Daca nu facem fiecare ce trebuie… nu se intampla!

Cu toate ca ieri m-a „lovit” brusc revelatia 😉 ca orice s-ar face si cum s-ar face, adevarul va iesi cand trebuie la iveala, sunt de parere ca „revelatia” se aplica la modul general. In particular trebuie sa facem fiecare cate ceva… pentru ceilalti, pentru societate. Nu sunt nici naiv, nici idealist, nici nu ma adresez celor care vin din comunism cu scoala minciunii, manipularii si dezinformarii, considerand ca noi, astia mai tineri, suntem niste idioti care nu stim cei cu noi pe lumea aceasta.

Totul pleaca de la educatie si daca ai minte si suflet ideea ca trebuie sa faci ceva pentru tara ta, pentru cei de langa tine, ca si tine. Daca ai asa ceva… intelegi ca fiecare, cat de aiurea ar parea, vom reusi in milioane de gesturi sa schimbam societatea, sa traim intre niste coordonate normale.

Nu zic nimic de ordonante, de proteste, toti spunem acum orice… insa, la Brasov nimeni nu arunca un gunoi pe jos, nimic nu arata ca pe acolo au trecut mii de oameni, in timp ce in Bucuresti raman covoare de deseuri. Acum poate ca sunt mai multi, cine stie… Totodata, toata lumea este oripilata de manifestarile huliganice. Abureala! Cand „huliganii” aruncau cu diferite obiecte spre jandarmi, totul fiind transmis live, zburau cu sutele like-uri si inimioare. Cand atacau jandarmii, vedeai numai figuri incrancenate 🙂 Hai sa nu ne mai mintim…

Nu cred in faza cu florile date jandarmilor ca „ne-au aparat de huligani” 🙂 Pai daca aceia considerati huligani aveau ceva cu oamenii pasnici ii bateau din prima. Asa s-au dus la jandarmi. Iar chestia cu cocteilurile Molotov mi se pare trasa rau de par. Cum naiba printre mii de oameni tu ii gasesti taman la fix pe astia cu cocteilurile? Cati oameni ai infiltra, ca tu sa-l iei pe sus pe ala cu sticle pregatite si tocmai din mijlocul unei multimi infierbantate mi se pare un pic SF.

Sa nu uitam bastoneala zdravana data de jandarmi unui ofiter de-al lor, maior deghizat in civil. Pana s-au prins ca omul era „sub acoperire”, l-au altoit zdravan. Na! Sa mai faci tu pe James Bond 🙂 Realitatea e alta, mai ales pe plaiurile mioritice. Aici filmarea:

https://www.vice.com/ro/article/tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-jandarmul-batut-de-colegii-sai-in-piata-victoriei

In filmare se aud oameni cum rad ca „l-au luat pe al lor”.

Mie, episoadele pasnice cu jandarmi si protestatari imi par frumoase si Jandarmeria a oferit multe imagini in care fraternizau… insa, ma intreb asa, ba’ daca tot fraternizam, hai sa si rezolvam impreuna ce este de rezolvat. Altfel, ce rost are sa ne dam mainile si sa schimbam cuvinte politicoase. De ce am iesit in strada si protestatari si jandarmi, sa ne imprietenim? Ca avem aceeasi cauza? Ma intreb si eu…

Cea mai mare idiotenie pe care am auzit-o, si asta arata cat de cretini suntem crezuti, a fost ca… daca te duceai cu catelul primeai 30 lei. Nu pot sa cred ca exista pe lumea asta om atat de nebun incat sa creada asa ceva. Astia care au dat stirea aceasta trebuiau internati la Psihiatrie…

In fine, vedem ce va mai fi.

Treaba este ca la Sinaia, pe str. Badea Cartan, pe Malul Spitalului, am vazut o serie de arbori, molizi, marcati, gata de taiere. Daca si astia, asa tineri, sunt un pericol pentru cineva, da-o naibii…

La taiere, ca fac umbra si dau aer curat.

Scriam pe aici, despre crucea de piatra din cartierul Platou Izvor, tot Sinaia. O cruce al carui istoric nu-l mai stia nimeni. Gasind o carte mai veche si stabilind ca autorul a gresit cu vreo 500 metri, studiind si crucea, am ajuns la concluzia, corecta evident, ca este un monument ridicat de un hangiu prin 1862.

Ok! Si facem tot felul de demersuri, se fac promisiuni scrise, trece timpul si nimic. Unele lucruri nu sunt chiar pentru oricine, adica daca nu te implici pana la capat nu se intampla. Tu ai gasit crucea, tu trebuie sa te implici. Degeaba le gasesti si doar scrii sau vorbesti cum sunt atatia. Intr-o adresa recenta am rugat mai multe institutii, sa-si trimita oamenii, cei responsabili de incarcarea monumentului cu pamant, sa-l ia de acolo. Pentru ca vorbim de cea mai veche cruce de piatra de la Sinaia la Predeal.

Nu stiu cine, ce institutie, dar ieri, o echipa de muncitori cu insemnele Hidro, curatau imprejurimile monumentului:

Anul 2017. Astia suntem! Redescoperit la data de 05.04.2014, monumentul a fost adus periodic in atentia multor institutii. Toti au promis in scris, nimeni nu a facut nimic. Nu pot eu sa o declar monument istoric.

Dar, mai multi, ii vom face o imprejmuire, o troita. In acest sens, am cerut de la Primarie, documentatia necesara.

Cand ai in spate o traditie, un istoric, altfel vezi locul in care te-ai nascut. Te preocupa identitatea locala, faci ceva. Cand nu ai nicio legatura cu trecutul, ratacesti prin lume dupa chestii efemere. Ce trebuie nu mai vezi!

Poate o cruce vai si amar de ea, roasa de timp si de nepasarea milioanelor de oameni care au trecut si vor trece pe langa ea, cu urme vadite de gloante, insa anul scris pe ea te trezeste. Este a noastra, a tuturor, este un martor din trecut, pe care nu putem sa aruncam asa, pur si simplu…pamant!

Mica Unire, simboluri si in Valea Prahovei

Dragi prieteni, stiti, aceia prin 1859, intr-o astfel de zi realizau Unirea dintre Tara Romaneasca si Moldova. Va vine sa credeti in ce hal ne gasim cu sentimentele, cu valorile din noi, dupa nu foarte mult timp de la acel moment? Adica in ce mod ne-am degradat, transferand iubirea de neam, de tara, unor chestii fara valoare, gen telefoane performante care ne tin degetele lipite ca sa facem touch permanent, silicoane, masini, mancare de parca vine sfarsitul lumii, betii, minciuni, neseriozitati… Ne-am anihilat cam tot ce conta pentru viitorul tarii. Oare vom mai gasi puterea de a fi macar umbrele inaintasilor nostri??!!

Marele patriot Alexandru Ioan Cuza avea sa aseze bazele statului modern roman, opera continuata prin excelenta de cel mai mare rege al Romaniei, Carol I.

