Povestea tabletei, Rares la manastire si la cofetarie, Povestea „Tigancii”, Peisaje, Mersul Trenurilor…si cam atat, deocamdata!

O mica introducere despre politica…nu scriu prea mult, stiti ca fiecare avem pareri despre politica,  un subiect cu care toti suntem obisnuiti. Personal, nu ma astept la suspendarea presedintelui, chiar mi s-a parut foarte rational in ultimul timp…ci, urmarind cele intamplate, ma gandeam asa: „ce ar fi, sa vedem in aceste zile, cum este arestat premierul si alti lideri actuali pentru subminarea statului?” Nu prea este in regula sa te joci asa cu puterea…

….

Multi asteptati subiectul „Tableta”, gasita de ziua mea intr-un tren. Astazi, acum spre seara, m-am intalnit cu proprietarul acesteia. Il cheama Mihai C., merge si el pe munte, din ce mi-a povestit, acum ani de zile era voluntar si participa la montare de indicatoare turistice, marcari de trasee, etc. Este un baiat tanar, de treaba, la locul lui, de bun simt. Cand am vorbit cu el la telefon, spunea ca este un miracol…poate ca acum crede in Dumnezeu 🙂 Sau macar incearca 🙂 Am vorbit o vreme, acum avem nr. de telefon, poate ne coordonam la o plimbare prin Bucegi, intr-o zi, cine stie…

zPana la urma am facut poze la manastire si cu tableta lui Mihai. Fundalul este altul, sau a fost 🙂

Bucuria mea este ca nimeni nu mi-a spus „ba’, de ce nu ai pastrat-o?!”. Ma asteptam sa-mi zica unii cunoscuti, dar deja cred ca s-au obisnuit, probabil vorbesc intre ei :))) „ba’ si ala, ce nebun”. Majoritatea au spus vorbe de bine. Acum, nu este chiar aiurea sa te folosesti de bunul altuia si acela sa fie suparat, necajit, ca si-a pierdut amintirile, ce avea el acolo? 🙂

Am castigat un prieten si am facut o fapta buna, sunt mult mai multumit!

….

Duminica am fost cu Rares pe la Manastirea Caraiman, de acolo la cofetarie, de unde am uitat sa mai plecam…este drept, el si adormise.

sAici ii placea sa acopere cu zapada o frunza

tCiocolatica lui

u

vPaun la manastirea Caraiman

yO alta zi frumoasa…

….

Vin iar acasa, acelasi tren, o alta poveste. Pe peron, o fata frumoasa. Tot pe peron un copil, o alta fata si o femeie, mama fetei…de alta etnie, ca asa se spune…

Soseste trenul, ne urcam toti la acelasi vagon. Prima fata merge mai in spate, fata de etnie rroma si ai ei, mai raman in fata usii la o tigara, eu intru in primul compartiment gol.

Pleaca trenul, ma trezesc cu grupul de 3 in compartiment: „E liber?”, „Cum naiba sa nu fie liber…”. Nu zic nimic, nu ma uit pe geam, ma uit la ei curios. Or fi fost cu steaua sus rasare. Si incepe fata sa-mi spuna ca-i da 1 leu controlorului, eu nu zic nimic, ce sa zic? Problema lor…

Apoi incepe sa-mi spuna o poveste. A fost sa gaseasca de lucru, eu ma gandesc ca „de lucru” poate insemna orice. Spera ca sosind sarbatorile va gasi la vreun hotel, restaurant, pensiune, ceva pe la bucatarie, la spalat vase. I se promisese un job pentru joi: „Am fost la…si mi-a zis sa vin joi. Stii, cred ca iti dai seama ca sunt tiganca, daca eram romanca ma angaja. Nu-mi place ura asta, nu voiam sa fur, nu toti tiganii fura. Trebuie sa cresc copilul asta.” Apoi mi-a povestit ca mai lucrase cateva zile la un hotel cu multe etaje, unde a fost pusa sa aranjeze prin camere.  O plateau cu 80 lei/zi pentru a asigura curatenia in peste 10 camere. Era si volum mare de munca si nici nu le avea cu curatenia. Ea recunostea foarte franc ca nu are o situatie buna si nu stia cum sa stearga praful de peste tot, asa ca stergea si ea de pe unde se vedea 🙂 Dupa 2-3 zile nu au mai chemat-o…

Au coborat la prima statie… Se pare ca trenul acesta este unul al povestilor…

nAcolo a stat 🙂

….

