Evenimentul „Echipe romanesti in Trilogia Alpilor”… si diverse: Telegondola noua de la Cota 1400, Inundatie la Predeal, Dealul Sprenghi!

O importanta intalnire are loc azi la Busteni, la Centrul Cultural „Aurel Stroe”, incepand cu ora 15:00. Era bine, parerea mea, daca tot suntem orasul pe raza caruia se afla cele mai multe trasee de alpinism din zona Bucegilor, ca acest eveniment sa fi fost intens promovat.

banner eveniment

Mai departe, cu alte imagini, pe care le postez tocmai acum… din lipsa de timp si nu numai:

1Se vede stalpul telegondolei ce va lega Cota 1400 de Cota 2000-Vf. Furnica

2

gondoleGondolele care asteapta la Cota 1400 pentru a fi montate… cel mai probabil instalatia va fi gata in cateva saptamani.

predeal 1Intr-o sambata eram prin Predeal… si se circula greu inspre cartierul Cioplea. Muncitorii cautau sa desfunde gura unui canal, primarul supraveghea. Bine, pana la urma nu au reusit nimic si au plecat, probabil au gasit o solutie ceva mai tarziu… dar mi se pare important ca primarul s-a dus la fata locului. Cred ca au chemat pompierii… pentru ca a doua zi nu mai era lacul acesta…

predeal 2Lacul…

Apoi m-am nimerit prin Brasov, intr-o zi… si tot voiam eu sa urc pe Dealul Sprenghi. Bine, eu ii zic Dealul Smenglii. De cate ori ma uitam la dealul asta si la pietrele din el, mi se parea ca acolo a fost o cetate. Numai bine ca scriind acest articol ma gandesc sa caut si denumirea corecta a dealului, ca poate nu stiam nici una corecta 🙂 Dealul Şprenghi este asadar corect! Cu aceasta ocazie am aflat ca intr-adevar aici a fost un castru roman. Dupa cum vedeti, excavatiile arata clar ca nu mai este vreo urma serioasa a castrului, s-a luat de pe acolo piatra pentru cine stie ce lucrari.

Iata si cateva poze…

deal 1

deal 2

deal 3Biserica din Bartolomeu, o cladire ridicata prin secolul XIII, cea mai veche biserica a Brasovului.

deal 4

deal 5Vechiul calendar de pe biserica

Sa deschidem o alta pagina din istoria Bucegilor

Astazi, o zi obisnuita. Asa parea. Numai ca… 🙂

Plecăm… 2 pe colo, altii pe dincolo, fiecare cu treburile sale. Deci unii pe la Cota 2000, altii pe Valea Bogdan, noi pe Jepi, iar cate unii 😉 la examene.

Eu ultimul din grupul de azi. De ce ultimul? Pentru ca avea cine sa vorbeasca in faţă…eram pe ganduri, mai ma opream pentru o imagine…in ritmul acesta nu mai ajungeam sus.

Trec ceilalti peste busteanul din imagine, ce bara poteca, ajung si eu si mi se opreste privirea pe el. Ii chem si pe ceilalti, si ca orasenii :)) poze dupa poze. Acele zgarieturi de pe scoarta sunt produse de ghearele ursului. Cand a trecut, s-a sprijinit…si amprenta i-a ramas.

Si urcam, nici prea repede, nici prea incet…din cand in cand mai eram intrebat cate ceva…eu da, da, asa este, era perfect :))

O poza, o vorba. Stiti, sunt cate unii care spun dupa ce au mers prin Bucegi de cateva ori ca gata, nu mai ai ce sa vezi. Eu merg de mic, nici acum nu cunosc mai mult de 70% din cei 300 kmp cat are Parcul Natural Bucegi. De vazut ai multe de vazut, important este ce vrei si cu cine vrei sa vezi…

In timp, am gasit tot felul de chestii prin Bucegi: pesteri, fosile, specii rare de flora si fauna, urme arheologice, vestigii, picturi, izvoare de apa pura asemenea celor de la 7 izvoare Scropoasa, multe alte lucruri. Le-am notat, luat, inchis, dat cu GPS-ul pentru cand va fi sa fie. Nu va fi inseamna ca nu va fi.