Acum, cum stiti ca se scrie pe aici, nu o sa ma apuc sa fac o cronologie si sa citez surse, si voi sa ziceti ce destept este, uite cat a citit. Mi se pare un spectacol ce ar arata de fapt cat sunt de imbecil. Ne dam destepti la ce facem noi, nu la ce au facut altii. Mie nu prea imi plac astia care umbla permanent dupa ei, cu citate la purtator, cu nu stiu cata bibliografie. Ca intr-un anume context Kafka spunea nu stiu ce, Cartarescu facea o paralela intre nu stiu cine, dar vine Balzac care nu stiu ce concluzii mai trage si asta. Ce naiba e toata prostia asta? Asta tine de cultura noastra generala, iar viata e compusa din multiple lucruri. Pe mine ma intereseaza momentul 24 ianuarie 1859, nu parerile unora spuse din cauza anumitor… resorturi.

Hai sa gasim ceva nou, sa facem noi ceva, fiecare in dreptul nostru…nu altii…

Ca atare, ce avem noi pe aici prin Valea Prahovei, legat de acest moment istoric? Acest articol e un subiect care macar nu e stupid si prins in cuie, adica „limite profesionale”.

Deci, undeva mai jos de Campina, la Floresti, gasim bustul marelui domnitor, doar stim de concentrarea armatelor din Moldova si Tara Romaneasca in acest loc, acea celebra infratire. Bun! Si cum venim mai sus, de la Comarnic incoace, gasim initiativa splendida a tinerilor din Comarnic, care au amplasat un drapel pe Varful Plesuva. Asta pentru ca francezul Vaillant amplasase in acest loc cu multi ani inainte de momentul 1859, un drapel romanesc. El ar fi vrut sa-l amplaseze si la Vf. Omu dar conditiile meteo nu au permis.

dscf8089Felicitari acelora care nu si-au stins in ei scanteia patriotismului, respectul pentru sacrificiul inaintasilor si care continua sa creada ca viata prin aceste locuri in care traim, se invarte dupa cu totul alte coordonate, nu acestea temporare in care ne iluzionam si ne pierdem clipele, ci acelea milenare care au decis atatea generatii.

Perpetuarea identitatii nationale nu este un moft sau o optiune, ci reprezinta mesajul genetic transmis din generatie in generatie; el decurge din nasterea pe aceste meleaguri, sper romanesti pentru totdeauna!

Mai incoace, gasim la Stancile Sf. Ana zugravit tricolorul. Anterior anului 1866, ca si multe alte inscriptii ce inca se mai pastreaza prin Bucegi, azi doar un ochi foarte atent il mai observa.

iImaginea apare si in cartea „100 de pasi in timp”.

Si apropo de aceasta carte… ea incepe cu singurul obiectiv din Valea Superioara a Prahovei, ce vine exact din perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Este vorba de crucea de piatra din Izvor, careia, i-am refacut istoricul alaturi de celalalt autor, cu destula greutate, dar in acelasi timp cu o exactitate ce nu poate fi pusa la indoiala. Ea fost ridicata de catre cel care avea hanul de la Setu, aflat in zona Izvorul Rece, la iesire din Sinaia, cum se merge spre Bucuresti. Hangiul se numea Duţă Burtă si a ridicat-o la intersectie de drumuri cum este obiceiul… exact in anul 1862.

Un monument unic la noi si pe care inca se mai cunoaste anul.

Un monument care a supravietuit razboaielor mondiale, comunismului si are urme de gloante pe el.

Un monument ce moare azi, in vremuri libere… Pentru ca noi am inteles ca libertate inseamna doar a te vantura de colo-colo, dupa cum ne trece prin cap.

Nu este nici macar declarat monument istoric desi foarte multi si-au luat acest angajament… Concret, nimeni nu a facut nimic. Ba de fapt au facut. Iata niste imagini de duminica:

dscf8307

dscf8309

dscf8310Au ingramadit pamant pe ea… Asta inseamna ignoranta, lipsa de educatie, necunoasterea istoriei si neasumarea unei identitati. Altii sa faca, nu noi. Cand te preocupa doar stomacul, ce obligatii sau responsabilitati serioase sa-ti iei?

Intr-o adresa a Primariei catre Directia de Cultura, Culte si Patrimoniu Prahova, apare acest obiectiv. I-am pus in legatura si pe unii si pe altii, am adresele lor si… dupa niste ani, nu au facut nimic! Mai mult de atat au si scris eronat la un obiectiv declarat de ei monument istoric, microhidrocentrala de pe paraul Peles, ca este fosta moara a Manastirii Sinaia… Care era cu totul altceva si in cu totul alta parte.

Oricat ai fabrica istoria sa sune cum vrei, adevarul va iesi mereu la iveala, ca asa e facut sa fie pe lumea asta.Nu un obiectiv am propus, ci mai multe. Nu au putut, a simti istoria este un pic mai complicat.

Si mai am exemplul unui prieten, un baiat deosebit, face diverse si, uneori, excursii pe munte… Undeva, la o stanca, el le arata turistilor chipul lui Decebal. Adica stanca ar avea un anumit profil. De fapt, cata imaginatie ai avea si cat ai fi de partea lui, in acest caz nu prea seamana cu ceva. Insa, daca privesti mai atent, cand ajungi acolo, vei vedea un text,  care e mai vechi decat Mica Unire. Asta trebuie sa le arati turistilor… cat inca se mai pastreaza! Fiindca, adesea, ce este important  se afla chiar sub ochii nostri!

Ziua Nationala sarbatorita la Busteni

Peste tot auzi in asemenea momente: Sa fim uniti! 🙂 Si uite asa, repeta unul dupa altul, ca nu costa si nici nu implica nimic… sa fim uniti! Suntem insa mult departe de intelesul cuvantului „Unire”. Multi credem ca daca ne adunam toti intr-un loc, gata, ne-am unit, doar suntem toti :))

Unire inseamna in primul rand a actiona la nivel individual in folosul societatii. Ca ne punem ceva in trei culori in piept sau ca dupa defilare mergem la o bere… unde dezbatem nu mai stiu ce, chiar nu inseamna nimic. Este o mascarada de doi bani!

Daca esti roman si intelegi ce inseamna atunci, fiecare zi este una nationala. Bine, multi au ales sa fuga in strainatate, sa lucreze pe acolo, abandonand pamantul milenar in care isi dorm somnul de veci zeci si zeci de generatii. De aceea, spuneau batranii ca „pamantul nu se vinde”, deoarece e sfant… a fost al rudelor noastre din trecut si trebuie sa fie al rudelor noastre din viitor. Dar na, cand esti cu gandul doar la mancare si ai apuca orice, te duci pe te miri ce si la capatul lumii… ca s-a sadit ideea in mintile astora ca mori de foame in Romania… sau ca nimic nu merge. Asa ca mai bine sa plecam naibii din tara noastra, ca nomazii, in ale altora… ca noi nu suntem in stare sa ne alegem conducatorii potriviti, nu stim sa actionam intr-o directie comuna.

In timp ce noi ne razletim asa… sau se impart unii in tabere politice cu gandul de a se baga la puscarie, vecinii nostri fac tot posibilul sa ia o bucata din tara aceasta. Ar trebui sa se reintroduca un stagiu militar obligatoriu de 3 luni de zile, achizitionate sisteme inteligente, armament modern, pentru ca mai devreme sau mai tarziu vom ajunge la un conflict cu urmasii hunilor. Discursurile noastre pasnice, cu pacea intre popoare si alte baliverne este o cale stupida, o politica a strutului. Guvernul ungar, deci nu vreun partidulet minoritar, le-a interzis reprezentantilor lor sa participe la receptiile organizate de-ai nostri, motivand ca ei nu au ce sarbatori. Mai clar de atat poate fi altceva?

