Predica de la Manastirea Caraiman, Monumente din Fieni si Azuga, Evenimente la cabana Poiana Secuilor

Cine a fost duminica, 6 septembrie, la Manastirea Caraiman zic eu ca a iesit pe poarta manastirii cu alte ganduri in suflet si in minte. La slujba a participat si pr. prof. dr. Constantin Necula, despre care ne spune foarte bine site-ul crestinortodox.ro ca este: „unul dintre parintii nostri de astazi, de mare anvergura pastoral-misionara”.

1

fPrima biserica a Manastirii Caraiman

aPr. Constantin Necula vorbind in biserica mare a Manastirii Caraiman

b

cParintele a vorbit extraordinar si oricat as descrie, nu voi reusi sa ma apropii prea mult de starea pe care o transmitea. Din acest motiv, am cautat o inregistrare cu dansul, nici prea lunga dar nici prea scurta, pe care o voi posta mai jos. Nu inainte de a mentiona un mare adevar spus de dumnealui: „Pai astia care sunt 2-3 clipe in istorie, vor sa facem acum ca ei, in timp ce Biserica Ortodoxa se identifica de sute de ani cu istoria nationala”.

Daca aveti rabdare, veti intelege unele lucruri… „Cand ii aud pe astia ca vorbesc despre popi cu masini si… eu stiu studentii mei in ce conditii traiesc, cum isi cresc copiii… Noi nu ne-am facut preoti ca in altar s-a montat un xerox de bani… „.

dEste un obicei ca la sfarsitul liturghiei, celor prezenti sa li se dea coliva

e

2

….

Imagini din Fieni si Azuga:

gMonumentul eroilor din centrul orasului Fieni

h

i

j

kCred ca o astfel de amenajare, cu izvor si cateva banci, ar da bine si prin Valea Prahovei

La Azuga, am pozat intr-o zi monumentul inchinat de asemenea celor cazuti in Primul Razboi Mondial:

l

m

n

oIntelegeti, ca in „amintirea” eroilor stau cate unii pe trepte si sparg seminte. Iar pe spatele monumentului daca indrazneste sa se uite cineva o sa vada niste simboluri naziste. O spun asa, ca sa vedeti ca daca nu citeste careva pe aici, vor depune coroane de flori pe 1 Decembrie si simbolurile acelea tot acolo vor fi 😉 Din cauza lipsei de interes a autoritatilor. Este o sansa pentru ei ca am scris… ca altfel se vor face de rusine. Voi merge pe 1 Decembrie si ii voi poza pe toti cum se invart in jurul monumentului fara sa se sesizeze. Deci eu spun dinainte ca sa fie ok. Mie tot mi se pare ca autoritatile pe la Azuga fac doar acte de prezenta si ca nu au vreo tangenta cu zona culturala. Sper sa raman cu parutul, nu cu pozele de pe 1 Decembrie.

p

Acum, cate ceva de pe la cabana Poiana Secuilor din Predeal, o cabana care din ce am inteles ar apartine fostului primar Vestea. Dar nu acesta este aspectul important… in acest loc au avut loc in aceasta vara o sumedenie de spectacole folk, cantece la chitara, focuri de tabara, au venit vedete de genul: Bertzi Ducu etc 🙂

rScena improvizata

r2De pe banca vezi releul de pe Postavaru

s1Poiana… la capatul careia regasesti traseul turistic spre Postavaru, sunt vreo 3 ore pana la varf. Am venit intr-un an din Busteni pana in Brasov pe jos, peste munti si dealuri, de fapt, de mai multe ori… poate ca ar trebui acum spre toamna sa mai incerc, cine stie ce peisaje sau alte chestii mai surprind. Nu este chiar greu… Busteni-Gura Diham-cabana Forban-drumul spre Rasnov-Trei Brazi-Poiana Secuilor – Spinarea Calului-Postavaru-Poiana Brasov-drumul vechi al Poienii si gata in Brasov, in Schei.

s2Corturile unor nostalgici

s3

s5In dreapta, focul de tabara pregatit… cam mic si cam cu multa cetina verde, asta scoate mult fum… na, nu este acelasi lucru ca si cum ai face focul in Leoata 🙂 cand am ingramadit copaci uscati cazuti unul peste altul si au ars pana dimineata…

Cum oare sa inchei acest articol divers decat cu o poza cu Pepsi la sticla, fiind in acelasi ton cu romanticii ce se aduna prin acest loc de la Poiana Secuilor; eu savurand Pepsi la sticla si amintindu-mi cum in zilele de duminica tata urca la Poiana Stanei cu dl. Mihai Fratila… sa cumpere Pepsi la sticla… in perioada comunista:

s4Noi am ramas si acum, in familie, sub influenta fenomenului Pepsi 🙂 🙂

O excursie stupida pe muntele Postavaru

Cand ai la doi pasi Bucegii este de-a dreptul stupid sa mergi pe Postavaru. Si mai ales pe partea acestuia unde sunt numai peisaje antropizate. Trebuie fie sa nu ai nicio notiune montana, fie sa fii de la extremitatea satului din extremitatea tarii, unde nu se intampla nimic si unde vezi doar spatii largi, drepte.

