Traseul turistic: Busteni – Gura Diham – Saua Baiului – cabana Diham Phoenix – Glajerie – Poiana Frasinetului – DN 73A – Cimitirul Eroilor din Valea Rasnoavei – Predeal

O noua zi de drumetie astazi, 16 februarie…

L-am luat pe Matrix ca insotitor de drum, Micutzul morocanos spusese ca merge pe alt traseu… si apoi el stie bine ca eu nu merg nicaieri „fara un scop” 🙂 De fapt, sunt mereu mai multe, stie el ce stie 🙂

Traseul i l-am detaliat oarecum lui Matrix, abia la locul de intalnire, pe la 8:30. Aceasta nu inseamna ca o sa scriu deodata pe aici, totul. Se intelege ca nu se poate asta, dar aspectele azi nepublicate, vor fi altadata publicate, cu siguranta…

Inainte de a trece la prezentarea traseului, va invit sa ascultati o piesa muzicala…drept fundal. Aceasta piesa a fost cantata astazi si la Busteni, la baza partiei Kalinderu, de catre formatia Compact:

1Bucegii in aceasta dimineata

2In Busteni, la intrarea pe drumul ce duce la Gura Diham. Am intrat intr-un magazin sa cumpar un suc, o ciocolata, mancare aveam, si la iesire un domn vindea flori. El: „Hai luati un buchet de flori”. Eu: „Si ce vrei sa fac cu el, merg pe  munte, nu am unde sa-l tin.” El: „Hai luati unul sa iau si eu mancare la copii”. Pana la urma i-am luat unul. Aici, in imagine ma intrebam ce sa fac cu el. Ia sa vedeti ce am facut!

340 de minute din Busteni pana la Gura Diham. De aici, trebuia sa urcam pana la cabana Diham Phoenix, pe marcaj triunghi albastru. Urcusul insa tine cam o ora pana in Saua Baiului, unde sunt relee si deci si drum pana la cabana

4Pe traseu multe urme de jder

5Saua Baiului

6Interiorul stanei pe langa care trec mereu. Acum am urcat sa o si pozez, ca nu am mai pozat-o de mult

7Bustenii ce alcatuiau peretii, au fost indreptati numai din topor, nu au fost prelucrati undeva si adusi. Probabil au fost taiati de pe acolo si prelucrati la locul faptei

8Priveam spre Magura Codlei, o galma uriasa in mijlocul depresiunii Brasovului. Vazusem pe magura: un musuroi de furnici negre 🙂 🙂 😉

10Daca nu miscam mana, iesea mai clara acea Magura… bine, hai, si musuroiul 🙂

11Muntele Postavaru

12Cabana Diham Phoenix, in dreapta

13Prin Valea Glajeriei, la poze

14Merita orice efort

15Matrix era inainte, departe, eu umblam singur in cautare de astfel de ipostaze

16Natura salbatica, zbuciumata 🙂

18Trecem de traseul Diham -Malaiesti si coboram putin. Pana aici:

17Din Valea Glajeriei spre Poiana Frasinetului. Teoretic, aici trebuia sa fie un indicator cu marcaj cruce galbena. Dar de mult, astia ce lucreaza la padure l-au distrus… Se merge pe acest drum si chiar inainte de curba din imagine se face stanga

19Vedem niste urme de urs

20Pasii sai … mda, nu aveam cum sa ne intalnim cu el. Dar de fapt, stiti cum se spune, ca ursul cand vede omul face pe mortul 😉 Sau era invers? Sau era doar un basm…

21Pe aici au bagat utilaje sa care lemne si marcajele evident ca lipsesc. Majoritatea copacilor cu semne pe ei, i-au taiat. Deci, daca nu ati mai fost pe aici, va orientati destul de greu. Tineti stanga la intersectii, uneori apar si marcaje vechi, sterse. Dupa ce ca nimeni nu mai remarcase acest traseu de vreo 7 ani, au mai taiat si copacii cu marcajele slab vizibile…

22Iarba verde de acasa

23Si de necrezut, o margareta, de fapt erau doua, una era mai sus

24Cam asa arata traseul, se urca sustinut din Glajerie. Noi am urcat cam 25 minute, deci normal se face cam 45. Vedeti pe indicator, imediat…

25Au mai ramas si marcaje, de regula au taiat tot de pe margini ca sa intre cu utilajul

26Urcusul se termina in acest drum, facut tot de un buldozer. Cum se urca, nu se face dreapta, pentru ca la circa 200 metri se va intalni un marcaj punct galben, care arata ca drumul acesta ajunge la cabana Diham Phoenix. Se va face stanga…

27Noi am facut o mica pauza la indicatoarele acestea… De unde se iese in drum, dupa ce se termina urcusul venind din Valea Glajeriei si pana la acest stalp se fac cateva minute

28Pe langa traseu era si acest craniu

29Natura complicata

30Se traverseaza o mica poiana fara repere. Totusi la capatul ei, daca se merge pe curba de nivel, fara sa se coboare sau sa se urce, se ajunge la acest copac. Cineva a simtit nevoia sa scrie: „spre cabana Dihamului”. Matrix, nu a vazut 🙂

32Aproape de Poiana Frasinetului, un copac urias

33

34Din Poiana privim spre zona cabanei Belvedere. La fel, lipsesc marcaje, dar trebuie tinuta curba de nivel pana se intalneste un drum

35Aici suntem pe drumul ce leaga orasul Rasnov de cabana Diham. Observarti marcajul cruce galbena pe stalpul Electrica si mult mai jos la limita padurii niste indicatoare. Din acest loc, nimeni nu s-a mai gandit sa refaca marcajul cruce galbena, asa ca mai poate fi intalnit la vreun kilometru mai jos

36Se urmeaza punctul rosu, in directia coborare, daca se urca, se ajunge in circa 40 de minute cel mult, la cabana Diham Phoenix

37Flori de podbal

38Intersectam acelasi drum ce leaga Rasnovul de Diham si continuam pe drum

39Nu dupa mult timp, vedem o alta intersectie de trasee turistice pe partea dreapta. Pana aici am mers pe punct rosu

40Doua indicatoare, aici mai observam si marcajul nostru cruce galbena, care trebuie sa ne duca in Predeal. De la stalpul Electrica, nu l-am mai vazut. Daca urcati pe unde noi am coborat, intai ajungeti la stalpul cu indicator punct rosu si cautati cu privirea stalpul Electrica. De la stalp, usor dreapta, se tine curba de nivel circa 300 metri pana la liziera padurii. Mai greu, dar se va observa crucea galbena, trebuie putina atentie.