Asa cum ei privesc spre Transilania… asa ar trebui si noi de maine, sa incepem sa privim spre Tisa. Noi parca aveam pamant pana la Tisa!!! Ia sa facem galagie si agitatie si noi. Ca Trianonul nu ne convine nici noua. Cu vecinii astia asa trebuie facut. Intotdeauna cea mai buna arma este atacul. Care il da primul si are cel mai bun plan, acela castiga. Noi tot contracaram actiunile lor. De ce sa fie ei primii la mutare si noi sa vedem ce carpim si pe unde? Sa intoarcem foaia. Cum ca am fost pacaliti si nu ne convine frontiera. Sa o vrem pe Tisa!

Bine, nu ar fi rau nici un avertisment de genul, la prima actiune armata, de destabilizare, internam niste zeci de mii de etnici in lagare… ca masura de precautie 🙂

Acum sa continui cu imagini de la Busteni, dintr-o zi atat de importanta pentru toti romanii:

dscf7186Ca in fiecare an, Sarbatoarea Nationala la Busteni a inflorit sub auspiciile florii de colt a vanatorilor de munte.

dscf7192Primarul orasului si loctiitorul comandantului vanatorilor de munte

dscf7196D-l Primar Emanoil Savin si d-l Locotenent-Colonel Adrian Buzea

dscf7198 Viceprimarul d-l Nae Savel, Primarul si Consilieri Locali

dscf7203Discursul d-lui Buzea, un militar plin de calitati… din care as enumera modestia si bunul simt. Am inteles, nu de mult, de vreun an si ceva ca acest bun simt este cea mai mare calitate a unui om. Nici cu 10 facultati nu poti inlocui bunul simt. Si asta dupa ce am cunoscut persoane intelectuale, sefi de promotie, care nu au nicio bruma de bun simt.

dscf7206

dscf7211Discursul d-lui Savin

dscf7214

dscf7216Il vedem mai in spate pe Staretul Manastirii Caraiman din Busteni, Parintele David.

dscf7221

dscf7225

dscf7229Jandarmii ca intotdeauna si ei prezenti la datorie

dscf7234Despre monumentul din imagine voi vorbi maine, in alt articol.

dscf7245

dscf7250Defilarea vanatorilor de munte

dscf7252

dscf7256Anuntul Primarului ca soseste in cateva minute Trenul Regal

dscf7259

dscf7264Un veteran de razboi, D-l Pascovici… probabil singurul care mai traieste pe aici. Privea la monument. Nu peste mult timp va fi si el o amintire pe care nu am luat-o in seama atata timp.

dscf7272Cetateni asteptand trenul regal

dscf7274

Nu stiu cand a sosit trenul pentru ca am considerat ca nu merita sa astept nu stiu ce figuri regale. De cand Casa Regala, regele, au dat Romania in judecata, cerand in mod nejustificat terenurile si unitatea vanatorilor de munte din Predeal, mi-am schimbat total opinia despre monarhie. Multi sunt nostalgici si privind in trecut constata, si pe buna dreptate, cat ne-am ridicat noi pe timpul monarhiei. Doar ca astia de azi, care reprezinta Casa Regala nu sunt nici pe departe, ceva acolo, cat de cat, cu stramosii lor. Astia sunt pusi doar pe luat cat mai mult, nu merita sa conduca o tara pe care o actioneaza prin instante.

Sa va reamintesc articolul cu documente despre aceasta actiune regala:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2016/09/04/probe-in-procesul-dintre-casa-regala-si-armata/

In timp ce noi agitam stegulete si traim din vise, astia isi trimit avocatii impotriva statului, cerand ceva ce nu le-a apartinut niciodata; si ei stiu bine asta. Dar au vazut ca se poate si tot incearca. Sper sa-i lecuiasca definitiv MApN-ul, Justitia si alte institutii pe acesti urmasi nedemni ai marilor regi si regine ale Romaniei!

Frumuseti, Peles… Cum ne facem ca nu s-a intamplat nimic! Alegeri locale si diverse!

Sau invers, ca eu tot le amestec… ca si numele spune cate ceva despre unii!

Realitatea curge, oamenii vorbesc de altceva. Fie au vazut prea multe, fie nu le pasa, fie se mint singuri si se sustin mintindu-se intre ei, fie stau cuminti in banca lor… sa nu se intample Doamne Fereste cine stie ce.

Politisti, judecatori, procurori… cad pe capete in Valea Prahovei. Tacere insa… sa nu deranjam cine stie pe cine, ca toti sunt conectati cumva. Probabil jumatate de sectie de Politie din Busteni a fost adusa cu mandat… politistii si-au recunocut vina. Ce concluzie tragem? Ca niste politisti si-au riscat cariera pentru bani, pentru altii? Ca au crezut ca se pot sta deasupra legii, ca poate interveni cineva? Eu nu inteleg cum poate fi cineva atat de naiv, cand se vede clar ca in astfel de cazuri fiecare isi scapa pielea.

Problema este ca Busteniul nu mai are acum politisti care sa fie pe DN1 si acest lucru este speculat de multi conducatori auto, localnici evident, care circula cu viteze incredibile prin centru, pe strazi. Daca nu mai este Politie… se bucura si ei. Mi-amintesc ca va vorbeam de „prietenie” generalizata pe Valea Prahovei de la inceputul blogului… au trecut 5-6 ani ca sa se intample cate ceva. Timp in care am vazut, trait, constatat tot felul. Sper ca intelegeti, cei care scrieti comentarii… ca nu ma intereseaza initierea unor conflicte de dragul de crea impresia… ca existam, facem, dregem.

Alegerile locale bat la usa, incep sa se agite spiritele. Sunt comentarii pe care nu doresc sa le postez pentru ca eu nu tin partea nimanui. Nici nu critic vreun candidat de orice fel ar fi acesta, pentru ca de spectacol toata lumea e buna. Chestii ca s-a scarpinat candidatul X in nas si l-a vazut nu stiu care, ca alt candidat face afaceri nu stiu cu cine… sau gata, vine DNA-ul si-i ia pe toti la puscarie 🙂 …mi se par puerile. Adica din 2012 nimeni nu a gasit o solutie, nimeni nu stie sa faca si altceva decat sa comenteze anonim. Ne legam de primar pentru ca noi nu avem nimic 🙂 Se spera ca pleaca el, ca poate nu candideaza, ca poate este arestat… ceea ce mi se pare din start o abordare eronata. Dar in fine…

Cand cred in ceva, apoi eu si ziua si noaptea nu am liniste pana nu duc acel lucru la capat. In 2012, am infiintat o organizatie de partid de la zero, am depus toate eforturile posibile, pentru ca am crezut in ce pot face. Nu as fi mintit cetatenii desi se vede ca aceia care ocupa niste functii se dezic destul de repede de votanti. Gasisem niste mecanisme de control astfel incat oamenii sa nu-si piarda increderea. Ok, nu a fost sa fie! Nu am fost manipulat de nimeni, am rezistat la orice presiune. Deci nu poate nimeni sa ma invete ce sa fac sau cum sa fac o campanie electorala, cand am mai multe la activ si stiu exact cum decurg lucrurile la Busteni. Sau sa ma atraga cu povesti in nu stiu ce fel de lupta, in care altii stau in spate si fraierii fac atmosfera.

