Remember 7 august: Badea Cartan

In anul 1911, intr-o zi de 7 august,  a murit la Poiana Tapului in vila Lahovary, celebrul Badea Cartan.

Cateva zile mai tarziu este inmormantat in cimitirul Setu din Sinaia. Daca ar fi fost inmormantat in cel mai apropiat cimitir, adica pe Zamora, mormantul sau ar fi disparut o data cu acel cimitir. La fel cum a disparut mormantul lui Nicolae Gelepeanu, cunoscuta calauza a Bucegilor. Cimitirul vechi din Zamora azi nu mai exista.

Crucea de mormant a lui Badea Cartan este declarata monument istoric. Mormantul este undeva pe partea stanga, la circa 10-15 metri de intrarea in cimitirul Setu.

Vila Lahovary de la Poiana Tapului apartinea diplomatului Alexandru Lahovary. Vila a avut in perioada comunista diferite denumiri: Restaurant Crivat, a fost apoi Cinematograf, iar dupa 1989 o buna perioada de timp s-a numit Bar Costila… dupa care Vila Parc. Vila se afla in parcul din Poiana Tapului, fiind astazi proprietate particulara.

Vila Lahovary

Badea Cartan (n. 24.01.1849) era originar din Transilvania, din satul romanesc Cartisoara, atestat oficial printr-un hrisov al domnitorului Radu cel Frumos (17 mai 1473).

In anul 1877, in timpul Razboiului pentru Independenta, Badea Cartan a donat 1200 de oi armatei romane.

Badea Cartan a fost prieten cu V.A. Urechia, marele carturar si ministru al Instructiunii Publice. Periodic, Badea Cartan trecea muntii, in special Bucegii, pentru a transporta carti in Transilvania. Se estimeaza ca a transportat in circa 20 de ani cu spatele si magarii peste 150.000 de carti. Unele, au fost evident confiscate si arse de administratia austro-ungara, (circa 80.000 de volume).

Badea Cartan a fost de cateva ori prin capitalele europene, inclusiv pana la Columna lui Traian, obiectivul sau principal, constituind o aparitie pitoreasca pe oriunde trecea. Mai mult de atat, a fost si prin Asia, prin Turcia, in Egipt, a fost si la Ierusalim. La un moment dat a fost atacat de niste talhari arabi iar acestia neavand ce sa-si insuseasca de la el, i-au dat ei doua palme 🙂

Viata acestui om este un intreg roman de aventura. A stat si la Manastirea Sinaia, urmele trecerii sale sunt pastrate si azi. Depozit de carte mai avea si la Busteni… urca pe Valea Cerbului si cobora la Bran… A fost adesea ajutat de calugarii de la Pestera Ialomitei, in special de calugarul Ioil. In 1905, in octombrie, agentii maghiari il informau pe prefectul Brasovului ca Badea Cartan avea numai in depozitul romanesc al cailor ferate din Predeal circa 1000 kg de carti.

Printre cele confiscate de autoritatile imperiale, se gasea si un tablou denumit „Batalia romanilor cu Carol Robert”, posibil sa fi fost o copie dupa tabloul pictorului maghiar Molnar Jozsef, realizat in anul 1855.

Dorinta sa a fost sa fie inmormantat la Sinaia, de funeralii s-a ocupat Liga Culturala, sectia Sinaia, condusa de primar. Badea Cartan a fost inmormantat in costum de mocan si pe cap i s-a pus de asemenea o caciula specifica…

Pozele sunt luate de pe net din diverse surse, detaliile le aveam notate tot asa, din ce materiale gasisem de-a lungul timpului.

Una dintre enigmele Bucegilor: Tunelul de la Sinaia

Mi-am propus mereu sa scriu despre acest tunel, in urma celor citite pe net, multe fabulatii si prostii care apar de regula cand avem de-a face cu astfel de subiecte.

Ratiunea pentru care a fost proiectat tunelul nu este clara (pentru mine!) nici acum, dupa aproape 100 de ani de la aparitia acelei idei. S-a speculat ca era necesara constructia tunelului pentru descongestionarea traficului din Valea Prahovei. Daca aruncam o privire in istoria zonei vom vedea ca nu existau acum 100 de ani impresii despre o aglomeratie prin Valea Prahovei, de altfel logica iti spune ca nu exista o populatie numeroasa in zona. Pana la construirea Castelului Peles nu existau decat ici-colo cateva case. Ca la 30 de ani de la ridicarea castelului sa se spuna ca este nevoie de descongestionarea traficului este peste putinta de crezut. Fabulatie…

Potrivit informatiilor publicate, pana la inceputul celui de-al doilea razboi mondial s-au realizat cateva sute de metri din acel tunel. De ce s-au construit in toata perioada interbelica doar 400 metri de tunel amenajat, nu spune nimeni. Eu tind sa cred ca doar atat era prevazut, tunelul urmand sa aiba rol de depozit, posibil de armament, etc. Ulterior ma gandesc ca a aparut cineva cu ideea de a strapunge muntele pana in zona Moroeni.

