Detalii din pridvorul bisericii Coltea

Cum trec prin zona si cum am putin timp, merg sa ma uit la acest pridvor 🙂 Am facut lucrul acesta de vreo 10 ori cel putin, in ultimul an…

Spatiul cu pricina

Pisania a fost stearsa din ordinul sultanului in anul 1716, pentru ca nimic sa nu mai aminteasca de ctitor: spatarul Mihail Cantacuzino (pictat de altfel in biserica).

Domeniul Mogosoaia in vremea irisilor

Inca o excursie… de acum aproape o luna de zile despre care nu am reusit sa scriu!

As putea sa spun ca m-a impresionat acest loc foarte mult…

Pana sa intri intr-un parc superb unde sunt atatea de vazut, se trece pe langa un monument dedicat eroilor.

Covorul de irisi

Toate cladirile plus palatul brancovenesc au fost ridicate de domnitorul Constantin Brancoveanu. Domeniul a fost restaurat de Martha Bibescu, ulterior l-au luat comunistii.

Pisania bisericii ridicata tot de domnitorul amintit

Biserica cu hramul Sf. Gheorghe a fost inceputa de Brancoveanu din 1688, cand inca era domnitor Serban Cantacuzino.

Odata, acopereau morminte. Azi nici mormintele nu mai sunt, nici ce scria pe aceste placi nu se mai cunoaste.

Anul 1797

Biblioteca

Brancoveanu si copiii sai

Brancoveanu si Doamna Maria

Se spune ca aceste picturi sunt de pe la 1700.

Mormantul lui George Valentin Bibescu

Palatul de la Mogosoaia

Casa de oaspeti

Cuhnia… adica bucataria

Cand am fost, am prins un festival:

Ultimele concerte sunt poimaine.

Pare a fi o lisita…

Mai am si o parte a doua pentru data viitoare.

Daca treceti prin zona Mogosoaia, nu ar trebui ratata plimbarea prin fostul domeniu brancovenesc. Chiar e fain, nici nu stiu cand a trecut timpul…

Biserica Elefterie vechi – pictura si mic istoric

Cum biserica din articolul precedent se numea biserica Elefterie Nou, era logic sa fie si o biserica veche, Elefterie Vechi. Aceasta se afla ceva mai incolo, la vreo 300 m distanta, si a fost ridicata intre 1743-1744 de un negustor, in timpul domniei lui Mihai Racovita. Am vazut ca domnitorul e si pictat in interior, alaturi de ctitori si de mitropolitul de atunci.

Biserica in departare

La inceputuri, adica pe la 1700 si… se pare ca biserica era pe o insulita si de jur-mprejur erau ape…

Intregul locas era in reparatie. Si la interior erau schele montat pana la 2 metri de usa.

Pridvorul avea insa o pictura frumoasa:

Evident, sunt secvente din Judecata de Apoi

„Balaurul” 🙂

Maica Domnului

Pisania

Exterior

Cele doua biserici cu hramul Sf. Elefterie.

In ceea ce priveste pictura atribuita parintelui Arsenie Boca, de la biserica Elefterie Nou, in care se presupune ca Iisus este in zeghe, cred ca la o privire atenta, oricine poate vedea ca este doar o iluzie creata de cute, umbre si lumini.

De la „piramida” Sfinxului la actiuni de ecologizare… si pana la biserica Balasei

Nu neaparat titlul si respecta ordinea intamplarilor. Dar e ca la ciorba, o mana de legume puse toate la fiert in aceeasi oala. Stiti ca numele ne cam prinde…

De luni, a inceput cate un fulg asa sa cada… intai a fost o ploaie bunicica. Luni s-au incheiat si cateva actiuni de ecologizare desfasurate intre Sinaia si Busteni, in padurea Bucegilor. Scopul a fost unul simplu: o padure fara gunoaie. Daca mai multi am aduna cateva ambalaje, peturi, aruncate de altii la intamplare, prin Bucegi, cu siguranta am avea un munte cu mult mai curat. Fiecare astfel de gest conteaza, pentru ca in Bucegi cel putin, s-a schimbat raportul… sunt mai multi cei care fac curatenie sau o pastreaza decat aceia care arunca pe jos. Comparativ cu anii trecuti, in acest an ca exemplu, nu a mai fost atata mizerie intre Piatra Arsa si Babele. Iar drumurile forestiere… acestea mai au pe stanga si pe dreapta diferite depozite de deseuri aduse de… localnici in special. Mai noi adica bucuresteni sau mai vechi. Adica nea Gica… in loc sa le duca undeva la o pubela, le suie in masina si le arunca in padure. Nu se intoarce dupa isprava cu mana goala ci, mai ia si ce lemne gaseste pe langa drum. Pentru ca asa face de cand se stie.

