Educatia va face mereu diferenta

Ieri de Ziua Culturii Nationale, de ziua marelui Eminescu, ambasadorii unor state civilizate au mizat pe educatie si le-a iesit.

Ambasadorul Marii Britanii a fost la inaltime, deplasandu-se langa lacul eminescian. Acolo a citit poezia „Lacul”.

Ambasadorii Frantei si Germaniei, la fel, au dat dovada de multa originalitate, cinstind aceasta zi. Mai jos toate interpretarile:

http://www.gandul.info/stiri/dupa-ambasadorul-marii-britanii-si-cel-al-germaniei-au-recitat-versuri-de-mihai-eminescu-ambasadoarea-frantei-a-cantat-la-pian-serenada-romana-video-16928645

Nu am vazut vreun lider politic roman spunand ceva de Eminescu, de la niciun partid. O fi fost vreunul macar?

Incidente faunistice majore in Valea Prahovei, muntii Baiului si Bucegi, pe fondul lipsei de educatie

INTRODUCERE.

Dupa momentele binecunoscute din anii: 2000, 2004, 2007, toti ne-am trezit specialisti, politicieni, fotbalisti si etc. De la an la an suntem si mai multi. Prin intermediul retelelor de socializare ne strecuram ideile si… nu are cum sa nu fie cativa care sa ne si urmeze. Nu mai exista discernamant si nici responsabilitati.

Faci eveniment pe Facebook, plimbi turisti de la capatul tarii prin afara traseelor turistice din Bucegi. Nu esti nici autorizat pe linie turistica, incalci si legislatia de mediu. Daca pui problema in asa fel, te trezesti cu: „Ce vrei ma’? Nu veni! Nu e treaba ta! Ne stim de undeva?”.

Este taxa de intrare in Parcul Natural Bucegi. Are valoare simbolica de 5 lei si acel tichet de cativa lei este valabil luni de zile. O plateste cineva? Foarte putini! Si daca era 50 de bani, tot la fel stateau lucrurile. Pentru ca ne lipseste educatia, spiritul civic.

Toti incultii care au inceput sa studieze telefonul si mai departe de tasta de apel, au aparut pe Facebook. La astia doar le pui o imagine cu o padure taiata, din alta tara, sau cu un tren cu busteni si gata, sar fripti ca fura nenorocitii bogatiile, ca la puscarie, ca nu se mai poate. Daca ar fi toti live, am vedea ca sunt fie pe langa o sticla de bautura, fie chiulesc de la serviciu…

Cineva distribuise o imagine cu cai de diferite rase, de prin alte tari, peisaj diferit si scria sub poza „Ultimii cai din Delta Dunarii”. A avut si are sute de distribuiri. Ca sa-i protejam evident :)) deci imaginati-va cate aprecieri se tot strang 🙂 O minima trecere pe la scoala, iti spunea ca in Delta nu sunt brazi, conifere, cum apar in acel cadru natural. Nu mai zic de aspectul estetic al cailor care este imposibil sa-l dobandeasca in salbaticie, pentru ca la noi ar fi fost demult capturati, biciuiti, transati, pastramiti si mancati…

PARTEA I.

Asa cum stiti, ma refer la cititorii blogului, cunosc cat de cat problemele de mediu si de turism de prin Valea Prahovei si Bucegi. De asemenea, stiti ca in perioada aceasta, in Valea Rea din muntii Baiului, narcisele sunt in toi. Ca atare, sute de oameni merg in acele locuri cu scopul de a le admira sau de a le culege, dupa caz. Desi intri intr-o rezervatie, mergi pe un drum forestier al Romsilva, deocamdata nimeni nu te ia la intrebari: incotro te duci, cand nu e niciun fel de traseu turistic sau ce cauti pe acolo?! Pe strada, este aiurea sa te intrebe cineva unde mergi, insa prin padure, prin astfel de locuri, ar trebui. In anii trecuti, Jandarmeria a aplicat nu stiu cate sanctiuni pentru culegerea narciselor…

Sambata, cum cascam ochii pe Facebook, vad ca George Secareanu, un prieten din Moieciu, de la Casa Tolstoi, locatie faina, recomandata, oameni extraordinari, vazuse ceva prin Bucegi care-l suparase. El este un tip cu suflet si care umbla pe munte, in special prin zona dinspre Bran-Moieciu. Vazuse alaturi de prietena lui, un caprior caruia ii atarna mandibula si nu stia cum sa-l ajute. Ma gandesc ca probabil capriorul a fost atacat de un caine sau de vreun ras, si cumva a scapat… insa tot va muri pentru ca nu se poate hrani. Iata cateva imagini si discutii:

Foto: Andra Tamas. Se vede ca acel caprior era pe la marginea localitatii.

Cel putin mie mi se pare ca are niste urme de gheare pe la gat…

Oricum asta se intampla in natura, din pacate. Comentariile pe marginea subiectului au aratat insa si altceva. Cum multi devin specialisti si nu numai:

Sunt unii oameni care daca ar putea, ar lua toate animalele din natura… ca sa nu stiu ce. Ca sunt frumoase, ca ne este mila… Deci l-a gasit pe Bambi o doamna si l-a luat la sufletul ei mare. E frumos dar… ATAT DE GRESIT. Iedul trebuia sa ramana in padure, pentru ca mama sa nu se departeaza prea mult si la un moment se apropie, il cheama. Daca il luam, facem un rau, practic noi il condamnam.

Nu merge sa-l luam pe „nu stiu” in brate, cand facem lucruri pe care ar trebui sa le cunoastem cu totii, de la scoala. Stim ca nu trebuie sa aruncam peturi in natura si cu toate acestea umplem potecile montane; pe Platoul Bucegi la fel, aruncam, ca e vina autoritatilor ca nu pun cosuri de gunoi. Deci asta ar mai trebui, sa montam cosuri si pe munti. Luam vietati acasa, suntem Bambi, ca e la moda sa fim eco si pro-animale. Nu conteaza ca ursii se inmultesc peste masura si fac pagube prin oras. Zicem ca nu e vina lor. Ok, nu e vina lor, dar ce facem cu ei?? Daca rupi o laba ursului, ai dosar penal, daca el iti sfarteca o mana, e strict problema ta. Esti bun de plata si daca ursul e afectat si daca el te afecteaza 🙂 Ca si cu exploatarea padurilor, sa nu mai taie nimeni ca se fura, se defriseaza. Mie, in toate chestiile acestea mi se pare ca ne-am pierdut ratiunea.