Am tot felul de planuri si pot face o gramada de lucruri, in 2016 nu am timp de balacareli. Din cauza faptului ca pot face suficiente lucruri, unii, in special niste prieteni de la care sunt niste pretentii pentru ca ar trebui sa ma cunoasca, presupun diverse. Treaba fiecaruia!

Ca jurnalist m-am evidentiat cu destule, ma refer la presa scrisa, in domeniul mediului imi ia cateva zile ca sa pot scrie totul, in turism la fel, cu peste 5000 de turisti dusi prin Bucegi sau prin tara etc, ca scriitor la fel, mai am vreo 2 carti in pregatire in care sunt implicate tot felul de institutii… pot face o multime de chestii, cum se va mai vedea in curand, pentru ca sunt capabil de a le face. Nu ma apuc de orice, ca stiu eu mai bine decat toti… ma iau doar de domeniile ce le stapanesc. Pentru ca altii nu pot face mai nimic, ei nu au cum sa inteleaga, pot doar sa distorsioneze adevarul sau sa spere ca la primarie se ajunge fara efort personal… te duce cineva de manuta, ca a auzit de tine si te pune acolo 🙂 Vise!

Care va fi pozitia BucegiNatura2000 fata de actualele alegeri locale? Deocamdata nu am avut timp sa ma gandesc prea bine. Totusi, in principal, persista ideea de a adresa fiecarui candidat la Primarie si Consiliu Local cateva intrebari. Si raspunsul lor, oficial, nu sms sau altceva, il voi publica. Asta daca vor sa raspunda, nu-i bai daca nu vor, fiecare face ce doreste. Ma gandesc si sa-i abordez pe candidati inopinat pe strada si sa-i filmez, intrebandu-i spontan: „Prietene, tu ce vrei sa faci pentru oras de candidezi?” Sa postez apoi filmarea. Este o idee, nu zic ca o sa si fac. Depinde de timp.

Si daca exista vreun plan serios, realist, interesant, cred ca pot convinge si eu 200-300 de cetateni sa-l voteze… Daca nu exista, am sa-i rog ca la vot sa puna stampila pe toti candidatii. Ce valoare are votul daca nu crezi ca Busteniul merge inainte? Si un astfel de vot spune ceva. Nu conteaza ca un candidat nu are sanse sau ca are sanse, importanta mi se pare buna-credinta, faptul ca un om vrea sa ajunga in Primarie sau sa ramana acolo, pentru a face lucruri bune pentru comunitate… nu vrajeala. Dar sa stie ce vrea sa faca, nu sa se complaca… nici sa le ia „capetele” la toti! 🙂

Vedem!

Acum poze despre natura si din ea:

s2

s3

s4

s5

s6

s7

s8Cand sunt frunze uscate prin apropiere, se matura pe o raza de cativa metri, de jur-mprejurul vetrei. Care vatra trebuie sa fie mai inalta, lemnele in foc nu se pun sa umpli toata vatra… tot ca masuri de siguranta. Nu e greu, dar trebuie aplicate cateva reguli ca sa nu ai nicio grija.

s10La plecare… stingi jarul daca a mai ramas, cu pamantul luat de la musuroaie de cartite. Este cea mai sigura solutie cand nu ai curs de apa in apropiere. Mai gasesti pamant usor de luat, la radacinile arborilor smulsi de vant.

Cateva impresii de pe la Castelul Peles. Spuneam cuiva, ca pe niste trepte de la Peles cobora regele Mihai cu masina. Dar, bineinteles, nu avea cum sa creada. Evident nu era adevarat! 😉 Pentru ca ziceam eu si nu el! 🙂 Nu are rost sa intru in contradictii cu oameni care se supara cand vad ca altii stiu mai multe decat ei si care apoi sucesc adevarul, doar sa arate ca tot tu esti cel care nu stie. Ce pretentii sa fie…

Dar pozele vorbesc de la sine:

s1

s1bAdica pe acolo cobora

s1dSe vede cum leii au fost acoperiti cu scanduri ca nu cumva sa fie deteriorati.

Fiind un privitor atent al zonei Peles, am vazut tocmai din Aleea Pelesului… statuia regelui Carol I, murdara. Acum, nu stiu, dar astfel de statui, langa care se pozeaza sute sau mii de oameni saptamanal, nu ar trebui si ele sterse/curatate uneori? Mi se pare atat o forma de respect cat si una de civilizatie! Tot stau degeaba si la umbra cei de la paza. Doua minute dimineata, alocate acestei actiuni, inainte de sosirea turistilor, nu cred ca ar fi o asa mare problema.

c1

c2

Este ca si cu statuia reginei Elisabeta, aflata la vreo 30 metri distanta… nu se gaseste nimeni de ani de zile sa lipeasca niste placi de marmura desprinse din soclu:

c3Si o multime de turisti pozeaza zilnic si acel monument. Ce pot crede turistii straini? Ca suntem delasatori, dezinteresati, superficiali.

Diverse:

s9

Mai stiti cum arata un parleaz, in adevaratul sens al cuvantului?

s8Parleaz 🙂

Iarna la Busteni, Povestea unor capriori, Stelele din clasa „hiper viteza”, O piatra

Da, este un articol divers. Nu avea rost sa scriu „o mie” de articole,cand le pot include intr-unul singur.

Cu siguranta, traim intr-o tara plina de paradoxuri:

– Washington Post a ras de noi intr-un articol, subliniind ca Romania este o tara de 19 milioane de locuitori, care nu are dusmani externi, dar are 7 servicii secrete… si nu a fost in stare sa gaseasca epava unui avion, in conditiile in care s-au investit 40 milioane euro intr-un sistem de salvare, apelat de 6 ori de un supravietuitor… ce nu a putut fi localizat 🙂

– Este un fapt real ca avem foarte multe biserici, cu toate acestea, si-l citez pe un prieten ce scrie pe blog, SNV: „Pai tocmai, nu ti se pare foooooooarte interesant paradoxul? Tara cu cele mai multe biserici are cea mai degradata societate(furt institutionalizat si alte alea)? Si cel mai mare nr. de hoti si infractori? De ce oare?”

– ieri, un InterRegio a stat 10 ore in gara din Campina, fara sa le zica nimeni ceva pasagerilor. Stateau asa in tren… Daca si in luna ianuarie ne-a luat prin surprindere iarna, ce sa mai zicem… dar si nesimtirea este maxima

Peisaje cu iarna pe la Busteni:

3Cu deszapezirea s-a stat mereu bine la Busteni… am zis-o in fiecare an

4Mai trecea si cate un tren din cand in cand… un tren a trecut in viteza prin gara Busteni, calatorii vehiculand ideea ca nu a oprit pentru ca se grabea sa recupereze timpul pierdut 😉

5

6Manastirea Caraiman, ieri intr-o mica plimbare

7

8

9Padurea este de basm

10

11

12

13

14

16

17

18A venit asadar si iarna la munte, ma bucur ca a venit acum, schiem putin si cand ne plictisim, suntem pe la sfarsitul lui martie. Deja nu mai pare lunga iarna… logic, cand vine in ianuarie 🙂 La munte, mai sunt asadar 2 luni si jumatate de iarna, apoi vine primavara.

