Traseu cu bicicleta: Busteni – Chitila – Bucuresti – Manastirea Comana – Giurgiu – Ruse – Giurgiu – Calugareni – Singureni – Biserica de la Draganescu – Bragadiru – Bucuresti Nord

Ca in orice astfel de deplasare, trebuie sa existe un plan si niste reguli. Nu mergem nici prea repede dar nici prea incet, nici pentru performanta, nici sa nu te mai misti cateva zile din cauza febrei musculare. Ideea e alta. Luni e zi lucratoare deci, fiecare merge la serviciu. Daca te duci obosit…

Am avut castig de cauza cand am zis ca este evident ca ajungem cu bicicleta intr-o zi pana la Dunare, respectiv Giurgiu. Si ca nu are rost sa plecam cu dimineata in cap pe DN 1 pana la Ploiesti si de acolo prin niste sate si comune spre Bucuresti. Mai bine mergem cu trenul pana la Bucuresti. Pana la urma, stabilim sa coboram in Chitila si cine vrea sa o ia prin Bucuresti iar cine nu vrea, sa o ia pe langa Bucuresti 🙂 Erau nu stiu ce forturi pe acolo.  Oricum, de pe timpul lui Carol I.

Eu aleg traversarea Capitalei, ca sa vad cam cat dureaza cu bicicleta. La 9:30 coboram in Chitila. Bucurestiul destul de liber, cum era de asteptat.

Prin soseaua Giurgiului am iesit din Bucuresti, urmand sa ne intalnim prin localitatea Jilava. Cam o ora a durat traversarea Bucurestiului, mers destul de lejer.

Asteptarea poate fi placuta.

Pornim spre Giurgiu in sfarsit. Dar nu direct, ci cu ocolire pe la Comana. Altfel, am fi ajuns prea repede.

Oameni la scaldat in raul Arges.

De manastirea aceasta nu am auzit.

Trecem si Neajlovul. Pana la urma, in timpul excursiei, l-am trecut de 3 ori prin puncte diferite.

Neajlov

Manastirea Comana este foarte aproape de intrarea in localitatea cu acelasi nume.

Cred ca am stat o ora cel putin la aceasta manastire. Sunt multe chestii de vazut… am mai si cumparat diverse. Fata de alte manastiri, aici mi s-a parut cel mai scump loc 😉

Un obiectiv ce trebuie vizitat este Mausoleul Eroilor, realizat din initiativa Reginei Maria si a istoricului Nicolae Iorga, In acesta se gasesc osemintele unor ostasi cazuti in 1916, in lupta de la Neajlov. Societatea „Cultul Eroilor” a inceput constructia mausoleului in anul 1926 si a finalizat-o in anul 1932.

Pana la mausoleu sunt niste tunulete expuse:

In mausoleu. In fata, se observa fixat in podea, un suport din lemn. Pe acolo te uiti in cripta cu oseminte si vezi asa:

Sunt 516 eroi romani neidentificati plus 4 identificati, 13 germani, 51 de bulgari, 31 de turci; dintre straini nu e niciunul identificat. Alte surse spun de 416 eroi romani iar o statistica din 1943 arata ca, de fapt, aici sunt osemintele a 762 de soldati de diferite nationalitati.

In spatele bisericii este si un mic spatiu muzeal:

Cronologie

In biserica

Aici au fost aduse osemintele domnitorilor Radu Serban si Nicolae Patrascu , in 1640 sau 1641, in vremea domniei lui Matei Basarab, de catre Anca, sotia lui Nicolae Patrascu si de catre Elina, sotia lui Radu Serban. Interesant este faptul ca Radu Serban, continuator al politicii lui Mihai Viteazul nu prea il agrea pe Nicolae Patrascu, fiul lui Mihai Viteazul. In anul 1609, Radu Serban chiar il insemneaza la nas, practica obisnuita in acele timpuri, prin care se anula dreptul la domnie. In anul urmator insa, cei doi se impaca si fiica lui Radu Serban, Anca, se casatoreste cu Nicolae Patrascu. Destinul a facut ca amandoi domnitorii sa se regaseasca la Comana.

Elina Cantacuzino, fiica lui Radu Serban si nu sotia, casatorita cu marele postelnic Constantin Cantacuzino, il va inmormanta in anul 1667, la Comana pe fiul ei mai mare, spatarul Draghici Cantacuzino, primul ctitor al schitului Lespezi de la Posada.

Piatra tombala care se spune ca acopera trei morminte.

In perioada 1970-1971, arheologii Lia si Adrian Batrana, au descoperit in apropierea pronaosului bisericii ridicate in vremea lui Vlad Tepes, osemintele unui barbat care prezenta semnele decapitarii. In jurul sau erau monede din vremea lui Tepes. De atunci, se crede ca Vlad Tepes a fost inmormantat la Comana, ca acelea sunt chiar osemintele sale.

La aceasta manastire au fost de-a lungul timpului mai multe persoane ingropate insa, nu se mai stie exact unde a fost fiecare. In muzeu, mai sunt resturi de placi ce acopereau in trecut diferite locuri de veci. Biserica a fost refacuta din temelii in anul 1854 astfel ca… nu cred ca e sigur ce mai acopera piatra de mormant din imagine. Poate este doar piatra de mormant si atat.