Apropierea sarbatorilor de iarna este mereu impresionanta. Este asa o magie ce se spulbera prea repede…imediat dupa Sf. Stefan. Revelionul nu este cine stie ce, stam asa si ne uitam la ceas, tic-tac, tic-tac, sa intram in noul an. A inceput sa mi se para stupid 🙂 Trebuie sa gasesc ceva mai bun de facut, mereu am zis ca as merge undeva pe munte sa fac niste poze. Dar nici chiar asa departe, poate la Stana Regala, pe stanca Franz Josef ce domina Valea Prahovei. Apoi vin pe jos acasa in cel mult doua ore…mananci cu pofta, ai motiv. Nu mai auzi cantece de „la multi ani”, oracaieli de vecini betivi, vezi altfel masa festiva 🙂 Mereu mi s-a parut ciudat sa te asezi la masa, sa mananci, ca asa face toata lumea cu astfel de ocazii. Suna asa cam primitiv, ca si cum traim pentru stomac, mancare. Trebuie sa gasesc ceva interesant de facut in noaptea „dintre ani” :)) Nu imi place sa fie nici liniste, dar nici galagie…eu am tot felul de idei, dar nu se potrivesc cu ale celorlalti si deseori tac 🙂 Inventez eu ceva si scap…nu am stare, nu pot sa stau intr-un loc asa fara un motiv temeinic…

De Craciun este mai frumos si mai simplu, privim pomii de iarna, ma distrez mai bine…am prieteni sau rude mai in varsta si ascult tot felul de povete batranesti care trec pe langa mine cu viteza luminii: „lasa, mama, ca asa este de Craciun” sau ce li se mai nazare la unii si nu inteleg, rastalmacesc imediat „este de la Maicuta Domnului”…iar in mintea mea nu vreti sa stiti ce este cand aud astfel de chestii :)) Mai vin copiii cu „Primiti colindul”…eu ii aud imediat si cand bat la usa, bat si eu de dinauntru 🙂 Bat ei, bat si eu :)) Le deschid usa razand, canta ei, cant si eu :)) Uneori se opresc copiii mirati si atunci ma bufneste rasul :)) De Craciun trebuie sa miroasa a sarmale si sa fie cald in casa :)) Adevarul este ca pe mine ma enerveaza sa fac acum lucruri ce trebuie sa le faci pe la 70 de ani. Atunci trebuie sa te preocupe mancarea, aerul, colindul, artificiile, nepotii, acum trebuie sa traiesti fiecare zi, sa simti ca ai facut ceva si ieri si azi 🙂

gStatuia caporalului Musat din Busteni

j

….

Din data de 15 decembrie, Mersul Trenurilor s-a modificat:aMersul Trenurilor afisat in gara Busteni. Noutatea ar fi ca acum sunt mai multe trenuri pe relatia Brasov-Craiova si invers.

lEste bine de stiut, deci poti anula o calatorie doar daca intarzie trenul, cred ca nu cunosc multi regulile acestea…

Da, si cam atat! 🙂

A fost cel mai frumos 14 decembrie din viata mea…chiar a fost! Miracole sau minuni? Sa va dovedesc!

Am trecut de pragul de 33 de ani. In sfarsit, am scapat! Sunt bucuros :)) :)) Daca aveti rabdare sa cititi, veti afla niste lucruri foarte interesante…

7Povestea Bucegi Natura 2000 fara trandafiri nu merge 🙂 chiar nu merge, oricat am incerca :))

Unii nu au inteles multe articole, altii m-au acceptat in lumea lor, asa cum sunt, cu bune si rele…prietenii adevarati nu au intrebari.  Sunt multi prieteni aici pe blog, pe majoritatea nu-i cunosc, dar vorbim prin sms, mail, telefon, fizic…