Pe ultimii poluatori i-a prins Jandarmeria. Evident erau localnici, din Sinaia. Jandarmii nu au vrut sa le faca numele publice. Cine stie pentru cine „lucrau”…

Drumurile forestiere nu prea pot fi inchise cu bariera.

Pentru ca vine cate unul, iti taie lacatul si ti-l lasa drept exemplu de: „sa nu mai faci asa!” 🙂 Cred ca a mai facut cineva asa, adica a inchis iar drumul, pentru ca acum si bariera a disparut 🙂

In actiunile recente de curatire a padurii s-au implicat mai multi. Scriu acest articol doar pentru a trezi in cate unii imboldul de a ridica un pet, o doza aruncata la intamplare prin padure. Cand te intorci din drumetie, intr-o sacosa poti pune 5 chestii si sa le arunci unde le este locul. O faci pentru tine, pentru ceilalti, pentru un viitor comun. Inspiri pe altii care poate te vad.

Peste 50 de saci si diverse cutii si acareturi s-au strans. Si nu pentru like-uri stupide, laude, alte prostii. Asa trebuia! Mult, putin, ideea este ca poti circula pentru o vreme prin locuri mai curate. Dar, viitorul pare mai bun… sunt din ce in ce mai putini cei care aduc gunoaie cu masinile si le lasa pe acel drum. Probabil imbatranesc si ei…

Discret, am contactat si oameni de munte mai cunoscuti, in marea lor majoritate au zis ca sunt ocupati, si azi, si maine, si mereu 🙂 Nici platiti nu au vrut sa vina dar muntele il iubesc pe Facebook de nu mai pot 😉 Este unul din motivele pentru care nu cred in marile ong-uri de mediu sau in iubirea de natura a localnicilor. Primele sunt pline de ecologisti de ocazie care nu au in spate nicio o poveste cu mediul. Marile impaduriri, marile lucruri utile pentru mediu le fac altii care nu se agita asa…sa pacaleasca lumea. Nu ma refer la mine sau la ceva de prin zona Bucegilor ci, sunt locuri in tara unde autoritati si asociatii, elevi, planteaza mii si mii de puieti exact acolo unde trebuie. Nu ca la noi pe Platoul Bucegilor 🙂 ONG-urile de pe FB, profita de orice protest, mai vand maimutoi din plus, mai posteaza afise prin gari ca „ne-ar arata ei un copac dar nu mai sunt”… Niste copii fara minte, purtati de colo-colo de tot felul de grupuri de interese.

Ieri a fost o zi cu mai multe conotatii: moartea parintelui Arsenie Boca, asasinarea lui Iorga etc dar… si aparitia unei piramide pe la Sfinxul din Bucegi. Ma uitam la munte ieri si mi-am zis ca in mod sigur vor ramane oameni blocati pe la Sfinx. Pentru ca ningea abundent, vizibilitatea era redusa. Cum au fost stirile post-aparitie piramida?

Extrag cateva aspecte pentru a vedea ce inseamna lipsa de educatie, cititul de articole realizate de oricine pe net, propriile adevaruri in detrimentul celor spuse de colective de specialisti. Nu ne cunoastem istoria, fabulam cu dacii sau alte civilizatii pana la absurd. Cand o lasam cu dacii, aflam tot felul de conspiratii impotriva tarii pe care nici cei mai mari dusmani nu le-ar putea imagina. Totul se rezolva insa pana la urma cu ganduri de lumina si semne ale muntelui :))