Din punctul meu de vedere, nu am de ce merge pe acest munte. Poate sa mai parcurg vreun traseu prin zonele mai salbatice, de la Timisul de Jos spre varf, ceva de genul. Dupa anul 2002, am gandit niste excursii superbe spre Postavaru. Plecare din Busteni-Gura Diham-cabana Forban- DN73- fosta cabana Fraga – Trei Brazi- cab. Poiana Secuilor – Spinarea Calului -varful Postavaru- Poiana Brasov etc. Altadata din zona Spinarea Calului ne-am dus prin Cheile Rasnoavei pana in Rasnov, la cetate, apoi pe jos in Poiana Brasov – Drumul Vechi al Poienii – Brasov – gara. Excursii de o zi, cu plecare dimineata si cu punct de sosire la gara Brasov, ca sa luam trenul acasa. Deci, asa vad eu care locuiesc de cand ma stiu la poalele Bucegilor, mersul pe Postavaru.

18

Nici nu stiu cum sa incep mai bine expunerea excursiei, pentru ca ma deranjeaza foarte mult cand imi dau seama ca sunt idiot. Nu a mai contat ca pe la 6 ani urcam cu parintii pe Brana Caraimanului, ca intre 12-14 ani plecam deseori de acasa pe munte cu alti baieti de varsta mea, atrasi de vederea Cantonului Schiel sau de Crucea de pe Caraiman. Cu o harta veche si incompleta, ajungeam pe la lacul Scropoasa, fara sa fi implinit 14 ani. Practic fugeam de acasa indemnand si alti copii. Ne feream de salvamontisti, de politie, de ciobani, de oamenii mari. Acasa cand ne intorceam tocana noastra nu si-o lua nimeni. Intre 6 ani si 18 ani am stat pe langa niste oameni mai in varsta care traisera toata viata pe Bucegi. Acestia fie ploaie, soare, zapada, plecau in week-end de acasa, prin padure sau pe munte. Dormeau in padure, la cabane, la stane, adica unde se nimerea. Am fost cu ei cam prin toate cotloanele acestui munte. Plecau aparent fara notiunea timpului. Printre atatia oameni cu atata experienta, vrei nu vrei inveti o multime de chestii, te formezi ca om de munte. As povesti in sute de pagini, imi amintesc fiecare intamplare, ce haine purtau, purtam, unde mancam, ce vorbeau. Le-am inregistrat in minte pentru totdeauna. Ce stiau ei stiu si eu; de la ei.

De aceea multi zic ca sunt o persoana dificila, imprevizibila si pun diferite actiuni ale mele pe seama mai multor persoane. Nu accepta ca pot face foarte multe si cauta explicatii sau sa vada doar defectele. In plus, eu de-a lungul anilor am avut preocupari diverse, am citit mii de carti, am fost prin multe locuri din tara asta si nu numai. Deci a merge pe Postavaru, urcand din Poiana Brasov mi se pare o copilarie, ceva ce se face in perioada scolara… cand am fost cu profesorul de geografie Gherman din Azuga. Cum sa urc pe un drum, printre partii,  cu enspe instalatii de transport pe cablu, totul antropizat cand am Bucegii cu tot ce vrei atat de aproape?

