Realitati surprinzatoare…

Mici episoade cu aspecte surprinse din zilele noastre 🙂

Ieri, presa vuia ca au lesinat oameni in trenul de Mangalia-Bucuresti. Asa se intampla cand calatoresti pe distante lungi cu CFR-ul. Aproape de CFR sunt cei de la Astra Trans Carpatic. Daca te urci in trenul care tranziteaza Valea Prahovei pe la 11:20-11:40, de la Brasov in directia Bucuresti Nord, ai toate sansele sa stai precum liliecii in pestera. 

Cei de la Astra merg cu o singura garnitura spre capitala si numai din Brasov li se ocupa peste 90% din locuri. Cand mai trec si prin garile Predeal, Azuga, Busteni, Sinaia… mai aduna calatori pentru inca o garnitura.

Iar daca te urci in trenul IR 1735 al CFR-ului fara masca de gaze esti terminat. In fiecare zi, toate vagoanele miros ca toaletele. Mai este si IR. Vai de cei care calatoresc pe distante lungi, ca trenul asta nenorocit parca ajunge undeva la capatul tarii.

Stiu eu ce stiu cand merg cu RegioCalatori:

Regio Express cu care am calatorit in aproape 5 ore, pe distanta Busteni-Eforie Sud si retur.

Merg la Eforie Sud de cativa ani pentru ca am zis ca nu are rost sa mai caut destinatii faine… ci sa merg pe mana unui bandit batran. Si am ales bine 😉

Nu mai stiu cat am platit, pana in 70 lei, cam ca la CFR la IR. Plus civilizatie, nu sta nimeni in picioare, fiecare e cu locul lui, controlori politicosi, fara miros de toaleta… iar la intoarecere, de la Bucuresti Baneasa spre Brasov, calatoria e si mai lejera, multi oameni coborand in capitala.

Este o parte pozitiva si la CFR, sunt lasati cei cu niste probleme sa-si castige si ei existenta:

Cand a murit pe Abruptul Bucsoiului acel turist strain, lovit de trasnet, asa se vedeau Bucegii:

Ploua infernal

In urma ploilor din acele zile, din muntii Baiului apa a adus pe o vale, o piatra deosebita, cochilifera… si mai departe fiecare poate interpreta, altitudine, trecut geologic…

Frumoasa piatra…

Tot vorbeam de capace vechi de canal:

Din Bucuresti, acolo am pozat.

Legat de Eforie Sud, vegetatia acopera ce era probabil, prin anii ’90, un camping cautat:

Raman pozele ca asa ceva nu va mai construi nimeni pentru ca societatea a evoluat.

Refacerea stocului de de miere „Stupul cu Blazoane”:

Scene desprinse de pe locuri de veci:

Intr-o biserica, pozez ceva, imi atrage atentia altceva, cand ma uit acasa peste acel altceva… era o icoana care „plange”. Cum era imposibil sa fiu eu martorul unei asemenea minuni, da, clar, asa a fost realizata icoana:

Ca si cum ar plange… era o moda candva.

Pe la mal de mare acum ceva timp ma cam plictiseam. Si zic sa fac ceva mai inedit. Sa adun cele mai urate, mai sparte scoici, cochilii, mai mici, mai ciudate.

Din ceva prost mi-a luat cateva ore sa aleg ceva si mai prost :))) :)))

Atat am adunat in cateva ore :))) Cam 1 kg… desi erau diverse… atat am gasit, radeam singur :)))

Mi-a mai luat acasa ceva timp sa le spal, de uscat s-au uscat ele, si inca o ora sa le asez intr-un borcan mare, pana cumpar o vaza din sticla cum cred ca se potriveste, patrata poate…

Am vrut eu sa fac niste poze faine cu „capodopera” dar nu am stat bine la capitolul „rabdare”:

Dupa ce le mut, le mai pozez :)))

Si o semnatura a sculptorului Carol Storck (fiul lui Karl, cel cu statuia spatarului Mihail Cantacuzino):

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Magda spune:

    Am murit de ras la faza cu liliecii in Astra Trans :)) Am experimentat și eu recent sauna din CFR și acea stare de leșin, desi călătorisem chiar onorabil până acum, IR1736 ce pleacă de la Cluj către Buc Nord, avea acest tren 3 vagoane in ordinea 3, 2, 1 cu clima defecta și a cărui locomotiva a cedat și ea la statia Augustin (nici n-avea oprire aici). În așteptarea unei alte locomotive de la Brașov am trăit o minune și locomotiva și-a revenit ba chiar și clima astfel că am ajuns cu o întârziere de 1.5 ore in Buc dar macar am putut respira. Inca mă amuz însă nu mi-aș mai dori sa retrăiesc experiența, întradevăr te sufoci la propriu. CFR nu are relații cu clienții și nici măcar reprezentanții din tren nu au aptitudinile necesare unei bune comunicari și organizări în caz de vreo problema, stai in tren și parcă ești al nimănui, n-ai pe cine să întrebi, sa știi ce se întâmplă, care-i planul de acțiune, nimic. Bucuroși cei de la Augustin să vadă atâta lume :)) au zis că de cca 20 ani n-a mai coborât atâta lume acolo, o gara CFR unde timpul a stat in loc. Noroc cu spiritul romanului de a face haz de necaz in orice situație :)) mai puțin o doamna care a pierdut legătura de la Ploiesti. Mă voi interesa și eu de Regio Călători, inca mai caut condiții civilizate de transport.
    Ne-ai plimbat puțin de la una la alta….căsuțe in genul mai exista la unele campinguri

    Apreciază

    1. Saru-mana 🙂
      Incerc sa nu folosesc CFR pe distante lungi. Pana colea, un Predeal, un Brasov merge…
      Da, si la un tren Regio CFR era numerotarea cu 3,2,1 de la locomotiva spre capat. Dupa cum e norocul vagoanelor :))
      Extraordinara povestea dvs cu oprirea la Augustin, poate peste 80 de ani vor citi unii stupefiati de ce traiam noi in aceasta perioada, cat de cat civilizata. Si la Regio Calatori sunt vagoane mai vechi, cam rau uneori si la ei cand e cald, dar macar nu miroase… in rest au trenuri moderne, controlorii sunt marea lor majoritate in regula 🙂
      Cu subiectele din articol…nu am avut ce face, am atatea de scris dar nu mai am timp asa.
      Multumesc 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.