Mai sunt si alte trasee prin aceasta zona, dar sa nu ne pierdem in tot felul de detalii. Si acelea la randul lor…

41Traseul turistic punct rosu pe ultima sa portiune cum se coboara. Acest traseu, porneste din DN73A, ajunge la cabana Diham Phoenix si se opreste la intersectia de trasee de la Pichetul Rosu.

42Sporadic pe acest traseu mai zarim si marcajul cruce galbena

43

44

45Sigur sunt asezati de mana de om 🙂 Fara niciun dubiu… sunt insa multi ani de atunci, cel putin asa ne arata muschiul verde…

46Si aici iesim. Imaginea reprezinta o privire inapoi, de unde am venit

47

49Traseul nemarcat spre Belvedere, merge prin stanga acelui stalp

48De unde este sageata rosie, de acolo am iesit noi in acest drum ce leaga DN73A de cabana Steaua (Forban) si de Dihamul militar. Este alt drum, nu tot acela anterior

50Odinioara, cele doua marcaje mergeau impreuna

51La DN 73A gasim inceputul traseului marcat cu punct rosu si totodata un alt marcaj, banda albastra, care si acesta apare sporadic, dar noi ne-am intersectat o data cu el. Pana la Poiana Izvoarelor este marcaj banda albastra, dar nu continua spre Gura Diham tot la fel… banda albastra devine banda rosie.

52

53Din nou o privire inapoi, ca sa poata fi reconstituit traseul si daca se vine din sens opus. In opinia mea, traseul Valea Glajeriei-Poiana Frasinetului -DN73A, poate fi parcurs doar daca:

1. Vii de la Malaiesti si nu vrei sa urci la cabana Diham Phoenix si intentionezi sa iesi la Predeal

2. Vii din DN73A si vrei sa mergi la cabana Malaiesti, fara a trece/urca pe la cabana Diham Phoenix

55Se merge cam 5 minute pe DN 73A, aici suntem aproape de fosta cabana Fraga, azi vila Fraga. Sageata arata ca trebuie urmat acel drum.

54Iata si de ce… in trecut erau si indicatoare si marcaje. Azi nu mai sunt. Pe un stalp mai vedeti o sageata albastra si marcajul cruce albastra. Daca se abordeaza acel traseu, faceti cam o ora si ceva pana hotelul Trei Brazi, fosta cabana Trei Brazi situata la circa 6 km de centrul statiunii Predeal. De acolo se poate cobori in Cheile Rasnoavei, sau in stanga spre o biserica de rit catolic, ori in dreapta spre cabana Poiana Secuilor, de unde se poate cobori in Timis sau urca pe Postavaru (circa 4 ore, triunghi galben)

Noi am tinut drumul asfaltat inca vreo 2 km, nu era in plan sa ajungem la Trei Brazi. Si marcajul cruce galbena ni l-am scos din program 🙂 Nici nu mai aparea si nici nu ne mai interesa…

Am admirat si 2 vile mai estetice, aflate pe marginea drumului:

56

57

58Vedem si un marcaj triunghi albastru realizat de GEST Predeal, pe stanga cum veneam noi spre Predeal… ca reper este vila Roua, de aici incepe marcajul

59Marcajul banda albastra il reintalnim aici, unde vedeti ca am tras eu sageata rosie. Urca pe acolo, pe langa vila si iese in Predeal, dar noi nu voiam sa mai urcam asa ca l-am intersectat tocmai in Predeal. Probabil v-ati dat seama ca este destul de dificila orientarea prin astfel de locuri fara indicatoare, marcaje facute pe ici, pe colo, iar hartile lipsesc…

Ar trebui sa fac una, sa leg traseele din Bucegi, de cele din muntii Baiului, Piatra Mare, Predeal si Postavaru pana la Cristian… deci sa aiba limita sudica Posada (Bucegi), nord-vestica loc. Cristian si Brasov, estica loc. Valea Doftanei – Sacele. Asa ai o imagine de ansamblu… la est ai si o alta limita clara: DN 1A. Ar fi un proiect frumos…

60O mica bisericuta, capela, in curtea unui sanatoriu de boli… aaa, de nevroze parca se numea. Atentie ca si nebuneala este pe bani. Probabil cand esti cu probleme, esti dus aici si ti se spune ca esti in fata Catedralei Mantuirii… dar de ce sa nu regasim pacea sufleteasca chiar si in astfel de locuri, nu stiu, chiar sar calul cateodata 😉 Este bine, aici se pot face tot felul de spovedanii, diverse…

61Undeva mai in spate printr-o curte, ca sunt tot felul de pavilioane, erau niste masini destul de aratoase. Matrix lucrase aici, in urma cu vreo 4 ani, la acoperis, ca alpinist utilitar si spunea ca este sanatoriu de nebuni. Ii zic si eu: „Ma’ da’ tu vezi ce masini conduc nebunii astia?” 🙂 El insa nu prea tine la glume si a trecut la subiectul lui, cand lucrase, ce facuse, ce vazuse…

Povestea asa:

Pe un balcon stateau mai multe doamne la plaja, fara sutien, dezbracate ce mai… si el de sus se uita 🙂 Fraier, nu? In loc sa simuleze si el nebuneala… doar era atat de greu sa-si dea seama cineva de contrariu 😉 Dupa ce l-am necajit asa, am pornit mai departe…

62Baza olimpica de la Valea Rasnoavei… prin batatura se observa si busteni. Or fi uitat ca au bagat o groaza de bani pe aici si s-or fi apucat de tras lemne…

63Cimitirul Eroilor de la Valea Rasnoavei

64Acolo sunt oasele eroilor, in acel sarcofag betonat. Mai tineti minte poezia aceea superba pe care ne-a spus-o dl. Crisan? Cum ca un soldat roman a scris-o si ca poezia a fost gasita in ranita soldatului ce murise in lupta?