19

Totusi, pentru ca au fost persoane care spun ca gata, am stabilit deci, trebuie sa fim consecventi si sa mergem, am plecat. Eu am o problema cu aceste tipuri de „consecvente” montane. Adica vorbim o saptamana cum sa ajungem de exemplu in Valea Malaiesti, pentru week-end si, dupa ce stabilim, eu vin in ultima zi si propun un traseu putin modificat spre acea vale. Ma gandesc eu bine ca tinand cont de lungimea traseului si de participanti, ar fi mai bine sa schimbam un pic traseul ca toata lumea sa fie multumita si daca se poate sa vedem si mai multe atractii naturale. Insa de data aceasta nu am putut sa schimb traseul, desi in Bucegi se intamplau o sumedenie de chestii interesante, ca doar stabilisem 🙂 Si ia, sa nu ma mai sucesc eu si sa fiu consecvent!! Ce prostie! Ca si cum ma duc sa cumpar oua mereu de la un magazin si le iau cu 1 leu bucata. Si intr-o zi, se deschide un alt magazin si ala vinde aceleasi oua cu 50 bani bucata. Iar eu ca sa fiu consecvent, trebuie sa iau tot cu 1 leu bucata. Sau imi ridic o casa si caut materiale de constructie. Vorbesc cu o firma, negociem si pana cand ajungem la bani, vine un altul cu o oferta mai buna. Pai degeaba am negociat eu cu primul, ca banii ajung la acela cu oferta mai buna. A venit X cu o oferta mai buna, la revedere cu primul. Asa si cu traseele. Mergem pe traseul cel mai bun, chiar daca este decis in ultimul moment. Si pe 300 kmp cat au Bucegii chiar ai ce face pentru toata viata 🙂 Consecventa inseamna sa te tii de un contract, de un program, de ceva batut in cuie. Nefiind asa ceva, nu vad de ce sa fiu nu stiu cum, de dragul de a vorbi.

La joburi, de-a lungul anilor mi s-a dat masina de serviciu, mi s-a promis, mi s-a aratat, s-au rugat de mine, au insistat. Nu m-a incantat niciodata. Nu pot sta in coloana, nu pot sta intr-o cutie pe roti. Pot sta milioane de oameni, mie mi se pare stupid, fara nicio legatura cu modul meu de a trai si de a intelege viata. Nu am nevoie de o masina, nu am chef sa fiu tras pe dreapta, sa prezint acte, sa umblu dupa asigurari si prin service-uri, sa bag benzina, sa salut politistii ca si cum suntem prieteni pentru a nu ma opri, deoarece eu stiu ca nu am totul in regula, sa semnalizez cu farurile ca nu stiu cine este dupa colt… ce imi trebuie mie atata nebunie si stres? De ce sa-mi complic viata cu lucruri inutile? Vreau sa merg undeva, iau trenul. Pe munte nu am cum folosi masina ca nu ma intorc pe acelasi traseu. Nu-mi place viteza, nu-mi place sa merg prin toate gropile, sa circul gandilandu-mi constiinta ca na, asa sunt drumurile la noi. Viata mea pana la 35 de ani s-a compus doar din lucruri strict necesare. Nu ma intereseaza sa ma dau mare cu nu stiu ce, nu vreau sa fiu in rand cu lumea ca sa fac nu stiu ce impresie, important este sa fac lucruri bune si sa traiesc asa cum vreau, lasand niste urme in spate, sa nu fi trecut degeaba prin viata asta. Eu zic ca muntele te face sa vezi viata asa cum este, sa-ti clarifici prioritatile, visele. In natura si nu intre betoane, viata are alte dimensiuni, aici iti gasesti echilibrul, sensul.

Am plecat spre Postavaru cu celebrul 3001, stiti, acel Regio cu care montaniarzii din Bucuresti, Ploiesti, Campina vin in Valea Prahovei. In perioada asta trenul este plin ochi cu oameni de munte. De la Azuga, am gasit loc unde sa stam jos. In Brasov, suie-te intr-un autobuz pana in Livada Postei, plin de oameni, ca sardelele. Din Livada Postei, alt autobuz pana in Poiana Brasov. La fel, plin de tot felul de oameni, cu un controlor care vorbea continuu, cu o tanti ce locuia in Poiana Brasov si facea piata zilnic din Brasov. Si isi plangea de mila. Daca iti permiti sa dai zilnic 10 lei pe transportul in comun, ca sa mergi la piata in Brasov, nu vad de ce te plangi 🙂 O baba simulanta!

Deci toate conditiile ca pe mine sa ma ia capul 🙂 In Brasov, oriunde as merge, de regula merg pe jos. Nu vreau sa ma inghesui si sa stau atarnat de o curea sau de o bara. Nici nu ma deranjeaza ca stau altii, fiecare face ce doreste.

In Poiana Brasov, stabilim sa mergem pe traseul turistic initial marcat cu cruce rosie. Bun, si??? Mergem! 🙂 Ajungem langa padure, noi pe drum, eu ultimul ca imi tuna si imi fulgera, cand apare si marcajul pe un brad. Sub marcaj o sageata rosie. Se aude: „Uitati, acesta este marcajul pe care vom merge!”. Toti ne uitam si vedem marcajul. Apoi o luam mai departe pe drum. Toti! Deci noi am pierdut marcajul inca de dinainte de a intra pe traseul turistic :))) Era clar ca excursia se desfasura sub cele mai bune auspicii. Asa se intampla cand le stii pe toate si nu-ti dai seama de niste lucruri pe lumea asta. Cand mergi degeaba pe munte si nu vrei sa asculti.