Cine sa ne ia tara, ma intreb si eu? Suntem aici de vreo 2000 de ani cel putin, prinsi ca pirul si nu a scapat nimeni de noi. Au mai taiat paduri, ne-au muncit, au luat bunuri, animale, am ramas fara tezaure si suntem vai de noi. Cuza si Carol I au reusit cat de cat sa ne alfabetizeze, proces neincheiat din pacate nici in zilele noastre. Toti au trecut, noi am supravietuit 🙂 Asa va fi mereu…

Ce s-a petrecut la Sfinx ieri:

Jandarmii si salvamontistii au avut 24 de ore foarte nasoale. Interventii, transport de persoane, salvari, orientari… pentru ca nimeni nu i-a luat sfaturile in serios.

„Sase aventurieri au urcat la peste 2.200 de metri pentru a se încărca şi ei energetic.”

„100 de turişti au mers ieri pe traseul montan Peştera-Babele din Munţii Bucegi, pentru a vizita obiectivele turistice şi pentru a se încărca cu energie de la Sfinx, au avut nevoie de ajutorul salvamontiştilor şi jandarmilor pentru a ieşi din nămeţi.”
 
„Din cauza viscolului, turiştii au cerut ajutor, iar salvatorii au plecat în căutarea lor, pe jos. Unul dintre turişti a avut nevoie de îngrijiri medicale după ce a suferit o ruptură de muşchi.”

„Se spune că 28 noiembrie este singura zi din an când, la apusul soarelui, deasupra Sfinxului de pe Platoul Bucegi, razele formează un fel de piramidă cu vârful întors, considerată magică. Oamenii vin aici să se încarce cu energie pentru tot restul anului.” Ultima exprimare e antologica. Nici aia, analfabetii, de acum 100 de ani, nu erau dominati de atata „magie” :))

Sau sa cadem in alta extrema, s-a razbunat Muntele 🙂 „Ia ziceti ma’, care-i treaba?” 🙂 Dar bine, totul a fost o incercare pentru a le masura credinta si, evident, initiatii in taina fulgului de nea, nu au avut nicio problema. Se asteptau sa fie supusi la un astfel de examen. Din acea zi sunt mai puternici :))

Bietii oameni au ajuns sa se refugieze in tot felul de povesti si nu-si mai pun intrebari elementare. Sunt asa amagiti de unul si de altul si cred orice. Sfinxul desi este superb, nu are nici macar un secol de cand exista in aceasta forma. Adevaratul Sfinx, in mod evident sculptat acum mult timp pentru a juca un rol in cadrul unor ceremonii religioase este in apropierea Babelor. Actualul Sfinx este rodul eroziunii si al muncii unor pasionati care i-au mai sculptat mici forme ici-colo. Daca judeci cat de cat si nu cazi in campul prostiilor, te duci langa el si te uiti unde este orbita. Te uiti sus si apoi jos la pamant unde vezi un bolovan imens. Forma si dimensiunea iti arata clar ca el a cazut de unde azi e „ochiul”. Si atat! E super simplu. Te uiti sus-te uiti jos si gata povestea! Care mama naibii magie…
Din ce vad toata lumea vorbeste despre „pedeapsa muntelui”:
 Catapeteasma unei biserici din Brebu este asemanatoare cu aceea de la biserica Domnitei Balasa, loc in care a fost botezat printul George Valentin Bibescu, cel care a bombardat puturile de petrol de la Campina, in 1916, ca sa nu puna germanii mana pe ele, cel cu castelul din Posada…
Am fost pe la biserica Domnitei sa vedem ce si cum. Era sa zic… ce piramide se mai formeaza si pe aici. Am luat-o si noi usor, atenti sa nu ne impiedicam de vreo dala mai iesita si sa o consideram  magica 🙂
Biserica e bagata printre blocuri, o placere pentru enoriasii de prin apartamente sa auda atat de aproape sunetele clopotelor 🙂 Atata magie…
 
Mic monument ce marcheaza altarul constructiei ridicate de Domnita Balasa.
Zoe, Safta, Grigore si Manolache Brancoveanu
Zoe Brancoveanu
George descifrand pisania de la 1842…

Biserica „Inaltarea Domnului” din Cornu de Sus si legatura acesteia cu Mihai Viteazul

Ma uitam de dimineata la postarea unui prieten pe Facebook. A fost pe la o biserica veche (Maldaresti-Oltenia) si aceasta era si cu tencuiala cazuta si incuiata. La fel si cula lui I.G.Duca, cula cumparata de acest fost prim-ministru asasinat pe peronul garii din Sinaia la data de 29 decembrie 1933. Ambele obiective nesemnalizate, fara un istoric afisat. Daca sunt vechi, nu mai intereseaza pe nimeni!

