Prin valea celui rau… cand inca nu dadusem peste el :)

Un fel de a spune…

Cu un prieten am efectuat acum un timp, o excursie neasteptata, surprinzatoare si frumoasa, prin locuri pe unde nu as fi ajuns pentru ca nu as fi inteles motivatia. Stiti, in orice facem trebuie sa existe o motivatie, un impuls.

Pe undeva printre cele de doua Timisuri, de Sus si de Jos, in masivul Piatra Mare, este o vale considerata a celui rau.

Vremea la Busteni se anunta frumoasa, desi se anuntase ploaie.

Un buncar gasit in timp ce incercam in mod repetat si nereusit, sa traversam apa Timisului destul de mare…

Pe la Monumentul Honvezilor am ajuns si am inceput sa parcurgem bazinul hidrografic al vaii cu pricina.

Sunt niste pante pe acolo, de iti taie rasuflarea 🙂 Tot urcam si degeaba, benzinaria Petrom si o cladire din Timisul de Sus, a fostului Seminar, le tot vedeam… din ora in ora :))

Pentru o poza ca aceasta, buna de cuprins intr-o carte cu istoria locurilor, merita totusi. Cu toate ca nu acesta era obiectivul, s-a intamplat sa gasesc o pozitie buna.

Traseul s-a mai imblanzit dupa o vreme si am inceput sa vedem chestii frumoase:

Sa-i zicem „Rugaciune”

Postavarul

Zapada din iarna ce a fost si… care tot mai vine din cand in cand pe crestele muntilor.

Ajungem in capatul vaii, la un funicular de exploatare…

Nu stiu cum l-au adus pana in acest loc 🙂

Cam pe acolo iese valea, la niste case, cu vreo 500 m inainte de benzinaria Petrom.

Apropie bine aparatul, deosebeste si musuroaiele de furnici, care sunt negre care rosii :))

„A mierlit-o”…

Vorbim de o mierla pe care, George, in marea lui omenie, a ingropat-o repede.

L-au mai cautat si altii 🙂 Oricum, este un pic ciudat prin salbaticia aceea sa vezi urme de trecere umana.

Sunt si cascade interesante… Aici intrasem in firul vaii si coboram. Pe deasupra trece cablul funicularului.

Si iesim pe aici:

Paragina…

Pe acolo se vede ceva tipenie de om…

Cam atat…. 🙂

Au iesit ghebele… ultima strigare pentru poze!

Imi spuneam ca nu vor iesi ghebe in acest an. Dar tot eu ma surmontam… oricum nu prea adun ciuperci, nu le caut, fiind mult mai interesanta pozarea lor. Cu toate ca la munte sunt multi pasionati de ciuperci, chestia asta cu culesul nu prea a prins la mine. Nu stiu de ce 🙂

M-am gandit la cartea despre Predeal, ca localitate de frontiera si nu numai, si pe care multi o asteapta… zic sa mai verific ceva…

Acum, cateva sute de ani, o scrisoare papala atesta o biserica prin zona Predealului, pe la Timisul de Jos. Cum un prieten avea si el un obiectiv similar prin acea zona, am zis sa mergem pe acolo. Asta a fost tot ieri. Sambata chiar a fost o zi plina si voi mai reveni si cu alte subiecte.

Umblăm prin păduri, urcăm versanţi, mergem pe poteci de culme şi ajungem prin locuri mai puţin umblate, adică pe aici:

dscf6404Pe varful unei culmi impadurite. O splendoare sa te afli intr-un asemenea cadru…

Ma uit mai bine… prin iarba si pe buturugi stateau tupilate multe ghebe…

dscf6405

dscf6406

dscf6408

dscf6412Si am inceput sa inghesuim pe o buturuga cat pentru o poza faina, plina.

dscf6415Se vede ca erau partial acoperite de iarba, accesoriu tot natural care le-a ferit de bruma.

dscf6427Sa postez si o poza cu vederea de ansamblu, sa nu creada cineva ca le-am gasit pe la poalele Bucegilor. Pe fundal se vede masivul Piatra Mare.dscf6432Pe acestea nu le-am mai taiat.

Dupa ce am facut suficiente poze, am intrebat sa le luam sau nu? Am zis totusi sa luam cat pentru o tocanita, cate 2 kg de fiecare. Mai erau si altele prin iarba, la buturugile de mai jos, dar cum nu plecasem dupa ciuperci, nu avea rost sa pierdem timpul cu ceva ce nu ne trebuia!