Unele surse dau ca pierdut mormantul lui Nicoale Patrascu de la momentul 1854, acreditandu-se ideea ca totul a fost distrus de calugarii greci.

Totusi, in mormantul comun al lui Radu Serban si al nepotului sau Draghici, a mai ajuns si fiul lui Draghici, pe nume Constantin. Piatra de pe mormantul comun, existenta si azi, a fost pusa de catre un alt fiu al lui Draghici, vornicul Serban Cantacuzino (nu voievodul). Nici mormantul acestuia din urma (d.1709), nu se mai stie unde a fost.

Manastirea mai are si o alee amenajata spre Neajlov, amenajata cu banci si cruci de piatra pe margine.

Intre manastire si apa

De aici am plecat prin padurea Comana spre comuna Mihai Bravu:

Multe lanuri de grau, floarea soarelui, porumb pe tot parcursul acestei excursii. In multe locuri  incepusera treaba la grau…

Apropo de familia Cantacuzinilor, in timpul domniei lui Serban Cantacuzino (1678-1688), frate cu Draghici Cantacuzino dar si cu Mihail Cantacuzino (ctitorul manastirii Sinaia), a fost introdus in Tara Romaneasca, porumbul. Deci „mamaligarii” apar pe la 1700 :))

Mergem conform planului  pana la gara Mihai Bravu dorind sa continuam si mai departe, sa intersectam drumul dintre Giurgiu si Oltenita. Dupa gara, vreo 7 km mergem pe un drum plin de gropi, un cosmar pentru masini. Abia eviti cat de cat cu bicicleta nenumarate cratere. De altfel, nu am intalnit decat un apicultor, cu o rabla de Dacie, ce tot ducea apa la sutele de stupi risipite prin intinderile nesfarsite 🙂

Tot pe acolo am si facut poze si filmari la sute de fluturi albastri (Pollyommatus icarus, fam. Lycaenidae), cunoscuti sub diverse denumiri populare, din care cea mai frumoasa pare a fi… fluturasul cerului.

Pe circa 100 de metri din acel drum, zburau o multime de fluturi. Si pe aici am stat 20 minute.

Drumul si raza calauzitoare 🙂

In cele din urma, am iesit in drumul national, la 25 km distanta de Giurgiu, langa un panou pe care scria ca drumul pe care venisem este in reparatii 🙂 Nu era miscat pe acolo nimic 🙂

Cum ramasesem in urma, avand un mers prin care ma puteam opri oriunde, vad o terasa si ma opresc la un Pepsi. Din vorba in vorba, aud de la un localnic de o cruce frumoasa, din piatra, langa o biserica… asa ca, hai pana acolo:

Este scrisa pe toate partile. Nu am gasit undeva ca ar fi monument istoric, fiind evident ca se impune acest lucru.

Departe, se vedea Giurgiu. Timpul final, dupa plan, ar fi trebuit sa fie ora 19 dar era clar ca ajungeam cu o ora mai devreme.

Am ajuns in oras la 17:40.

Statuia lui Mihai Viteazul

Ne-am grabit sa ne cazam, la o locatie aleasa prin Booking si care ne oferea si spatiu pentru biciclete. Pe noi asta ne interesa si sa aiba paturi si dus 🙂 Nu sa fie cine stie ce.

Nici nu am deschis fereastra ca sa nu intre tantarii. In cursul noptii, mi-am dat seama ca acestia zumzaiau teleghidati prin camera :))

Dupa instalare, baie, am plecat in port, sa mancam…

Turnul Ceasornicului

Prin Giurgiu nu am mers pe la obiective ca le stiam si am mai fost pe la ele, inclusiv la ruinele cetatii. Nu are rost sa mai spun cate insecte innaripate erau la tot pasul din Comana si pana in Giurgiu: gaze, muste, nu stiu cate feluri de tantari, „tigrii de platan” etc. Oricum, Giurgiu e foarte frumos ca oras si animat in perioada vacantelor.

Vine noaptea, zic eu ca e mai bine sa stau in camera cu Matrix, crezandu-l mai sanatos 🙂 Ce este drept, in timpul traseului spre Giurgiu, il mai vedeam disparand destul de repede din peisaj, adica il mai revedeam dupa niste kilometri, de regula asteptand la mica distanta sau in apropiere de cate o terasa. Cand ii era sete, o lua inainte la o bere rece :)))

Pe intuneric, ii spun ca am impresia ca sunt tantari prin camera. El: „Ce ai ma’, ca nu am deschis geamul”. Eu: „Poate au intrat si ei pe usa, o data cu noi”. El: „Ti se pare”. Undeva, la 1 noaptea, il aud bubuind prin camera dupa tantari, bombanind ca eu dorm bustean, ca nu am treaba cu tantarii. De regula, eram primul atacat de tantari dar de data asta nu se intampla nimic. Dimineata mi-am mirosit pielea si mi-a picat fisa. Cand am facut dus, imi luasem doar samponul meu, gelul fiind printre haine, nu l-am gasit atunci cand imi trebuia, folosind astfel sapunul hotelului. Deci, sapunul era secretul, in mod sigur.