65Si acolo era locul buchetului meu de ghiocei

67Cimitirul

66Cand ma uit dupa Matrix, el era departe… bine ca-i aratasem directia corecta, nu gasise rostul sa intre in cimitir. El stie ca nu trebuie sa-si bata capul cu ce fac eu 🙂 Isi vede de-ale lui, s-a obisnuit 😉  Am mers asadar la Predeal pe alt drum, mai putin umblat.

68Ii arat acest peisaj frumos, dar el nimic. A, pai nu fac eu bine ca-l enervez? 🙂 Cum sa nu admiri un asemenea peisaj 🙂 🙂

69Continuam

70Gata, am ajuns in Predeal

71Stanga-dreapta la niste poze 😉

72Tot felul de locuri 😉

73Vedeti marcajul banda albastra, observat de noi inainte de a ajunge la cimitir. Greu de tot sa fie „prins” de un turist

75Gara din Predeal, foarte frumoasa constructia. Cand eram mic, fugeam de acasa ca sa stau pe banca la etajul garii, azi este insa inchis 🙂 Adica de ani buni.

Ne-am uitat de tren, apoi de microbuze… in fine, am stabilit sa ne intoarcem cu un maxi-taxi care pleca la 16:20, doar ca nu a mai venit microbuzul. Soferul nu a mai vrut sa faca acea cursa si probabil nu mai plecase din Sinaia. Ca el vine din Sinaia, opreste in Predeal si iar se intoarce…

Asa ca, profitand de vremea buna, ne-am asezat pe o banca in centru, cu sticle de suc, ceva de rontait si stateam asa, pana la ora 17 am stat, cand a venit trenul… Ne uitam la oameni, masini, trenuri… A venit un tren nu ne-am suit, stateam bine pe banca, trece un microbuz, opreste, noi nu ne suim, sa mai stam putin… Trece o fata in niste cizme putin peste genunchi, niste picioare sanatoase, mers sigur… amandoi privim la ea. Eu mai direct, Matrix mai piezis 🙂

Se trezeste Matrix vorbind: „Ai vazut ce cizme  lungi avea?” Ma uit la el, bietul om, si este randul meu sa ma trezesc vorbind: „Eu ma gandeam cum este fara cizme!” 🙂

Il ia o mama de ras si imi spune mie ca sunt nesi, dar el isi musca buzele cand privea. Cand i-am spus ca-l vazusem, a inceput sa rada. Si el se gandea tot la fel 🙂 🙂 Pana la urma, picioarele spun multe despre o femeie, arata forta ei 🙂 Bine, eu am si un etalon imposibil de depasit. Ne-a batut soarele in cap toata ziua, asa ca astfel de lucruri au totusi o explicatie… bine ca am auzit cand anunta trenul, ca ne fura peisajul pe acolo… In tren, plin de turisti… in fiecare gara se urcau grupuri mari, care se intorceau in Bucuresti.

Si dupa un asemenea periplu, sa inchei tot cu o melodie frumoasa. Toate se leaga constient sau nu 🙂 Conexiunile cand nu le poate face mintea, le face subconstientul 🙂 🙂

Sa aveti o saptamana cat mai reusita!

Traseul turistic: Busteni – Babele – Vf. Omu – cabana Malaiesti – La Prepeleag – Pichetul Rosu – Poiana Izvoarelor – Gura Diham – Busteni

Un nou traseu prin Parcul Natural Bucegi. Anul acesta este anul descrierilor de trasee :)) Intai, sa va spun ceva de ieri. Rares a facut un parc intreg sa rada…fugea el pe acolo, si la un moment dat s-a plictisit, asa ca…? Fuga-fuga spre caruciorul lui. Sub privirile tuturor, s-a catarat pe roti si s-a suit in carut. Acolo s-a asezat mai bine, ca sa doarma :)) La un an si jumatate face tot felul de chestii, lista este prea lunga, asa ca revin la traseu.

Noi am urcat cu telecabina, impartiti in grupulete, care cum i-a fost norocul, raportat la numarul mare de turisti ce asteptau sa le vina randul…

Si cafeaua de dimineata trebuia sa o bem la Babele, gata, ne-am obisnuit in batatura omului acela :)) Cum va spuneam anterior, recomandabil este sa cumperi un expresso la 5 lei, decat de la aparatul cu fise.

Mai departe am trecut de Babele, am zabovit putin la Sfinx si am pornit mai departe spre Varful Omu, unde trebuia sa ajungem cam in 2 ore.

1

2Muntele Obarsia

3Aici este zona La Cerdac, bine, de aici incepe. Din acest loc, se bifurca traseul spre Omu, in stanga este mai lung, fiind o varianta de iarna. Traseul Babele-Omu fiind inchis iarna, va dati seama ca este improprie aceasta denumire de traseu de iarna. Totusi este o alternativa utila primavara cand inca mai este zapada pe asa-zisa poteca de vara.

4Dupa unii, acesta este Saturn. Adica mai-marele zeilor, intelegeti, tampenii din acestea. Este frumos sa pozezi stanci cu anumite chipuri, frumos asa ca dovada a ceea ce face natura. Dar sa ajungi sa consideri stanca aceasta drept nu stiu ce zeu, trebuie sa nu fii intreg la minte. Chiar spuneam unei persoane apropiate, ce s-ar fi intamplat daca autorii unor albume ar fi avut conditie fizica si ar fi mers prin tot muntele, probabil ca din cauza acelor nebuni, ar fi mers tipografiile non-stop. Astfel de idioti, prezentand tot felul de stanci sub diverse denumiri, nu sporesc misterul Bucegilor, ci reprezinta un atentat la bunul-simt. Nu poti sa fii atat de idiot…

Datorita acestora si altora care ii copiaza, Dumnezeu nu mai conteaza, pentru ca inainte de el a fost Saturn, atlantii, acum sunt reptilienii, iar ceea ce trebuie inteles si reprezinta realul, dar mai greu de acceptat, este si mai mult incalcit. „Acum vorbeste invidia din mine!” 😉 🙂

5bAcest chip este mult mai real decat acel „saturnian”…si nu lui i s-a adus o floare, simbolului

6Valea Morarului; cu rosu, traseul Omu-Bucsoiu-Busteni ce trece pe marginea acestei vai

7Spate in spate cu Valea Morarului se afla Valea Gaura. Pe acolo, pe unde vedeti sagetile este traseul spre Bran

8La cabana Omu, am baut cate un ceai, „am luat toate cabanele la rand” :)). Ceaiul era foarte bun…erau trei femei in bucataria cabanei, ele tin aceasta cabana cu mult mai bine decat proprietarul, cabanierul Popa. Bine ca in ultimii doi ani nu l-am mai vazut pe acest incurca-lume pe acolo.

