Prin Constanta… lacul Tabacariei

Pe la Constanta… intr-o dimineata am zis sa fac un tur de lac. De la hotel se vedea un lac 🙂 Era lacul Tabacariei…

Cu o zi inainte, desi ajunsesem pe la 17, am zis sa mergem si pe plaja, sa vedem marea. Nu va zic ce vant era…

A doua zi, am plecat pe la 8:20 si la 10:00 inconjurasem lacul… ca am stat la multe poze, la peisaje, la vorbe cu oamenii de pe acolo, biserica, pesti si pescari, multe altele…

lacul tabacariei 1 Plecare de la hotelul Ramada

lacul tabacariei 1b Spre desosebire de Valea Prahovei, aici e primavara.

lacul tabacariei 2a Si o biserica se vedea la orizont…

lacul tabacariei 2 De fapt, biserica are hramul Sf. Mc. Mina.

lacul tabacariei 3

lacul tabacariei 4

lacul tabacariei 6 Pavilionul expozitional

lacul tabacariei 7

A prins un pestisor.

lacul tabacariei 8

lacul tabacariei 9

lacul tabacariei 10

lacul tabacariei 11

lacul tabacariei 12

lacul tabacariei 12b

lacul tabacariei 14.JPG

lacul tabacariei 15

lacul tabacariei 16

lacul tabacariei 17

lacul tabacariei 18 Monument realizat de niste japonezi prin anii ’70, pe cand orasul lor s-a infratit cu Constanta.

lacul tabacariei 19 Inapoi la hotel. Pana acum cel mai frumos, mai calitativ, mai cum vrea fiecare… hotel de 4 stele din „gama Ramada”… mi se pare Ramada Nord din Bucuresti. Si nu doar… Ramada Nord isi merita fiecare stea. Nici Ramada Constanta nu sta rau, e cu mult mai bun decat cel din Brasov…

Despre niste hoteluri din Predeal si implicarea acestora in societate

Unii spun ca daca este hotel deja este implicat in viata comunitatii, in turism, plateste taxe etc.

Este asa pana la un punct. Pentru ca ai o unitate de cazare in primul rand ca sa scoti bani din aceasta. Ca platesti taxe… nu e dupa tine, te obliga statul. Tu nu ai vrea, evident! Ca angajezi oameni, la fel, cum pleci la drum fara personal?!

Iti dai seama de cine conduce astfel de unitati de cazare si ce pret pun ei pe oameni si pe comunitatea locala, abia in momentul in care apar unele situatii… sa le zicem sociale, chiar daca nu suna prea bine.

Exemplul din acest articol este din Predeal, ditamai statiunea, cu nu stiu cate hoteluri si pensiuni.

Si apare chestia de mai jos:

E vorba evident si de liceul din Predeal…

Acum, elevii ar fi mers dar de unde bani pentru cazare, masa, echipament? Suma nu era uriasa dar de unde sa o iei?

Astfel ca, „inarmati” cu o adresa catre unitatile turistice ale Predealului, cativa elevi au luat-o asa, la pas, prin statiune.

Doar pe la hotelul Orizont au primit niste promisiuni pe viitor, in rest…

Elevii insa si-au propus sa bata chiar la toate usile, o idee foarte buna pentru ca mai sunt si unitati turistice care au o atitudine pozitiva fata de copii, de sfera educationala mai ales…

Oamenii fac diferenta pe oriunde… iar echipa de volei a liceului din Predeal va merge la acea olimpiada cu sprijinul celor doua hoteluri din centrul Predealului: Carmen si Dragului.

In situatia de fata, nu doresc sa subliniez aportul financiar al acestor unitati pentru ca suma nu e mare. Aceasta putea fi stransa si pe Facebook destul de repede.

Atitudinea e insa totul!