Dispare Matrix la baie la 1 noaptea si se lasa linistea. Somn! Urmatoarea serie de zgomote a fost pe la 4 dimineata. Iesea Matrix de la baie :))) Dormise in apa, in cada, din cauza tantarilor :)) Ii dau cu „fir-ai al naibii de nebun” :)) si adorm la loc, mi-era prea somn ca sa rad. Am recuperat mai tarziu, cand l-am gasit instalat la o terasa :))

Pe la 6 dimineata, trezirea e data din nou. Dar de data aceasta de unul care se plimba cu avionul pe deasupra orasului. Imprastia nu stiu ce substante impotriva insectelor. Omul cu acel avion trezea pe oricine. Nu se mai auzeau cainii in Giurgiu, se auzea motorul aluia… trezind cetatenii duminica, la 6 dimineata :))

Cum seara vorbisem ca de dimineata mergem la o cafea in Ruse, am strans si am plecat spre vama. Apuc sa-i zic lui Matrix, ca pe acolo nu tine figura cu terasele, ca nu am roaming-ul activat, ca daca o ia aiurea, e pe cont propriu.

Cum ne astepta pe noi Ruse :))

La podul metalic recomand ceva: pe una din partile acestui pod este loc sa mergi cu bicicleta in voie. Pe cealalta este o tubulatura si e greu. Dar nu conteaza sensul, cand nu sunt masini sau e coloana, te poti duce pe partea mai lata. In acest fel, este mult mai safe decat pe langa masini. Tirurile trec foarte aproape de tine. Si, in principal, cine sta mult pe la vama nu prea are rabdare, tu cu bicicleta ii mai si incomodezi. Am avut noroc ca am prins doar 2 tiruri la intoarcere pe pod.

Luam primul bulevard la dreapta ca sa nu traversam tot orasul. Acesta te duce direct in centru, ruland pe un drum cunoscut de alta data. Cred ca sunt 5 km din vama pana in centru.

Primaria

Monumentul Libertatii

Leul rupand lantul robiei

Primii clienti ai terasei de langa cladirea teatrului „Sava Ogneanov”. Aici parca era si mai rau ca la noi, aerul era plin de mici zburatoare.

Dupa 2 ore de stat pe teritoriu bulgaresc, o luam inapoi spre Giurgiu.

Stop pentru poze. Am trecut prin punctele de control repede si mergem la locul planificat de intalnire… Kaufland din Giurgiu. Planul pe mai departe cuprindea si trecerea pe la biserica din Draganescu, pictata de parintele Arsenie Boca si, poate, depasirea capitalei ca sa ajungem la gara Buftea.

Luam masa de dimineata la o terasa tot in Giurgiu apoi usor spre Uzunu-Crucea de Piatra-Calugareni.

Izvorul de la Daia, pe langa care trecusem venind dinspre Oltenita, acum urma sa mergem direct spre Bucuresti. Cel putin pana la Calugareni.

Tot inainte

Cu o zi inainte, am surprins in traseul nostru peste 10 nunti, mirese, nuntasi, miri, lautari, masini, limuzine etc… Cea mai interesanta intalnire a fost intr-un sat, unde am vazut in fruntea unui alai compus din oameni care mergeau pe jos si masini in spatele lor, o fata.  Initial, eu am crezut ca merg in urma vreunui decedat. Costumatiile insa, pe masura ce ne apropiam de oameni, nu erau potrivite unui moment funerar. Cum ziceam, acest alai era condus de o fata imbracata intr-o rochie superba, de culoare mov, care… tinea o oglinda mare in brate. Pe fundal, cineva tot din grup, batea tobele ca la razboi :))

Una din crucile de piatra ale localitatii Crucea de Piatra

In fata primariei din Calugareni

Si aici am stat la un popas.

Din localitate, am parasit drumul national pentru a trece prin niste comune, urmand sa iesim in alt drum national. Mai exact pe acest traseu: Singureni-Iepuresti-Stalpu-Mihailesti-Draganescu. Un traseu foarte pitoresc…

Lantul rupt, libertatea adusa peste Carpati

Monumentele si mesajele de acum 100 de ani sunt inegalabile. Nu mai avem artisti care sa faca asa ceva. Sau, poate ca mai avem, dar nu castiga lucrarile…

4 berze si multe vrabii care isi facusera cuiburile… sub cuibul mare al berzelor.

Padurea dinspre Iepuresti iar a fost o traversare frumoasa, zona aceasta dintre drumuri nationale fiind foarte faina pentru biciclete.

In Mihailesti, popasul de pranz si pana la biserica din Draganescu am mai facut 15 minute.

Si pe aici am stat vreo 40 de minute.

Biserica

Argesul oprit in barajul de la Mihailesti

Ne-am intors in Mihailesti si ne-am oprit pe baraj. Unele persoane erau la plaja, altele inotau… eu am vazut un peste mare mort 🙂

Fiind foarte cald, in Bragadiru am stabilit sa mergem direct spre Bucuresti, la gara, sa nu mai ocolim capitala.

Catedrala

Gara de Nord. Mai aveam 45 de minute pana la trenul de 18:05 care ajunge in Busteni la 20:40.