1Marcajul. Bine, nu este primul arbore de langa drum. Acesta este un pic mai sus.

Asa ceva este antologic! Sa nu realizezi ca marcajul se aplica pe arbori in asa fel incat sa-l vezi din fata. Logic ca pe cealalta parte este alt marcaj ca sa-l vezi la coborare. Dar nici nu se punea problema de logica. Sageata de sub marcaj arata clar ca trebuie sa facem dreapta, sa iesim din drum si sa intram in padure. Noi ne-am dus mai departe pe drum. Nici de antropizatul Postavaru nu eram de fapt buni. Am deschis gura sa zic ca mergem in alta directie, gresita, si am intrat astfel in traseu.

2

4Mese la cabana Julius Romer. Le-am pozat pe toate cele pictate.

5Cabana J. Romer

Mai tarziu am ajuns pe la cabana Postavaru-Julius Romer, apoi la varful Postavaru. Plin de oameni, pantofari, turisti de tot felul, sandale, tocuri, oameni cu sacose. Ne asezăm si noi pe varful imprejmuit, am vrut sa deschid gura sa zic ca varful are 1799 m si ca a fost turnata o borna special pentru a se atinge 1800 m. Dar am tacut, nu avea niciun rost. Nu dupa mult timp se aude din grupul nostru: „De aici putem tine o excelenta lectie de geografie!”. Am zis ca ma duc sa sar peste balustrada 🙂 Era exact ce scria intr-un articol pe net. In conditiile existente, noi am fi reusit foarte bine sa tinem o excelenta lectie despre prostie si obtuzitate, cat si despre imprumutarea punctelor de vedere ale altora, copierea exprimarilor acestora pentru ca noi nu suntem invatati sa spunem ce simtim. Doamne fereste! 🙂

7

6

10Preocupati cu excelenta lectia de geo-prostie nu am zarit de pe varf, schitul parintelui Onufrie. Nu stim sa ne orientam, privim ca toata lumea spre departari doar pentru ca se vede frumos 🙂 Schitul este cel cu acoperis rosu.

La coborare pentru a vedea si altceva am zis sa trecem si pe la schitul acesta:

12

13Parintele Onufrie, de vreo 20 de ani prin aceste locuri. Daca mergeti, atentie ca are o ceata de caini prin preajma schitului, dar daca te faci spre ei fug toti. Nu am apucat sa dau dupa niciunul ca a venit parintele si oricum cainii erau tupilati prin padure. Ne-a povestit cate ceva, apoi am intrat un pic si prin schit. Acolo, s-a dat si un pomelnic, pe care sper sa se fi trecut si rugamintea catre Tatal sa ne dea si noua minte. Deci: „Tata Ceresc, pentru sfintii prosti care ti-au trecut pragul… stii Tu, mai departe!.. da-ne noua ce n-avem!” :)))

Frumos locul unde este schitul. Doi porumbei albi zburau de colo-colo, ca intr-un loc binecuvantat. M-am asezat pe o piatra si am stat asa, pana au venit ceilalti, observand imprejurimile, ascultand acest loc:

15

17

16Aici si-a pregatit mormantul parintele. Dansul ne-a zis.

Din 2-3 vorbe, mi-am dat seama ca trecerea pe la schit nu a schimbat nimic in sufletele participantilor 🙂 asa ca am continuat coborarea pe drum, spre Poiana Brasov, ca berbecii. Mai intram si prin padure cand nimeream traseul turistic. Pe turnanta am prins si autobuzul spre Brasov, ne-a luat soferul banii, daca mai stateam sa fim corecti si sa luam bilete de la casa, pleca. De fapt, cand ne-a vazut ca mergem spre casa de bilete a dat sa plece, cand a vazut ca ne razgandim, a oprit 🙂 Bai, in orasele mari ai de-a face cu tot felul de oameni 🙂 Am platit pentru amabilitatea de a-l ajuta si pe el sa bage niste lei in buzunar si am stat in picioare pana in Brasov. Alaturi de alti nefericiti. Noroc ca avea o oglinda si ma uitam des in ea, sa ma vad: „Tu esti ma’?” 🙂 Macar oamenii aia din autobuz nu aveau poate alta solutie, dar noi aveam atatea. Un alt autobuz era peste 30 minute.