Conferinta pe tema educatiei turistice montane de la Hotelul Carmen din Predeal, peste asteptari…

A trecut si Alpin Film Festival si au ramas ecourile. Editia din acest an a fost una chiar reusita. Astept ca la anul sa fie si mai multe filme/documentare/selectii de imagini din muntii Romaniei. Ma refer la chestii serioase, chiar extreme 🙂 Si nu la rubrici cu Stoenica sau cu tipul de la o televiziune… care in week-end prezenta o filmare de prin toamna, cum a umblat prin Bucegi dupa capre negre. Ne povestea cum se pot filma caprele, doar de pe un versant pe altul, ca pe o poteca pe care i s-a zis ca face 30 minute, el a facut o jumatate de zi. O emisiune plina de exagerari, pentru liceenii de la oras. Cred ca trebuie niste filmari si imagini mai relevante 🙂 Avem prin Bucegi, destui fotografi… iar imagini si filmari de pe Releul Costila sau de pe Crucea de pe Caraiman cu departarile si orase mari, ar da bine 🙂 Din acestia, care fac un ceai in zapada la Primus si o scalda cu marea aventura si marele pericol, daca nu tii cont de nu mai stiu cate, e satula lumea.

Alpin Film Festival, acest „virus cu structura cultural-montana”, a umplut salile pe unde a trecut. Ciudat mi s-a parut ca una din emblemele Salvamontului, sinaianul Mihail Sarbu si-a lansat cartea „Cronica Salvamont” la Busteni. De asemenea, una din cartile Sinaiei, „Sinaia in vremea regilor”, tot la Busteni s-a lansat. Cartea d-lui Mihail Sarbu s-a epuizat rapid, sala Centrului Cultural „Aurel Stroe” fiind plina ochi… ca sa va dati seama ce a insemnat acest eveniment.

In ultimii ani, au aparut mai multe carti in Valea Prahovei, toate interesante. O carte inseamna in primul rand multa munca. Am de gand de ceva vreme sa fac scurte prezentari ale acestor carti… Despre Sinaia pe primul plan as aseza Albumul „Sinaia 365”. Este o aparitie realista, muncita, cu suflet. Este altceva, ca si „100 de pasi in timp” 🙂 Sunt carti muncite, documentate, simtite, nu copiate si puse cum o fi, sa fie acolo cat mai multe pagini.

Despre intalnirea de la Predeal…

Nu prea ma asteptam sa fie cine stie ce invitati, cine stie ce lume. Parerea mea este ca nu a fost prea bine promovata aceasta intalnire si nici locatia. Poate pentru ca Brasovul era centrul de greutate. Oricum, a fost sala plina si invitati de marca. Chiar si asa, raman la parerea ca aceasta intalnire si multe alte evenimente si locatii, as enumera si cursa Vertical Race, nu au fost suficient promovate. Plus ca publicul din Sinaia parca nu a fost luat in calcul. Foarte putine afise in statiunile de pe Valea Prahovei… Nu mi s-a parut ca exista un public tinta… ci, ca se face ceva pentru natura, munte, oameni, sa fie bine… Sunt niste observatii, posibil ca la anul evenimentul sa fie mult mai… matur.

La Hotelul Carmen din Predeal, unul dintre cele mai moderne hoteluri de pe Valea Superioara a Prahovei, oamenii au inceput sa vina imediat dupa ora 10. Pe la 11 au si inceput discutiile, moderate indeosebi de o doamna, profesoara la ASE.

Hotel Carmen, sala „Iordan Tacu”,  o denumire mai buna nu exista. Iordan Tacu a fost cronicarul-erou al Predealului, o mare personalitate a urbei…

Inainte de ora 11

Pregatiri

Grup de studenti de la A.S.E.

Vine si ora 11 si incepe povestea. Intai ia cuvantul d-na profesoara, care incepe sa explice cum:

Capacitatea de cazare a tot sporit de la an la an

Ca turistii vin din ce in ce mai des la munte. Asa cum se vede, este vorba de persoane cazate nu de persoane in coloana pe DN 1 🙂

Avem 103 statiuni de diferite categorii

Brasovul e „la dublu” cat Prahova 🙂

Si intrebari…

Concluzia mea este: „Slava Domnului ca avem I.N.S.-ul, ca nu ar mai avea cine sa predea si cine sa invete”. Trebuie infiintata si o tipografie a Institutului, pentru manuale ma gandesc. Ar scoate bani… oricine azi se raporteaza la I.N.S.

