Din comuna Moroieni spre catunul Muscel pe un drum al troitelor

Pana la urma am facut traversarea Moroieni-Muscel-Talea-Valea Prahovei 🙂 Ritmul in care postez nu este si ritmul producerii evenimentelor. Mai am pregatite/scrise alte 3 articole cu tot felul de trasee sau descoperiri ori evenimente…

Azi este despre catunul Muscel despre care se spune, si pe buna dreptate, ca este cea mai izolata localitate din judetul Dambovita.

De cand am auzit de el, m-a fascinat. E, acum, si eu, ma cam fascineaza destule 🙂 Catunul Muscel exista si pe la anul 1700 si tot la fel ca si azi, era tot izolat si tot putin populat 🙂 M-am documentat putin.

Am plecat cu George, cel cu care facusem altadata traseul Busteni-Cetateni peste sistemul Bucegi-Leaota. El si alti prieteni, merg cu mine pentru ca stiu ca totul iese ca la carte… uite asa mi-a dat un ghiont modestia! 😉

Mergem in statie sa asteptam microbuzul ce venea de la Brasov trecea prin Targoviste si ajungea la Craiova. Stam noi si… nu mai venea masina. Hai la Sinaia sa stam la DN 71, acolo gasim noi ceva. Ne-am cam grabit pentru ca pe Malul Spitalului cand ma uit in spate venea microbuzul. Un semn si devenim pasageri. Dam cate 5 lei pana in Moroieni, unde coboram la Primarie. Era 8 dimineata, exact cum ne propusesem.

Trecem pe langa fosta scoala construita in anul 1910 in fata careia se afla Monumentul Eroilor.

Facem dreapta si vedem ca sunt 6 km pana in Muscel. Eu as zice ca sunt cel mult 5 km dar nu mai conteaza unul in plus sau in minus. Nu-mi plac matematica si lucrurile exacte. In viata, unul plus unul s-ar putea sa faca tot unul.

Cu aceasta ocazie vedem si biserica din comuna. Ne-am abatut de la drum vreo 2 minute.

Biserica are hramurile „Sf. Ioan Botezatorul” si „Sf. Maria, este monument istoric si dateaza din perioada 1825-1827.

Scene la exterior

Mormantul unui erou… este situat in spatele bisericii.

 

Ne intoarcem la drum si incep sa se insiruie troitele…

Interesant

Pana in Muscel mai erau troite, crucile erau din lemn, nu le-am pozat insa pe toate. La iesirea din Moroieni spre Muscel se termina asfaltul si vin gropile. Totusi, cu atentie, se poate ajunge pana la 500 m de catun. Altii mai indrazneti cu Matiz-uri de exemplu, se duc pana la casele catunului, se trece cu masina printr-un parau. E recomandat pe aici un Jeep.

Parleazul, la propriu

Peisaje, duium

Si ne apropiem de catun dupa un drum melancolic 🙂

O alta troita chiar la intrare in catun

Linistea e totala

Aici se organizeaza vara un festival

Mai sunt evident si case parasite. Nu am vazut persoane tinere, cu toate ca o casa purta astfel de amprente la exterior: casetofon, bicicleta 🙂

Monument istoric: Casa Florea Gurgu. Cred ca aici a locuit o doamna Floarea Gurgu data pe la televizor, acum multi ani, ce spunea ca e izolata, ca ploua in casa…

Monumentul istoric pare a fi „restaurat” de Gica din vale cu ajutorul donatiilor. Faza tare este ca prin astfel locuri izolate aceasta casa are semnul de monument istoric… ceea ce prin Valea Superioara a Prahovei lipseste aproape cu desavarsire. La Predeal, Azuga nu exista nici unul, la Busteni sunt vreo doua, parca mai multe sunt pe la Sinaia, niciunul la Comarnic. In Brasov, oriunde te uiti este un monument istoric si placa proprie…

Si gata, in vreo doua ore din Moroieni, cascat gura si poze, am iesit din Muscel, indreptandu-ne spre Talea. O sa revin cu traseul integral.

Clar pentru cele cateva persoane intalnite prin acest catun, am fost niste aparitii pitoresti. Cred ca vad oameni pe acolo, o data la o luna de zile.

Leaota

HIT the Top challenge – in imagini, rostiri, trairi si rezultate partiale

Azi un nou concurs montan in Parcul Natural Bucegi, unic de acest fel in tara.

Localitatea Bran a fost gazda unui eveniment organizat de Primarie in colaborare cu Asociatia Outdoor Romania si sprijinit de echipa salvamont, sponsori, voluntari, serviciul de ambulanta, etc.

Startul s-a dat din cartierul Poarta la ora 9 si a presupus parcurgerea unui traseu turistic dificil. Ceva de genul cine ajunge in varful muntelui si inapoi…unde varful se numea Vf. Scara de circa 2422m.