O clipa, sa fac o completare: intr-o zi am fost pe Tampa. Duc binoclul la ochi si naiba stie cum se face ca mi se opreste privirea la un domeniu intins cu o constructie de tip palat. De cand am scris o carte, cica saptamana aceasta este gata si chiar m-as bucura… ca m-a terminat din toate punctele de vedere 🙂 … parca ne mana ceva prin astfel de locuri. Asa ca, autobuzul din Poiana Brasov ne-a lasat din nou in Brasov. Am coborat la Livada Postei, pe la ora 18.  Ce sa facem si noi, o luam pe strazi spre domeniul acela vazut de pe Tampa intr-o zi. Bine ca nu am mers toti. Incepea o alta aventura, dupa ce mersesem ca disperatii pe Postavaru, prin soare, partii, incapabili sa facem un popas pentru masa, doar am fost in contratimp, desi nu ne alerga nimeni.

Si o luam prin curtile unor oameni care se uitau cu ochii cat cepele, ce mama naibii e cu noi pe acolo, unde naiba mergem. Inconjuram domeniul, cea mai mai mare parte prin tufisuri si padure, unde in afara de caini vagabonzi si tot felul de personaje dubioase nu are sau nu au ce sa stea, si nu vedem nimic… dar iesim la vreo 2 km de oras 🙂 Nu am gasit pe nimeni sa-si faca mila de noi, sa ne duca naibii la cel mai apropiat spital pentru controalele aferente.

20Cand ne intorceam iar la Brasov 🙂

21Am trecut si pe langa casa acestui scriitor, de care evident nu stia nimeni, bagajele culturale fiind la anumite persoane compuse doar din ce spun unii despre altii. Tipul asta a scris o carte faina, o adevarata drama, despre deportarea sasilor din Romania in perioada comunista. Nu mai stiu exact cum se numeste, dar o am si eu in biblioteca.

In timp ce coboram din nou in Brasov, trece pe langa noi soferul care ne adusese din Poiana Brasov. De data asta se intorcea in Poiana. Va dati seama ce a gandit cand ne-a vazut pe langa oras :))) „Prostii astia s-au intors ca sa vina pe jos”. A urmat o alta asteptare, sa mai luam un alt autobuz spre gara. Primul autobuz in care am reusit si noi sa stam jos, noroc cu ora mai inaintata, putin peste ora 20. Cum se dusese naibii trenul, am asteptat autobuzul spre Bucuresti care era la ora 21. Vreo 40 de minute am stat in picioare, printre altii asteptand sa ne ia si pe noi, nenea cu autobuzul, sa mergem acasa. Jale mare!!! O baba semi-nebuna ne-a impuiat capul cu tot felul de tampenii pentru ca tot noi o bagasem in seama. Nu a tacut o secunda. Cineva dintre noi, i-a dat numele si nr. de telefon pentru ca simteau probabil ambele persoane o nevoie acuta de comunicare. Ce m-as bucura sa sune baba in fiecare zi, pe la 10 noaptea. Nu ai cum sa fii atat de fraier incat sa-ti dai numele si nr. de telefon, asa, la oricine.

Prin urmare, am ajuns noaptea acasa si nu am inteles nimic din ziua aceea! Bine, ca am nimerit drumul inapoi! Vai de capul nostru! 🙂 Dar de acum inainte, fac doar trasee compuse de mintea mea, pe care le schimb cand doresc, cine mai merge bine, cine nu sa stea acasa. Dar o asemenea excursie, nu voi mai face in viata asta!

Sper sa nu citeasca despre excursia asta vreunul de la Castel Film daca mai sunt prin Valea Prahovei sau de la Hollywood, pentru ca ori vin dupa noi, ori incep sa planga de invidie! 🙂

Stiu ca finalul trebuia sa fie de genul: „si ne-am impuscat naibii, sa nu ne mai chinuim atat!” :)) dar na, cine stie, poate altadata! 🙂

Traseul turistic: Predeal – Cabana Susai – Partia Cocosul – Partia Clabucet – Predeal

Nu pleci nicaieri cu gandul ca vedem noi acolo ce si cum…

De Sf. Stefan, o zi care imi aduce aminte de o lupta cu gheata si zapada tare, ma feresc de trasee lungi, cu grad ridicat de pericol. A merge din Busteni la Predeal, adica la 14 km, si a urca pana la cabana Susai, mi se pare foarte lejer.

Plecam, ajungem in Predeal.