Urmatorul discurs a fost al unei doamne din Consiliul Judetean Brasov, reprezentat al biroului Conventiei Carpatice in Romania. In general, consiliile judetene nu mi se par niste institutii serioase, iar cand mai sunt si parteneri sau reprezentanti in asemenea chestiuni, lucrurile nu au cum sa mearga. Nu am auzit de Conventia aceasta, si e clar de ce, daca e reprezentata de un consiliu judetean… Trebuia aleasa o institutie mai serioasa, o agentie de protectie a mediului ceva…

Acum sa vedeti ce presupune aceasta comventie. Bine, nu cred ca are vreo valoare in Romania, dar ca si cultura generala e bine sa stim ca exista, ca se incearca a se face cate ceva:

D-na cu Conventia

Deci de 12 ani de cand e legea, nu am auzit de vreo initiativa a cuiva, cu referire/trimitere la aceasta conventie.

Sunt grupuri de lucru. E bine ca dupa 12 ani, tot la stadiul de informare a publicului au ramas 🙂 E clar si pentru ei, cand nu ai un portofoliu de fapte, oamenii nu au de unde sa stie ca existi.

Turism durabil in Carpati… poate pe hartie.

Ce observ este ca sunt institutii de mediu, ong-uri, asociatii de orase sau de agenti economici, administratii de parcuri naturale si nationale, directii de promovare si control in turism, centre nationale de informare si promovare turistica, acum si oamenii acestia… Faza este ca toata lumea dezvolta durabil turismul, numai ca nu se si intampla acest lucru. Ici-colo mai rasare cate un ghiocel… si, ce? Vine asa, „primavara”? 🙂 Oamenii seriosi si profesionisti sunt extrem de putini, in rest vorbim de dublul standard, dublul limbaj. Vorbesti, faci diagrame, culegi date, faci dosare, mergi la conferinte si pana si tu ajungi sa te convingi ca schimbi fata turismului romanesc. Concret, nu se intampla nimic.

Oamenii mai intrau, mai ieseau:

Asa a plecat si un adjunct al Inspectoratului nu stiu care de jandarmi. Ori Brasov, ori Bucuresti. Deci, pur si simplu, omul s-a ridicat si a plecat. Facea el ca un mim dar nu am inteles decat ca se grabea. Nu inteleg de ce asemenea „personalitati” vin de la zeci sau sute de kilometri, ca sa constate la fata locului ca trebuie sa plece. Bine, colegii l-au scuzat, ca a fost retinut 🙂 Probabil se grabea la un curs de bun simt. La care cine stie de cate ori o fi ramas corigent…

Bun, si incepe o prezentare foarte frumoasa a unui domn:

Ati inteles, era de la Agentia Zonei Montane. Da, ma’, exista asa ceva in Romania. Noroc cu Alpin Film Festival, ca mai invat si eu cate ceva. Oamenii acestia sunt undeva pe la Vatra Dornei cu birourile si spun ca au tot felul de initiative:

Tot cu I.N.S. sunt si ei. Fara I.N.S. nimeni nu poate ceva. Sunt credibili cei din I.N.S.? Sunt! Pai sunt si eu ca-i citez.

Citind, ma gandesc la Planurile de management ale ariilor montane protejate. Pai, aceia fac o treaba, tu o strategie…

Ba’, nu am vazut filmul acesta. Sau o fi trailer-ul… Unde se intampla asa ceva? Daca e tot legat de I.N.S…

Si te faci „consilier pentru dezvoltare rurala in zona montana”, si nu te baga nimeni in seama, deciziile le iau altii care se pricep la orice 😉

Cica primele sunt in Parlament la aprobare, cele din 2018 urmeaza.

Aici s-a apropiat de sufletele oamenilor, le-a vorbit de mancare. Este si o initiativa foarte buna chestia asta…

Si, mai jos, domnul in cauza a venit si cu mostre din astfel de produse:

Acest domn a fost si cea mai ascultata personalitate… el deja mutase ideile A.F.F. de la teorie la practica.

A venit randul si reprezentantului de la Jandarmeria Montana, d-l Balbaie, care declara ca dansul ar coordona toata Jandarmeria Montana. Dumnealui parca nu ar fi vrut sa ia cuvantul, era clar ca nu pregatise ceva anume, bazandu-se pe seful sau care… a fost retinut asa cum cunoastem, de bunul simt sa ia cuvantul.