Sti clar, ca om normal, ca daca pui mana pe un pui de animal salbatic, e foarte posibil ca mama lui sa nu-l mai primeasca inapoi. Sti ca padurea trebuie exploatata rational si nu interzise total taierile. La fel, sti ca si ursii astia cand produc pagube nu trebuie lasati asa, sa faca si mai multe, mergand pe ideea ca protejezi intai ursul si apoi omul. Adica trebuie niste masuri de conservare a speciei dar, in acelasi timp, mai pui si problema sigurantei oamenilor.

Dar, normalitatea nu mai exista… pentru ca suntem manipulati de atatia din cauza educatiei noastre precare. Nu mai punem mana pe carti, nu mai citim nimic in afara de sms-uri, ne umplem creierul de stiri false, suntem asfixiati de atatea informatii puerile incat scapam din vedere esentialul: rolul nostru in societate. Prin Facebook si alte retele intram cu totii intr-un mecanism care ne ocupa timpul, ne risipeste energia, dandu-ne impresia ca putem schimba intreaga lume. Astfel, cazi foarte usor in capcane intinse de persoane cu diverse interese. ONG-urile de mediu, multe dintre ele, au nevoie de sustinatori, ba pentru fonduri, ba pentru a deveni mecanisme de influentare a deciziilor autoritatilor. Una este sa te lupti ca tu Romania, sa exploatezi aurul de la Rosia Montana si alta sa aberezi cu disparitia ursilor, ca exemplu. Nici daca ar vrea cineva intentionat asta, de ursi nu scapi. Specia aceasta merge foarte mult, azi este aici, maine la 40 km. Nu e cum pare deloc. Ar trebui sa incercam sa vedem dincolo de orice actiune care cheama la sustinere: este o cauza pentru care sa luptam sau ne manevreaza careva urmarindu-si propriul interes? Si cu unele ONG-uri din acestea, realitatea nu este prea diferita de ce vedem in politica. Doar cunoastem ca pe Platoul Bucegilor s-au plantat molizi acum un an :))

PARTEA A II-A.

Tot sambata, autoritatile din Sinaia au fost puse pe jar. De ce???

Niste turisti, oameni de munte mergeau pe Valea Rea, la narcise. Deci peisaj, un ochi dupa ploaie, altul la drum, fain, splendoarea naturii in mijlocul primaverii. Majoritatea care aleg sa mearga pe munte, au o educatie sanatoasa, o alta formare. Mai sunt si inocenti din acestia care cu un rucsac in spate si dupa 3 excursii, au muntele la degetul mic. Pe pariu ca daca initiaza o campanie pentru stoparea defrisarii de pe muntele Peles, aduna niste mii de sustinatori, preponderent din acestia tot ca ei, „experimentati”. Partea ca nu exista muntele Peles nu conteaza, totul este sa se opreasca defrisarea, sa o oprim noi daca nimeni chiar asa, nu face nimic. Stim ca toti fura cot la cot, de unde pot si cat pot. Sigur Dragnea a pus la cale totul sau Soros, depinde in ce tabara esti. Bine, imediat ce ai auzit stirea, deja e fumata, ti-ai dat seama de scenariu, gata, e clar ce se intampla :))

Deci, pe Valea Rea, zeci si zeci de oameni urcau spre zona cu narcise. Nu e rau, oamenii merg in natura. Daca nu e nimeni sa te opreasca, inseamna ca e voie pe Valea Rea. Chiar nu conteaza intentiile personale din acest unghi.

Si urcau, si poezie, si frumusete. La un moment dat, ce sa fie??? BAMBIII!!! 🙂

Oamenii acestia au observat un „pui de caprioara” blocat printre pietre. L-au salvat, ca omul de munte e saritor, adesea. L-au bagat apoi intr-un rucsac. Parca nu se mai oprea din tremurat. De frig clar, nu de frica. Intotdeauna e ce ne place sa credem. Salvarea lui Bambi din Valea Rea a insemnat bagatul in rucsac:

Ziceti, voi acum!

Mai poate fi spus ceva??? Oare ce ne lipseste? In orice sector al acestei societati, lipseste ceva. Suntem defecti, neinstruiti, nu ne pasa, nu stiu… habar nu am.

L-au bagat in rucsac si l-au salvat! 😦

Dar, daca ne uitam atent, parca nu e Bambi ci… un vitel de cerb. Pentru ca sotia cerbului nu este caprioara, ci ciuta, cerboaica. Asadar, vorbim de o specie mult mai rara. Iezi de caprioara mai vezi, dar un vitel de cerb mult mai rar.

Va dati seama ca nu ai ce sa le reprosezi. Atat au stiut ei, au vrut sa-l duca la Gradina Zoologica. Am ramas asa, cum zicea George Secareanu, a zburat zen-ul. Nu e posibil ca oameni de munte sa efectueze o astfel de salvare. A-l duce la Gradina Zoologica nu este deloc o idee buna. La un moment dat, mama se intoarce dupa el si-l cheama.

Cel mai probabil ciuta a auzit ca vin oameni, s-a speriat si a fugit. Vitelul, inspaimantat, a fugit ce a fugit si a ramas blocat. In loc sa-l deblocheze si sa-l lase in acelasi loc, apoi sa plece mai departe, l-au protejat introducandu-l in rucsac.

Asta se intampla cand nu stim cum functioneaza legile naturii. Cand nu citim si nu ne pasa. Cand vorbim despre protectia mediului fara sa fi participat direct la ceva de acest gen. Sustinem si actionam dupa ureche, cum ni se pare. Mai intai de toate, ne documentam, vedem pe net, pe harti pe unde mergem, ce este pe acolo. Sustin o petitie, dau un like, dar cine este acela care o initiaza??