Am ajuns la indicatorul aflat la circa 500 metri distanta de cabana Omu. Atentie, pe timp de ceata se poate sa nu vedeti poteca. Marcajele sunt indeosebi pe bolovani. Va recomand sa evitati traseul prin Hornul Mare. Daca ar fi dupa mine, as inchide acel traseu, daca este sa cobori unul dupa altul, cine stie cum desprinzi o piatra si-l accidentezi pe cel de mai jos…acesta nu se poate feri. Vara, mai bine evitati acel horn.

9Asa incepe poteca

10Salutam destul de repede si primul Bolovan 🙂

11Se vede poteca mai jos. Inca de la intrarea in acest traseu ce coboara Valea Malaiesti, se observa ca poteca descrie o bucla larga, accesibila, desi poate exista iluzia de verticalitate accentuata. Daca ramai pe poteca nu ai ce sa patesti. Ma intreba un prieten daca sunt pietre pe poteca, da sunt, si multe, pana la baza Hornului Mare, dupa care cobori mult mai bine. Problema este daca vrei sa mergi, mergi, daca gasesti cusur si probleme in si la orice, nu vei gasi determinarea necesara de a vedea un loc superb ca Valea Malaiesti.

12Ca o pista de decolare, frumos acest colt de stanca ce pare suspendat

Rotind aparatul foto, prin imprejurimi, vedem si noi un chip. Nu-i punem nume acum, poate vin fotografii profesionisti din Valea Prahovei. Parerea mea este ca in tinerete au fost ei prosti, dar la batranete au atins un nivel ce este practic imposibil de egalat. Fantezia lor, povestea lor, nu este asezata pe vreun crampei de realitate. Iar daca vreun copil vede albumele lor si ce au scris, trebuie sa li se atraga atentia ca sunt mai bune povestile lui Creanga, basmele lui Ispirescu…

13

14

15

16Aspect poteca

17Zapada destul de multa prin imprejurimile traseului

18In departare, traseul turistic din Valea Tiganesti, ce porneste de la cabana Malaiesti pana la refugiul din Saua Tiganesti, marcajul este banda galbena

19Jos, se vede cabana Malaiesti

20Aspect din muntele Padina Crucii, ce desparte vaile Malaiesti si Tiganesti. Dupa cum se observa exista o imensa despicatura…multi au zis ca vor sa parcurga culmea acestui munte. Le-am zis deseori de aceasta despicatura, fara echipament de alpinism nu ai cum sa treci dintr-o parte in alta

21

22

23Nu-ma-uita, unul dintre cele mai clare exemple de melanism

24Intrarea in Hornul Mare

25Asa arata hornul

26Drept inapoi cum o fi?

27

28

29Pe la jumatatea acestui versant se afla Brana Caprelor, traseu marcat cu triunghi albastru

30Macul galben, una dintre cele mai superbe flori din Parcul Natural Bucegi. Observati un mic manunchi de maci, in mijlocul grohotisului

31Maci galbeni, relicte glaciare

32Cimbrisor, un alt pionier

33

35Aici incepe visul 🙂

34

36

37

38Mai postez si cruci, pentru a se intelege cat mai multe…

39

40

41

42O floare de colt, cum mergeam sa vedem buchetul de mai jos de garofite, era si ea in drumul nostru

43

44Cele mai frumoase garofite vazute vreodata in Bucegi, multe si superbe

45Din nou, floarea de colt

46Valea Malaiesti ramane una dintre cele mai frumoase vai din Bucegi. Daca ma credeti, nu am zarit un gunoi, un pet, nimic, desi traseul este unul circulat. Probabil din cauza ca doar turisti cu rucsacul in spate ajung pe aici…adica oameni educati. Cabana Malaiesti ramane singura locatie turistica din Bucegi unde nu se poate ajunge cu masina.

47Mai avem putin pana la cabana.

48Bucsoiu, din orice parte l-ai privi, ramane un munte impunator

49Ferigi foarte mici

50Molizi, parca lipiti de stanca muntelui

51Indicatoare langa cabana

52O privire inapoi, de unde venisem

53Preturi la cabana Malaiesti

54Sala cabanei

55Mancarea noastra, ceaiul lor

56Refugiul Malaiesti situat in imediata vecinatate a cabanei

57Nu se poate descrie in cuvinte cat de frumos este in aceasta vale, la cabana. Unii vin si monteaza cortul, sunt putin sau mai putin inspirati. Cred ca este o greseala sa amplasezi cortul la doi pasi de albia unui parau, fie ea si seaca. Daca noaptea ploua si te ia vreo viitura?!

58

59Superbe picturi prin interiorul cabanei…dar, aici a gresit pictorul, observati ca eu imi dau cu parerea la multe :)) , pai i-a facut coada acestei pasari prea lunga. Mie imi seamana a pasare rapitoare de zi, pare o acvila, ori pasarile de acest gen nu au ditamai coada 🙂 Si acvila nu are dusmani naturali sa priveasca in sus, ea de regula cand se afla pe un colt de stanca priveste in jos, dupa prada…gata, l-am criticat si pe omul acesta 🙂

60

61O replica a cetatii de la Rasnov

62Aici plecam, dar sa pozam si indicatorul traseului nostru. Acum este randul salvamontului, ce naiba este scris acolo? Spre Pichetul Rosu prin cabana Poiana Izvoarelor…o prostie. Intai ajungi la Pichetul Rosu, dupa aceea vine cabana aceea. Exprimarea este total eronata. Pichetul Rosu este o intersectie de trasee, o mica poienita. De acolo, faci dreapta spre Busteni prin Poiana Costilei, inainte continui spre Poiana Izvoarelor, in stanga pe punct rosu mergi la cabana Diham Phoenix, deci abia acolo apare punctul rosu…le-au incurcat si oamenii acestia 🙂