D-l Balbaie, a inceput o poveste ce se desfasura undeva pe Valea lui Stan, cum niste tineri aruncau ambalaje pe  jos, in natura, si cum niste varstnici care treceau pe acelasi traseu, le adunau. Toti astia faceau Valea lui Stan 🙂 Deci e in regula: „Stane, las-o ba’ ca…”

D-l Balbaie Simion, desi nu a vorbit nimic de ce face Jandarmeria prin munti, s-a descurcat onorabil.

D-l Borsan s-a inscris si dansul cu succes in povestea cu clusterele. O mai auzisem si cu alte ocazii, omul e clar, un tip care stie ce vorbeste.

Chiar o placere sa-l vezi si sa-l asculti pe Zsolt Torok, cel mai cunoscut alpinist de la noi din tara. Un om de bun simt, cu o anumita modestie. Astia sunt oameni cu care ridici o tara 🙂 Iata ce spunea acesta: „Sunt indragostit de tara mea si nu vreau sa plec de aici. Si ma rog la Dumnezeu sa nu fiu determinat sa plec!”.

Discursul d-lui Catalin Campeanu, reprezentantul Predealului, a fost o prezentare inimoasa a statiunii. Baiatul acesta, contestat la inceput, a pus bine de tot orasul pe harta evenimentelor. Un om fain!

Un domn venit de prin zona Buzaului, cu peste 35 de ani de experienta silvica, a vorbit si dumnealui la obiect. Am retinut in special, ceea ce altii inca nu inteleg, animalele nu coboara din padure ca nu mai au ce manca…

Organizatorul evenimentului, d-l Burlac, a incheiat momentul:

Apoi poze si discutii intre participanti:

Daca se incordeaza Mr. B., nu va vad bine 🙂 Avea o colega maior, situata in randul doi, cred ca pentru dansa poza asa. Ii tin pumnii, sper sa-l fi remarcat 🙂

Dincolo de aspectele pamfletare, chiar a fost reusita aceasta conferinta si intreg evenimentul. Il asteptam pe cel de la anul!

Impresii de primavara: campania „Verde Crud”, Azuga Trail Race…

De azi incepe, la Sinaia, campania de curatenie de primavara, numita „Verde Crud”:

SAMSUNG

Unii sinaieni mai harnici, persoane care iubesc natura, au inceput campania mai devreme, de sambata 🙂 Prin urmare, Maria Floricica, de la Primaria Sinaia, si alti prieteni aflati pe aceeasi lungime de unda cu ea, s-au inarmat cu manusi si saci si au ecologizat intreaga zona aferenta Capelei Stirbei:

ecologizare capelaFoto: Maria Floricica

Sarind de la una la alta, preiau un mesaj de pe Facebook, al organizatorilor cursei de alergare montana de la Azuga. Din ce se spune, Azuga Trail Race nu se va mai organiza in acest an:

anunt Lucian

Preiau si comentariul unui renumit alergator montan:

„Din pacate, realitatea este ca orasul Azuga nu vrea si nu merita un asemenea concurs, iar noi, din buzunarul propriu, nu il putem sustine la nivelul la care a fost organizat pana acum. Poate ne ajuta DNA-ul 🙂 ”

Sa mai aruncam, insa, privirea si prin alte locuri 🙂

ghioceiPe pantele insorite de prin padure au si aparut acesti „soldatei”, unul langa altul… este primavara, pana pe la vreo 1000 si un pic de metri altitudine, iarna, mai sus… La Cota 2000 este atata zapada, incat si de Paste se va schia.

apa pierdutaCa de obicei, adica din copilarie nu am ratat niciun an, prin padure sunt astfel de arteziene… de la conductele sparte.

matreata braduluiDoua specii de licheni, unul comun, iar cel mai lung poarta numele de matreata-bradului.

copac si licheniLichenii, chiar daca in cele din urma distrug astfel de arbori, sunt totusi niste indicatori ai zonelor nepoluate.