Intr-o zi, pe barajul Bolboci, un domn privea lacul si o intreba pe sotia lui, ce lac este. Deci habar nu avea pe unde era. Oamenii de acest gen nu-si cunosc tara, nu-i stiu apele, istoria, au golanit pe la coltul scolii si s-au trezit cu burta goala in societate si cauta si ei sa manance ceva. Atat! Alte viziuni, principii, ganduri de viitor, lipsesc cu desavarsire. Tot ce conteaza este un telefon, sa facem poze si sa ne vada vecinii. A, si mancarea. Ce alta cultura e mai importanta decat a burtii…

Revenind la oamenii de munte de pe Valea Rea cu un comportament surprinzator pentru mine, mai trebuie sa spun ca la fata locului au venit echipe din Jandarmerie si de la Fondul Cinegetic 25 Sinaia. Ce sa mai faci, ce sa le faci? Amenda este uriasa, oamenii clar au actionat cu buna intentie. La recomandarile gestionarului fondului cinegetic, lucrurile s-au incheiat in buna pace, cu avertismentul ca nu e bine, natura trebuie lasata sa-si urmeze cursul firesc… Intre oameni care au aceleasi scopuri, asemenea chestii nici nu ar trebui sa existe, presupunandu-se ca atunci cand alegi sa mergi in natura, stapanesti tot felul de notiuni.

Vitelul a fost luat de autoritati si eliberat in aceeasi zona, in speranta ca va fi recuperat de ciuta.

Credeti ca lucrurile s-au terminat???

Dar de unde…

Cei de la fondul cinegetic au fost chemati la Busteni, unde se auzise de o ursoaica si de niste ursuleti. Darnici, niste localnici au asmutit si cainii, sa fuga animalele padurii cat mai departe. Fiind si noapte, si cu cainii dupa ei, un ursulet a fost izolat de ursoaica si s-a urcat intr-un molid. Cand s-a facut zi, l-au observat cetatenii, turistii.

Vin oamenii acestia de la Cinegetic si care mai de care sa le dea sfaturi. Despre cum trebuie facut, ca ar fi bine ursuletul sa fie luat si crescut acasa de administratorul fondului cinegetic, ca ursuletii sunt atat de frumosi. Atat ne impinge educatia sa gandim. Sa alergam ursul cu caini, cu pietre, daca din cauza noastra un ursulet se pierde, nu-i nimic noi il putem salva si-l putem chiar creste. Un ursulet este asa, cum ne vinde WWF-ul, o chestie nepericuloasa, o contributie, un gift, un accesoriu.

Din fericire, pe acesta nu a reusit nimeni sa-l adopte, salveze sau ce ni se mai pare noua ca ar trebui facut, cei de la fondul cinegetic tinand „salvatorii” la distanta.

Daca un urs, in mod repetat, distruge cotete, rupe garduri, face pagube unor cetateni, noi, ceilalti, neafectati, tinem cu ursul. Cand intra si pe la noi, daca am avea o arma, l-am face sita. Totul e perfect cat timp stam in spatele monitorului, la caldurica, la confort, sustinand ce sustine toata lumea. Uneori mai facem cate o remarca inteligenta tinuta minte, dintr-o postare cine stie a cui. Sau pozam in critici literari. Daca lumea merge la stanga, noi, ca oile. Daca mergem cat mai multi, ce sa se intample? Nu conteaza ca e bine sau nu, important este sa faci atmosfera, sa vada prietenii ca existi 🙂 In lumea reala, nici nu ne salutam pe strada 🙂 Nu era conexiune uaireles, ‘msorry, eram bizi cu capu’ bro 🙂

Deci bietul ursulet, a scapat miraculos de „salvarea” oamenilor. Dupa ore bune de nervi, cand vezi atata lipsa de educatie, s-a reintregit familia de ursi. Sar peste etapa cu sa facem poze multe, live pe facebook, oare mai urca sau ce se mai intampla… pentru ca e limpede ca ne plac circul, barfele, sa ne dam cu parerea despre orice. Oricum stim orice, sursa de baza fiind Facebook 🙂 Ei bine, Viata bate Facebook-ul… si ar trebui ca autoritatile sa contureze planuri si programe plecand de la cat de mult ne afecteaza virtualul capacitatile mentale. Sa creeze actiuni in care sa fie invitati oamenii, instruiti, sa repare gardurile rupte la cetateni, sa strangem bani si sa-i cumparam gainile celui care i le-a mancat ursul, sa mergem in padure si sa adunam gunoaie, sa punem panouri cu nu e voie pe nemarcate, ca daca mergem si pe acolo, animalele acestea unde sa mai stea si ele, vin peste noi in oras…

Civilizatie nu inseamna sa convietuiesti cu ursul si cu caprioarele, ci sa-i lasi animalului sansa de a trai in mediul lui. S-au inmultit excesiv, fac pagube, iei masuri. Ca exemplu, toata tara este impanzita de mistreti. Nu ia nimeni nicio masura ca se face petitie pe Facebook, ca adica… ce facem noi, e Balc, il imitam pe Tiriac sau ce… Timp in care mistretii fac atatea pagube incat nici impuscarea si comercializarea lor nu ar acoperi valoarea daunelor. Sunt sigur ca in curand se va specula si prostia aceasta, si se va iesi cu mic cu mare la rugaciuni de alungarea mistretului…

Tineti minte, cand mergeti la munte si vedeti iezi cucuieti, „ciuţi mici” cum zicea un prieten 🙂 sau ursuleti, mai stiu eu ce, renuntati la „Save as” si alte bazaconii. Astea nu au acoperire in viata reala. „Save as” in rucsac sau la piept e nasol tare… Cel mai bine este sa ne indepartam, pentru ca daca atingi un pui de animal salbatic practic il condamni la moarte, fiind posibil sa fie respins de mama, datorita mirosului strain.

Multumiri lui George Secareanu pentru inca o lectie despre cum ar trebui sa fim, celor de la Jandarmeria Prahova, Politiei Locale Busteni si in special celor de la Fondul Cinegetic 25 Sinaia pentru gestionarea rationala a acestor situatii.

Istorie chiar si din bilete la Muzeul National Peles si restaurarea Crucii de Piatra din Izvor

Vin turisti pentru istorie. Se cheltuiesc bani pentru a privi si auzi istoria. Intr-o lume dominata de foame 🙂 e greu sa crezi ca se mai formeaza cozi si pentru altceva decat mancare 🙂 Si totusi se intampla.

La bilete, pentru vizitarea Castelului Peles

Un adevarat record de vizitatori

La un moment dat, am observat-o pe d-na Dana Voitescu care a scos din rand o familie cu un bebe mic in carucior. Cum afara mai si ploua usor, dansa i-a dus cu acordul tuturor, la intrare. Frumos gest! Dar, bine, d-na respectiva face parte din categoria oamenilor care sfintesc locul.