Luam bilete de la casa RegioCalatori. A durat 1 minut de persoana+bicicleta.

Cand am plecat din Busteni, am zis sa alegem tot un tren al operatorului privat care era la 6 dimineata in Busteni, dar nefiind unanimitate pentru o ora asa de matinala, s-a convenit sa luam trenul de 7, al C.F.R. ca si acesta are vagon de biciclete. Plus ca oprea in Chitila, iar cel particular in Buftea. In fine, zic.

Vineri dupa-amiaza, ma gandesc sa-mi iau biletele pentru a doua zi. La casa de bilete, o doamna imi spune ca ea da numai bilete pentru Regio si Interegio. Ii spun ca trenul are in compunere vagon de biciclete dar ea imi spune ca din tren trebuie sa iau bilet pentru bicicleta 🙂 Eu ii spun ca biletele pentru biciclete se iau de la casele de bilete, ea ca nu e adevarat.

Iau nr. C.F.R-ului pentru relatii cu publicul si sun acolo. Mi se spune ca de la casa de bilete trebuie sa cumpar bilet si pentru bicicleta. Ii spun ca stiu foarte bine acest lucru, numai ca angajatii lor nu cunosc aceste reguli deci, cum au fost angajati asemenea incompetenti? Intre timp, ajunsesem in Poiana Tapului, la casa de bilete de acolo. Aceeasi poveste, ca biletele se dau in tren pentru biciclete. Sun inapoi la Bucuresti, d-na de acolo incerca sa le ia apararea, ca poate nu mai erau locuri. Eu ii zic ca nici macar nu au verificat in sistem, mi-au spus direct, asa ca ele sunt angajate degeaba la CFR, ca avand un astfel de comportament te determina ca si calator cinstit sa dai spaga la controlor. Ma declar convins ca totul este o smecherie doar ca sa dam spaga, care cine stie unde ajunge.

Mi se ia nr. de telefon si astept sa fiu sunat de un director ceva. Aud cum suna telefonul la casa de bilete din Poiana Tapului, cum doamna care imi spusese ca pentru ea nu conteaza cine suna, ca… „e cuvantul ei impotriva cuvantului unei voci” (??) o lasa moale, ca nu stia, ca ma iertati. Iese afara si imi spune, „nu am inteles, se poate, bineinteles!” Peste cateva minute aflu de la ea ca de la Bucuresti sunase cineva si pe la Busteni, sa-i ia la rost. Dupa ce seful din birourile CFR i-a certat pe angajatii din Busteni si Poiana Tapului, ma suna si pe mine si imi spune sa merg la orice casa de bilete. I-am multumit si asta a fost. A, am dat 15 lei la CFR si 5 lei la RegioCalatori pentru bicicleta.

Biletele la CFR le-am luat dupa 45 de minute, la RegioCalatori dupa circa 1 minut, adica nu a durat 1 minut!!!

Undeva pe la Brazi, surprind o conversatie intre controlorii din trenul nostru CFR cu altii din alt tren CFR. „Tot cu 2 vagoane si voi?”, „Tot. Au trimis tren cu 10 vagoane la mare si s-a umplut si ala de oameni”. Nu au vagoane suficiente, e clar.

In concluzie, traseul a fost simplu… nu cine stie ce. Mai am cateva ture cu bicicleta de facut si gata, am incheiat capitolul. Trecem la river rafting, am si comandat vestele 🙂

Cu Andrei prin padure…

Ieri i-am facut „lansarea la deal” lui Andrei. La aproape 10 ani, este pregatit si pentru trasee mai lungi si mai inclinate 🙂 Astfel ca am facut un traseu prin padure de mai multi kilometri.

Intai a stat cu mine sa filmez si sa pozez un fluture frumos, destul de rar in Parcul Natural Bucegi, protejat de legislatia comunitara de mediu. Nu va spun ce specie este pentru ca se confunda cu altul 🙂 Doar ca sunt niste mici detalii ce ii diferentiaza. Si in acest caz nu vreau sa dau detalii. Acest fluture il vad de cel mult 2 ori pe an prin Bucegi… daca il vedeti prin curti, nu este el, doar seamana, este o alta specie.

1O filmare de cateva minute si vreo 25 de poze

2

3Se juca, nu stia ce-l astepta

4La urcus, ca urcusul este sublim 🙂

5

6Urca bine, intr-un minut a parcurs zeci de metri pe o panta inclinata… se uita dupa mine

7De pe acolo veneam

8„Adi la puterea a doua” se uita cu uimire de unde a pornit si unde a ajuns 🙂

9Apoi am trecut pe la buretii negri si Andrei avea un bidon cu apa… prin urmare, cum ciupercile erau uscate, i-am zis sa le ude. Sa traiasca mai mult 🙂 Sa le pozam si altadata.

10O traversare, un salt in timp

12Tot Andrei, acelasi loc, dar in 2008 🙂

116 ani mai tarziu… intotdeauna mi-au placut astfel de comparatii. Unele lucruri nu le uit never.