Si subiectul de azi are o mica legatura cu I.G.Duca, el propunand intr-un act, in anul 1914, pe cand era ministrul Cultelor si Instructiunii, ca biserica din Cornu de Sus sa devina monument istoric. La articolul 1 al Decretului 46432, semnat de regele Ferdinand I la 13 decembrie 1914, se spunea: „Se declara monument de arta biserica din Cornu de Sus, judetul Prahova si se va inscrie in inventarul general al monumentelor din Romania”.

Deci, intr-o zi, cu ocazia documentarii unor subiecte pentru cartea nr. 4. din cadrul proiectului „Pasi in Timp”, am ajus si la aceasta biserica, unde am intalnit o familie deosebita… Pe parintele paroh Alexandru Zamfir si pe sotia sa, preoteasa. Niste oameni calzi, deschisi, evlaviosi si plini de viata. Merita sa ajungi pana la aceasta biserica, sa stai de vorba cu parintele Alexandru. O bisericuta cu o anume atmosfera…

Mosia Cornu a apartinut lui Mihai Viteazul iar initiativa ridicarii primei biserici in acest loc a apartinut domnitorului sau unor apropiati ai sai. De altfel, strada pe care se gaseste biserica se numeste, ca un martor peste timp, Mihai Viteazul.

La 19 iunie 1649 vorbim de o alta biserica in acelasi loc, ctitorita de… Draghici Cantacuzino, omul din trecut de care dam la tot pasul, unul dintre ctitorii schitului Lespezi din Posada…

Zdruncinata de cutremure, biserica schitului Cornu se prabuseste la marele cutremur din anul 1802. Nu stim daca s-a prabusit total, rare sunt cazurile cand constructii de acest gen se prabusesc pana la temelie.

Dar in anul 1811 gasim o alta biserica ridicata de preotul David din Breaza, preotul Oprea, sotiile acestora, diaconul Radu Costea Bacanu, alti localnici tot din Breaza plus cei din Cornu.

Pisania de mai jos, mentioneaza anul 1811, dar ea dateaza din anul 1835 cand biserica a mai fost extinsa adaugandu-se pridvorul. Diaconul Radu Costea Bacanu a fost inmormantat ulterior in pronaos si apare si in pictura. Turla bisericii este pe pronaos iar lungimea bisericii este de 17 m, deci nu este ceva urias. Monumentul este insa impunator prin mostenirea istorica si prin evlavia celor care au grija de acesta.

Vedem sub pisanie, sub forma unui porumbel, reprezentarea Sf. Duh

In fata bisericii gasim si un monument ridicat in memoria eroilor de pe acele locuri:

Sa intram in biserica:

Probabil acesta este diaconul Radu Costea, in stanga fiind preotul David…remarcam in mica arcada si culorile tricolorului.

Pictura apartine lui Nicolae Zugravu, a carui semnatura o gasim in naos, pe un perete.

In anul 1992, la aceasta biserica vine paroh parintele Alexandru Zamfir care continua lucrarile de consolidare a bisericii si initiaza refacerea picturii. Toate lucrarile se vor incheia in anul 1999 iar la 6 iunie acelasi an, Patriarhul Teoctist si un sobor de preoti vor sfinti biserica. Dupa acest moment s-a incheiat un act care a fost semnat de participanti, gasindu-se astazi in pridvorul bisericii.

La exterior, biserica este inconjurata de un brau de picturi:

Sfantul Mucenic Hristofor cel care a dobandit chip de animal… pentru a nu mai tulbura femeile 🙂 Cam asa suna una din variante. O icoana deosebita a acestuia se afla la biserica Sf. Maria din Techirghiol… pentru cei care stiu legatura dintre aceasta biserica si Valea Prahovei, legatura detaliata in prima carte a noastra. Acest sfant este si ocrotitorul calatorilor.