Sa trec la Povestea unor capriori…

Pe 19.01. va aratam imagini din zone salbatice din Bucegi. Printre acestea, v-am aratat si un craniu de caprior. Cand ma intereseaza si imi place, nu prea imi scapa multe chestii. Evident ca nestiind sa interpretez tot ce vad, nu sunt atat de obtuz ca sa nu imi dau seama ca, pe anumite domenii, sunt altii mult mai bine pregatiti. Asa ca am luat craniul cu o manusa si l-am asezat intr-o punga.

La cateva zile distanta de la aceasta excursie, ma intalnesc cu un specialist in domeniul cinegetic, in opinia mea, cel mai bun din Parcul Natural Bucegi. Ii arat craniul, il analizeaza, ii da 5 ani capriorului, si apoi vede ceva: urma unui glont ce ii perforase craniul, mi-a spus o intreaga poveste doar uitandu-se la ceea ce mai ramasese din caprior.  Fiind o proba ce dovedea inca o data actele de braconaj existente in zona Parcului Natural Bucegi, acel craniu apartine din acel moment gestionarului fondului cinegetic 25 Sinaia.

1Acesta este craniul. Acolo unde nu stiu eu, stiu altii, oricum pot ajunge oriunde prin Bucegi… asa a fost cu roca vulcanica, izvoarele feruginoase si multe altele. Nu m-am dat eu priceput… cei de la Babes-Bolyai au declarat roca vulcanica, si mai am atatea de prezentat cand le vine timpul. Coarnele au fost rupte, braconierul nu l-a vanat pentru trofeu, ci pentru carne. A fost impuscat vara-toamna, pentru ca se vede rozeta aceea la coarne. Mai jos, se vede un alt craniu gasit recent pe Valea Rea.

2Acestuia, abia ii cresteau coarnele, nu are rozeta, a fost mancat de ras, iarna … bineinteles, aceste observatii nu imi apartin, dar din cele vazute, jumatate din detalii s-au lipit si de mine

Stelele din clasa „hiper viteza”

Veti spune, ce o mai fi si asta… 🙂

Sunt pasionat de mic de astronomie, nu am avut ocazia si nici timp sa citesc mai mult, sa ma documentez, dar sorb cu nesat orice stire in domeniu. Subiectul acesta reprezinta o cale evolutiva, inveti ceva nou, nu despre Pamant. Deodata, privesti mult mai departe, nu mai sunt omul si Pamantul, sunt Pamantul si locul sau in Univers.

Mai multi specialisti in astronomie, de diferite nationalitati, au descoperit niste stele solitare care se deplaseaza cu mare rapiditate, astfel incat ele scapa din campul gravitational al Caii Lactee. Aceste stele sunt asemanatoare Soarelui si se deplaseaza cu viteze de 1,5 milioane km/ora in raport cu galaxia. Adica pot iesi din campul gravitational. Mi se pare ceva extraordinar. Va dati seama despre ce viteze vorbim si cate alte legi guverneaza Universul si de care noi nu avem habar? Mereu am fost de parere ca noi cautam viata pe alte planete ghidati dupa ce stim noi. Poate exista fiinte ce nu se bazeaza pe oxigen, ci pe metan, sa presupunem. Viata nu are cum sa nu existe si sub alte forme.

Unul dintre specialisti spune: „Stelele hiper rapide sunt de obicei stele mari, albastre, care par să provină din centrul galaxiei. Acestea însă sunt relativ mici – cam de mărimea Soarelui – şi partea surprinzătoare este faptul că nici una dintre ele nu pare să provină din miezul galactic”.

In mod cert, tot ceea ce stim pana in prezent poate fi rasturnat maine. Poate maine ni se dovedeste ca planetele sunt organisme vii, nu stiu, este o ipoteza ce pare absurda, dar parerea mea este ca de multe ori, cercetatorii nici ei nu mai stiu ce sa creada. Teoriile si concluziile sunt bune pana intr-o zi, cand apare ceva ce-ti schimba perceptia.

Intrebarea este: cum de ating acele stele o asemenea viteza, capabila sa infranga campul gravitational? Este ca si cum acele stele au constiinta, par vii 🙂 De unde au venit insa? La aflarea raspunsurilor lucreaza specialistii.  Acest articol cu stelele a fost preluat de multe site-uri. Va dau si eu unul, care spune poezia intreaga:

http://ro.stiri.yahoo.com/stele-%C5%9Ftrengare-evadeaz%C4%83-din-calea-lactee-cu-vitez%C4%83-134300375.html

De la stele hiper rapide sa trec la ultimul subiect, O Piatra:

Seamana foarte bine cu muntele Caraiman, cum il privesti din Busteni. Aceasta piatra, era nicaieri in alta parte decat… pe Vf. Caraiman 🙂

21Se si vede ca este din zona inalta, o arata lichenii. Mi se pare foarte fain sa o iau cu mine si sa o asez pe masa… atunci cand asez masa la baza unei mici cascade, apa curge pe dedesubt… totul este primitor. Am scris anul trecut de Florii, apoi si in alta imprejurare… Si in acest an, am diverse planuri mult imbunatatite.

Trebuie sa mai revin si cu alte subiecte, de genul unui exercitiu de alarmare prin Bucegi, o simulare, evident, la care nici nu vreau sa ma gandesc ca nu a iesit dupa cum si-au propus autorii 🙂 O sa scriu cand am mai multe detalii. Socati de atitudinea celor care au actionat in Apuseni la salvarea celor din avionul prabusit, mai-marii damboviteni au dat alarma pe la Salvamont, sa vada cum  (re)actioneaza acestia in cazul unei situatii similare… voi afla ce si cum, dupa care scriu.

Recomandarea mea pentru cei abilitati, adica aceia care au decizia in stilou pentru o vreme, ar fi ca tot ce este in Bucegi, ca institutie, sa fie considerate ca forte de interventie de gradele 2 si mai degraba 3, auxiliari, asa. Mai bine sa faca rost de numerele de telefon al comandantilor batalionului de vanatori de munte de la Predeal. Ei ar trebui sunati primii, au luptat prin Afganistan, Iraq, nu sunt intepeniti, mincinosi. Aceia sunt capabili sa execute o misiune de salvare de o anvergura ca aceea din Apuseni.

De altfel, profesionalismul celor cu atributii de salvare in Bucegi, s-a vazut la incendiul din Creasta cu Zambri, din vara lui 2012. A ars muntele o luna de zile, cei plecati la interventie se salvau intre ei, pana la urma si-au mintit sefii ca nu exista poteca de acces si zona este deosebit de periculoasa, motiv pentru care nu pot face nimic. Minteau si la stiri… si pe poteca de acces spre Creasta cu Zambri merg oamenii de cel putin 100 de ani. Orice montaniard care a cutreierat Bucegii a auzit de Braul lui Raducu… sau daca nu a mers, a citit.