Pe acolo erau cei care deja vizitasera castelul.

Iata cum istoria vinde, anima, cheama, imbie… si cu cat mai multi facem pasul spre educatie-cunoastere, cu atat mai mult cresc sansele sa constientizam cine suntem si ce inseamna aceasta „umbrela” numita Romania. Fara istorie, fara citit, umblam si noi pe aici asa, pacaliti de unul si de altul ca oltenii sunt o natie, ca ardelenii alta, ca Radu Negru nu a existat sau daca a existat era vreun cuman, ceva migrator oricum 🙂

Nu doar Sinaia… ci toata Valea Superioara a Prahovei musteste de istorie, cultura si religie. Cu toate acestea, mai sunt multe de facut pentru a avea un turism ca la carte. Trebuie schimbate mentalitati, spus adevarul istoric; inca mai locuim minciuni doar pentru ca sunt spuse de oameni care apar la televizor. Merg chiar si conspiratiile, mai ales acelea cu tablitele de la Sinaia, cata vreme le tratam ca atare. Un cititor avizat cat de cat, care stie mai multe despre lumea daco-geta, nu doar numele Burebista si Decebal, isi da seama foarte usor ca acele tablite sunt niste falsuri recente. Bine, cand vrei sa fie cu tot dinadinsul ca tine si nu cum e realitatea, atunci na, sigur nimic nu e ceea ce pare 😉

Uneori, pe la Sinaia, mai dispare cate un monument si reapare in alt loc dupa un timp. Vorbim insa de o „conspiratie” organizata 🙂 a autoritatilor. Asa a fost cazul Crucii de pe Molomat, a Cartii Americanilor, care erau degradate prin diferite locuri si au fost puse apoi in valoare in diferite locuri. De vreo saptamana, a disparut si Crucea de Piatra din Izvor, realizata in anul 1862, deci pe vremea lui Cuza. In partea superioara inca mai pastra anul. Sa retineti ca este cea mai veche cruce de piatra de la Sinaia la Predeal. Conform documentelor, cea mai veche cruce de piatra ar fi trebuit sa fie cea de pe Molomat (Molomot). Insa, acea cruce nu este cea originala ci este realizata dupa anul 1900.

A fost luata, sa vedem unde va aparea acum.

Nu e chiar de colea, sa umbli prin locuri cu incarcatura istorica, de 1 Mai. Parca si timpul curge altfel, si lemnele de pe foc trosnesc intr-un anumit mod… 🙂

19.09.1922

1.05.2017. In spate, vechiul tunel, martor al unei tragedii feroviare, focul la cativa metri. In fata, aceleasi caderi de apa, partea de jos. Momente in care timpul nu mai exista pentru ca nu are ce face pe acolo 🙂 „Dumnezeu le-a dat oamenilor pedeapsa timpului” -din ciclul filozofiilor ce plutesc prin acele locuri 🙂

Imprejurimile Sinaiei: alarma de leurda, de peisaje si de oameni iresponsabili

Stiti, cum ies urzicile, oamenii se anunta. Cum apar buretii, ghebele, la fel. Leurda, la fel 🙂

Intr-un an, am pus o masa in apa. Sa curga apa pe dedesubt si peretele de apa sa fie intr-o parte, aproape de masa… Aici:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/04/28/de-florii-la-gratar-pe-aici-prin-preajma-bucegilor-sa-fie-mereu-ceva-nou/

Mai am si acum fata de masa, de atunci am mai folosit-o o singura data, pentru ca o cumparasem doar pentru astfel de evenimente, clopotelul… Luna aceasta sunt 4 ani de atunci.

Urcand mai departe, am ajuns aproape de Poiana Stanei Regale, unde evident leurda era… in toi. Nu am vazut pe nimeni la cules, probabil ca inca nu s-a aflat.

Poiana Stanei

Urcusul spre Platoul Bucegilor. Erau mai multi oameni de munte ce incepeau sa urce. Excursia noastra era insa mai lejera.

Podet peste Valea Zgarbura. Este in plan sa o parcurg curand cu cativa prieteni.

Schitul Sf. Ana. Poza din cadru natural unic 🙂

De aici, nu mai facusem poze. E bine sa gasesti la o „problema” toate solutiile… sau cat mai multe.

Acolo am fost cu alta ocazie.

Coborare

Trei castele, o singura poza. Nu, nu e stanca de langa traseul de mai jos de schit.

Cea mai inalta stanca de la Stancile Sf. Ana

Demult, aici a fost un chiosc la care se ajungea pornind de la alt chiosc, cu numele de Sf. Ana, pe o poteca in serpetine cu multe trepte din piatra, trepte care se mai vad si azi. In perioada comunista a fost intretinut cat de cat. Am inteles ca prin anii ’80 s-a distrus total.

Haine de molid

Convietuire

Mai departe incepe clasica poveste despre cum niste oameni certati cu bunul simt, educatia, iresponsabili… distrug natura.

Intri pe drumul forestier Vulparie si, imediat pe dreapta, sunt niste saci de gunoaie. Nu stiu cati, multi. Parca mereu apar cativa in plus. Care cum trece, arunca. S-a mai curatat acel loc dar degeaba. S-au invatat mai multi si arunca.

Din acel loc si pana ceva mai departe de intersectia cu drumul forestier Poiana Tapului, am mai gasit 3 zone la care privesti stupefiat. Cineva darama o parte dintr-o casa sau o renoveaza, naiba stie, iar resturile le depoziteaza in padure:

Daca adaug si prima zona, pe care nu am pozat-o… dar e tot la fel ca primele doua, sunt zeci si zeci de saci de gunoaie pe o lungime de 500 metri. Jandarmeria patrula si sambata prin acele locuri, dar e clar ca oamenii acestia pentru care padurea nu este buna decat pentru a depozita gunoaie, le arunca noaptea.

