseu care a cuprins cate putin din toate traseele lui Nae Popescu. Din Valea Larga la Cota 1000, apoi pe Calea Codrului, drumul forestier Poiana Tapului… mai pe scurt de la Valea Larga la Busteni. Pe la 12 am plecat din Valea Larga, pana in ora 17 eram inapoi.

Ochii care nu se vad 🙂

Urcusul este unul sanatos :)) Printre crengi se vede cimitirul Setu, de la intrarea in Sinaia, dinspre Bucuresti.

Triunghiul rosu

Intersectam traseul cu stalpii de inalta tensiune pentru a face niste poze spre Izvorul Rece.

Se vede si fantana lui Nestor Urechia. Ca mai are una si la Sinaia… Am propus-o de cateva ori sa fie monument istoric pentru ca indeplineste cerintele legale. Dar s-a impotmolit acest demers alaturi de ce al autoritatilor locale, undeva pe la Directia de Cultura Prahova.

Intersectam si traseul ce vine de la Posada, marcaj punct rosu.

Iesim in zona Cota 1000 dupa 2 ore de la intrarea in traseu.

Intersectia cu DJ 713

Bineinteles ca iar „este inchis” drumul 🙂 Aceasta fiind o forma de a te spala pe maini de eventuale consecinte. Realitatea este ca poti circula nestingherit pe acest drum, problema este ca te duci pe proprie raspundere. Nu ma refer la amenzi sau ceva de genul, ci la iesiri in decor, tamponari… nu te despagubeste nimeni pentru ca, desi drumul este deschis el este totusi inchis :)) Tipic balcanic, nici alba dar nici neagra…

Continuam pe al treilea traseu, marcat cu triunghi albastru si iesim la podul de peste Izvorul Dorului ca sa privim spre Cascadele Vanturisului.

Inghetata partial

Podul are noi amenajari metalice. Cele precedente au fost furate si duse la fier vechi.

Intram pe Calea Codrului pe care am parcurs-o in 50 de minute.

Fantana lui Gatej

Inainte de a intra pe drumul forestier spre Poiana Tapului, aruncam o privire spre Piciorul Pietrei Arse… s-a dus mult dn zapada…

Cam 4 ore si jumatate a tinut povestea.

Pe muntii Baiului si proiectul-concurs „Muntii prin lectura”

O sa incep intai cu acel concurs:

Asociația de Educaţie şi Cultură Outdoor (AECO Romania) organizează în perioada 1 noiembrie – 1 decembrie 2016 un concurs public de proză scurtă și poezie în limba română, pe teme montane.

Proiectul „Reading Mountains” (sau altfel spus, „Munții prin lectură”) își propune să scoată în evidență cultura și literatura montană autohtonă, modernă, prin încurajarea oamenilor să scrie despre munte și activitățile montane, să citească, să publice și, astfel, să contribuie la descoperirea unei alte laturi a Muntelui, mai elevată, mai profundă.

Proiectul-concurs este parte dintr-un proiect internațional organizat sub egida Alpine Convention, iar câștigătorii premiilor vor fi anunțați public cu ocazia Zilei Internaționale a Muntelui, pe 11 Decembrie 2016.

Mai multe detalii despre concurs și regulament se pot găsi pe web-site-ul AECO, în materialul de mai jos.

http://educatie-outdoor.ro/pro iecte-aeco/reading-mountains/

Pe site-ul organizatorilor veti gasi categoriile de concurs, cerintele, premiile si alte detalii. Spor la scris! 🙂

Acum poze de prin muntii Baiului, pe vremea cand soarele nu prea voia sa mai vina si pe la noi:

dscf6715Doua anotimpuri

dscf6716Tot un labirint

dscf6723Cineva mergea singur pe muchia aceea, din fata…

dscf6725

dscf6729Spre Azuga, pe traseul de pe Sorica marcat cu triunghi albastru.

dscf6730

dscf6732

dscf6735Iar au gresit astia timpii… atat se face la coborare, in niciun caz la urcare.

dscf6736Daca urcati pe aici, ignorati indicatorul si luati-va o marja de 2-3 ore, asta daca nu alergati la deal. La coborare, desi am mers binisor, am facut exact timpul pus pe indicator pentru urcare.

Panoul trebuia amplasat sus, la telegondola, pe Sorica.

Un mic monument pe muntele Dichiu

Am mai trecut prin zona acelui munte dar nu l-am vazut niciodata. Am mai zis eu ca iti trebuie ani buni sa cotrobai prin toate cotloanele Bucegilor… dar nu prea ma crede nimeni. Unii fac 7-10 drumetii pe Bucegi si gata ii cunosc 🙂 Cum naiba se poate cunoaste un parc intins pe 300 kmp din cateva drumetii sau intr-un an sau doi, nu prea imi dau seama.