Asa, ce fac ei acum, mai salveaza un turist, o pisica, un caine, doi ciobani beti, este bine. Situatiile nu sunt cine stie ce, comparativ cu prabusirea unui avion… pentru ce este acum in Bucegi, ei sunt la un nivel satisfacator. Mai incet, mai greu, unii sunt mai buni ca altii, dar fac treaba. Cand vine o problema mai mare, nu au ce sa faca, decat sa care ceai, cafea si mancare pentru vanatorii de munte 🙂

Dar scuze vom gasi mereu 🙂 Intai nu aveau haine, apoi aveau haine, dar nu aveau bocanci… dupa ce au avut echipament, de fapt nu aveau nici masini… apoi au facut rost de masini, dar unde sa le tina, ei unde sa doarma… s-a rezolvat si acest impediment dar… nu puteau interveni eficient pe zapada… le-au dat si snowmobile, dar ei vor permanent sa-si imbunatateasca mecanismul de interventie :)) … viseaza la elicopter… cand vor avea elicopter, si acela va fi depasit… ce bine era daca se puteau teleporta, sa aiba un buton ca Picard din StaicaTrec… concluzia: Nu avem resursa umana… de aici trebuie sa pornesti cu un scenariu de simulare. Nu trebuie sa pui in scena ce ai vrea tu sa se intample ci, mai intai, trebuie sa vezi ce pot ei sa faca 🙂

COMPLETARE, ORA 17

Abia ce am scris de vanatorii de munte, ca am si gasit o stire. Bine, nu despre Bucegi, dar doua judete mai incolo 🙂

Vanatorii de munte, insotiti de prefect, au salvat niste turisti si cativa reporteri de la un ziar local. Directorul ziarului le multumeste autoritatilor intr-un articol.

http://www.curier.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=54904&Itemid=374

Printre povesti…povestea unor zale din fier

In primavara lui 1999 eram prin padure cu montaniarzi mai in varsta. De mic mergeam cu ei. Orice iesire prin padure insemna si aprinderea unui foc. Nu conta ca ploua, ca era doar padure verde sau uscata, nu conta nimic. Se aprindea focul oriunde, mergeam pe orice vreme. Niciodata nu a fost vreun pericol de incendiu. Probabil nimeni nu astepta cu mai mare nerabdare si bucurie week-end-ul…ca mine.

Strada pe care locuiam avea forma de L si ne vedeam de la distanta toti vecinii. Il asteptam dis-de-dimineata pe cel mai in varsta sa strige la fiecare la cat plecam. Cand parintii nu ma lasau, fugeam pe usa, pe geam, induram pedepse, nu conta nimic. Probabil, daca as putea intoarce timpul, acolo l-as opri pentru o vreme. La 6 ani urcam pe Jepii Mari…pe la 10 ani eram invatat sa aprind primul foc. Nu stiam ce lemne sa adun, eram speriat ca nu voi reusi si ca nu voi mai fi luat la plimbari prin padure. Drept hartie mi s-a dat pachetul gol de la tigarile „Carpati” :)) Asa aprindeau ei focul, niciodata nu luau hartie. Uneori nici topor nu aveau cu ei.

Am aprins sute de focuri pana la 18 ani. Am dormit prin padure pe frunze la foc, ascultam ingrozit cum mergeau animalele pe intuneric dar si cu placere povestile celorlalti. Am carat nenumarate lemne de foc, cine mai stie cate, sacose de urzici adunate cu mana goala, leurda, ciuperci. Noi, cei mai mici trebuia sa invatam, chiar si culegand pentru altii :)) Imediat ce se alegea locul de popas, undeva la mama naibii, cat mai departe, dar alegerea era facuta dupa anumite criterii, noi, cei mai tineri, ne raspandeam ca potarnichile dupa lemne. Apoi, nenea Gheorghe sau nenea Marin, ca asa ii chema pe liderii de grup, scoteau din buzunar ambalajul de la pachetul de tigari sa aprindem focul. Mereu ne era frica de momentul asta 🙂 Dar la fiecare iesire invatam lucruri noi si ne placea. Ce ne mai rugam de ei cand nu voiau sa ne ia… Uneori, nu stingeam focul bine, alteori nu adunam suficiente lemne, sau ardeam carnea, ori cartofii…sau uitam sarea acasa…erau multe de „sau”. Si o vreme ne lasau acasa.

Si prin 1999, in ultimul an de liceu, aprinsesem focul cu toti acesti vecini, uneori eram 5, alteori 8, 11. Rar, luau pe altii cu ei. Focul il facusem sub o radacina mare, a unui fag smuls de vant. Toata aceasta radacina alcatuia un paravan inalt de cam 2 m si lat de circa 3m. Alesesem locul mai ales pentru ca era ferit de vant si exista pamant suficient sa acoperim focul. La plecare, am tras cu un lemn pamant peste jar. Cum scurmam eu asa, am dat peste un lant cu zale din fier, ruginit. Trag eu cu putere dar nu iesea. Am sapat pe langa el. Printr-o zala mare trecea o radacina groasa de fag…radacina crescuse astfel. Apoi am taiat radacina si ne-am uitat la lant.

2Prin acea zala mare crescuse radacina

Am sapat cam un metru, cu alta ocazie, sa vad ce este 🙂 Lantul l-am ingropat in acelasi loc. In 2002 m-am gandit eu ca mai bine sta la mine acasa…ca sa ma mai uit eu la el din cand in cand :)) …si l-am luat. O vreme a stat printr-o magazie, apoi l-am asezat intr-o cutie.

Anii de excursii prin padure cu acei experimentati oameni de munte, mi-au folosit mai tarziu, intr-un colt de Romanie uitata. Din circa 100 de persoane, cativa am scapat fara pedepse, fara necazuri, fara diferite interdictii…la prima tragere cu munitie de razboi am fost gratulati fiecare cu cate un picior in cap, peste casca… Bineinteles ca orgoliul meu de muntean nu putea sa uite asta si peste cativa ani il felicitam pe autor de aceeasi maniera pe partia din Azuga. Este foarte socant sa ti se intample asa ceva din senin si sa te intrebi uimit de ce, si sa afli ca motivul exista acum enspe mii de ani… :)) , ma refer la socul lui 😉

Dar pentru ca devenisem prea buni ne-au uitat in serviciul de garda, intr-o zona de care se ferea orice om sanatos. Nu am stat mult acolo…”doar” 75 de zile consecutive, somn 150 minute ziua, 150 minute noaptea, temperaturi de -12, -9, depinde, dar numai cu minus. Ilegal evident, regulamentul prevedea maxim 5-7 zile, dar mai ilegal era „sa ciripesti” ceva. Intram in post in bezna noptii si primul lucru facut era sa introduci glont pe teava. Altii mai noi, neinvatati cu zgomotele padurii tipau, strigau…ii auzeam chiar daca era distanta mare intre posturi. Nu era deloc zapada si orice mergea prin frunze iti solicita atentia. Trebuia sa patrulezi dar nimeni nu o facea decat ziua. Noaptea, gaseam un copac mai gros de care sa stau sprijinit dar in asa fel incat sa nu ramana urme pe uniforma, ca altfel o pateai. Cureaua pistolului mitraliera dupa umarul drept, teava inainte…degetul mare pe garda tragaciului. Si stateai asa cu orele…

Este un sentiment de indiferenta, nu conteaza nimic, doar executi, un ordin, indeplinesti consemnul. Acea zona era a ta. Cat timp tu erai in acel loc, o singura persoana avea autoritate totala asupra ta…restul se rezuma la un singur termen „inviolabilitate”. Practic puteai executa pe oricine trecea pe acolo. Bineinteles ca existau somatii, dar era ultimul lucru pe care l-ai fi facut. Legea era de partea ta, oricum ar fi fost.