12aSalamandra, alta specie protejata

13

14

15In Romania sunt 19 specii de amfibieni: o salamandra, 5 tritoni, 13 broaste. Din acestea, 8 specii sunt protejate de lege si 13 strict protejate (Conventia de la Berna)

16Legislatia romaneasca a clasificat insa broastele astfel: 10 specii ca strict protejate iar 3 specii pot fi folosite economic, dupa anumite studii, probabil ar trebui cerut aviz 😉 In imagini avem specia Rana ridibunda.

17Leurda incepe sa iasa

18Leurda sau usturoiul salbatic (Allium ursinum) … se face salata din ea, vin oamenii si aduna cu sacosele 🙂 Nu este la Stana Regala, asa ca nu va grabiti, era intr-un loc mai insorit.

La final, baiatul nu era obosit, i-a placut foarte mult, a fost receptiv… azi il pun sa scrie tot ce a retinut de ieri 🙂 Sa-si faca o fisa a traseului…

Ce sa vezi la Festivalul Sinaia Forever 2013…poze de sambata!

Multa lume, tot felul de chestii, ai ce vedea in aceste zile la Sinaia 🙂

1

2Tot felul de flori si de,

dulciuri…

3

4

5Bobitele acelea, nu am reusit sa retin denumirea lor :)) …dar cica le mananca Harry Potter. Eu nu am vazut cateva secunde din fanteziile denumite filme cu acest personaj…am auzit si eu, HP in sus, HP in jos, dar niciodata nu m-a captivat subiectul…nu stiu cu ce se ocupa acest personaj sau actor, ce o fi…

6

7

8La tot pasul un amestec de nou si vechi, pentru a se face comparatii, intre ce a fost si cum va fi

9

10

11

12Mi-a placut, am si eu una de anul trecut, acasa

13Un alt loc de vizitat

14Inconfundabila Regina Maria…are ceva aparte femeia aceasta, probabil cea mai mareata figura feminina din istoria nationala

15Tot Regina

16

17Autorul

18Ceramica de Cucuteni

Artizan din Sinaia, mai jos:

19

20Cu dansa am tot povestit

Si unul dintre standurile mele preferate…picturile pe coji de oua

22

23Ce frumuseti…si fluturii aceia albastri

24

25Un superb fluturas, Aglais urticae sau fluturele urzicii 🙂 Confundat de unii in natura cu un fluture rar -Nymphalis vaualbum. Diferentele constau atat in marime cat si in colorit. Ultimul nu are dantela albastra si etc…Am si eu pe acasa de anul trecut, cateva picturi pe coji de oua.

Mai departe:

26

27

Si ajungem la un alt stand interesant:

28

29

30Umbrela-cuier

31

32Cruci maramuresene

33O masuta mai mica decat aceasta avea bunica, acum vreo 25 de ani

34Ce ascundea cufarul 🙂 …si din nou umbrela, careia parca ii mai trebuie ceva…vad eu maine 🙂

35

36

37

38

39

40Tot felul de rasini mirositoare…eu m-am uitat o vreme nelamurit, am crezut ca sunt dulciuri numai bune de mancat 🙂 Am uitat sa pozez si tarabele cu serbet

41Aici mi-am dat eu seama ca imi plac culorile vii…niste picturi pe pietre

42

Ce avea cineva la vanzare:

43

44Trilobiti, foarte interesanti, 30 lei bucata

45

46Nuci de cocos

47

48

49

52

50

51

53Oale pentru gatit la cuptor

54

55Poate ca mergea sa pun irisul aphilla in el 🙂

56

57

58Nu trebuie ratat acest stand

59Picturi pe pietre, realizate de vizitatori

60Atelier de pictat

61

Inclusiv scolile si gradinitele sinaiene au iesit:

62

63

64

Fiind aproape de gradinita din centru, am facut si cateva poze la aceasta estetica cladire:

65Gardul

66

67

68Gradinita

69

70

71

72

73

74Ciorapi originali 🙂

75

76

77

78

Asadar, o plimbare maine, duminica, prin Sinaia, largeste orizontul, pentru cateva ore uiti de toate…mai sunt multe altele ce nu apar in poze, sunt prea multe 🙂

Primaverile vesnice din 14 februarie

„Pentru astazi, pentru fiecare zi….nestiutelor, spusuri, uneori, neincremenite, in timpul omenesc!”

Mai intai:

Mai apoi:

„GANDURI ALB-ALBASTRE SOSIND DIN TIMPUL VIITOR  SA GUVERNEZE PREZENTUL

Tu zburai! Fiindca cerul iti era imensitate si spatiu de umblet vesnic. Te vedeam cum te avantai in valuri si cadeai in nori-cascade. Si-mi sopteai in atingeri alburii. Doar eu iti auzeam gandurile. As fi vrut sa-ti sorb toate acele lacrimi ce mi le dadeai. Tu imi zambeai din curcubee, stiind ca n-o voi reusi vreodata!

Ai inceput sa mergi in ritm cu mine. Zambesc eu, acum! Nestiind tu ca te vad in fiecare petala de floare, in fiecare dans al fluturasilor, in fiecare picatura de nectar sorbita de acesti petitori. Pentru a-mi fi aproape, ai luat adierea vantului.  Stiai ca unele pustiuri pentru a inflori, absorb vantul cu totul si nu-i mai dau drumul? Nu, nu voiai sa stii! Pentru ca suflul iti este vesnic si locul tau stiut dintotdeauna: AICI, LA MINE!”