Majoritatea „descoperirilor” 😉 le-am facut pe baza unor legende, pe baza unui singur cuvant cateodata, in functie de roci, etc… cand am un fir, incep…si lucrez in timp pentru a nu fi subiectiv. Astfel ca pentru un subiect…trec si cativa ani. Si interesul este ca in prima zi. Cand se aduna suficiente informatii pentru o concluzie urmeaza iesiri mai dese in teren.

De vreo 2 ani, ca exemplu, am eu „un filing” cum zice si scrie un prieten. Undeva in Bucegi poate fi o rezervatie paleontologica…dar subiectul este anevoios, trebuie timp, sapaturi…poate il lamuresc in urmatorii 10 ani. Cu o cunostinta virtuala din U.S. am refacut acea zona…cum ar fi fost in urma, in vremuri imemoriale. Va amintiti poate acele cochilii de melci Turitella parca, gasite anul trecut la cativa metri adancime…

Sa revin la ziua de astazi. Mergeam! Si mie imi vin asa idei spontane. Ma opresc, ma uit la un fir de vale si ma trezesc vorbind: „Sa mergem pe aici? Ce ziceti?” Adica era ceva de genul, de ce sa mergem pe trotuar cand am putea merge pe mijlocul soselei. Apoi a fost ca in filmele de comedie: „dupa el, dupa noi…” :)))

La nici doua minute iar eram ultimul, de caruta…preocupat sa fac niste poze. In poza de sus se vede poteca pe care tocmai o parasisem. Fara o ratiune…aveam „un filing” :))))

Si am ajuns la un stalp de funicular…ridicat in urma cu mai bine de 100 ani. Ati vazut pe unde am urcat. Va vine sa credeti ca pe acolo in urma cu un secol, oamenii urcau tragand dupa ei fiarele din imagine, ciment, pietris, apa, sa ridice acest stalp?

Sub coordonarea fratilor Schiell, in urma cu 100 ani, Busteniul a inceput sa se dezvolte. Acesti intreprinzatori originari din orasul Rasnov au ridicat in anul 1882 Fabrica de Hartie din oras, demolata cu buldozerele in anul 2012. Ca sa nu se atinga de padurile orasului, acesti oameni au construit una dintre cele mai mari instalatii de transport lemn din Europa. Stalpul din imagine era doar unul dintre alte zeci. Funicularul aducea lemne din Valea Brateiului, afluent al raului Ialomita, peste Platoul Bucegilor, la Busteni, in Valea Prahovei. Deci lemnul pentru Fabrica de Hartie era adus de la 16 km si asta acum circa 100 de ani.

Va imaginati ca astazi, nimeni nu ar gandi asa ceva ci ar fi pus la pamant toate padurile din jurul orasului. Chiar si fara Fabrica de Hartie padurile Busteniului sunt taiate de 20 ani, sistematic, de tot felul de intreprinzatori in colaborare cu factori abilitati sa protejeze mediul.

Fara voie am ajuns in traseul funicularului. Nu cred ca a fotografiat cineva, vreodata, acesti stalpi mici. Nici nu mi-as fi imaginat ca uriasul funicular avea si stalpi asa mici…este dificil sa urci la ei, traversezi destule suprafete inclinate. Dar dupa descoperirea primului stalp, care nu este vizibil decat cu un binoclu din Busteni, toti participantii erau entuziasmati.

Culoarul funicularului…printre pereti de stanca. Stalpii au infruntat vitregiile naturii si furia comunista. Tot ce era facut de catre „dusmanii poporului” trebuia insusit, transformat sau distrus. De aceea, pe Platoul Bucegilor nu se mai regasesc stalpii funicularului. Acestia au fost taiati si luati in perioada comunista.