Intai poze de prezentare a statiunii, care are o multime de hoteluri, vile, pensiuni, cum nu vezi in alta parte in Valea Prahovei…in schimb, la  capitolul cai de acces, strazi asfaltate, drumuri bune, este jale mare…

1Muntele Bucsoiu vazut din Predeal

2Fosta vila Banta a OJT-ului…s-au distrus o multime de lucruri bune facute in perioada comunista

3Statia meteorologica Predeal. Aici am fost prima oara in clasa a VII-a, cu profesorul de geografie. Pana in clasa VIII-a am fost pe toate traseele turistice din jurul Predealului, de cateva ori, cu acest profesor. Ieseam cand la Timisul de Sus, cand in Predeal, in Rasnov sau Azuga

4

5Un trofeu impozant, cum nu am vazut decat la Muzeul Cinegetic din Posada

6Pensiunea Ancora

7Mi-au placut denumirea, spiritul original, barcile

8Casa veche, in stil montan, scoasa la vanzare

9Predealul ramane orasul contrastelor… Ca exemplu, hotel de 5 stele si langa el un gard din lemn de acum 20 de ani 🙂

10„Dansul porumbeilor”

11Casa unde venea la schi…ghiciti cine? 🙂 Va spun aproape de final, sa fiti atenti 😉

12Si, din strada in strada, am ajuns si la hotelul Belvedere

13Multe vile de vanzare, am crezut ca numai in Sinaia si Busteni se intampla acest lucru…

14Stiti cum arata aceasta imagine de langa cabana Cioplea, in memoria mea? Mult mai frumos…iar un fel de microbuz ca o buburuza, vopsit in alb si albastru, ne adusese aici demult…erau alte timpuri

15Cabana Cioplea

16Trambulina veche din Predeal, de cand nu o mai admirasem…s-a dus, cum s-a dus si partia de bob de la Sinaia

17Partia de la Cioplea…cred ca nici nu mai este partie, nici nu mai coboara cineva pe aici…in departare se vede Timisul de Sus

18Cabana vazuta integral

19O privire de la cabana spre masivul Piatra Mare

20Original, ce mai 🙂

21Zona linistita, aer, arata bine, alea-alea :))

22Masina de munte, arata perfect

23Postavarul…povestindu-le prietenilor o excursie pe la baza muntelui, i-am convins sa mergem si pe acolo la o data viitoare

24Catelus cu parul cret, ce ai fugit de la cotet

25Aducea cu??? Mie mi s-a parut ca seamana cu un domn din Busteni. L-am strigat asa… „Ma’… tu esti? Gandind ca are vreun rol in Transformers si noi nu stim…” El: „Da’ cine?! Eu sunt, zi mai bine, stii ce ingroapa pisica?” Eu: „Nu stiu, nu am fost curios!”…

26El: „Stai ca ma uit eu!” 😉

Bine, eu nu am mai stat sa efectueze descoperirea, chiar dragut catelul 🙂 Pardon de ironie!

27Aici am intrat in padure. Vreo 10 minute am mers pe drum. Interesant, asta era bine asfaltat 🙂

28Am plusat si am zis ca avem timp sa mergem pana pe Piatra Mare 🙂 La gluma. Un prieten a spus: „Ajungem taman la timp cand ies ursii”. Am dedus ca-i era teama, asa ca l-am intrebat: „Si asta inseamna ca este de rau?” 🙂 Cand am vazut cum se uita la mine, m-a bufnit rasul 🙂 🙂

29O alta bancuta din vremuri apuse

30In sfarsit am parasit drumul si am luat-o de-a binelea prin padure…frumos, nu?

31

32

33

34O poveste intr-o poza. V-ati gandit la asta? Cu sageata galbena-o frunza de frag, triunghiurile rosii arata cojile unui con de brad desfacut de o veverita, triunghiul rosu de pe zapada semnalizeaza o samanta de brad. Sagetile verzi indica puieti mici de molid, iar cele rosii, de brad. Pe acest covor de muschi, permanent umed, se vor naste alti puieti…

35

36Viata isi face loc

37Am intersectat din nou drumul. Marcajul pana la cabana Susai este banda rosie

38Aici am ajuns la o intersectie. Inainte, pe marcaj cruce albastra, ajungeam in 30 minute la cabana Susai, in stanga ieseam in Valea Azugii pe drum, iar in dreapta drumul urca spre cabana Susai. Noi, tot inainte…

39Drumul spre Azuga si indicatorul nostru

40Indicatoare mai vechi, important era traseul cu cruce albastra pe care am decis sa ne intoarcem

42Un alt indicator putin mai sus, observati doua marcaje ce duc la Susai

43Si am ajuns si aproape de cabana Susai. Ne-am uitat noi, dar nu aveau nici sigla, emblema, denumire, ceva acolo…nu scria nimic, parea, asa, o locatie si atat.