63Nu-i asa ca sunt frumoase aceste locuri? 🙂

64Eu daca alerg pot spune ca sunt in 4 ore in Rasnov, altii cu rucsacul in spate nu cred ca reusesc 🙂 Pana la Valea Glajariei intalnesti un drum forestier…lung de 17 km 🙂 Daca abordati acest traseu calculati-va sosirea in Rasnov dupa 6 ore, cel putin, pentru ca pana la acel drum mai este de mers. Apoi vin cei 17 km

65Traseul spre Valea Glajariei si Rasnov, ca sa urcati la cabana Diham trebuie abordat marcajul cruce albastra de la valea mentionata…urmeaza un urcus de 45 minute- o ora

66Traseul nostru, marcaj triunghi rosu. Recomandarea mea, daca vreti sa mergeti vara la cabana Diham Phoenix, este sa urmati acest traseu. Este mai pitoresc, mai usor…decat sa-ti fortezi picioarele prin padure pana la Glajarie, privind la copaci, mai bine mergi pe curba de nivel, mai cobori, este mult mai frumos…si sa urci toata panta aceea de la Glajarie, nu este nicio placere, cand esti la plimbare.

67Turisti spre Glajerie

68

69Cabana si refugiul de la Malaiesti

71Rasnovul este undeva mult in dreapta 🙂

72O banca montata de curand pe acest traseu, intr-un loc pitoresc. Pe ea asteptau niste persoane sosirea salvamontului. Nu mai puteau sa mearga, asa am inteles ulterior. Dar nici noua si nici altor turisti, oamenii acestia, accidentatii, nu ne-au zis nimic. Mie nu mi s-a parut ca au ceva. Dar totusi ceva de mancare, o fasa elastica, etc, o vorba buna, cred ca aveam la noi. Mai jos, am intalnit si salvamontisti din Busteni si jandarmi montani si voluntari, plecati sa-i salveze. Ar trebui sa existe cadrul legal sa fie puse astfel de persoane la plata actiunii. Nu poti chema atatea persoane…pentru ca nu mai ai chef sa mergi sau ai febra musculara. Sunt tot felul de copii de bani gata care nu stiu nimic pe lumea asta, li se pare ca orice se poate cumpara cu bani, si ca pot face orice…aici sunt de acord sa le fi dat cineva vreo doua suturi in fund, ori amendati pentru apelarea nejustificata a nr. 112

73

74

75Cabana Diham Phoenix, traseul din Glajarie urca toata padurea din stanga

76

77Indicatoarele acestea doua reprezinta intersectia La Prepeleag. Pe banda rosie urci pe Bucsoiu, noi am continuat spre Pichetul Rosu pe marcaj triunghi rosu

78Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti care au murit pe munte

79Hribi uriasi

80Banca amplasata de prietenii lui Traian Murgilas, prins anul trecut de o viitura pe Valea Bucsoiului, din apropiere. In acea zi, cand a murit, 23 iunie, si noi am dat de o alta viitura pe Valea Gaura, dar am scapat, uzi pana la piele am ajuns in Bran

81Cred ca era masina salvamontului, dar nu am pierdut ocazia sa ma pozez in ea, ca sa ma vada ei :)) Cum pui mana pe volan simti diferenta intre Atv si masinuta aceasta. Este mai puternica si mai sigura aceasta 🙂

82Aici este Pichetul Rosu, mai departe se merge foarte lejer spre cabana Diham Phoenix, noi am mers insa inainte

83Tringhiul rosu continua tot spre Busteni, dar prin Poiana Costilei. Nu avea rost sa mai umblam si pe acolo, asa ca am luat varianta mai simpla spre Busteni, pe marcaj banda rosie

84Printre ierburi Atv-ul Jandarmeriei…

85M-am urcat si pe el, pentru o poza. Cu acordul lor 🙂

86Coltii Morarului

87Indicatoarele noi montate de Salvamontul din Busteni la Poiana Izvoarelor

88Observati pe gardul cabanei Poiana Izvoarelor si indicatorul spre cabana Diham Phoenix. Mai stiti de cate ori am scris si cate sesizari am facut ca a fost montat pe acel stalp metalic, in directie gresita? In sfarsit, dupa vreo 2 ani l-a dat cineva jos de acolo, probabil salvamontistii, si acum arata directia corecta. Cine stie pana cand…

89Crucea cu ochi, aici suntem la Gura Diham

90Toate poienile Vaii Cerbului sunt pline de rulote si corturi

91

92Incheiere superba de zi, eram in Busteni

Astfel, am mai descris un traseu, nu baliverne si povesti insirate, ci realitati. Drum bun si atentie maxima pe munte, la orice 🙂

Traseu: Busteni – Vf. Capatana Porcului – Valea Glajariei – Diham Phoenix – Gura Diham

Postul aproape s-a incheiat! Nu am tinut nicio zi post, ma refer la mancare. Nici nu prea am mai scris multe cuvinte la articolele anterioare… ce sa spun ca in Saptamana Mare noi faceam gratar de 1 mai? 🙂

Sunt mai absent asa, in aceste zile, nu prea ma intereseaza ce zi este, in ce data suntem, mi se pare un fel de vacanta religioasa. Probabil si de la senzatia ca 1 mai a fost in Post, am fost altfel in aceasta saptamana.

Ieri acasa nu prea mai aveam ce face, motiv pentru care am plecat intr-o drumetie, destul de scurta. Mie imi place sa fie totul organizat in detaliu, din timp, sa nu amestecam treburile. Deci timp am gasit 😉

Bine, initial trebuia sa ne intalnim la ora 9, pana la urma, eu ca mireasa am plecat cu o ora mai tarziu. Traseul oricum nu l-a inteles nimeni, decat eu.

1Pe drumul spre Gura Diham. Asa cum v-ati obisnuit si m-am obisnuit, trebuie sa puneti o ora in plus la ora de pe poze. In jur de ora 11 inaintam precum melcii pe acest drum de pe Valea Cerbului

2Zapada pe Caraiman si Costila

3Oraselul cu rulote si corturi de pe Valea Cerbului, asa va fi pana in septembrie

4Aici erau niste pini plantati cu care edilii se laudau la tv. Un prieten de- al lor, i-a distrus tragand lemne. Mincinosi cu totii! Doar gura este de ei, mintea numai la furt si distrugere, le sta! Nu s-ar mai bucura de Pastele urmator…, pana nu repara unele chestii, ca tot este Saptamana Mare si m-am gandit eu sa fiu un „bun” crestin!