Cred ca se poate afla destul de usor cine lucreaza in Sinaia in constructii, la interioare, si are o duba in care baga peste 20 de saci la un singur transport. Urca pe str. Furnica si coboara pe la Oppler. Duba are si usi la spate si una pe lateral. Sunt doua sau trei persoane, o echipa de muncitori. Unii saci sunt destul de grei, dar sunt aruncati la ceva distanta de drum, deci respectivii sunt invatati cu munca. Sunt prea rapizi ca sa aiba peste 45 de ani. Am mai vazut acelasi procedeu la intrare pe drumul forestier Posada-Valea Larga, la iesire din Sinaia, putin mai incolo de fantana lui Ciucu, pe stanga. Sa fie doua-trei saptamani de atunci. Daca nu le-au dus tot acolo, inseamna ca lucreaza in cartierul Furnica si li s-a parut mai aproape sa le arunce in padure, decat sa traverseze tot orasul. Sacii sunt noi, si cine lucreaza in Sinaia cumpara saci in procent covarsitor de la depozitul de pe Calea Moroeni, de la d-l Vasii. Cui a vandut acesta circa 100 de saci de rafie in ultimele 10 zile? N-or fi atat de multi.

Se reamenajeaza o camera sau doua, proprietarul casei este parte din aceasta actiune, pentru ca ar fi apelat cum fac altii, la firma de salubritate. La Sinaia, platesti si ti se aduce un container special pentru astfel de deseuri. Muncitorii au cumparat saci noi, inseamna ca sunt bine platiti, pentru ca nu i-au mai si recuperat. I-au aruncat cu totul. In mod sigur, cu acordul proprietarului s-au debarasat de gunoi. Bine, sigur proprietarul nu stia ca-i duc in padure, pe el il interesa sa faca economie la bani. Ma indoiesc, dupa cum s-a actionat, sa existe si vreo factura aruncata din greseala pe acolo. Au mai fost astfel de situatii si oamenii legii asa au gasit vinovatii. Astia mi se par mai smecheri. Dar cred ca un bon fiscal de la produse alimentare, tot se gaseste pe acolo 🙂 Sunt diverse conserve, borcane, ambalaje pe care le-a risipit ursul noaptea. Daca este un magazin de cartier, nu sunt greu de aflat cumparatorii. Astia se cunosc toti. Iar daca e Mega Image, Penny etc, si mai bine. Ora de pe bon si ziua, te duc direct la autori.

Luni, o sa iau legatura cu Administratia Parcului, Primaria, Garda de Mediu, Jandarmeria, ca nu am eu cum sa fac cercetari. In calitate de ce? E treaba institutiilor cu atributii in acea zona, sa anunte Politia, ce mai vor ei. Ideea este ca daca autorii nu pot fi prinsi, desi mi se pare realizabila treaba in cateva ore, trebuie sa mergem sa le adunam noi. Nu va ganditi ca daca semnalez ceva, ma duc acasa cu gandul ca am facut ce tinea de mine. E treaba altora sa identifice autorii, sa-i sanctioneze, „Treaba mea” este in special sa luam gunoaiele din padure, ca sa nu devina obisnuinta. Daca le lasi acolo, cetatenii vor spune ca nu sunt autoritati, ca nimeni nu face.

Lumea in care traim: Desfiintarea unei echipe Salvamont din Bucegi; In loc de istorie, supermarket; Relocarea unei cruci de la 1862; Semne de primavara;

Ca adesea mi se par exagerate relatarile despre salvarile prin munti, presarate cu tot felul de termeni ca „extrem de dificil”, „foarte periculos” este una. Am inteles ca este un fel de politica pentru a-i descuraja pe altii sa nu faca la fel; la turistii imprudenti. Dar sa te apuci sa le dai preavize la salvamontisti, este cu totul altceva. Cine are astfel de initiative e clar ca sufera de falsa perceptie si nu are ce cauta in functii de decizie.

Ai atatea trasee turistice in zona montana, exista o traditie in istoria salvarilor montane, exista un cadru legal si tu ii trimiti acasa pe salvamontisti… sub pretextul ca nu sunt bani pentru salarii. Asta se intampla in celebra statiune Bran, cu echipa Salvamont care acopera cele mai lungi si mai dificile trasee turistice din Bucegi.

Nu stiu, de o vreme am ajuns sa cred ca, fiecare in parte, poate schimba ceva. Probabil ca nu au observat prea multi dar 2015-2016 a fost un moment de cotitura, de schimbare, in societatea noastra. Si nu ma refer la cadrul politic ci la faptul ca… este un alt timp. Dar nu acesta este subiectul.

Tot legat de salvarile in munti pe site-ul ProTv-ului am vazut o stire. Trei turisti erau blocati in Fagaras si salvatorii s-au intors pe motiv ca vietile le erau puse in pericol. Eu acum zic ca daca te-ai facut salvamontist, atunci viata in timpul serviciului, se inscrie pe coordonate periculoase. De fapt, aici este si esenta… salvezi vieti, riscand propria viata. Din stire, reiese ca existand pericol de avalansa, salvatorii s-au intors. Putin mai tarziu, o alta echipa a ajuns la turisti si i-a recuperat. Pe acestia din urma nu i-a prins avalansa. Deci oriunde, omul face diferenta.

http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/salvamontistii-continua-actiunea-de-recuperare-a-turistilor-israelieni-blocati-in-apropierea-varfului-moldoveanu.html

Categoric ca nu trebuie sa moara nimeni, dar ca salvamontist ai niste calitati care fac diferenta. Nu poti pleca la actiune cu gandul ca daca este periculos, te intorci. Trebuie sa sti dinainte terenul, avalansele se produc de ani buni cam in aceleasi locuri, asadar, trebuie sa gasesti alta ruta de a ajunge la cei care trebuie salvati… nu abandonezi actiunea, ca ai incercat si nu se poate ca ne prinde avalansa.

Oricum ar fi, cauti sa perfectionezi o astfel de echipa, sa o motivezi, ca ea sa actioneze eficient. In niciun caz nu o trimiti acasa si lasi traseele descoperite, sa moara oamenii. Din ce se vede, la Bran, edilii sunt pusi pe desfiintarea echipei Salvamont. Dar sa ne amintim ca Rasnovul si-a desfiintat in anii trecuti echipa de salvare, Predealul are 2 sau 3 salvamontisti care lucreaza doar pe timpul iernii… deci lucrurile stau foarte rau in acest domeniu.

….