Fiecare dintre noi avem spaime, temeri, a mea a fost varsta de 33 de ani. Povestea este prea lunga, pe sarite am sa vi-o spun. De vreo cativa ani, au aflat cate unii o poveste fantastica de prin Bucegi si ma asociaza cu ea. De aici si faptul ca le tai elanul multora cu piramida si alte chestii de prin Bucegi, create de oameni care nu au alte repere comparative. Este bine sa verifici ce afli cu anumite situatii pe care le-ai trait, vazut, si iti poti da seama de veridicitate. Bun! Si eu apar in visul unui calugar, de acum zeci de ani, o nebunie la care in ultima vreme am capatat o puternica alergie.  Pe de alta parte, au mai fost persoane care mi-au spus ca ele stiu cu siguranta ca la 33 ani, o voi incheia cu viata. Nu prea am luat in seama, cine are timp de tot felul de prostii. Spunand mai multi, iti cam intra insa prin minte… Si da, daca stau asa sa vorbesc de chestii personale, pot spune ca la 33 de ani am murit de cateva ori in interior, dar nu fizic 🙂 Pana la urma, gandul acesta a ajuns sa ma macine prin noiembrie, apoi s-au intamplat alte lucruri negative. Au trecut, a venit decembrie, a fost bine.

Era joi, 12.12.2013, si a doua zi venea ziua de vineri 13 🙂 Bineinteles ca eu am zis, sa vezi tu ca se intampla ceva maine. Am renuntat sa conduc, am renuntat la deplasari cu alte mijloace, am facut treburi fara grad de pericol. Dar nu le faceam cu o teama, ci cu gandul ca tot zicand unii, altii, treaba asta, cine mai stie…era si ultima zi 🙂

Gata, si a venit 14 decembrie, am 34 ani, respir usurat 🙂 Mare prostie, nu? :))

Seara pe 13, ma suna doi prieteni, sa-mi zica La Multi Ani. Primul a fost ca de obicei primul, al doilea era Micutzul morocanos. Nu ne mai auzisem de vreo 2 luni. Stiam ca este suparat, nu pe mine, pe alti prieteni, si am zis sa nu-l deranjez, sa nu intru in colimatorul lui 🙂 Temerea mea fata de el era insa nejustificata. M-am bucurat ca m-a sunat! Multumesc 😉 Seara de 13.12. a continuat cu persoane apropiate: Radu, Camelia, SNV si eu, evident 🙂

10Luna plina

Dimineata, ma trezesc si il pup prima oara pe Rares, ca doar el se trezise. Pe la 8 pornesc calculatorul sa postez anuntul ca se aprind luminile in Sinaia. Intru si pe mail…unde gasesc 2 mesaje, nu pot sa va spun cat m-au impresionat cele scrise. Doar va doresc sa aveti parte fiecare, de asemenea cuvinte, trairi si persoane. Apoi suna telefonul deseori sau veneau mesajele. Ma uit eu la un numar de telefon si zic: „cred ca este soacra-mea, cine stie cu ce ma ia la rost, mai bine nu raspund”.  Pana la urma primesc un sms de la mama-soacra de pe alt numar. Asa ca, oare al cui era numarul anterior. Cand m-a sunat inca o data, nu am auzit. Spre seara, pe la ora 20, din nou. Am raspuns, era Carmen, o doamna ce mai vine cu noi in excursii. Nici cu dumneaei nu mai vorbisem de mult…si nici o scuza nu imi venea in minte. Si ma trezesc auzindu-ma cum ii spun de ce nu i-am raspuns :)) …ca nu am vrut :)) Pana la urma, s-a obisnuit lumea cu prostiile mele si am dat-o la pace… Scuze lui Radu si lui Catalin de la Baia Mare, si or mai fi…

Dupa ce ziua a debutat atat de frumos, am continuat sa vorbesc cu Radu si Camelia, dl. Crisan, un alt prieten drag ce nu uita niciodata de mine, mi-a trimis niste mesaje deosebite.  Mai stiti cand in primavara a spus ca vine la concursul Vertical Trail Race din Busteni? Si in luna august, ma astepta la Babele cu o haina groasa sa nu imi fie frig dupa atata alergare, la acel concurs? 🙂 Ce om minunat!!! Eu uitasem ca o sa vina! Asa cum veti observa si din comentariile de la acest articol, minunile exista:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/12/09/cand-visele-imprumuta-forma-realitatii-exista-dumnezeu-o-constiinta-superioara/

…dl. Crisan si cu mine vorbeam de miracole. Deja acest termen in mintea unora are alta rezonanta…ca numim orice, miracol, ca totul are o explicatie stiintifica s.a.m.d. Nu pot sa va spun la ce se referea dl. Crisan, dar Dumnezeu in cazul lui a facut o minune. Daca va spun, o sa-mi dati dreptate, ati vazut unii si pe la televizor.