5Poate ati vazut tot felul de reportaje cu gunoaie aruncate de turisti prin aceasta zona. Cititi si un alt punct de vedere, diferit de al autoritatilor, reporterilor, turistilor. Al localnicului 😉

In curtea ta, tu faci regulile. Asa si pe aceasta vale a Cerbului. Nu poti cere taxa la intrare si sa nu oferi nimic. Daca bagi masina pe drumul acesta, o duci direct la spalatorie. O masina care sa ude drumul nu-i duce mintea pe cei responsabili sa trimita. Apa este la doi pasi. Uite asa le dau idei, sa mai dea o gaura bugetului local. Cine stie cate mii de lei consuma aceasta actiune intr-o zi 🙂

Cu putin interes, aceasta zona ar aduce la bugetul local o suma destul de mare. Nici macare vetre de foc nu pot sa faca. In aceste conditii, nu este logic ca unii oameni, sunt nemultumiti si lasa gunoaiele la intamplare? Cand ii iei banii turistului si nu-i oferi nimic, nici macar nu-i spui buna ziua, ce asteptari sa ai?

De aceea, cheama presa, reporteri de-ai casei, care nu au transmis niciodata un caz sensibil din Valea Prahovei, ci doar ceea ce li s-a permis. Chemand presa, prezinti lipsa de educatie a turistilor, sa dai impresia ca faci desi nu faci nimic. Doar incasezi bani. Este foarte bine ca turistii lasa gunoaie si apoi vin muncitorii sa le adune. Daca nu au minte… Sunt atatea masuri simple, fara batai de cap, ai si incasari si zona fara gunoaie. Dar probabil acest haos convine cuiva care fura acei bani, alta explicatie nu este…

6Poate fi frumos, dar nu asa, sa alergi si prima masina sa te acopere cu un nor de praf.

7

8

9O frumusete de corcodus inflorit, mai sus de cabana Gura Diham

10 Poiana Izvoarelor

11In urcare spre varful Capatana Porcului, teatru de infruntare in primul razboi mondial

12Drumul spre cabana Poiana Izvoarelor

13Ma uitam eu la poza aceasta, mi se parea ciudata, foarte ciudata. Era ceva…bai, nu aveam barba :)) Eu, pe acolo, m-am tot uitat la poze si nu-mi dadeam seama. Ma gandeam ca sunt obosit, tras la fata, dar poate era starea mea normala :)) Deci va dati seama, nu mai spun eu, judecand dupa alura, eu am rupt toti copacii de prin preajma. Bine, gata, si Matrix :))

14Poteca spre varf

15Aici era un fel de borna, mic monument ce marca granita dintre regatul Romaniei si imperiul austro-ungar

16Pietrele au cazut inspre vale

17Creasta Morarului ceva mai departe

18Valea Bucsoiului

19Acele Morarului

20

21Uite aici ar fi o idee sa bei dimineata o cafea, o ciocolata calda, pentru cine poate ajunge, evident 🙂

22Muntele Bucsoiu

26Poiana Bucsoiului, acolo unde se termina zapada

28Poiana Pichetul Rosu

29Cu acoperis rosu, cabana Diham Phoenix, vedere de pe varf spre acel obiectiv la care trebuia sa…

30ajungem, dar dupa ce treceam prin aceasta vale si poiana indicata de sageata

31Am coborat de pe varf in traseul turistic Pichetul Rosu-cabana Diham Phoenix

32Peste un sfert de ora, ajungeam in albia paraului Glajeria, langa un fost pod

33Varful, de acolo am coborat. Mai aveam cateva minute pana in poiana indicata de sageata rosie

36Poiana

37Traseul turistic ce leaga cabanele Malaiesti si  Diham Phoenix

39Numai ca se exploateaza padurea si aici fara nicio limita

42Saptamana viitoare ne vom ocupa si de aceasta problema

41Cineva a modelat o bucata de pamant si a lipit-o de un copac

44Urs

50Langa cabana Diham Phoenix

51

52

53Vedere generala asupra cabanei Diham Poenix si vecinatatilor acesteia

Ne-am asezat la un popas, dar eu m-am plictisit destul de repede si am incercat sa pozez o albina ce survola prin preajma 🙂 Era o albina mica, galbena, ce nu are ac si se aseaza deseori pe oameni, pe piele.

55

Insa nu am stat prea mult 😉

56Matrix adormise asa ca…i-am legat adidasii intre ei

57Dupa care m-am deplasat putin mai sus, sa-l admir mai bine cand se va impiedica putin :))

58Pana la urma, momentul s-a produs, dar la scara redusa. Aici rade si el…

-„Ma’ tu semeni cu un actor american, asa cum iti dezlegi sireturile!”

-„Cu cine?”

-„Cu Pluto!”

59Leoaica tanara, iubirea… vazuta de Matrix

60Aproape de Gura Diham, unde prima grija a fost sa mergem la parau, sa schimbam tricourile cu cele de oras, adidasii, etc. Va dati seama pe astfel de trasee, plecam cu doua randuri de haine :)) Unul pentru oras pana il traversam si ajungem la Gura Diham, si al doilea pentru hatisuri, ca acelea de pe Capatana Porcului si Valea Glajariei.

61Caraimanul, eram deja in Busteni, la ora 17

62Linia telecabinei Busteni-Babele

Va doresc un Paste asa cum il vreti dvs. sa fie! 😉

Toate urarile de bine!

Prin padurile Dihamului…cabana Diham Phoenix

Mai intai doua mesaje:

Pentru Radu, multumesc de aceea informatie, nu ai idee cat de inaintat sunt in acel subiect, voi vorbi cu cineva…deci exista! Multumesc!

Pentru Dreamer, multumesc, ai avut dreptate iar, am vazut link-ul…de necrezut! M-am convins cu ochii mei, numai este nimic de zis! Voi renunta la a scrie despre ei si voi posta doar o poza, si o foarte mica descriere. Mai da-mi cate un semn de vrei! Multumesc!