anunt 2018Acest ciudat simt al umorului sau acest stupefiant anunt, poate fi observat langa hotelul International din Sinaia. Ce inteleg eu? Pe langa faptul ca proprietarul terenului ar trebui sa curete gunoaiele din zona „proiectului”, sa asaneze mocirla creata in centrul statiunii… ca el vinde terenul si proiectul, ca nu are cumparator, dar ca puterea de clarviziune l-a ajutat sa vada cand se va deschide hotelul: taman in septembrie 2018. Exista doar o imensa groapa betonata plina cu gunoaie, intreg terenul este pus in vanzare si hotelul se va deschide intr-una din zilele lui septembrie 2018 🙂 🙂 Buna asta!!! Cand vezi asa ceva, ramai un pic pe ganduri 🙂

gradina hotel smartAcest peisaj poate fi intalnit la hotelul Smart din Sinaia.

Si… cam atat cu impresiile astea de primavara 🙂 Deocamdata!

Intre Sinaia si Cota 1400

Astazi, dupa-amiaza am gasit o poteca.

Nu este ceva neobisnuit in padure :))) Numai ca, nu stiu la cati le vine sa creada dar poteca aceea este vechea poteca ce lega Sinaia de actuala Cota 1400. Poiana unde este Hotelul Cota 1400 se numea acum aproape un secol Poiana La Sfarsitul Lumii.

Evident ca exista o poteca ce urca in serpentine din Sinaia spre respectiva poiana. Doar ca toata lumea o stia ca fiind cea turistica, marcata in prezent cu banda rosie. Numai ca nu este asa…

Prin 1960-1970 s-au realizat Drumul Cotei lung de 11 km, hotelul, au fost montati stalpi de telecabina sau de inalta tensiune, prin urmare peisajul a suferit modificari majore.

Din intamplare, sau mai bine zis dintr-o initiativa a unui prieten, Matrix, am coborat prin alta parte decat ar fi trebuit. Adica pe acolo pe unde stau ursii din zona. Nu am vazut niciunul, doar urme, in schimb am gasit o poteca lata de un metru ce cobora in serpentine. Am coborat pe aceasta un timp…pana la fosta partie de bob.

In afara de animale altceva nu merge pe poteca aceea. In primul rand, ca trebuie sa fii putin plecat de acasa ca sa te duci pe unde merg doar ursii, apoi este o panta abrupta pana la acea poteca si lipseste logica coborarii, abia la vreo 400 m de drum se afla poteca care la cateva sute de metri de partia de bob este acoperita de vegetatie si nu se mai distinge.

Ramane asa ca idee…nu cred ca mai merg pe acolo, nu este nimic interesant, poate cine stie peste cati ani mai coboram…

Primele 5 poze sunt de la urcare…

Mistretii au ramat pamantul la liziera padurii

Acesta este un fag pe langa care am trecut de mic copil…luni era in picioare. Nu a batut vreun vant puternic ca sa-l doboare. Se inclinase el de un timp, acum a cazut, a murit in liniste…

Cabana de la Cota 1300 refacuta de Samoila

Pe langa stanca aceasta se afla poteca veche

Si fosta partie de bob

Pe la Cota 1400…

Imagini si noutati:

Asa arata Drumul Cotei 1400

Asa arata Drumul spre Stana Regala

Drumul spre Stancile Sf. Ana este acoperit de cel putin 50 cm de zapada

Drumul Vechi al Cotei este inzapezit, nu urcati si nici nu coborati cu vreo masina

Peisaj Drumul Vechi al Cotei

Si acesta este acelasi drum, dar la curbe 🙂

Interior schitul Sf. Ana

Drumul Vechi este curatat doar pana la Schitul Sf. Ana

Hotelul de la Cota 1400

Parcarea hotelului si microbuzele ce asigura legatura intre Sinaia si hotel, un bilet este 8 lei/persoana

Muntii Baiului in departare

Vedere spre muntele Furnica, telescaunul functiona…ca de altfel toate instalatiile de transport pe cablu de la Cota 1400

Se schia foarte bine pe Partia Noua

Cota 1400

Si tot am trecut si pe la Pizzeria Carpati 🙂 Am reusit sa le aduc in regula pana acasa, aproape intacte 🙂

Diversiunea „Gandacul de scoarta” loveste in integritatea Parcului Natural Bucegi

Dupa scandalul iscat in jurul proiectelor presupuse a fi pentru „dezvoltarea turistica”  a celui mai vizitat munte al tarii si show-ul mediatic pe masura, se pun in scena tot felul de regii.