44Cabana frumoasa la exterior, gardul vai de el…asa are gard Nae Contes la stana din muntii Baiului.

45Cabana aceasta mereu mi s-a parut amplasata rau, la rascruce de vanturi. Sufla vantul, atmosfera de iarna, frig…pustiu.

46Pe langa drum, o alta cabana in constructie

47

48

49Cand a fost sa plecam, unul dintre noi a ramas pe la cabana. Aici m-am intors dupa el, ca se luasera cainii in haita…doar o petarda si au disparut rapid. Deci, daca te vad singur, este cam riscant…

50

51

52

53

54

55

57

58De acolo am venit

Pe partia Cocosul…marcajul urca, noi am ales sa coboram spre baza partiei, asa ne facusem noi calculele.

60Predealul vazut de pe partia Cocosul

61Pe undeva pe aici sau pe la Cioplea, de fapt, schia si Corneliu Zelea Codreanu

62Doar cu saniile, cu schiurile era greu…cand o fi mai multa zapada

63

64Ai partii, ai unitati de cazare, servicii pentru oricine si nu esti in stare sa repari drumul de acces. Uitati-va aici: se intalnesc asfaltul, pietrisul marunt si piatra cubica. Unde mergi in Sinaia sau Busteni, asfaltul catre domeniul schiabil este impecabil… Primarul acesta, care este acum in Predeal, o fi facut ceva de cand a fost ales? Ii trimit o intrebare, mai bine, dupa sarbatori…

65O pensiune superba. Observati cum are grija proprietarul de balustrade…da ma’, dar de masinile turistilor cine are grija, sa nu dea cu ele printr-o mie de gropi pana la pensiune?!

66

67🙂

68

69

70La acest hotel a fost ultima oprire, dupa care ne-am intors acasa. Abia la ora 16 eram pe la casele noastre, o ora am stat numai in coloana…ce nebunie, aici si prietenii iubitori de soferie, masini, mi-au dat dreptate. „Trenul este sfant!” Stai linistit, dormi, privesti, el te duce la destinatie si te costa si mai putin…

FOTE 2013 – Predeal, proba de snowboard

Din nou la Predeal, sa mai pastram un moment pentru viitor, pe aici 😉

1Cand am plecat de acasa, am aruncat o privire spre Bucegi…este mai multa zapada pe munte in acest an

2Langa gara din Predeal

3

4

5Viitoarele concurente la snowboard

6

7Partia de snowboard

8

9Miu, ofiter la Centrul Montan al Jandarmeriei Sinaia

10

11Cu ochelari negri, directorul general al Telefericului Prahova

12

13

14Oamenii se pozau cu mascota evenimentului

15Gorby, om de baza prin Valea Prahovei, Bucegi, Baiului sau muntii Ciucas 🙂

16Prezentatorii evenimentului

17Galerie, spectatori

18

19In concurs

20

22

23Dupa finish

24

25

26

27

28O fi fost masina lui Guta 🙂

29Autobuze pentru FOTE 2013 :)) Le-or fi cumparat si pe astea, pentru eveniment…

….

Cam atat…ca restul este clasic. Unii coboara pe placi si altii noteaza timpii…lumea aplauda, ce minunat este :)) Mai bine sa dam un tur prin Predeal, pornind de la Biserica Sf. Imparati Constantin si Elena, o constructie cu aspect de catedrala:

30Plecam spre gara, trecem pe langa ea, traversam calea ferata si gata suntem intr-un alt cartier.

31Din acel cartier privim inapoi…uite si gara 🙂

32Si biserica…se vede ca este deschisa

33Mergem asa o vreme, printre blocuri, iesim in strada ce urca spre Cioplea, facem stanga si de pe un pod…?? Ce sa facem mai bine? Pozam calea ferata…ca parea asa…serpuitoare 🙂

34Terenul sportiv al localitatii…undeva in stanga este sau era sediul Ligii Pensionarilor 🙂

35Scopul turului era pozarea muntilor Piatra Mare si Postavaru. In imagine, Piatra Mare

36Postavaru

37Creasta Postavarului

38Poteca prin padure…mai jos, se iese la Cotul Donului, o unitate turistica, in dreapta este DN1 si serpentine intinse pe circa 2 km