1

Ziua insa lucrurile stateau altfel, patrulai cu orele intre niste limite, iar capul il intorceai precum radarul. Era cu desavarsire interzis sa stai jos, sa te odihnesti, sa stai rezemat. Erau controale dese…ai fi alergat cu placere spre o carcera de puscarie  decat sa fii prins stand jos. Unii dintre aceia care efectuau controale, cunosteau foarte bine padurea, stiau sa se strecoare neauziti si te pandeau ei pe tine. Stateai tu jos, stateau si ei la fel, mai sus de tine. La un moment dat miscau frunzele sa-l/i auzi, te intorceai si te cuprindea teroarea. Evident erai arestat. Catorva astfel de oameni li se spuneau „Bantuitorii”. Unul dintre ei cu ochi mari albastri era cel mai de speriat.

Mai tarziu, porneam in patrula. Luam doi soldati si un caine mare. Asa era regula. Eu observasem demult ca ritmul patrulelor era dictat de caini. Abia asteptam sa-mi pun in aplicare ideile 🙂 Cainii, abia asteptau si ei sa alerge, sa zburde. Teama cea mai mare era sa nu-ti scape ca o incurcai…si iti legai lesa de curea, de mana…animalul era mare si tragea cu putere. Veneai uneori lac de apa 🙂

Cu o astfel de ocazie, imediat ce nu am mai fost observati, am luat eu cainele. Si l-am alergat eu pe el. Urcam in fuga un deal, coboram inapoi, il invarteam de 10 ori in jurul unui copac intr-un sens, apoi o luam in celalalt sens. Atunci cand cainele facea altceva il trosneam…Fiindca trebuia sa ne incadram intr-un anume timp, aveam vreme sa ne abatem si pe la poligonul unde erau antrenati cainii. Si-l bagam pe bietul caine pe sub un gard, il scoteam pe altul, facea bietul de el tot felul de exercitii…La 30-40 de minute de la plecare, orice caine daca ii spuneam sa mearga la pas, asa facea 🙂 Cand ne intorceam, toti se uitau mirati de ce nu alearga cainele. A tinut asta o vreme scurta. Cum toti cainii se intorceau cuminti s-a dus ingrijitorul lor sa ma raporteze pe oriunde ca aduc cainii „deselati” 🙂 Spunea ca nu se mai ridica de jos ore intregi.

Treaba era ca toti zburam printre porti, pe alei, spre hazul tuturor, tarati de caine. Cineva trebuia sa rezolve si problema asta :)) Apoi m-au mutat in echipa cu un maior, o echipa de control, satui de experimentele mele.

Nici nu m-ar fi bagat la arest. Le demonstrasem atatea…alegeam oamenii pentru transporturi diverse, etc, nu as fi avut nicio emotie sa impusc pe oricine s-ar fi apropiat de acestea, de aceea mi se dadea numai munitie reala…ce masuri sa se ia?!

Alteori, stiam numerele de telefon de la diferite birouri si ma dadeam drept comandantul, sau X de la statul-major si anuntam ca un cadru militar a furat un portbagaj plin de tinute militare sau alimente, care cum si ce fura… Pe mine ma interesa sa imi fac treaba corect, sa fiu tratat la fel, acolo unde nu se intampla asa, aveam eu grija 🙂

Prin urmare, este foarte bine sa iti obisnuiesti copilul cu natura, de mic, sa-l inveti cat mai multe, nu se stie niciodata cand ii va folosi…trebuie sa stie sa se descurce, sa aiba mentalitate de invingator, sa invete sa creada ca mereu este loc de mai bine 🙂 …ca sunt alte valori…

Pestera cu Oalele…stergerea urmelor istorice din Bucegi!

Stiti, noi asa in viata aceasta, ne bazam foarte mult pe concret, pe dovezi si fapte…materiale. Insa pentru a ajunge la niste concluzii nu intotdeauna ai nevoie de dovezi directe. Practic noi acceptam unele lucruri pentru ca asa face sau crede toata lumea si pe altele nu. Acele lucruri, unele acceptate si altele nu, au de multe ori aceeasi baza de plecare… Probabil, tine de mentalitatea noastra ce ne place sau ce nu ne place sa credem.

5

Sa luam de exemplu asteptata zi de 21.12.2012. Era evident ca nu se va intampla niciun Sfarsit. Dumnezeu daca nu l-a facut partas la taina Apocalipsei pe Hristos, cu atat mai putin am fi stiut noi. Daca Fiul LUI nu stie cand va fi Sfarsitul Lumii, de unde sa stim noi? 🙂 Multi cred ca de fapt Dumnezeu reprezinta o civilizatie extraterestra. Ca este asa, ca nu este, noi am fost creati de Cineva. Destinul nostru ne apartine pana la un punct. Restul este … 🙂

Observati acum, ca astfel de preziceri false, au un mare rol. Zguduie increderea oamenilor in Dumnezeu. „Ce Apocalipsa, cand nu exista Dumnezeu? Daca ar exista Dumnezeu nu ar permite atatea nenorociri pe Pamant!”- asa se spune. Insa astfel de concluzii le trag oamenii care au nevoie de incurajari de sine, pentru a-si inabusi constiinta, cunoscand faptul ca au facut multe lucruri rele. Si totusi, intr-o zi, cand va veni acea zi, Dumnezeu va sterge orice durere chiar si amintirea ei…noi ramanem in acest context, al lumii actuale, pentru ca undeva, la un nivel superior trebuie dovedit ceva. Trebuie sa existe o justificare a exterminarii raului. Probabil trebuit dovedit si altor lumi necazute in pacat ce inseamna raul. Observam insa cateva manipulari: „raul nu exista”, „Dumnezeu nu exista”, „suntem singuri in univers”, „ne tragem din maimute”, „traieste viata, ca pe lumea cealalta nu stii ce va fi”…

8

O multime de informatii false ni se furnizeaza zilnic. Credem doar ceea ce toata lumea trebuie sa cread. Raul actioneaza sub orice forma…in fata lui nu te poti apara. Dumnezeu te apara. Pentru ca vorbesc despre istorie, in titlu, observati un lucru interesant. In antichitate erau jertfiti oameni, chipurile sa potoleasca mania unor zei. Dumnezeu nu ar fi acceptat ofrande umane, de unde si concluzia ca oamenii erau permanent indusi in eroare de cel rau. Aceste jertfe umane si au facut loc in mai toate civilizatiile…fie ca vorbim de acelea din America, Asia, Europa, Africa.