Vorbesc asadar cu prietenii acestia dragi, pe acasa cu altii, familie, bucurie, rude…si Tortul. Un super tort! Pe gustul meu, si la propriu si la figurat. A iesit perfect! 🙂 L-am taiat si partea regelui a ramas a regelui…adica muntii aceia, niste braduti si o floare de colt.

1

2Cata imaginatie si cata creativitate 🙂 Flori de colt, munti ce seamana cu piscurile Claia Mare si Claia Mica din Bucegi, padure, lac, peisaj de iarna…ce frumusete!!! Pe gustul meu, o placere sa te uiti la el…conceptia lui nu imi apartine.

Dar nu am reusit sa stau prea mult langa tort, Rares deja se intindea spre el, sa apuce, sa-l vada, era cand pe scaun, cand pe jos…pana la urma l-am adus aproape de ispita:

3

4Va imaginati si cat a fost de bun…da, aproape a fost…ca mai am putin din el :))

Apoi pe la Sinaia cu cativa prieteni, ne-am pierdut unii de altii la lasarea intunericului, am ajuns pe la o cofetarie, prin locuri unde erau alti oameni ca si noi, multumim…

Va spuneam si de evenimentul de la Sinaia, cu iluminatul festiv:

5Pana sa se intunece, o multime de oameni faceau poze renilor si personajelor din apropiere. In cele din urma am facut o poza mai buna

8Am intrat putin la o cafea, dar Camelia imi facuse pofta dimineata cu o amandina, asa ca am luat una

9Asa arata Sinaia inainte de ora 18 cand au fost aprinse luminile. In centru, o atmosfera de sarbatoare, cum celor de acolo li se serveau bauturi calde, erau prezenti si multi jandarmi si politisti 🙂 La ora 18, linistea a fost sparta de focurile de artificii ce se auzeau de la kilometri distanta…

11

13

14

15

16Ce bine a iesit masina aceasta 🙂

Si sa mai si plecam…era atat de frumos incat nu as fi vrut sa se mai termine ziua 🙂 Am ajuns si in tren. In care altul? SNV, era trenul de 19:20 si ceva :)) Acela este trenul preferat, este un simbol, este parte din multe povesti…asa cum bucurestenii urca in trenul de 6:00 dimineata si vin la munte. Multi iubitori de munte din Capitala ce vin in Valea Prahovei urca in trenul de 6 a.m. Este trenul lor, toti il stiu, este un reper, ceva care ii duce catre… Asa si cu acest tren 🙂

17Trenul, eram in el de ceva vreme :))

18Musai sa pozez si locomotiva veche

Desi nu trebuia sa merg multe statii, ma hotarasem sa merg ca sa prind un alt tren la intoarcere, sa fiu in grafic 🙂 Eu sunt cu planurile, totul trebuie sa iasa cat mai aproape de Perfect.  Vine trenul de intoarcere, ma sui si eu in el, bucuros ca a fost o zi plina, cea mai frumoasa zi de nastere…abia asteptam sa ma asez pe un scaun sa cad in nostalgie :))

Trec de controlor, ma uit in compartimente, unul plin, altul murdar, gasesc pana la urma unul iluminat si ma asez. La fereastra ce sa fie? Parea o mica husa. Imi spun ca proprietarul este pana la toaleta sau fumeaza vreo tigara. Asa ca incerc sa ma relaxez. Vine controlorul ii dau biletul…si atat. Numai venea nimeni. Cand ajung in alta statie, imi dau seama ca obiectul a fost uitat de un calator grabit.  Ma uit la husa si imi zic: „in interior este un Ipad, o tableta ceva…”

19Un altfel de „cadou” 😉

Ii fac niste poze, o filmez, cine stie ce putea sa fie, asa ca mi-am luat cateva masuri de precautie. Poate era vreo inscenare :)) Iau obiectul, imi dau seama dupa greutate ca nu este o husa goala, o deschid si iata ce era:

21Poza este facuta acasa…acolo in tren nu i-am mai facut, am filmat-o doar

Inchid fermoarul si raman asa cu ochii tinta: „doar mie mi se pot intampla astfel de lucruri…de ziua mea, gasesc o tableta, poate mai performanta decat ce am eu”. Si stau asa…in ganduri…pentru mine a fost o zi perfecta. Dumnezeu a facut ca totul sa fie bine, nu vreau mai mult, am primit mai mult decat speram…pe mine ma intereseaza in primul rand gandurile prietenilor, intentiile apropiatilor, sentimentele lor.