Un post de televiziune, parca Pro Tv, a difuzat ieri un reportaj cu niste gandaci care chipurile ar fi distrus zeci de hectare de padure. Cu filmari, opinii de „specialisti”, de „administratori”…ceva de prost gust, amatorism, sau de interes pentru cetateni, sa se vada ca nu se ocupa nimeni de Parcul Natural. Acestea sunt concluzii la prima vedere…totul fiind un pretext pentru o noua interventie in Padurea Cocora, dar sa le abordez gradual…

Ani de zile Consiliul Judetean Dambovita a avut un deziderat…sa administreze Parcul Natural Bucegi. Nu a reusit, pentru ca exista o Administratie legal constituita. In schimb, a reusit sa devina anul trecut „partener la administrare” asociindu-se cu Administratia deja existenta a Parcului. Adica la intrebarea „cine conduce pana la urma destinele Bucegilor?” eu pot sa spun ca nu cred ca Administratia Parcului Natural Bucegi, care este doar o institutie de decor, e frumoasa dar  in vitrina.

Padurea Cocora a facut obiectul unor taieri acum circa 7 ani, desteptii au taiat niste copaci de pe versanti, uniii erau uscati, altii nu, lasand platoul padurii Cocora unde este si un traseu turistic descoperit. Astfel ca, la primul vant puternic, molizii nemaifiind aparati de ceilalti copaci crescuti in trepte pana la acel platou, au fost doborati cu usurinta de vant, cazand cu zecile unii peste altii. A rezultat asadar o alta masa lemnoasa de exploatat, un cadou anticipat…

Dupa cativa ani a imprejmuit cineva cu gard, locul ramas liber  pe mii de metri patrati in urma exploatarii silvice. Cine a ridicat gardul si de ce, nu este greu de intuit…astazi insa o parte din gard este daramat, dar zona a ramas in atentia unor politicieni si oameni de afaceri.

In cursul anului trecut, Administratia Parcului pana sa se integreze in „parteneriate” cu altii, a initiat alaturi de Directia Silvica Targoviste o actiune de plantare de arbusti in zona padurii Cocora. Au fost zeci de persoane la aceasta actiune si probabil au plantat peste doua mii de puieti.

Si eu am o parere proasta despre oamenii in verde de pe raza Bucegilor, zona damboviteana, dar nu este corect sa spui ca nu fac nimic…mai fac si cate ceva, nu multe, dar mai fac.

Acum, cineva a lansat povestea cu gandacul care ataca copacii si a terminat zeci de hectare de padure din padurea Cocora :))) Este mare nevoie de o astfel de poveste, ca sa justifici o interventie in acea zona…unde vor fi niste partii de schi, unde deja sunt planuri intocmite.

Zvonurile, -pentru ca nu le pot spune altfel in lipsa unei dovezi scrise-, din sfera conducerii acestei arii protejate sunt foarte interesante. Membrii Consiliului Stiintific al Parcului ar fi refuzat recent o serie de proiecte, nemultumind tagma „dezvoltatorilor turistici”.

Problema cu daunatorii padurilor, in special in padurile Cocora, Laptici, Nucet sunt binecunoscute pentru orice om al muntelui ce s-a dus pe la scoala si cu alte scopuri in afara de a sta prin pauze. Padurea Cocora pe care o descopera acum cineva din telecabina are o istorie diferita de cea prezentata la stiri, sunt evident gandaci ca peste tot unde este padure, in afara de acestia mai sunt si o multime de pasari ce se hranesc cu acesti gandaci. Pericolul pentru Padurea Cocora nu este gandacul ci omul, care creeaza pretextul cu gandacul, pentru o interventie in acea zona…unde se pot taia arborii diagnosticati a fi cu gandaci, lemnul va fi „impropriu” si nu se va comercializa, apar zone „eliberate” de padurea „bolnava” vor fi cheltuieli, normal ca vor gasi niste solutii pentru stropit copacii ce nu vor fi taiati…cum mai stropeau unii masinile atunci cu aviara 🙂