….

Insa, la inceput a fost povestea:

T1

„Si eram si gand si cuvant. Si dor si umblet. Mai eram si vara si iarna, nerenuntand o clipa. Am strans raul si Binele, neacceptand ezitari sau infrangeri. Atunci am fost Lucifer. Si nimic nu mi-a mai fost cu neputinta. M-am asezat in calea ta si ti-am pavat urmele pasilor cu flori, chiar daca tu mergeai doar intr-o directie, si inapoi, gandul nu ti l-ai fi oprit. Am incercat sa fiu chiar si Beethoven, insa sufletul imi suna precum orchestra lui Bregovic…nici a bucurie, nici a jale.

I-am dat fiecarei creatii propria mea mantie, impacand gheata cu focul, irealul cu realul. M-am risipit in ramificatii si le-am asezat in drumul tau. Desi se terminau in penumbra, ele adaposteau gradini de flori, nemuritoare. Ale mele, pentru tine. Vazul insa iti era neincrezator si nu te-ai oprit. Ai intrat in Biserica lui Hristos, la adapost de gandurile, intentiile si planurile mele. Eu si acolo am venit…invadand lacasul sfant cu priviri…priviri albe din ganduri luciferiene nepedepsite. Singura zi cand Lucifer a beneficiat de clementa. Pentru ca atunci, acolo, el a sorbit albul, abandonand intunericul si nemaidorind altceva”.

Printre zambete, visele ne zboara in evantai larg, restul insemnand necunoscutul…marcat! Pare inutil sa ne zbatem in casatorii de o zi, mai bine in locul clipelor ar trebui sa cautam eternitati si certitudini!

….

„Pentru astazi, pentru fiecare zi….nestiutelor, spusuri, uneori, neincremenite, in timpul omenesc!”

LA MULTI ANI, tuturor „Valentinelor si Valentinilor”! 🙂

P.S. Explicatia mai detaliata a tabloului o gasiti intr-un comentariu, mai jos…

Flora si fauna „disparuta” a Bucegilor, varful iceberg-ului

Inainte de Revolutie prin Bucegi erau o multime de specii de fauna si de flora. Acum flora si fauna inseamna doar urs, floare de colt, rododendron, brad, ce stie mai toata lumea. Desi, in vremurile acestea suntem ca pregatire, sau cel putin teoretic suntem, superiori anilor ’70-’80, informatiile despre speciile de fauna si flora nu mai sunt reale.

Oamenii cu responsabilitati in Parcul Natural Bucegi habar nu au ce mai vietuieste si ce nu mai vietuieste prin aceasta arie protejata. Bine, sunt chiar idealist la faza asta…cand majoritatea lor stiu sa taie doar lemne, sa ia branza de la o stana, sa consimta proiecte cu impact negativ asupra muntelui. Cine sa mai stie si altceva?! Mai dormim putin, timpul trece, viata este frumoasa, in urma noastra nu lasam nimic…

Probabil peste 100 de ani, ce se intampla prin Bucegi va fi un studiu de caz despre hotie si incompetenta.

1Specie protejata, dar nu in Bucegi, pentru ca aici nimeni nu stie ca exista. Probabil acesta este cel mai frumos fluture din acest munte.

2Pana in prezent cea mai mare cadere de apa din Bucegi este considerata Cascada Mare a Vanturisului. Cred ca s-ar putea ca acest lucru sa nu fie chiar asa. Cascada Mare a Vanturisului are o inaltime de circa 60-70 m…mie mi se pare privind imaginea de mai sus, ca aceasta cadere de apa in praguri, de pe Valea Jepilor, are cam vreo 100 m…cred ca aceasta este cea mai mare cadere de apa din Bucegi, ca si inaltime. O sa vedem in primavara.

Digital Camera„Irisii lui Beldie”. Alexandru Beldie a fost unul dintre cei mai mari cercetatori ai Bucegilor, el a inventariat o mare parte din flora si fauna muntelui…acum vreo 50 de ani. El mentioneaza o specie de iris, in opinia lui existenta doar in acest munte, un endemism asadar. L-a denumit Iris Beldie. Specialistii actuali l-au contrazis si au sugerat ca de fapt irisul gasit de el este Iris aphilla subsp. hungarica, raspandit si in alti munti. Problema este ca de cam 25 de ani nimeni nu a mai gasit irisul acestui om 🙂 Cred ca nici nu a avut cine sa-l caute. Iar zona unde creste se remarca prin salbaticie totala, abrupturi, ursi, diverse animale, copaci cazuti. In aceasta zona sunt cam 200 exemplare de irisi. Beldie scria de un singur loc in Bucegi. Am gasit acea zona, am mai fost pe acolo, am ratat perioada de inflorire.