39Evident suntem la intrarea in statiunea Predeal

40

41

42

43Si aproape am ajuns…cam in 40 minute

44

45Poate nu ar fi rau sa si intram

46La o mica rugaciune…

47Despre „iarta-mi Doamne pacatele, ca maine fac altele” :)) … sau poate nu 🙂

48Imi place gara din Predeal, are ceva aparte, este frumoasa ce mai…

49Imaginea I: asteptand trenul ma decid sa fac o poza spre partie

50Imaginea II: mi se pare mie ca se vede mai bine daca o pozez in geamul garii, de aceea este intoarsa :))

Asteptam trenul :)) era un Interregio :)) Sa vedeti cat am ras :))

Ma uit eu, parca venea trenul. Ma uit mai bine chiar venea 🙂 Cand ajunge in statie, era un tren cu doar doua vagoane. Inapoi, m-am uitat…altele nu mai erau 🙂 Parca mergea la Iasi. Ciudat, sa pleci cu doua vagoane dupa tine pana la Iasi. In fine! Bine ca nu a plecat cu unul ci cu mai multe: cu doua :))

Din tren coboara 4 politisti de la Transporturi Feroviare. Unii sa fumeze, alti doi sa ramana 🙂 Urc!

Aproape de Azuga, eu eram la primul vagon dupa locomotiva, se deschide un compartiment si ies 4 controlori, doi in haine civile. Si un controlor in uniforma si altul fara, pornesc spre cel de-al doilea vagon. Nu are rost sa le dau biletul pentru ca vazandu-mi gestul spre buzunar, unul imi spune: „colegul!” :)) Aha, deci colegul 🙂

Vine colegul, cu un alt coleg, le dau biletul, se intorc in compartimentul de unde au iesit…si asta a fost. Acum ma intreb si eu: cum naiba in doua vagoane, sa ai si politie TF si controlori in civil si controlori in uniforma? :))) Mi s-a parut asa, putin deplasat :))

Codul galben pe Bucegi a venit cu o zi mai tarziu

Meteorologii cand dau cate o prognoza au dreptate cam 50-60% 🙂

Alaltaieri, pe multi oameni de munte i-am auzit cum comentau vremea, „ca de azi e cod galben”, „ca vin vijelii”…nu au mai facut nimic, si-au oprit treburile pe munte. Ca urmare a avertismentului de cod galben nici turistii nu s-au inghesuit sa ajunga prin Valea Prahovei cu atat mai putin pe Bucegi.

In vederea desfasurarii unui turism normal se impune crearea unui serviciu meteo local, care sa anunte in timp util unitatile turistice si administratiile locale cand vine cate o ploaie puternica.

La tv au spus de 70 l/mp la munte, dar o treime din tara este acoperita de munte asa ca s-ar putea sa cada o astfel de cantitate in Bucegi sau nu.  Oricum in aceste zile a plouat foarte putin, cu mult sub limita vehiculata.

In ziua cand era cod galben trebuia sa merg pe munte, daca trebuia inseamna ca trebuia…am urcat pe traseul de pe Jepii Mari

Mai sus de Cascada Urlatoarea este un izvor amenajat acum 100 de ani. Berbecii care au lucrat la strangerea tuturor izvoarelor intr-o captare, acum 1-2 ani au incercat sa-l strice. Era insa prea rezistente cimentul si teava din imagine asa ca au spart ce au putut, au strambat teava, si au plecat…asta fiind o poveste despre cum sa fii idiot in Parcul Natural Bucegi. Izvorul a fost amenajat de mesterii germani acum circa 100 de ani cand se construia funicularul ce pleca din Busteni peste Platoul Bucegilor. Asadar un lucru bine facut daca ei nu au reusit sa-l strice…

Vf. Claia Mare

Un plafon de nori deasupra Caraimanului,..undeva mai in dreapta dar departe muntele Postavaru aidoma unui „vulcan”

Jos, o parte din orasul Busteni, apoi am pierdut ceva timp ca sa-i culeg o sacosa de ciuperci unui prieten, erau foarte multe…

In fata panta care urca Vf. Furnica, mie mereu imi place sa o urc, de data asta am fost mai lent, poate dupa alergatura de cu o zi inainte 🙂 Fiind „cod galben” noi nu am intalnit pe nimeni pe traseu :))

Dupa 13 minute, adica mult timp, urcasem panta apoi pe jos pana in Sinaia

Ieri in schimb, iar am urcat pe munte, un traseu usor, apoi am scurtat programul de lucru pana la 13 🙂

Asa a fost vremea ieri, ceata, burnita, dar nu ploi de intensitate sau vijelii

Azi insa Bucegii sunt ascunsi de un plafon noros, este o vreme inchisa desi potrivit prognozei codul galben se incheie azi. Poate maine sau luni instabilitatea sa dispara si sa apara soarele…