Ca omul sfinteste locul este valabil nu doar in salvarile montane, si aici fac o intoarcere in timp, cand seful formatiei Salvamont Busteni era d-l Florin Vintila. Nu cred ca acest om va putea fi egalat vreodata, ca performante, calitati. Ca orice legenda, traieste printre noi, cu aceeasi modestie si cu acelasi bun simt. Acum lucreaza la Centrul Montan al Jandarmeriei, dar nici nu cred ca ar conta unde lucreaza. Pentru ca oriunde ar fi, in mod natural, datorita omului din spate, va face mereu diferenta. Sunt oameni de o mare valoare care traiesc printre noi si, din pacate, datorita colapsului moral al societatii, acestia nu se mai vad.

Acest adevar cu omul potrivit la locul potrivit nu-si are rostul cand privim spre orasul Breaza, mai exact spre o cladire monumentala: palatul Bibescu-Brancoveanu. In loc sa fie un reper cultural al localitatii, a devenit un reper pentru expertii in demolare care fac deja socoteala daca se poate recupera ceva, adica fier vechi, caramida…

Sursa foto – http://cniptbreazaph.ro/ro/project/palatul-bibescu-brancoveanu/

Desi orasul are autoritati locale, si judetul Directie de Cultura, pe nimeni nu intereseaza. Pentru ca nu a interesat pe nimeni nici anterior. Actualul proprietar a dobandit imobilul prin instante si il vinde ca nu-i trebuie. Daca dupa Revolutie era cineva preocupat, din sfera culturala, pana sa se gaseasca vreun mostenitor, acea cladire ar fi fost monument istoric, deci nu s-ar fi putut demola.

Dar noi avem unele institutii care nu-si mai inteleg rostul. Acestea nu sunt in stare nici macar sa conserve actualele monumente istorice. Si daca aceasta este foarte mult spus, atunci trebuie sa spun ca nu sunt in stare nici macar sa actualizeze fisele acestor monumente. A le cere sa-si faca treaba inseamna a-i jigni. Pentru ca ei deja isi fac treaba, doar ca nu in sensul care ar trebui. Ei daca vin 8 ore la birou si se uita unii la altii, si isi dau cu parerea despre ce mai este nou in Las Fierbinti, inseamna ca isi fac treaba.

Din 2014, am propus o serie de obiective de pe Valea Prahovei sa fie incluse in lista monumentelor istorice, tocmai pentru a nu se intampla ceea ce azi se intampla la Breaza. De la cruci din 1824, la locuri vechi monahale, banci din piatra etc. Toate primariile din Valea Prahovei au sustinut aceste demersuri care au si avut finalitate, adica… Directia de Cultura Prahova a omis sa le includa in actualizarea legii desi acestea intruneau conditiile.

Asa ca, in unele cazuri se poate da vina pe persoane private, pe autoritati locale, dar vina principala pentru starea monumentelor sau a cladirilor cu valoare cultural-istorica o are principalul instrument al statului in zona culturala, Directia Judeteana de Cultura. Daca acolo erau oameni dedicati acestia mergeau in teren, luau legatura cu scoli, cu primariile, cu Biserica, indemnau la pastrarea patrimoniului cultural, cautau mai multi solutii, invatau pe altii. Unde ati vazut in judetul Prahova sa existe asa ceva?

Trebuie sa le spui sa-si faca treaba si sa le arati cum, pas cu pas. Si in mod sigur daca li se adreseaza cineva in legatura cu acel palat de la Breaza, ei se vor spala pe maini, spunand simplu ca nu e monument istoric. Si gata povestea! Pentru ei cultura inseamna doar monument istoric. Oamenii astia din punct de vedere al domeniului pe care-l reprezinta sunt ca oricare trecator de pe strada.

Pentru ca oamenii pot iesi in strada, dar daca autoritatile sunt conduse de oameni care nu inteleg Cultura, nu se va intampla ceva pozitiv. Cel mai probabil, la Breaza, dupa ce se sting micile ecouri anti-demolare, se va trece la demolarea cladirii istorice. Pentru a face loc unui supermarket. Ca sa aiba lumea ce sa manance, de unde sa cumpere mancare. Ca ne e foame mereu. Ca in asa fel construim societatea incat in loc sa progresam, ne intoarcem la satisfacerea unor nevoi din comuna primitiva. Deoarece cultura nu a vazut-o nimeni expusa sub o forma consumabila la raftul cu produse alimentare. Foamea nemarginita este expresia nivelului nostru educational. Daca de maine nu ar trebui sa mai platim mancarea, in mod sigur ne-am apuca de construit spatii in care sa stocam cat mai multa.

Intr-o lume cu multiple orizonturi, singura chestie pe care o gasim prioritara… este de a gasi de mancare peste tot si de a manca intruna. Unei natii care gandeste cu burta, este usor sa-i iei ratiunea… saturand-o. Restul vine de la sine.

….

Ramanand in sfera Culturii, unii dintre dvs. stiti de… deja celebra cruce de piatra din Izvor (Sinaia), ridicata in anul 1862 de un hangiu. Citind diverse carti, mergand pe teren, am redescoperit aceasta cruce de pe vremea lui Cuza. Povestea este un pic mai lunga si nu o reiau. Am propus-o ca monument istoric sin 2014 si nimic. Primaria Sinaia a facut o adresa la acea Directie de Cultura si tot nimic. Am vrut sa-i facem o troita, un chiosc ceva. Dar nu se poate ca este o conducta de gaze in apropiere. Pe la inceput de 2017 trecand pe acolo, o vad pe jumatate acoperita de pamant. Niste muncitori care sapau un sant aruncasera pamant pe ea. Pe vremea lui Ceausescu din bun simt nici cel mai prost muncitor nu ar fi aruncat pamant pe cruce. Azi nu mai exista educatie, deci nici alte efecte derivate.

Sesizez insa Primaria, se ia legatura cu firma in cauza, Hidro Prahova… si muncitorii sunt retrimisi pentru a inlatura pamantul de pe cea mai veche cruce de piatra, de la Sinaia la Predeal. Vai de acest monument, si gaurit de gloante si afectat de utilajele de deszapezire, de atitudini in general.

Pana la urma, discutand cu reprezentantii Bisericii Ortodoxe si ai Primariei, urmeaza sa fie mutata pe un amplasament apropiat in perioada urmatoare:

Doar anul se mai pastreaza.

….

Desi, daca ne uitam la vreme, nu pare ca ar veni primavara, totusi, vestitorii ei fideli sunt la post:

Viorele

Podul Oratiilor

Anemone nemorosa zisa floarea Pastelui.

