Mici episoade cu aspecte surprinse din zilele noastre 🙂

Ieri, presa vuia ca au lesinat oameni in trenul de Mangalia-Bucuresti. Asa se intampla cand calatoresti pe distante lungi cu CFR-ul. Aproape de CFR sunt cei de la Astra Trans Carpatic. Daca te urci in trenul care tranziteaza Valea Prahovei pe la 11:20-11:40, de la Brasov in directia Bucuresti Nord, ai toate sansele sa stai precum liliecii in pestera. 

Cei de la Astra merg cu o singura garnitura spre capitala si numai din Brasov li se ocupa peste 90% din locuri. Cand mai trec si prin garile Predeal, Azuga, Busteni, Sinaia… mai aduna calatori pentru inca o garnitura.

Iar daca te urci in trenul IR 1735 al CFR-ului fara masca de gaze esti terminat. In fiecare zi, toate vagoanele miros ca toaletele. Mai este si IR. Vai de cei care calatoresc pe distante lungi, ca trenul asta nenorocit parca ajunge undeva la capatul tarii.

Stiu eu ce stiu cand merg cu RegioCalatori:

Regio Express cu care am calatorit in aproape 5 ore, pe distanta Busteni-Eforie Sud si retur.

…

Merg la Eforie Sud de cativa ani pentru ca am zis ca nu are rost sa mai caut destinatii faine… ci sa merg pe mana unui bandit batran. Si am ales bine 😉

Nu mai stiu cat am platit, pana in 70 lei, cam ca la CFR la IR. Plus civilizatie, nu sta nimeni in picioare, fiecare e cu locul lui, controlori politicosi, fara miros de toaleta… iar la intoarecere, de la Bucuresti Baneasa spre Brasov, calatoria e si mai lejera, multi oameni coborand in capitala.

…

Este o parte pozitiva si la CFR, sunt lasati cei cu niste probleme sa-si castige si ei existenta:

…

Cand a murit pe Abruptul Bucsoiului acel turist strain, lovit de trasnet, asa se vedeau Bucegii:

Ploua infernal

…

In urma ploilor din acele zile, din muntii Baiului apa a adus pe o vale, o piatra deosebita, cochilifera… si mai departe fiecare poate interpreta, altitudine, trecut geologic…

Frumoasa piatra…

…

Tot vorbeam de capace vechi de canal:

Din Bucuresti, acolo am pozat.

…

Legat de Eforie Sud, vegetatia acopera ce era probabil, prin anii ’90, un camping cautat:

Raman pozele ca asa ceva nu va mai construi nimeni pentru ca societatea a evoluat.

…

Refacerea stocului de de miere „Stupul cu Blazoane”:

…

Scene desprinse de pe locuri de veci:

…

Intr-o biserica, pozez ceva, imi atrage atentia altceva, cand ma uit acasa peste acel altceva… era o icoana care „plange”. Cum era imposibil sa fiu eu martorul unei asemenea minuni, da, clar, asa a fost realizata icoana:

Ca si cum ar plange… era o moda candva.

…

Pe la mal de mare acum ceva timp ma cam plictiseam. Si zic sa fac ceva mai inedit. Sa adun cele mai urate, mai sparte scoici, cochilii, mai mici, mai ciudate.

Din ceva prost mi-a luat cateva ore sa aleg ceva si mai prost :))) :)))

Atat am adunat in cateva ore :))) Cam 1 kg… desi erau diverse… atat am gasit, radeam singur :)))

Mi-a mai luat acasa ceva timp sa le spal, de uscat s-au uscat ele, si inca o ora sa le asez intr-un borcan mare, pana cumpar o vaza din sticla cum cred ca se potriveste, patrata poate…

Am vrut eu sa fac niste poze faine cu „capodopera” dar nu am stat bine la capitolul „rabdare”:

Dupa ce le mut, le mai pozez :)))

…

Si o semnatura a sculptorului Carol Storck (fiul lui Karl, cel cu statuia spatarului Mihail Cantacuzino):