Astazi am avut ceva de rezolvat, si am zis sa le intercalez: sa rezolv treburile, sa ma si plimb… 🙂 …tot prin Parcul Natural Bucegi

Intersectie de trasee

Poteca turistica

O parte din muntele Bucsoiu, pe unde ar fi traseul turistic spre Vf. Omu, inchis acum iarna

Muntele Postavaru

Bucsoiu si Creasta Balaurului (Bucsoiul Mic)

Coborarea spre cabana Diham Phoeniz

In interiorul cabanei

Harti cu Bucegii

Si o multime de flori erau pe hol, unele inflorite

Cabana Diham Phoenix

Un loc de rugaciune aflat la mica distanta de cabana

O urna a cuiva…ce a mai ramas din el

Un jeep…condus de un strain, dumnealui s-a oferit sa ne duca pana unde vrem, pana in Predeal probabil…doar ca noua ne era mai usor sa coboram in Busteni…un roman mai rar ar fi zis asa ceva 🙂

Marcajul turistic

O troita ridicata in memoria ostasilor romani cazuti in primul razboi mondial

O deplasare nu foarte lunga, vreo 15 km dus-intors, deloc dificila, majoritatea turistilor intalniti erau persoane in varsta.

Preturi la cabana:

ceai-1 leu, ciocolata calda-3 lei, cafea-5 lei, cola-5 lei, eu m-am axat pe un suc, sa fie cola ca este cel mai periculos 🙂 pentru ca pepsi nu avea, mancaruri intre 5 si 20 lei, cazarea pentru grupuri 30 lei persoana intr-o camera mare cu mai multe paturi, iar doua persoane pentru o camera cu baie plateau impreuna 75 lei/noapte.

O zi frumoasa, temperaturi de primavara…

Unde ”se mananca bine” in Parcul Natural Bucegi!

Expresia asta cam idioata „a manca bine” defineste in lumea serviciilor turistice mai multe lucruri…pana si turistii o folosesc…deci unde se mananca bine in Bucegi? Imi propun sa scriu eu mai jos 🙂 atat despre asta cat si despre „unde nu se mananca bine”.

Expresia din titlu este echivalentul a: mancare buna, preturi corecte, calitate, atitudine in servire, curatenie.

Sa incepem cu primele locuri calitative:

Fara nicio indoiala cel mai bun loc pentru servirea mesei din aceasta arie protejata este Restaurantul de la Cota 2000 secondat indeaproape de Stana Regala.

La Cota 2000

La acel restaurant nu se folosesc in alimentatie conservanti si alte nenorociri, totul este natural, ceaiul se indulceste cu miere, carnea este furnizata de ciobani, aici se gaseste cea mai buna pastrama din Bucegi, cei mai buni carnati, deserturi apetisante, tot felul de preparate interesante…cele mai multe personalitati aici vin, bineinteles si preturile sunt pe masura, dar meniurile sunt realizate astfel incat sa ai de unde alege, acceptabil si calitativ.

Stana Regala este un loc primitor si linistit, un loc unde se servesc ciorbe de diverse feluri, mi-a atras atentia mie care nu-mi plac ciorbele decat o data pe saptamana cel mult, ciorba de mistret si ciorba de fasole in bol de paine…mai sunt si feluri 2, dar eu sar direct la deserturi…papanasi, placinte cu sos de vanilie…Merita! Au si o bucatarie afara cu mancare la ceaun, rotisor.

Stana Regala, bucataria de vara in stanga, terasa, restaurantul in dreapta

Un alt loc bun unde se servesc produse la gratar este Terasa „La Sami” de la Cota 1400, se stie ca aici sunt cei mai buni mici din Bucegi, cea mai buna costita, cei mai buni cartofi, cel mai bun sorici. Nu serveste preparate pregatite in bucatarie. La costita si sorici preturile sunt la 100g 🙂

Sa aruncam o privire prin cabane:

Cabana Diham Phoenix este ca si cum ai manca la tine acasa, fara mari pretentii, curatenie prin bucatarie si sala de mese, preturi si mancare buna.

Cabana Padina, cu o mica gospodarie situata in preajma locatiei, isi permite sa tina preturile mici la orice produs pregatit in bucatarie. Aici o ciorba poate costa si 3,5 lei in timp ce in alte locatii aceeasi calitate o gasim la 8 lei, cam asta ar fi diferenta intre aceasta cabana si altele. Ca si la Diham Phoenix unitatea se adreseaza mai mult turistilor cu rucsacul in spate. In timp ce un ceai este 1 leu, la unitatile de la Cota 1400 acesta il gasiti la 4 sau 5 lei 🙂

Cabana Bolboci, aici mancarea este acceptabila, preturile asemenea.

Hotelul Pestera, mancare ca la hotel de trei stele :))) si cu bune si cu rele, unitate depasita lejer de cabana Padina, si de primele trei unitati enumerate.

Cabana de la Vf. Omu, o unitate cu o atitudine schimbata la 180 de grade, din cauza faptului ca de turisti se ocupa sotia cabanierului si nu acesta. Cabanierul, Popa ca asa il cheama, este cel mai slab om de turism din Bucegi, fara atitudine turistica, un avar, el se ocupa de cabana Poiana Izvoarelor. Asadar la peste 2500 m altitudine se poate servi masa in conditii bune, evident ca nu veti gasi aici preparate elaborate ca la restaurant, dar sotia cabanierului si personalul din bucatarie gatesc bine.

Pensiunea Coteanu, este un loc interpretabil, depinde peste cine dati, servirea mesei este acceptabila. In ultimele doua luni, la cateva grupuri de turisti le-am recomandat sa evite locatia din punct de vedere al cazarii. Prin august sau septembrie urma sa merg aici cu niste persoane, rezervari, „gazda” ne-a spus ca ne „tine” camerele pana la ora 18. In aceaiasi zi, la ora 14 am sunat-o pe cea care este proprietara sa-i spunem ca venim la ora 19 si sa nu dea camerele. Dumneaei si-a inchis telefonul si ne-a sunat abia dupa ora 19 sa ne intrebe daca mai venim. Cand lucrezi in domeniu si esti in week-end nu iti inchizi telefonul cu orele. Eu nu imi permit cand sunt cu altii, incertitudini, la ora 17 dupa ce am sunat-o de vreo 10 ori am optat pentru varianta B a programului turistic gandind ca si-a inchis telefonul pentru ca a dat camerele altora…este o atitudine tipica in unele locuri din Bucegi. De atunci, a sarit din schema aceasta unitate.