Faptul ca, anumite civilizatii cum ar ar fi cea mayasa, detineau unele cunostinte avansate este explicabil prin faptul ca si raul poate face „minuni”. In cele din urma aceste „minuni” sunt folositoare tot lui, nu oamenilor. Civilizatii intregi au disparut de pe scena istoriei la un moment dat. Motivele nu sunt fundamentate, exista doar presupuneri. Cu toate acestea, ne incapatanam sa fabricam dovezi ca au disparut din cu totul alte cauze. Nu am accepta de exemplu, faptul ca, Dumnezeu le-a distrus la un moment dat, nepermitand raului sa se dezvolte sau sa se laude cu lucrarea lui.

7

Dupa aceasta paralela, sa ne intoarcem la Pestera cu Oalele. Aceasta denumire nu apare in documente ci doar in anumite carti de literatura montana. In aceasta pestera, aflata in Parcul Natural Bucegi au fost gasite vase din lut pline cu cenusa umana.

Iata ce spunea un scriitor si apoi Cezar Bolliac, cel care a intrat in aceasta pestera:

„Pornind mai departe, au urmat un coborîş, apoi au urcat muntele Orzea, după care iar au coborît în albia Ialomiţei şi au suit, timp de o oră — autorul şi cu zece oameni — muntele Lespezi, din jos de muntele Şaua, la Peştera cu Oalele. Fiind ploaie mare, restul oamenilor a rămas pe Brînduşele la un mic adăpost. Muntele Lespezi nu avea potecă şi părea „tare şi drept ca peretele”. Ajuns la Peştera cu Oalele, Bolliac, uimit, mărturisea: „În adevăr, un asemenea lucru eu n-am întîlnit pînă acum în 14 ani de cînd frămînt în toate verile vîrfurile şi văile munţilor noştri”. „Peştera pare a fi clădită”-spunea el.

6

„în adevăr că omul trebuie să fie tare în braţele şi spatele lui ca să apuce, ca să aşeze, ca să construiască asemenea locuinţă pe asemenea locuri, fără machinărie, fără unghi, fără cumpănă, fără mistrie… Peste pietre mari, o lespede pietroi formează un acoperămînt peste două. Încăperi, una de 15 picioare lungime şi 8 picioare lărgime, cu o intrare şi cuo ieşire împotriva intrării de 7 palme, înalte şi large de 3 palme; bolovani mari drept praguri şi cîte un bolovan ca treaptă decoborît într-una, intrînd înăuntru acesteia, pre deschizătura de apus, la dreapta, este un bloc de piatră de formă pătrată, altar negreşit, înălţime de 4 palme şi tot atîtea pe cele patru laturi. Pre acest altar numai cenuşă şi cioburi amestecate cu un fel de nisip… De aici numirea acestei capiste, Peştera cu Oalele… Faptul este că aici, în această capistă dacă, şi pre acest altar din capiste, sînt mulţime de oale sparte, cari au servit drept urne ce au fost pline cu cenuşă, negreşit nu cu cenuşă de lemne, ci cu cenuşă de om… Faptul este că dacii, că şi romanii mai în urmă, îşi şi îngropau, îşi şi ardeau morţii. Alături cu această sală,despărţită printr-un zid format dintr-un singur bloc de piatră şi acoperită numai cu acelaşi bloc care acoperă şi prima sală, în formă de tindă, de umbrar aci, este o altă sală mai mică decît cea dintîi, fără altar într-însa şi fără nici o îngrădire. A trebuit să plec luînd cu mine numai cenuşă şi cîteva hîrburi din vasele sacre ce au conţinut-o”.

Aceasta marturie atesta prezenta dacilor pe Bucegi! Daca privesti de pe acesti munti, de jur-imprejur sunt localitati unde s-au gasit dovezi ce atesta prezenta geto-dacica…Rasnov, Cetateni, Moroieni…de pe Bucegi a disparut insa totul.

A

Dam vina pe straini ca ne-au ascuns adevaruri istorice, carti, documente…probabil, mai abitir decat ei, aveam unii dintre noi nevoie sa acoperim urmele…povestea cu latinizarea si romanizarea. Limba geta…limba moarta, vrajeala din aceasta. Noi, urmasii Romei…niciun popor in istorie nu a renuntat la propria limba in circa 180 de ani de ocupatie, cam cat a durat cea romana. Apoi, teritoriul cucerit de romani reprezenta probabil undeva pe la 30% din intreg spatiul locuit de geto-daci. Decenii la randul, dacii liberi au navalit in teritoriile ocupate de romani. Nu veneau evident sa invete limba sau in vizita la prieteni. Ideea cu ocupantii romani si populatia dacica subjugata din care ne tragem noi, mi se pare una dintre cele mai mari minciuni existente in istoria noastra. Este imposibil ca noi sa fim „urmasii Romei”, este peste putinta ca spatiul dintre Tisa-Nistru-Dunare-Marea Neagra sa fi fost romanizat in intregime.

12

…Intr-o zi am ajuns pe muntele Lespezi. Nu pe vreun traseu turistic…nici nu este vreunul pe acolo, daca fac abstractie de traseul spre Cantonul Bratei, care ajunge partial si prin padurea acestui munte. Ma refer insa la zona stancoasa a acestui munte. Mergeam la intamplare, dorind sa ajung pe Platoul carstic monument al naturii. Pana acolo insa, m-a tras ceva spre alte parti. Ma uit si imi vin idei si plec sa le verific. Am ramas singur la un moment dat…si m-am tot dus, printre molizi si stanci. Destul de atent…in afara de urs, nu avea ce sa locuiasca pe acolo. Nu de faptul ca il vedeam ma temeam ci de a nu da din intamplare peste el. Ca atunci nu stii cum reactioneaza. Unii spun sa faci galagie ca sa plece el, din timp. Cu ursii mai batrani, din zonele unde nu prea ajunge omul, nu stau lucrurile asa 🙂

14

Mergeam si ma uitam de grote, pesteri, la un moment dat gasesc una. Intru, poze, observatii fugitive, nu am remarcat nimic…nu era nimic deosebit, doar o pestera obisnuita. Ce mi-a atras atentia a fost ca am intrat in ea coborand ca pe niste trepte si ca unele stanci din interior erau plate. Totusi mi-am propus sa revin pe viitor sa arunc o privire mai indelungata. Am cautat pe acasa surse despre pesteri in muntele Lespezi…nu am gasit. Am dat pe net de un fel de aven din Lespezi, o nimica toata. In alta zi, am gasit descrierea lui Cezar Bolliac. Descrierea pesterii lui este aceeasi cu pestera gasita de mine, numai ca nu este nimic inauntru…nici macar pe acel altar de care spunea. Un ciob nu este…

Bolliac, un mare pasionat de istorie, presupunea ca in muntele Lespezi exista un tezaur geto-dac. Mare parte din acest munte reprezinta astazi peisaj degradat. O uriasa cariera, exploatabila si in prezent, asigura materie prima pentru fabrica de ciment din Fieni. Miile de explozii necesare dislocarii pietrei, au produs foarte probabil si surparea unei cavitati existente in acest munte, presupunand ca a fost vreodata o pestera cu un tezaur.

Pentru ca in niciun caz, Pestera cu Oalele nu poate sa fi fost locul tezaurului. Sunt destule argumente. Oricum, de la Babele, dar si din muntii Baiului, poti auzi zgomotul exploziilor…deci de la multi, foarte multi kilometri. Iar utilajele, acele masini din imagini, sunt chiar la marginea Platoului carstic. Practic nu prea mai au de unde lua piatra…