In curtea bisericii se gaseste un vechi cimitir. Din considerente usor de inteles, de prin 1939, exista un alt cimitir, situat mai departe de biserica, la marginea comunei. Iata imagini din vechiul cimitir:

„In semn de iubire si recunoscinta”

La aceasta biserica se poate ajunge urmand indicatorul aflat chiar la intrare in comuna Cornu dinspre Campina. Sunt 4 km pana la biserica…pe care i-am facut pe jos, ajungand apoi in Breaza, tot pe jos. Exista evident o logica in spatele acestor deplasari, prin Cornu pe jos, din Cornu in centrul Brezei la fel. Cand mai era cam un km pana la biserica, s-a racit parca brusc vremea si am ajuns la biserica avand mainile inghetate. Cand am dat mana cu parintele el si-a dat seama… si in timp ce vorbea despre biserica si Dumnezeu, imi incalzea mainile… Frumos, nu-i asa…

In fiecare duminica sau de sarbatori, darurile aduse de credinciosi se duc ulterior la caminul de batrani din comuna Mislea… Cam asa stau lucrurile pe la aceasta frumoasa bisericuta, cu fapte ce ctitoresc altceva undeva in viitor…

O incursiune prin biserica lui Petru Cercel de la Targoviste

Tot din ciclul „intamplate, petrecute”… aceasta a fost prin luna iulie. Mai sunt locuri de detaliat cu un specific anume: Basarabov la bulgari, Budapesta, Tara Fagarasului si raman planificate Transalpina, Adamclisi, turul cu bicicleta prin Dobrogea si niste asezari rupestre situate intr-un tinut al crucilor din piatra.

Cu aceasta postare se incheie si observatiile asupra picturii religioase, gasind surse clare si exemple asemenea.

Biserica Domneasca, realizata in timpul lui Petru Cercel, fratele lui Mihai Viteazul.

Cum se intelege, scopul principal este adunarea urmelor despre Negru Voda, lupta de la Posada si istoria Vaii Prahovei. Cum intri in atmosfera actelor din arhivele straine si faci abstratie de aberatiile unor istorici romani publicate pe net, iti dai seama ca iluzionarea asta nu ne va face niciodata sa vedem si sa acceptam adevarul. Suferim groaznic de scenarii, conspirationism si de alte asemenea cultivate cu sarg in comunism.

Pe site-uri serioase, ca un exemplu, gasim in limbile engleza, turca, tatara, rusa, traduceri/relatari din documentele tataresti. Trecute cu vederea de istoricii nostri obisnuiti sa repete la nesfarsit aceleasi minciuni pentru a nu se face de rusine si de a nu iesi din rand, continuand razboiul lor inchipuit cu Biserica Ortodoxa, aflam niste lucruri interesante.

Comandantul Hoardei de Aur, hanul Oz Beg unul dintre cei mai longevivi hani, a dus in perioada 1320-1332, razboaie cu bulgarii si bizantinii. Cine oare domnea in Tara Romaneasca? Nu cumva Basarab I? Cum se face ca in perioada aceasta de 12 ani, tatarii nu faceau incursiuni in Tara Romaneasca?? Nu trebuie sa asteptam Judecata de Apoi ca sa ne spuna Basarab care era realitatea. Efectiv, Tara Romaneasca avea un raport de subordonare fata de Hoarda de Aur. Sau poate aveau o alianta de familie, nu stim. Ceea ce este foarte important de subliniat este ca la Velbujd si la Posada, romanii au luptat alaturi de tatari. Documentele sarbesti spun asta si regele maghiar o spune la fel de clar. Ai nostri, ca ba asa este, ba nu este. Neseriozitate balcanica, fuga de asumare prin amanare, sa mai vedem, sa mai cercetam 😉 Asadar, Tara Romaneasca si-a obtinut independenta la 1330 avand ajutorul tatarilor. Basarab a tot amanat lupta din 1330 pana i-au venit aliatii. El nu a miscat nimic impotriva tatarilor cat timp a domnit Oz Beg. A scos capul cand a murit hanul si cand a vazut ca urmasii acestuia nu se ridicau la inaltimea acestuia.