Dar solutii sunt intotdeauna si ca sa nu stau mereu pe drum sau sa depind de vreme, am scos vreo doi cu radacina, sa vad ce floare fac. Dupa frunze este evident ca sunt irisi. Probabil Aphilla dupa toate comparatiile facute de mine…oricum ar fi este o specie protejata si trebuie ca acea statiune sa apara in acte. I-am pus in ghiveci, cu un anume tip de pamant, am avut noroc ca s-au prins, problema este ca nu au mai si inflorit. Spunea Gradinareasa ca asa se intampla, nu infloresc cand sunt mutati. Poate infloresc anul acesta…

As duce un ghiveci la Agentia pentru Protectia Mediului Prahova, ei stiu cel mai bine ce ar putea fi, apoi sa-i sun pe cei de la Parc, pe dl. Clementin si sa dam pe acolo cateva ture pana infloresc si cei din natura… 🙂

4Un fluture aflat pe lista rosie, Apolonul negru, am mai scris de el…sunt diverse zone din Bucegi unde poate fi observat, intr-un habitat sunt cam 20 de astfel de fluturi, este un relict, daca puneti mana pe el veti vedea ca aripile sunt rigide par un fel de plastic transparent…mult diferite de ale fluturilor obisnuiti.

5Am intalnit de curand expresia „printre raritatile din Bucegi se numara si salba moale”, de asemenea si prin unele carti sau pe site-uri. Evident informatii preluate unii de la altii, va dati seama ca nu au habar nici macar majoritatea oamenilor mediului ce inseamna si cum arata specia aceasta. Salba moale sau Euonymus europaeus este chiar o raritate prin Bucegi, apare indeosebi in zona Abruptului Prahovean, aici este la Stancile Sf. Ana.

6Se recunoaste destul de repede mai ales dupa fructe, unii le folosesc pentru ceaiuri…nu la munte evident, pentru ca aici nu este o specie prea lesne de vazut. Deci asta este salba moale.

7O planta toxica, o alta raritate a muntelui, pe nume Scopolia carniolica, din ea se extrag o serie de substante (scopolamina, de exemplu). Avand efecte narcotice nu am sa dau si zona in care creste…este in Bucegi.

8O specie de molid, inca neidentificata…este un conifer evident, dar creste cu totul altfel 🙂 Nici cei de la Parcul Natural nu stiu ce fel de specie poate fi…

Ideea este ca in Parcul Natural Bucegi in afara de furt, indolenta, poluare, minciuni cu dezvoltarea durabila, altceva nu prea este. Ati vazut in timp, multe lucruri prezentate aici…de la izvoare minerale la vulturi, de la morminte si ruine la actiuni pentru conservarea muntelui, si multe altele. Am vrut sa atasez o poza cu un alt endemism al Bucegilor: Nopticoasa (Hesperis moniliformis), era un mic manunchi in fata unei pesteri din muntele Tataru, dar berbecii care au marcat traseul pe acolo, desi Agentia pentru Protectia Mediului Dambovita le-a fixat niste conditii, au ras orice vegetatie de pe langa acea pestera…daca sunt prosti, ce sa le faci?!

Mai fac si altii lucruri bune prin Bucegi, dar sunt actiuni izolate,  si uneori de prost gust. Adica se planteaza niste copacei si cheama pe cativa sa-i filmeze, sa dea bine pe post, ca fac treaba. Ii tine elanul acestea o zi-doua apoi gata, revin la vechile metehne 🙂 Oricum, asa ca o comparatie, cred ca nimeni nu minte mai mult ca unii dintre salvamontistii din Busteni. Astia si daca ies din statia de telecabina de la Babele spun apoi ca au fost „intr-o actiune deosebit de periculoasa, ca si-au riscat vietile”. In rest, i-ati vazut daca ati fost pe Bucegi, toata vara s-au dat cu jeepurile pe pajistile Platoului Bucegi. Dar cand venea bucuresteanul sareau pe el „uite al naibii, lasa Bucurestiul si vine aici sa ne distruga noua muntele” :))

De altfel, probabil va dati seama cum merg treburile prin aceasta arie protejata de interes european. Daca eu, X ce merge pe munte am chemat Jandarmeria sa opreasca distrugerea zonei inalte a Platoului Bucegi, fapt ce s-a si realizat, si alte institutii ale statului nu au reusit, nu este clar ce se intampla?

Si oameni ai legii si infractori, brat la brat, jefuiesc/distrug muntele, fiecare cum poate. 🙂

Peisaj cu…mireasa si mire la Cascada Urlatoarea

Eu cand le fac…atunci le fac! Am fost astazi prin multe locuri, pe la telecabina, prin Sinaia, prin Busteni, la Cascada Urlatoarea, nu am ajuns la un gratar cu prietenii, nici pe traseul propus pentru astazi nu am mers, am facut numai nefacute 🙂 Culmea, acum sunt acasa, singur…si pana sa vin acasa mi s-a aprins mie un beculet…cu mancarea 🙂 Problema mare: eu nu stiu ce sa mai mananc, aia nu este buna, aia are nu stiu ce…eu mananc de regula ce poftesc. Cand era Oana insarcinata mai multe pofte aveam eu decat ea.