Cat timp dezvoltarea turistica nu o realizeaza specialistii in domeniu, orice altceva este pura fantezie, sau dorinta de cheltuire a banului public in scopuri clasice. Acum sigur dupa stirea din presa, se va simti cineva si se vor aloca fonduri pentru „indreptarea” problemei :))

Ce facem insa cu padurile acestea care au probleme? Padurea Laptici are zone mari de copaci acoperiti de licheni, padurea de mai jos de Nucet adaposteste ursi…

Subiectul Cocora este foarte interesant chiar si pentru Consiliul Judetean Dambovita, la linkul de mai jos se pot citi cateva proiecte de hotarari…aprobate acum cateva zile.

http://sinteserv.cjd.ro/bld/Invitatii_sedinte_CJ/invitatiesedintaordinaraiunie.pdf

Incheiere…

Cea mai buna metoda de a ati ascunde interesul este sa-l disimulezi. Si din hot devii un justitiabil neintrecut, din braconier un ecologist model, cat tine si asta…cand nu mai tine inventezi povestea cu gandacul din pricina caruia mor copacii in picioare. Eu cred ca mai bine sa moara asa decat sa-i taie altii cu drujba.

Ma gandesc cat de multi oameni pot fi prostiti cu chestia asta si sunt uluit de nr. celor care au muscat aceasta nada. Din telecabina a vazut un reporter gandaci pe copaci, a remarcat zeci de hectare uscate de acei gandaci periculosi. Domnilor, daca chestia asta era adevarata o dadea in presa un angajat de la Romsilva, orice alt specialist…

Cum vedeti azi padurea Cocora, asa era si acum un an, si acum doi ani…

Padurea Cocora, partea existenta mai jos de defrisarea de acum cativa ani. Pe fundal locatiile din jurul statiei de telecabina Pestera

Tot Padurea Cocora dar partea dinspre hotelul Pestera al carui acoperis se si observa

Traseul turistic merge cateva sute de metri prin golul de padure doborata acum ceva vreme

Gardul de lemn, imagine din 2010

Dincolo de gard se mai vad cioatele taiate iar jos copacii cresc normal.

Mai sus de gard, este padurea mai batrana a Cocorei cu exemplare si verzi si uscate, ca orice padure. De asemenea, daca urci pe firul paraului Cocora se observa padure ici-colo, poieni rezultate in urma taierilor de arbori…dar nu zecile de hectare de „arbori morti in picioare”.

In ceea ce priveste metodele de combatere a gandacului de scoarta, care daca ar fi sa ne luam dupa povestea vehiculata ar trebui sa ne confruntam cu o adevarata invazie in acea zona si imprejurimi, trebuie sa amintesc ca de ani buni, cei responsabili cu exploatarile forestiere dupa taierea oricarui copac indeparteaza scoarta de pe buturugi tocmai pentru a nu crea mediu propice inmultirii daunatorilor.

Sunt curios acum cine va interveni „salvator” pentru Padurea Cocora, deoarece cine a gandit treaba cu gandacul va aduce in prim plan si cativa idioti cu functii de raspundere care sa-i dea dreptate.

Asa a fost si cu telescaunul din Valea Soarelui, a scris o cucoana membru in Consiliul Stiintific al Parcului Natural  intr-un studiu ca nu exista habitate prioritare iar Ministerul Mediului i tinea isonul. Dupa cateva luni, o comisie a descoperit distrugeri de habitate pe mii de metri patrati…

Metoda de spoliere a Bucegilor este prea elevata pentru a fi „mirosita” de ecologisti, chestii de genul Coalitia Natura 2000 ce reuneste zeci de organizatii, GreenPeace, sunt utopii, cu pasi multi in urma, nedeprinsi cu jocul politic, cu interesele economice ale unuia si altuia, doar cei de la Jurnalul National au stiut unde si cum sa caute…

Imagine din Padurea Laptici…aici lichenii sunt la ei acasa, ceva trebuie inventat si pe aici…