Dupa ce a murit hanul, l-a trimis pe Nicolae Alexandru, viitorul domn, sa medieze impacarea cu regele maghiar, cu care ulterior va participa la campanii contra tatarilor cucerind diverse teritorii, inclusiv in zona dintre Prut si Nistru… de aici vine si termenul de Basarabia, cum stim cu totii. De aceea, istoria e mai frumoasa decat matematica, pentru ca nu se invarte in jurul datelor fixe ci te poarta din context in context, prin tot felul de locuri, incercand sa intelegi cum gandeau personajele. Pe cand la matematica, unul plus unul fac mereu doi. Bine, viata demonstreaza periodic ca nici pe matematica nu te poti baza, unul cu unul mai dau adesea tot unul 🙂 E o gluma, evident.

Istoricul Bisericii Domnesti

Revenind la Targoviste, la Biserica Domneasca… e de ajuns sa renunti la postura de vizitator, la omul cu atatea griji, la telefon si sa intri in ceea ce nu este altceva decat un monument viu. Oriunde iti intorci privirea, multi altii, fara numar, au trecut pe acolo. Picturile au o anumita expresivitate, vezi liniile trase acum sute de ani, culorile si desenele creaza atat peisajul vechi din mintile primilor pictori cat si peisaje mai recente, vezi inscriptii mai vechi si mai noi, iti dai seama ca tot ce numim noi degradare/lipsa restaurarii, este de fapt cea mai frumoasa marturie a istoriei noastre. Acele scrijelituri in ziduri cu litere slavone, acele pietre sparte, parti din picturile aproape sterse te introduc cu putina atentie, in lumea medievala romaneasca. Motive florale, stilul, forma pisaniei, coroanele domnitorilor, sfintii luptatori… te imping la tot felul de comparatii, le-ai mai vazut si in alte locuri. Oare pe sabia lui Nestor mai scrie numele pictorului, cum zice Iorga? Si da, scrie…

Cred ca marea noastra sansa este aceea ca nu stim sa restauram anumite obiective. Cine stie ce prostii am face… asa, lasam si celor din viitor o sansa de a face lucrurile cum trebuie, de a vedea realitatile trecute.

Intrarea in biserica

Clopot

Clopotul realizat la anul 1669

Pisania… ca la multe altele, cu un search pe net, poate fi gasita traducerea.

Matei Basarab, in stanga, probabil cel mai mare restaurator si ctitor de biserici din Tara Romaneasca.

Nu uitam ca este ctitoria lui Petru Cercel si ca tatal acestuia era Patrascu cel Bun.

Resturi din piatra de mormant a lui Matei Basarab. Adesea, locurile de veci ale domnitorilor au fost profanate. Matei Basarab isi doarme insa somnul de veci la Manastirea Arnota, ctitoria sa. Initial, a fost ingropat in aceasta biserica din Targoviste, desi el ceruse sa fie inmormantat la Arnota. Ulterior, Radu Mihnea al III-lea i-a mutat osemintele la Arnota.

In colt se vede un rest de piatra de mormant.

Bucata de piatra a fost pe mormantul lui Mateias Basarab, fiul domnitorului.

In partea opusa, gasim o alta piatra de mormant, una dintre cele mai frumoase de la noi din tara, in opinia mea… a Doamnei Elina, sotia lui Matei Basarab:

Inscriptia aceasta a fost tradusa de Nicolae Iorga folosind Biblia de la Petersburg. Nu are rost sa o scriu aici, chiar daca o am la indemana, sa nu se inteleaga altceva 🙂 Pe mine ma cam deranjeaza autorii acestia de articole care scriu chestii ca si cum le cunosc de cand lumea. Evident ca nu o stiu pe de rost, dar se refera la cat de scurta este viata.

In multe locuri veti observa ca sfintii si tot felul de personaje biblice au ochii scosi. Aici, Mantuitorul este fara ochi. Este foarte interesant ce veti gasi, scotocind dupa explicatiile unor asemenea „gesturi”.

Pentru ca privitul se refera mai ales la ochi.