Si nu stiu cum mi-a venit mie…asa, o activare de simt si am decis sa cumpar ceva care sa mai fie si comestibil…nu pot sa mananc ceva pentru ca trebuie sa mananci.Trebuie sa existe un element de atractie 🙂 Astfel ca aveam pofta de carnaciori afumati cu mamaliga :)) Am cumparat repede, 18 lei kg de carnaciori, 4 lei kg de malai, 4 lei smantana…asta cu smantana mi s-a parut mie nu stiu cum, nu prea merge dar mie mi s-a parut ca merge…apoi o salata cu castraveti si gogosari. M-am ars putin la un deget de la mamaliga, baba tine la frumusete :)) si cand a fost gata nu am mai avut rabdare sa apara si Oana…vine ea mai tarziu 😉

Contrar obiceiului, -la mine pofta trece pe masura timpului petrecut in bucatarie-, chiar am mancat cu pofta 🙂 Dupa ce postez, merg iar in bucatarie sa fac putina curatenie 🙂

Sa va arat cateva poze de astazi, inchise intr-o singura rama:

Cine putea sa dea peste fericitii miri aflati la o sedinta foto, langa Cascada Urlatoarea, decat eu…nici prin padure nu au gasit liniste 🙂 Le-am facut niste poze, ei erau cu un fotograf profesionist, ce mai, lucru facut ca la carte… dar, mai jos si pozele mele 🙂

Si acum explicatia tabloului…ca sa vedeti ce imi trece mie prin minte. Deci juramintele lor trebuie sa aiba puterea stancilor din Bucegi, amintirea lor gravata in piatra, de aici cadrul natural ales de mine. Fluturele cu 4 ochi semnifica devenirea celor doi…o singura fiinta, doi ochi ai lui, doi ochi ai ei. Fluturasul cel mic, viitorul copilas. Am pus o poza cu mirii sus pe culmea muntelui, el sa-si aminteasca de faptul  ca si acolo in varf este acelasi lucru: a acceptat sa-si puna inima,sentimentele, in mana ei. Florile galbene sunt maci galbeni de munte. El o tine cu mainile intr-un mod gingas si „mergeau” deasupra lor niste flori asemanatoare…niste flori atat de firave si frumoase incat nu ai crede ca au trecut cu bine prin perioada glaciara. Mirii, la fel, impreuna vor putea trece peste orice piedica ivita in calea lor.

Cam asa si cu „explicatia” acestui mic tablou :)). Nu-i cunosc, nu le stiu numele…oricum ar fi, gandul meu este sa le dea Dumnezeu o viata fericita, unul langa celalalt! 😉

Semimaratonul de pe muntele Piatra Mare

Azi am fost pe muntele Piatra Mare la un semimaraton alaturi de cativa prieteni, a fost o zi plina din mai multe puncte de vedere.

M-am suit in tren, am coborat cu vreo 10 km inainte de Brasov, si am ajuns la fosta cabana Dambul Morii. Pana la ora startului, undeva dupa ora 10, am umblat prin fanetele din zona la pozat  fluturi, peisaje, insecte :))) Cred ca mai bine de 1 1/2 ore am fost ocupat cu treaba asta…au iesit cam 70 de poze.

Muntele Piatra Mare

Sperios fluturele (Melanargia galathea s.), noroc ca nu putea zbura bine si l-am prins in poza

O maiastra panza de paianjen intinsa

Unul dintre organizatori

Apoi au urmat cateva explicatii despre traseul de concurs/ marcaje, si startul de la bariera de la Dambul Morii. Se alerga pe poteca turistica denumita Drumul Familial pana sus la cabana Piatra Mare, de unde se mai efectua o bucla. Se ocolea prin tufisuri si molizi un varf stancos dupa care se ajungea iar langa cabana unde era Sosirea.

Ocupat cu pozatul nu am luat startul cu toata lumea :))) dar am recuperat pe traseu. In 58 de minute de la start eram la cabana Piatra Mare pentru a efectua acea bucla, partea finala a traseului, ce am parcurs-o in circa 7 minute, intrecand doi concurenti… am trecut al cincilea linia de sosire. De altfel, intre primii cincisprezece concurenti, diferentele de timp la sosire au fost de un minut sau doua.

In fata cabanei Piatra Mare dupa 58 minute de la start

Aici era Sosirea, asteptam pentru poze niste prieteni, apoi am plecat prin imprejurimi pe anumite puncte panoramice…tot pentru fotografii

In departare Depresiunea Brasovului

Un magar tot ne dadea tarcoale, era foarte prietenos, ce este drept nu a raspuns si la astfel de provocari…in imagine un baiat de toata isprava. Este imposibil sa obosesti cu el pe vreun traseu turistic, poate doar de la prea mult ras

Preturi la cabana Piatra Mare

Cabanierul

Prietenii se premiaza intre ei. Dupa ce i-a agatat medalia, Razvan, cel din dreapta, i-a multumit lui Dani, in hohotele celor din jur „pentru participare” si a declarat ca-l „premiaza cu o excursie pana jos, la poalele muntelui” :)) Inainte de asta se oferise sa dea magarul drept premiu din partea organizatorilor :)))

Am ajuns si in Brasov…apoi acasa

Semimaratonul nu a avut locuri, adica nu conta locul obtinut. Organizatorii au acordat niste premii la o tombola, nu stiu ce premii erau dar au spus ca la editiile anterioare tot castigau primele locuri sportivii de performanta si nu mai veneau concurenti. Asa ca s-au gandit sa nu mai acorde premii in functie de locul obtinut ci sa organizeze o tombola cu sanse egale pentru toti participantii :)))