La linia de start s-au adunat iar o parte din elita competitiilor montane de la noi din tara.

O sa public si cateva poze, multe facute in timpul alergarii, pentru ca am preferat in locul bidonului cu energizant sa iau aparatul foto. Cati mai stau si de poze la un concurs? Si atunci faci poze bune, in timpul actiunii…deci cine nu stie ce este o competitie montana isi poate face o idee parcurgand imaginile de mai jos.

Cu putin timp inainte de start, concurentii incep sa se stranga la start…se vede si cortul organizatorilor/sponsorilor.

Startul a fost dat de primarul din localitate care a sosit punctual, si a incurajat participantii

Dupa 15 minute de la start am ajuns la refugiul din Ciubotea, alergand pana aici cativa kilometri pe un drum forestier plictisitor…urat, si la urcare si la coborare :)))

Dupa 20 minute de la start am ajuns la primul punct de hidratare, unde un organizator astepta sportivii cu pahare cu energizante

Mai jos trecusem de al doilea post de hidratare dupa un lung si abrupt urcus prin padure

Dupa iesirea din padure si depasirea celui de-al treilea punct de hidratare am inceput urcusul printr-o zona stancoasa…cot la cot cu domnul de mai jos. Acesta alerga incredibil de bine si avea pe la 50 de ani 🙂

In catunul Ciubotei sau in caldarea Ciubotea, spre ultimul punct de hidratare. La stana nu era nimeni, organizatorii au rezolvat acest aspect si niciun concurent nu a avut probleme cu cainii.

Postul 4 de hidratare si sprintul domnului ce avea vreo 50 de ani, de altfel nu era singurul mai inaintat in varsta care alerga foarte bine

Pe panta inclinata concurentii se agatau de tufisuri mici de rododendron ca sa urce mai bine, mai repede

Dupa aproximativ un sfert de ora am ajuns sus aproape de iesirea spre Vf. Scara

Cand mai aveam 10 minute pana la varf, asii competitiilor montane alergau spre Bran cu incrancenare fiecare dorind sa-si dovedeasca suprematia. Am facut mai multe poze cu acestia cuprinsi de spiritul competitiei.

Si Vf. Scara – Top-ul competitiei

Am ajuns din Bran (Poarta) in 90 de minute la Vf. Scara apoi pe coborare nu am mai facut poze. De la Vf. Scara si pana la linia de sosire am facut cam 50 de minute. Nu dupa mult timp de la venirea mea, a sosit si dl. mai in varsta.

Ambulanta nu s-a miscat din loc pana cand concursul nu s-a incheiat…cu bine

Si ultimii 4 concurenti ai competitiei…aplaudati de toti cei prezenti

In timpul premierii soseau si voluntarii din posturile de control si hidratare…se vad pe drum, mai departe

Intre dl. cu tricou galben si cel cu betele este Lucian Clinciu, cel care a introdus conceptul de maraton montan la noi in tara, omul care a scos din „amorteala” sute de tineri, indemnandu-i sa faca miscare pentru sanatatea lor.

Si primele trei castigatoare la feminin, flancate de organizatori

Cel din mijloc cu sapca este Ionut Galiteanu, dupa rezultate unul dintre cei mai buni sportivi din tara

Cu ocazia acestui eveniment am avut onoarea sa intalnesc multi cititori ai blogului meu, spre rusinea mea de unii nu imi mai aminteam cu exactitate, imi cer scuze pentru ignoranta dovedita, dar poate este si din cauza faptului ca ma concentrez mai mult pe dusmanii Parcului Natural…

Mai jos, un maratonist deosebit, un om cu o larga experienta de viata, la varsta dansului inca alearga zeci de kilometri…sper sa pot face si eu asta dupa ani 🙂 De un bun simt nemarginit dl. Stan Turcu m-a scos din impas elegant 🙂 A fost de acord si sa facem o poza pentru ca pe acest blog, o arhiva a lucrurilor din Bucegi, trebuie sa apara si oameni deosebiti, parca e cam mult spatiu alocat lucrurilor rele…

Asa a fost la prima editie de HIT the TOP, o organizare fara cusur, cu salvamontisti si organizatori patruland pe traseu pentru siguranta participantilor, cu voluntari care au transportat cu rucsacul zeci de kilograme de apa pentru organizarea punctelor de hidratare, cu sponsori seriosi si autoritati locale ce au dat dovada de implicare…a fost un concurs frumos atat prin dificultatea traseului ales pentru intrecere cat si prin atitudinea participantilor…daca nu ma insel cu un timp de dus-intors de 2 ore si 20 de minute am iesit pe locul 9.