Scenarii, stele si zapada

Uite ordonanta, nu e ordonanta, ba pericolul a trecut, ba nu a trecut. Pana la urma cred ca nimeni nu avea cum sa-si imagineze in ce se va transforma aceasta initiativa. Este si o parte pozitiva… in toate aceste proteste… ca doar nu credeti ca este bine cand oamenii ies in strada. In general, cand oamenii ies in strada, undeva se greseste.

PSD trebuia sa ia in primul rand masurile economice anuntate, sa vada care e treaba cu bugetul si apoi puse in dezbatere modificarile la Codul Penal. Ar fi intelept ca si ministrul Justitiei sa fie demis, bietul om cu a lui „alta intrebare”. Nu pentru ce acte a promovat ci asa, pe motiv de „alta intrebare”. A aratat ca nu este pentru acea functie dar… daca este detasat la Informatii CFR la Gara de Nord face treaba.

Scenarii am vazut in aceste zile nenumarate. Ba ne dezbina Neamtu’ 🙂 ba Liviu Dragnea este un ayatollah 🙂 , cand mai e putin si ne ataca rusii cu razboiul hibrid, cand ungurii se pregatesc sa ia Transilvania, sau jos labele de pe Guvern ori… si aici mor de ras. L-am vazut pe un tip cu o pancarta, ceva mai mare ca o cutie de chibrituri. Pe ea scria ca… nu mai am bani nici de carton, hotilor! :)) Unii protestatari au avut niste idei geniale. Am inteles ca se va face un mic muzeu cu acele pancarte.

Ninge de ore bune la Sinaia…

Ideea de baza este ca asistam la un conflict intre generatii: o generatia educata in comunism din care nu toti au facut pasul spre democratie si nu i-au inteles valorile, si o generatie care a facut Revolutia si altii si-au insusit-o,  care iese acum in strada cu copiii lor, copii care erau mici la Revolutie. Cat nu vrem sa o recunoastem, Romania este impartita in doua. Unora le place sa fie pro-rusi,  si altora pro-europeni, pro-americani, sa umble unde vor si sa faca doar ce vor. Fiecare este acolo unde se regaseste, insa noi nu trebuie sa ne impunem fortat unii-altora aceste optiuni, nici sa facem orice sa le aplicam. Trebuie lasat timpul sa lucreze si sa construim o Romanie unita. Adica pro-rus sau pro-european cade pe loc secund. Important este sa fim toti pro-romani.

Realitatea arata ca Romania, oricat s-ar spune, si in principal doar din interior se aud critici, este o tara puternica in regiune, stabila, predictibila. Este al doilea furnizor de informatii in alianta nord-atlantica si asta spune multe. Indiscutabil ca atunci cand pocnim din calcaie se aude pana la Casa Alba si prin multe cancelarii europene. Asta este realitatea 🙂 Deocamdata, contextul international este dificil si noi ar trebui sa ne preocupam de altele, nu de certuri si ordonante noaptea, ci de economie, armata, educatie, sanatate etc…

Protestatar: „Trebuie sa fii nebun sa te pui cu un popor, al carui desert preferat este Coliva” :)) :))

Daca te voteaza nu stiu cate milioane de oameni nu inseamna deloc un cec in alb. Vedem insa ca politicienii nostri, toti, se filmeaza intre ei, isi fac gesturi obscene, posteaza pe Facebook ca vecinul se scarpina in ureche sau doarme… iar daca le vorbeste presedintele tarii pleaca pe afara 🙂 Poftim, maturitate la clasa politica!

Spuneam mai sus ca este si o parte buna cu protestele, adica romanii au interactionat fizic, s-au vazut, auzit, au cantat, s-au regasit in aceleasi principii si idealuri, indiferent ca au fost la Cotroceni sau la Piata Victoriei.

In principal, sunt de parere ca animozitatile acestea nu ne fac deloc bine, ca trebuie sa ne regasim identitatea, sa privim in trecut si apoi spre viitor, sa stim ce vrem, unde dorim sa ajungem. Cam acesta este si mesajul Academiei Romane, transmis printr-o voce comuna de circa 85 de academicieni:

„Sa ne cinstim eroii, sa fim la inaltimea lor, lasand generatiilor urmatoare, tuturor locuitorilor Romaniei, o tara unita, suverana, cu dragoste pentru trecut si pentru cultura sa, cu respect de sine, stapana pe pamantul sau, educata si prospera, o tara a Europei Unite, dar cu identitate proprie, romaneasca. Asa sa ne judece viitorul!”

Inainte de a face ceva trebuie sa citesti. Dupa ce citesti, iti schimbi atitudinea, nu mai astepti sa vina Primaria si nu mai stiu cine sa-ti dea zapada de la poarta sau din fata vilei, hotelului etc. Aduni pe altii ca tine sau te raliezi la actiuni similare gandirii tale. Repari o usa la o troita, bati 2 cuie la o sindrila sa nu o ia vantul, tunzi iarba primavara printre crucile eroilor, faci ceva cat de nesemnificativ ar parea. Pentru ca si cel mai mic gest conteaza… asta daca nu ne raportam mereu la timpul prezent. Iar cand e vorba de identitatea locurilor in care traim, cu atat mai mult trebuie sa ne implicam. Aceasta si mi-am propus cu acel proiect”Pasi in Timp”, pe care mai greu sau mai usor, mai drept sau mai cotit, il ducem mai departe.

Zilele trecute, baietelul meu de cativa anisori, asezand degetelul pe cartea „100 de pasi in timp…” mi-a spus, aratand spre un personaj de pe coperta asa: „Cu el ne-am intalnit si noi!” Imediat m-am gandit la imaginatia lui de copil, ca imi va spune ceva ce spun copiii mici. Cand l-am intrebat unde l-am intalnit, mi-a spus: „la Sinaia, este sub o cruce dar poza  e pe cruce. Acolo la tunuri unde ne-am jucat”. Si asa era. Acum o jumatate de an, am fost cu el pe la acele tunuri, ne-am plimbat prin cimitirul eroilor, iar el a tinut minte figura unui erou de pe cruce. De asemenea, daca il intrebi ce statuie e la Peles, el stie ca este a regelui Carol I, pentru ca a fost la ea si o tine minte. Daca nu le sadim copiilor niste lucruri, vor trece nepasatori prin viata sarind aceste etape esentiale…

Zic si eu. Acum fiecare zice cum crede!

soareUn soare inghitit de o gaura neagra… imagine realizata de NASA. De peste un an cica dureaza „digerarea”.