Cautam o inaltime sa fac niste poze, nu departe de cabana Dichiu. Mai intai am facut niste poze spre Valea Ialomitei, peste paduri:

1

2Zona Padina

3Saua Strunga si Refugiul

Bun… si dupa poze, continui umbletul pe pajisti:

4Si zic ce o fi acolo? Sa fie o borna sau o buturuga taiata si putrezita?!

5

6Un mic monument ridicat din pietre prinse cu ciment.

Ma uit prin preajma si zaresc un rest de cruce:

7

8Ne lipseste educatia… am devenit prea nepasatori. Ar trebui astfel de lucruri sa le pastram, sa le restauram fiecare cum putem sau mai multi. Ne miram ca altii au monumente de peste 1000 de ani. Este explicabil prin respectul pe care-l au fata de inaintasii lor, de istorie… Noua nu ne mai pasa de nimic. Cad cladiri vechi sub buldozere, se darama langa noi monumente istorice, dispar urme culturale cu o viteza ca niciodata.

Asta ca o paralela, nu zic acum ca acest mic monument l-a distrus nu stiu cine sau ca reprezinta nu stiu ce mare chestie. El este insa un crampei din istoria acelor locuri. Nu stim de ce s-au chinuit niste oameni sa aduca apa, ciment si pietre ca sa ridice acel monument. Poate in memoria cuiva, poate sa puna pur si simplu o cruce prin acele locuri. Pe astfel de urme se poate ridica in viitor cine stie ce poveste, cine stie ce pagina se va scrie peste… sa zicem 200 de ani. Stiu ca raportat la clipirea din ochi din prezent starneste poate rasul. Dar daca ne uitam in trecut, astia, predecesorii nostri, au tot lasat marturii pe baza carora s-a scris istoria nationala, pe baza carora stim ce s-a petrecut prin niste locuri.

Pe acest mic monument vechi de cine stie de cate zeci de ani, se disting mai multe cuvinte: „Initiatorii – Costea Radan – C. Bezdead….” Mai sunt si alte nume si pe o parte si pe alta a monumentului, trebuie sa ma uit cu atentie la poze. Deci acest Costea Radan era din comuna Bezdead, jud. Dambovita. Poate cineva de la primaria din localitate stie cine a fost acesta. Poate vedem de ce au ridicat acel monument… apa nu stiu de unde au luat, de la mare distanta e clar.

9

10Pentru cunoscatori si pentru cei care cauta acest traseu si tot nu-l gasesc. Nu ar fi rau sa-l remarcam intr-o zi. Marcajul triunghi albastru nu a fost unul oficial niciodata, in schimb traseul reprezenta in perioada anilor ’80 o provocare pentru tot felul de montaniarzi. Fata de cum era el descris in almanahurile turistice din perioada comunista, actualmente mai sunt ici-colo cate un marcaj. Multi au incercat sa faca traseul la pas cu GPS-ul, dar au pierdut traseul initial si fiecare a umblat in alta directie. Trebuie sa mergi de multe ori, dupa ani de zile… si total intamplator pui cap la cap tot traseul. Pentru ca mergi azi pe acolo si dorind sa scurtezi observi un marcaj, si mai pui pe harta o parte din traseul original. Maine cauti ciuperci si vezi alt marcaj, acolo unde nu te asteptai…

In fine, este bine ca mai sunt si astfel de trasee prin locuri foarte rar umblate de om.

Pe traseul turistic ce leaga Azuga de Predeal

Este un traseu ce pleaca de la iesire din Azuga, urca Clabucetul Taurului, ajunge la cabana Garbova si mai departe pe partia Clabucet coboara in Predeal. Ca timp ar fi 2-3 ore, marcajul este triunghi albastru.

Intrarea in traseu din DN 1

Un loc de popas pe traseu

Si urmeaza un urcus interesant 🙂

Am iesit din padure si se vede varful Clabucetului

Bucegii si traseul pe unde am venit

Si aproape de varful pe care nu am mai fost din primavara trecuta

Si resturi uscate,  exemplare de coada soricelului…de anul trecut

Si muntii din fata va trebui sa-i trecem pe viitor pentru a ajunge in statiunea Cheia. Traseul este de 9 ore din Predeal…real ar fi de vreo 7 ore.

Cabana Garbova

Sosirea la baza partiei, Predealul si muntii Postavarul ceva mai departe

Am intrat si printr-un market, apoi in timp ce asteptam un maxi taxi m-am gandit sa dau ceva de mancare la porumbeii de pe langa gara 🙂