Una dintre rotile de pe  stalpi, pe la 1800 m altitudine . O raritate cum de s-au pastrat pana acum si nu le-a aruncat cineva in prapastie. Inseamna ca nu au trecut foarte multi pe aici…este si greu de distins prin vegetatie traseul funicularului. Cu siguranta, cand era functional, nu erau copaci pe margine…

Am ajuns la un alt stalp 🙂 Surpriza, aici era o roata originala, chiar pe stalp. Cine stie, in urma cu cate decenii, cineva a scos-o din locul ei in urma unui ordin si in loc sa o arunce pur si simplu ca romanul 😉 , a pus-o frumos, langa!

Repede pe stalp sa facem poze si sa vedem cat este de grea 🙂 Tot ca romanii :)) …palaria difera :))) Era randul meu acum 😉

Nu parea prea grea 😉 Destul de lata, peste 20 kg…

La carma, daca vrei sa-ti ramana pe maini „urmele istoriei” faci si „sacrificii” din acestea :))

As fi luat-o eu acasa, dar as fi ajuns dupa vreo 2 zile :))

Gata, ajunge, altul la rand… ramane pentru data (a)viitoare. Poate coboram o data pe aici si pana atunci imi vine vreo idee cum sa o transport.

Partea buna este ca nu a cazut nimeni cu ea de pe stalp :))

Ati urmarit asadar o alta pagina din istoria Bucegilor, azi am fost prima data prin acel loc, nici nu aveam habar de el…este bine ca stiu acum.

Spunea un amic sa nu postez poza cu roata ca poate se duce cineva si o ia de acolo. Neverosimil gand…cine si cati ar fi in stare de asa ceva? Asadar, vreau sa iau cele doua roti, pe una o „reconditionez”, pe cealalta nu! Si cand vor deschide la Busteni, muzeul Parcului Natural Bucegi ma duc si le donez!

Trebuie sa inchei cu o mentiune ornitologica 🙂 Am ajuns prin multe locuri din Bucegi astazi, prin toate acestea, intre 1600 si 1900 m altitudine, tot canta cucul. Stiam ca gata, perioada de chemare s-a incheiat, dar uite ca nu, cantau intr-o veselie!

Au fost remarcate traseele turistice din zona Sinaia-Parcul Natural Bucegi

De circa o saptamana salvamontistii sinaieni au trecut la refacerea si remarcarea unor trasee turistice din aria lor de responsabilitate.

Acest traseu ce trece pe sub Coltii lui Barbes a fost refacut in anul 2009 in urma demersurilor personale. Primarul Sinaiei, dl. Vlad Oprea intelegand la acea vreme importanta izvorata din trecutul istoric al zonei a decis refacerea acelui traseu. S-a refacut cea mai salbatica zona a Potecii Haiducilor. Anul acesta au fost montati si stalpi pentru a face mai vizibila intrarea in traseu.

Au fost montate si indicatoare in intersectii. Marcajul banda rosie ce ducea spre cabana Miorita a fost inlocuit cu marcaj banda galbena, astfel ca exista o derivatie din traseul spre Piatra Arsa-Babele-Vf. Omu (marcat tot cu banda galbena). Ambele au asadar acelasi marcaj. Cine vrea urca spre Miorita-Cota 2000 si coboara Vf. Furnica pentru a intersecta traseul principal, cine nu vrea continua pe drum. Practic este o abatere de la traseul principal pentru o vreme, insa fiind acelasi marcaj nu se mai creaza confuzii.

Mai trebuia facut un lucru: de acest stalp trebuia prins indicatorul ce se afla pe resturile cladirii din stanga. Este vorba de indicatorul spre Cabana Zanoaga cu marcaj cruce galbena.

Traseul spre Piatra Arsa-Babele-Omu