E frumos si la Sinaia dar lumea fuge la Predeal. In acest an, Predealul a depasit orice record la capitolul Turism.

Daca nu facem fiecare ce trebuie… nu se intampla!

Cu toate ca ieri m-a „lovit” brusc revelatia 😉 ca orice s-ar face si cum s-ar face, adevarul va iesi cand trebuie la iveala, sunt de parere ca „revelatia” se aplica la modul general. In particular trebuie sa facem fiecare cate ceva… pentru ceilalti, pentru societate. Nu sunt nici naiv, nici idealist, nici nu ma adresez celor care vin din comunism cu scoala minciunii, manipularii si dezinformarii, considerand ca noi, astia mai tineri, suntem niste idioti care nu stim cei cu noi pe lumea aceasta.

Totul pleaca de la educatie si daca ai minte si suflet ideea ca trebuie sa faci ceva pentru tara ta, pentru cei de langa tine, ca si tine. Daca ai asa ceva… intelegi ca fiecare, cat de aiurea ar parea, vom reusi in milioane de gesturi sa schimbam societatea, sa traim intre niste coordonate normale.

Nu zic nimic de ordonante, de proteste, toti spunem acum orice… insa, la Brasov nimeni nu arunca un gunoi pe jos, nimic nu arata ca pe acolo au trecut mii de oameni, in timp ce in Bucuresti raman covoare de deseuri. Acum poate ca sunt mai multi, cine stie… Totodata, toata lumea este oripilata de manifestarile huliganice. Abureala! Cand „huliganii” aruncau cu diferite obiecte spre jandarmi, totul fiind transmis live, zburau cu sutele like-uri si inimioare. Cand atacau jandarmii, vedeai numai figuri incrancenate 🙂 Hai sa nu ne mai mintim…

Nu cred in faza cu florile date jandarmilor ca „ne-au aparat de huligani” 🙂 Pai daca aceia considerati huligani aveau ceva cu oamenii pasnici ii bateau din prima. Asa s-au dus la jandarmi. Iar chestia cu cocteilurile Molotov mi se pare trasa rau de par. Cum naiba printre mii de oameni tu ii gasesti taman la fix pe astia cu cocteilurile? Cati oameni ai infiltra, ca tu sa-l iei pe sus pe ala cu sticle pregatite si tocmai din mijlocul unei multimi infierbantate mi se pare un pic SF.

Sa nu uitam bastoneala zdravana data de jandarmi unui ofiter de-al lor, maior deghizat in civil. Pana s-au prins ca omul era „sub acoperire”, l-au altoit zdravan. Na! Sa mai faci tu pe James Bond 🙂 Realitatea e alta, mai ales pe plaiurile mioritice. Aici filmarea:

https://www.vice.com/ro/article/tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-jandarmul-batut-de-colegii-sai-in-piata-victoriei

In filmare se aud oameni cum rad ca „l-au luat pe al lor”.

Mie, episoadele pasnice cu jandarmi si protestatari imi par frumoase si Jandarmeria a oferit multe imagini in care fraternizau… insa, ma intreb asa, ba’ daca tot fraternizam, hai sa si rezolvam impreuna ce este de rezolvat. Altfel, ce rost are sa ne dam mainile si sa schimbam cuvinte politicoase. De ce am iesit in strada si protestatari si jandarmi, sa ne imprietenim? Ca avem aceeasi cauza? Ma intreb si eu…

Cea mai mare idiotenie pe care am auzit-o, si asta arata cat de cretini suntem crezuti, a fost ca… daca te duceai cu catelul primeai 30 lei. Nu pot sa cred ca exista pe lumea asta om atat de nebun incat sa creada asa ceva. Astia care au dat stirea aceasta trebuiau internati la Psihiatrie…

In fine, vedem ce va mai fi.

Treaba este ca la Sinaia, pe str. Badea Cartan, pe Malul Spitalului, am vazut o serie de arbori, molizi, marcati, gata de taiere. Daca si astia, asa tineri, sunt un pericol pentru cineva, da-o naibii…

La taiere, ca fac umbra si dau aer curat.

Scriam pe aici, despre crucea de piatra din cartierul Platou Izvor, tot Sinaia. O cruce al carui istoric nu-l mai stia nimeni. Gasind o carte mai veche si stabilind ca autorul a gresit cu vreo 500 metri, studiind si crucea, am ajuns la concluzia, corecta evident, ca este un monument ridicat de un hangiu prin 1862.

Ok! Si facem tot felul de demersuri, se fac promisiuni scrise, trece timpul si nimic. Unele lucruri nu sunt chiar pentru oricine, adica daca nu te implici pana la capat nu se intampla. Tu ai gasit crucea, tu trebuie sa te implici. Degeaba le gasesti si doar scrii sau vorbesti cum sunt atatia. Intr-o adresa recenta am rugat mai multe institutii, sa-si trimita oamenii, cei responsabili de incarcarea monumentului cu pamant, sa-l ia de acolo. Pentru ca vorbim de cea mai veche cruce de piatra de la Sinaia la Predeal.

Nu stiu cine, ce institutie, dar ieri, o echipa de muncitori cu insemnele Hidro, curatau imprejurimile monumentului:

Anul 2017. Astia suntem! Redescoperit la data de 05.04.2014, monumentul a fost adus periodic in atentia multor institutii. Toti au promis in scris, nimeni nu a facut nimic. Nu pot eu sa o declar monument istoric.

Dar, mai multi, ii vom face o imprejmuire, o troita. In acest sens, am cerut de la Primarie, documentatia necesara.

Cand ai in spate o traditie, un istoric, altfel vezi locul in care te-ai nascut. Te preocupa identitatea locala, faci ceva. Cand nu ai nicio legatura cu trecutul, ratacesti prin lume dupa chestii efemere. Ce trebuie nu mai vezi!

Poate o cruce vai si amar de ea, roasa de timp si de nepasarea milioanelor de oameni care au trecut si vor trece pe langa ea, cu urme vadite de gloante, insa anul scris pe ea te trezeste. Este a noastra, a tuturor, este un martor din trecut, pe care nu putem sa aruncam asa, pur si simplu…pamant!