Sa aruncam cateva priviri si printre picturile existente in Biserica Domneasca:

Am vazut asadar cum arata sfintii luptatori. Nu cumva „cavalerul fara cap” din Biserica „Sf. Nicolae” Domnesc din Curtea de Arges, este tot un astfel de sfant? 🙂 Cred ca aceasta este cea mai logica varianta, depasind evident speculatiile ca este un Basarab pictat, un templier, ca dusmanii intentionat i-au sters capul ca sa nu ne stim istoria.

Anul 1844 printre nesfarsite scrijelituri, dupa cum au simtit oamenii sa-si imortalizeze trecerile lor prin timp.

Intersectie de lumi

Lucrari in altar

Mai vechi, mai noi

Mihai Viteazul

Reprezentarea „balaurului”

Biserica Domneasca face parte dintr-un intreg complex care mai cuprinde Turnul Chindiei, ruinele unui palat cu tot felul de urme evidentiate, muzeu… etc. Aceasta a fost prima parte… este evident ca ne-am plimbat pe acolo cu orele.

Picturi, istorie si mistere la Manastirea Cetatuia Negru-Voda

Foarte mullti cunosc din imagini Manastirea Meteora din Grecia, suspendata pe un colt de stanca. E ceva superb dar, si pe la noi, Manastirea Cetatuia Negru-Voda se apropie de aceasta, fiind „Meteora noastra”. In trecut, cu niste prieteni, am ajuns si pe jos venind din Busteni, peste Bucegi si Leaota.

Un loc istoric, religios, plin de semnificatii…

Prin iulie acest an, am facut un traseu auto pe la manastiri si am ajuns si in acest loc. Manastirea este situata la vreo 25 km distanta de Campulung, prima capitala a Tarii Romanesti si la vreo 1,5 km distanta de centrul comunei Cetateni.

Pe varf se spune ca s-a construit o biserica in stanca… inca de pe vremea lui Negru Voda, cel care a pus bazele primului stat romanesc. Spre deosebire de marii nostri istorici si de alti istorici, nu cred ca acest voievod venit din Fagaras, a fugit de maghiari sau alte povesti. In cel mai sigur caz, varianta cea mai logica, la rece, este aceea ca, avand asentimentul curtii regale maghiare, el a venit prin acea zona sa organizeze un pic lucrurile existente. Ulterior, i-a unit pe mai multi si s-a tot intins. Nu avea cum sa stea el linistit pe aici, sa-si faca treburile, vreme de vreo 20 de ani, fara sa aiba conflicte cu maghiarii. Doar daca se supunea regatului maghiar. Restul mi se par nationalisme ieftine, o istorie falsa.

Plecand in acea zi de poveste pe la manastiri, am ajuns dinspre Campulung si la intersectia cu manastirea de pe varful stancii. La baza stancii ar fi existat fortificatii geto-dace, romane si medievale. Asa se spune, cica se si vad. Cum obiectivul meu a fost mereu ajungerea in varful stancii, nu le-am cautat si nici nu se vad din poteca. Foarte probabil, asa cum se si zice, peste acestea sunt ridicate case ale unor rromi. Acolo este un intreg cartier si oamenii acestia locuiesc in case de caramida, nu in bordeie cum spunea candva un preot.

Cetatea de la baza stancii avea un rol important in controlul, supravegherea tranzitului pe acel drum. Aceasta a fost refacuta de mai multi domnitori romani, pana avea sa se ruineze sau sa fie daramata, nu se stie exact, pe la 1600. Fortificatia este foarte posibil sa fie celebra „Cetate a Dambovitei” mentionata in tot felul de izvoare. Foarte posibil, aici a fost prins Vlad „Uzurpatorul”, nepotul lui Mircea cel Batran. La moartea tatalui sau Dan I, in loc sa urmeze Vlad la tron, tronul a fost luat de Mircea, fratele lui Dan. De aici, s-a ajuns la razboi intre cei doi. Vlad se va alia cu turcii, fiind primul domn roman care plateste tribut acestora, iar Mircea se va alia cu maghiarii.

Vlad zis Uzurpatorul este si protagonistul celei de-a doua lupte de la Posada; in anul 1395 el invingand armata regelui maghiar Sigismund de Luxemburg. In toamna anului urmator, in lupta de la cetatea Dambovitei, Vlad este ranit grav si capturat. Va muri in urma ranilor capatate.