In plus, in partea dinspre Sinaia, ca sa ajungi la intrarea tunelului treci un pod, destul de vechi. Niciodata pe acel pod nu va putea trece nici macar un vagon gol, daca tunelul ar fi avut initial destinatie feroviara, in fata intrarii am fi avut un pod cu o structura metalica, o lucrare solida…

Spre deosebire de altii, care trag concluzii dupa ce consulta diferite surse neverosimile, eu am intrat in acel tunel pe cat se poate inainta. Cum am intrat nu se cuvine a spune, important este ca am vrut sa intru si am reusit. La data cand am fost in el, eram interesat de zidul ce bareaza accesul. Speculatiile il dadeau ca fiind un zid din beton armat, greu de trecut, de nu stiu cati metri grosime.

Asa de impenetrabil este zidul incat in 30 de secunde poti trece dincolo de el. Am trecut dincolo de el? Am trecut…acest lucru a fost posibil datorita faptului ca eram pe aceeasi frecventa a gandurilor cu persoana ce ne-a condus in interior.

In ultimii 15 ani am facut atatea lucruri cu final imprevizibil prin Bucegi incat pot spune ca sunt un mare norocos, dar si norocul asta tine pana la un moment dat…Sunt pasionat de aventura, de cercetari, descoperiri, incat la inceput era de ajuns un dram de entuziasm, cu timpul insa devii mai prevazator.

Cand am intrat in zona unde tunelul nu mai avea nicio amenajare, am fost cuprins de un sentiment ciudat, un simt al pericolului. Cine vrea sa sape acolo dupa trenul ascuns, si-a pierdut mintile. Imediat ce ai trecut de zid, -exista o solutie de a trece-, esti in nesiguranta. Deasupra, la circa 7-10 metri se vede un tavan denivelat numai din pamant, in fata pe cel putin 15 metri sunt mormane inalte de pamant prabusit…deci nu poti merge sa cercetezi zona ce ti se infatiseaza in fata fara sa fii in pericol. Din tavan cad bucati mari de pamant.

Deci pot confirma ca peisajul existent dincolo de zid este rezultatul unei dinamitari. Intrebarea este de ce l-au dinamitat in acel loc si de ce nu au dinamitat gura tunelului? De ce sa te duci cu dinamita dupa tine sute de metri prin tunel cand poti foarte bine sa o asezi la intrare. O explozie la intrare ar fi surpat nu doar o buna parte din tunel ci si o mare parte din versant si oricine ar fi abandonat ideea refacerii tunelului, cand in fata ti se infatiseaza un versant vertical, fara cale de acces in fata, fara puncte de sprijin.

In opinia mea, au dinamitat tunelul in acel loc pentru a ascunde ceva, nicidecum sa surpe lucrarea. Daca doreau acest lucru minau tot, inclusiv intrarea, cum se face in orice razboi.

Asadar, in tunel a fost ascuns ceva de catre combatanti, care nu puteau fi decat romani sau germani, iar ce au ascuns acolo a fost cu scopul de a nu ajunge pe mana rusilor. Ca in anul 1985 trupe ale Securitatii au aruncat in aer intrarea in tunel dinspre Moroeni nu face decat sa confirme ca in tunel a stat ascuns ceva timp de zeci de ani. A stat ascuns, evident ca sa nu-l ia rusii. Ce a fost acolo a fost demult recuperat…eu asa cred, asa mi se pare logic.

Probabil vom afla dupa zeci de ani…

Personal, eram gata acum cativa ani, nu multi, cu niste prieteni, sa sapam in tunel, zona de dincolo de zid, insa suma pericolelor era cu mult mai mare decat scopul nostru, motiv pentru care nu cred ca se poate sapa in tunel dinspre Sinaia. Ar trebui scos afara tot ce este in portiunea amenajata a tunelului, demolat acel zid, aduse materiale de sustinere pentru a crea un culoar amenajat. Cu un Bobcat si 15 oameni eliberezi intr-o luna de zile circa 200 metri lungime. Nu cred ca explozia a surpat mai mult de cateva sute de metri lungime, intrucat o presupun a fi fost in mare parte controlata.

Mai sunt si alte solutii, dar nu vreau sa dau idei la nimeni, subiectul este destul de evitat, si cred ca daca ar fi cineva care sa investeasca in eliberarea tunelului, s-ar impotmoli. Ai nevoie de un act, care nu mai vine, etc. Nu cred, dupa cum se vehiculeaza, ca in interior au fost impuscati angajati romani de catre nemti, deoarece populatia ar fi pastrat aceasta amintire. Mai degraba au fost prizonieri de razboi.

Ca si cu alte subiecte din Bucegi, am fost un timp foarte interesat de acest tunel, insa aduni niste informatii, tragi niste concluzii si apoi afli ca nu e ok ce faci. Dar nici nu cred ca are cum sa fie acolo un tren, asa cum il stim noi.

Singurul lucru ce se poate face cu acest tunel este sa-l incluzi in circuitul turistic, are o poveste, o legenda, mai sunt necesare amenajari, un tren in miniatura, uniforme :)) Ca sa faci o cale rutiera cum se voia imediat dupa Revolutie, este foarte greu. Mai bine faci un alt tunel decat sa-l repari pe acesta… Oricum, de se va ivi un context favorabil, iar voi merge acolo, deocamdata un lucru poate fi realizat cand ii va veni timpul.