Povestea tabletei, Rares la manastire si la cofetarie, Povestea „Tigancii”, Peisaje, Mersul Trenurilor…si cam atat, deocamdata!

O mica introducere despre politica…nu scriu prea mult, stiti ca fiecare avem pareri despre politica,  un subiect cu care toti suntem obisnuiti. Personal, nu ma astept la suspendarea presedintelui, chiar mi s-a parut foarte rational in ultimul timp…ci, urmarind cele intamplate, ma gandeam asa: „ce ar fi, sa vedem in aceste zile, cum este arestat premierul si alti lideri actuali pentru subminarea statului?” Nu prea este in regula sa te joci asa cu puterea…

….

Multi asteptati subiectul „Tableta”, gasita de ziua mea intr-un tren. Astazi, acum spre seara, m-am intalnit cu proprietarul acesteia. Il cheama Mihai C., merge si el pe munte, din ce mi-a povestit, acum ani de zile era voluntar si participa la montare de indicatoare turistice, marcari de trasee, etc. Este un baiat tanar, de treaba, la locul lui, de bun simt. Cand am vorbit cu el la telefon, spunea ca este un miracol…poate ca acum crede in Dumnezeu 🙂 Sau macar incearca 🙂 Am vorbit o vreme, acum avem nr. de telefon, poate ne coordonam la o plimbare prin Bucegi, intr-o zi, cine stie…

zPana la urma am facut poze la manastire si cu tableta lui Mihai. Fundalul este altul, sau a fost 🙂

Bucuria mea este ca nimeni nu mi-a spus „ba’, de ce nu ai pastrat-o?!”. Ma asteptam sa-mi zica unii cunoscuti, dar deja cred ca s-au obisnuit, probabil vorbesc intre ei :))) „ba’ si ala, ce nebun”. Majoritatea au spus vorbe de bine. Acum, nu este chiar aiurea sa te folosesti de bunul altuia si acela sa fie suparat, necajit, ca si-a pierdut amintirile, ce avea el acolo? 🙂

Am castigat un prieten si am facut o fapta buna, sunt mult mai multumit!

….

Duminica am fost cu Rares pe la Manastirea Caraiman, de acolo la cofetarie, de unde am uitat sa mai plecam…este drept, el si adormise.

sAici ii placea sa acopere cu zapada o frunza

tCiocolatica lui

u

vPaun la manastirea Caraiman

yO alta zi frumoasa…

….

Vin iar acasa, acelasi tren, o alta poveste. Pe peron, o fata frumoasa. Tot pe peron un copil, o alta fata si o femeie, mama fetei…de alta etnie, ca asa se spune…

Soseste trenul, ne urcam toti la acelasi vagon. Prima fata merge mai in spate, fata de etnie rroma si ai ei, mai raman in fata usii la o tigara, eu intru in primul compartiment gol.

Pleaca trenul, ma trezesc cu grupul de 3 in compartiment: „E liber?”, „Cum naiba sa nu fie liber…”. Nu zic nimic, nu ma uit pe geam, ma uit la ei curios. Or fi fost cu steaua sus rasare. Si incepe fata sa-mi spuna ca-i da 1 leu controlorului, eu nu zic nimic, ce sa zic? Problema lor…

Apoi incepe sa-mi spuna o poveste. A fost sa gaseasca de lucru, eu ma gandesc ca „de lucru” poate insemna orice. Spera ca sosind sarbatorile va gasi la vreun hotel, restaurant, pensiune, ceva pe la bucatarie, la spalat vase. I se promisese un job pentru joi: „Am fost la…si mi-a zis sa vin joi. Stii, cred ca iti dai seama ca sunt tiganca, daca eram romanca ma angaja. Nu-mi place ura asta, nu voiam sa fur, nu toti tiganii fura. Trebuie sa cresc copilul asta.” Apoi mi-a povestit ca mai lucrase cateva zile la un hotel cu multe etaje, unde a fost pusa sa aranjeze prin camere.  O plateau cu 80 lei/zi pentru a asigura curatenia in peste 10 camere. Era si volum mare de munca si nici nu le avea cu curatenia. Ea recunostea foarte franc ca nu are o situatie buna si nu stia cum sa stearga praful de peste tot, asa ca stergea si ea de pe unde se vedea 🙂 Dupa 2-3 zile nu au mai chemat-o…

Au coborat la prima statie… Se pare ca trenul acesta este unul al povestilor…

nAcolo a stat 🙂

….

Apropierea sarbatorilor de iarna este mereu impresionanta. Este asa o magie ce se spulbera prea repede…imediat dupa Sf. Stefan. Revelionul nu este cine stie ce, stam asa si ne uitam la ceas, tic-tac, tic-tac, sa intram in noul an. A inceput sa mi se para stupid 🙂 Trebuie sa gasesc ceva mai bun de facut, mereu am zis ca as merge undeva pe munte sa fac niste poze. Dar nici chiar asa departe, poate la Stana Regala, pe stanca Franz Josef ce domina Valea Prahovei. Apoi vin pe jos acasa in cel mult doua ore…mananci cu pofta, ai motiv. Nu mai auzi cantece de „la multi ani”, oracaieli de vecini betivi, vezi altfel masa festiva 🙂 Mereu mi s-a parut ciudat sa te asezi la masa, sa mananci, ca asa face toata lumea cu astfel de ocazii. Suna asa cam primitiv, ca si cum traim pentru stomac, mancare. Trebuie sa gasesc ceva interesant de facut in noaptea „dintre ani” :)) Nu imi place sa fie nici liniste, dar nici galagie…eu am tot felul de idei, dar nu se potrivesc cu ale celorlalti si deseori tac 🙂 Inventez eu ceva si scap…nu am stare, nu pot sa stau intr-un loc asa fara un motiv temeinic…

De Craciun este mai frumos si mai simplu, privim pomii de iarna, ma distrez mai bine…am prieteni sau rude mai in varsta si ascult tot felul de povete batranesti care trec pe langa mine cu viteza luminii: „lasa, mama, ca asa este de Craciun” sau ce li se mai nazare la unii si nu inteleg, rastalmacesc imediat „este de la Maicuta Domnului”…iar in mintea mea nu vreti sa stiti ce este cand aud astfel de chestii :)) Mai vin copiii cu „Primiti colindul”…eu ii aud imediat si cand bat la usa, bat si eu de dinauntru 🙂 Bat ei, bat si eu :)) Le deschid usa razand, canta ei, cant si eu :)) Uneori se opresc copiii mirati si atunci ma bufneste rasul :)) De Craciun trebuie sa miroasa a sarmale si sa fie cald in casa :)) Adevarul este ca pe mine ma enerveaza sa fac acum lucruri ce trebuie sa le faci pe la 70 de ani. Atunci trebuie sa te preocupe mancarea, aerul, colindul, artificiile, nepotii, acum trebuie sa traiesti fiecare zi, sa simti ca ai facut ceva si ieri si azi 🙂

gStatuia caporalului Musat din Busteni

j

….

Din data de 15 decembrie, Mersul Trenurilor s-a modificat:aMersul Trenurilor afisat in gara Busteni. Noutatea ar fi ca acum sunt mai multe trenuri pe relatia Brasov-Craiova si invers.

lEste bine de stiut, deci poti anula o calatorie doar daca intarzie trenul, cred ca nu cunosc multi regulile acestea…

Da, si cam atat! 🙂