Si am inceput urcusul spre vechea biserica din stanca:

Se vad casele rromilor, poteca strabate un cadru natural pitoresc. Din sosea se trece un pod metalic si se face dreapta pe o poteca. Nu exista indicator, dar orientarea este simpla: trebuie sa urci 🙂

Observati treptele vechi, cine stie prin ce secole au fost sapate.

Poteca este presarata cu cruci

Poteca spre manastire

O cruce si o placa amplasata la 20 iunie 1920, aminteste cand aici s-a refugiat Mihai Viteazul.

Adica dupa lupta de la Calugareni

La intrare in micul complex monahal ne intampina icoana Sf. Ierarh Nicolae

Intai insa, am fost sa vedem grota unde a fost gasit pustnicul care este astazi sfant. Moastele sale sunt la biserica Manastirii Negru Voda din Campulung si aici, in biserica noua a Manastirii Cetatuia Negru Voda de pe raza comunei Cetateni.

Interior grota

Am fost sa vedem si desenul sculptat, reprezentarea Cavalerului Trac:

Din varful stancii se vad bine si imprejurimile:

Si departe am vazut o alta asezare monahala. Anterior, cand veneam cu masina vazusem un indicator care spunea „spre schitul Modest, 5 km”, iar drumul parea destul de nasol, de pietris si pamant.

Din acest loc, de pe Cetatuia, fac legatura ca acolo departe, e chiar acel schit. Si nu are de ce sa se numeasca Modest, decat de la numele staretului de la Cetatuia, Modest Ghinea.

Schitul… pare o adevarata fortareata 🙂 Frumos peisajul. Fiind in linie cu manastirea Cetatuia, cred ca se uita cu un binoclu 🙂 Ulterior, am aflat ca schitul este ridicat chiar de catre parintele staret mentionat.

Biserica noua de la Cetatuia

Pisania bisericii noi

Moastele Sf. Ioanichie

O icoana din anul 1910 se afla pe peretele exterior al bisericii.

Donata pe la 1910… din pacate sta afara.

Elementul central al acestei manastiri este insa biserica veche, sapata in piatra. Despre aceasta se zice ca avea un altar catolic si unul ortodox. De asemenea, ca pastreaza pictura din vremea primilor Basarabi:

Intrarea in bisericuta din stanca

Biserica noua este construita langa cea veche.

Clopotnita veche de pe biserica din stanca

Drapelul la loc de cinste.

Sa intram in biserica din stanca:

Se vede ce a mai ramas din pictura. Cred ca era o bijuterie, judecand dupa intensitatea culorilor.

Picturi in biserica Manastirii Cetatuia Negru-Voda:

Si cate un cuvant

Asta mi s-a parut cea mai veche.

Am iesit…

Pe langa biserica noua, vedem un perete pictat.

Pozam reprezentarea lui Negru Voda si urcam spre urmele de pasi din stanca si la Crucea Dorintelor.

Celebrii pasi ai lui Negru Voda. Este cu siguranta o anumita semnificatie, nu cea care se tot spune 🙂

Crucea Dorintelor, loc in care fiecare lasa bani, biletele, obiecte personale

Crucea Dorintelor a fost ridicata in anul 1947.

Am stat pe aici, vreo ora. Urcasem in vreo 20 -25 minute.

La coborare, iar cateva priviri in spate:

Stanca si crucea in amintirea trecerii lui Mihai Viteazul. Cum sta acel Bolovan 🙂 Il tine Crucea.

Ne-am intors spre Pietrosita prin niste locuri pitoresti, undeva pe la Brebu de Dambovita, si apoi la Sinaia. Au mai fost opriri, cum a fost la aceasta troita:

Nu ar trebui sa ratati Manastirea Cetatuia Negru-Voda. Ea este un arc istoric-informativ peste timp. Cred ca trebuie sa invatam din nou „sa privim” urmele trecutului. Altfel… ne cramponam de urcusul greu, distanta, telefon, mancare… Cu ceva credinta in Dumnezeu, cred ca poate fi simplu 😉