Am avut o zi perfecta, de ce vrea acum Dumnezeu sa gasesc eu aceasta tableta, de ce m-am oprit tocmai acolo, de ce altcineva nu a vazut-o, trenul era destul de plin, de ce nu au vazut-o controlorii… Iau tableta si o pun in sacosa, o sa dezleg eu misterul acasa.

Ajung si acasa, o deschid, deci draga prietene Mihai Ciocan din Brasov, ce lucrezi la TOTAL si esti nascut pe 7 decembrie…tableta ta este pe la mine 🙂 Intru prin conturile omului, ca erau deschise, vad pozele din drumetiile sale, prin Piatra Craiului si prin Bucegi la Stana Regala, caut pe Facebook un numar de telefon, un contact ceva, si citesc la Despre Mine ca el este ATEU :)) Pai de aceea, si-a pierdut el tableta. Lasa ca a vrut Dumnezeu sa o gasesc eu si sa i-o returnez. Poate reusesc sa-i schimb poza de fundal a tabletei, el are un tanc :)) sa-i pun una cu manastirea Caraiman. Merg azi acolo si daca ma suna il astept pe la biserica. I-am lasat niste mesaje: lui, prietenei sale, unei colege de serviciu cu nr. meu…ca sa vina sa o recupereze.

Intrebarea este: Face Dumnezeu minuni sau nu face? 🙂 Vedeti doar ca oricat de necredinciosi am fi, se intampla atatea lucruri, dar in iuresul acesta al vietii nu le mai bagam in seama. Cati nu vor zice acum altceva despre mine?  Sa va spun dinainte ce vor spune:

1. Amicii ce ma cunosc oarecum, vor spune ca sunt fraier, ca nu trebuia sa vorbesc, ce imi strica mie o tableta? Stiti ca asa suntem noi, nu ne mai saturam, mereu am vrea cat mai mult. Mie mi se pare nepotrivit sa ma folosesc de bunul altuia, in timp ce poate acela plange dupa el…

2. Comentatorii anonimi, telecomandati, pe care i-am invins mereu prin puterea exemplului, nu vor intelege altceva decat ca postez ca sa ma laud 🙂  Intotdeauna au inteles gresit. Trebuie sa ne depasim conditia…care cum reusim 😉

Dumnezeu mi-a dat tot ce mi-am dorit in acea zi de 14 decembrie. La sfarsitul zilei m-a incercat.  Sa vada daca sunt nerecunoscator, imi dau seama ca pentru unii ce spun eu acum este limba straina, dar viata mea asa se deruleaza, cu credinta in Dumnezeu.  Noi, oamenii, mereu vrem mai mult, nu ne multumim, nu mai vedem cand ne ajunge 🙂

Nu am scris acest lucru pentru a ma lauda, nu simt nevoia, vreau doar sa dau un exemplu ca fara Dumnezeu nu se poate.  Si chiar nu am facut cine stie ce, mare lucru o tableta…ce daca este mai performanta decat a mea 🙂 Mi se pare important ca nu mi-am insusit-o desi „doar” EL ma vedea. Invatamintele sunt simple, proprietarul tabletei este fara credinta in Dumnezeu dupa cum marturiseste, eu pus din nou la incercare…si voi care priviti intamplarea 🙂

20La Busteni

Acum la final, nu stiu cum vi se pare, personal mi s-a parut foarte frumos. Ziua incepe si se deruleaza perfect, la final cand sa-ti tragi sufletul, apare ceva suplimentar. In opinia unora este altceva, in opinia mea si foarte probabil a majoritatii, Dumnezeu a vrut sa vada daca am o limita, daca stiu sa mai disting unele lucruri, sau inteleg ca totul mi se cuvine :)) Si pentru proprietarul tabletei este un semn, o invatatura…

A fost bine, a fost perfect pe 14.12, niciodata nu am vrut altceva decat ce este al meu, ce cred eu ca este al meu! Dar ce este al meu, este doar al meu, ma refer insa la cu totul alte lucruri! Sa ne auzim cu bine la anul 🙂

Abia astept sa-l cunosc pe baiatul acesta, are vreo 27 de ani. La manastirea Caraiman mi se pare cel mai potrivit 🙂

O duminica frumoasa!