Cabana Valea Dorului…am doua cuvinte: Preturi Uriase! Fugiti ca e pericol, din orice punct ai privi :))))

Cabana Miorita, nu a stralucit niciodata la capitolul servirea mesei, in schimb camerele sunt curate, doar la cazare merita.

Cabana Valea cu Brazi, ei sunt noi in domeniu, nu m-as lasa pe mana lor, mai trebuie sa treaca timpul, sa vina cu altceva.

Hotelul Cota 1400, mancarea este acceptabila.

Restaurantul Telefericului de la Cota 1400 este mult mai recomandat decat restaurantul Popas Alpin situat la o distanta de 200 metri. Preturile sunt acceptabile, mancarea este buna.

Restaurantul Popas Alpin, este frumos decorat in interior, dar personal nu am incredere in mancarea gatita aici. Daca treci  prin spatele unitatii, ca se afla in vecinatatea drumului, nu o data, sa treci asa la anumite intervale de timp, o sa constati ceva…miroase foarte urat, a tot felul de resturi. De cate ori am fost aici am mancat doar piure cu pui…de regula evit sa intru. Eu am o fixatie :)) analizez gesturi, oameni, vorbe, in timpul liber le descompun :)) Si pe omul asta, ce are restaurantul, nu il consider prea sanatos…nu ca as fi eu prea normal sau doctor. Ani la randul, a dat foc fara un temei normal pajistii de la Cota 1400. Primavara, asta era primul gand al lui :)) Eu asa zic ca sanatos nu prea este…de altfel si acum dupa ridicarea unor boxe metalice, mai da cate unul din angajatii lui, poate chiar el, foc pe la gunoaie. Are boala focului…

Cabana Babele, nerecomandabil.

Cabana Poiana Izvoarelor, nici atat.

Complexul Piatra Arsa, mancare buna, preturi bune, nu ar avea cum sa fie altfel, devreme ce aici iau masa diferite loturi nationale de sportivi.

Hotelul de la Cota 1000 si Hanul cu Ursi din vecinatate, mancare buna, unitati superioare celor similare din Parcul Natural Bucegi.

Hanul cu Ursi

Cabana Cuibul Dorului, mancare buna, preturi bune…aici am mancat un peste bine facut ultima oara.

Cabana Malaiesti, cu mancare gatita pentru oamenii de munte, fara mari pretentii, este singurul loc unde nu se poate ajunge cu mijloc auto.

Cabana Zanoaga, de asemenea un loc unde se mananca bine, preturi asemenea, curatenie 🙂

Despre cabanele Schiori si Gura Diham nu scriu…deja ele sunt la margini de oras, au cunoscut transformari majore, doar denumirea le-a mai ramas, ca istoric. Daca presedintele ia masa la Schiori, sau daca alti politicieni, sefi din politie, se duc la Gura Diham ce se mai poate spune? Poate…doar faptul ca functioneaza langa limita Parcului Natural Bucegi.

Si ca incheiere, cel mai bine se mananca cu prietenii in natura la un foc: gratar sau mancare la ceaun. Mai jos pozele unui prieten, Micutzul morocanos, o concurenţă serioasa la postul de bucatar al grupului :)))

Si…mai trebuie poza cu mamaliga :)))

Discutii aprinse pe muntele Diham

Ieri stabilisem cu doi prieteni sa mergem pe un traseu turistic. Spre seara, un fost coleg de facultate,  stabilit in Bucuresti m-a sunat si m-a intrebat daca merg pe undeva in week-end. Dupa ce l-am intrebat de ce vrea sa stie, mi-a zis ca sora lui si o colega pregatesc lucrarea de licenta si au nevoie de inspiratie, de o deplasare in natura sa cunoasca anumite lucruri ce trebuie incluse in acea lucrare…

Si am facut prostia sa accept ca doar eram buni prieteni in facultate. Cu cele doua fete mai venea si un var de al lor. Am intrebat daca fetele au mai fost pe munte, daca stiu ce sa-si ia cu ele, daca sunt fitzoase, cu gura mare si minte putina, ca sa stiu daca ma leg la cap fara sa ma doara. Florin, fostul coleg m-a asigurat ca totul e ok. Ne-am intalnit azi cu totii intr-un punct stabilit inca de aseara.

A inceput asadar prima zi proasta din acest an.

De la cabana Gura Diham am inceput sa urcam spre cabana Diham Phoenix. Vorbeam de una de alta, le aratam unele, altele. Una din fete asculta, apoi se inregistra ea vorbind pe un reportofon ca sa nu-si uite probabil ideile. Intre timp, Nicu, unul dintre prietenii mei, incinsese o discutie de pomina cu varul fetelor, pe teme erotice. Nu le pasa ca discutia lor o auzeam toti. Varul fetelor, bucuresteanul, spunea ca el face nu stiu ce sport, dar de data asta el nu poate urca mai repede pentru ca a avut “o noapte fulminanta”. Si el si prietenul meu Nicu isi povesteau tot felul de chestii.

Dupa un timp cand am vazut ca ne tot agreseaza psihic cu prostiile lor, le-am dat una sub centura: “Cand ajungem la cabana, va trebui sa fim foarte atenti la voi, ca sa nu punem mana pe ce puneti voi mana si sa nu punem gura pe ce puneti voi gura”. Si au ramas mai in urma suparati dar macar nu i-am mai auzit…o vreme.

In sfarsit am ajuns si la cabana, am comandat ceva de mancare si cu ce mai aveam noi, am alcatuit o masa specifica celor care merg pe munte. Nu mai ca bucuresteanul scapase fraiele, el se visa probabil la vreun chef. L-am readus la realitate si am plecat spre o padure deasa de molid. Prin aceasta se strecoara o poteca veche, facuta in perioada primului razboi mondial, nu foarte cunoscuta. La un moment dat, daca te abati din poteca ajungi intr-o poiana frecventata de cocosi si gainuse de munte. Are si o denumire poiana aceea.

Drumul spre cabana Diham era in multe locuri acoperit cu gheata

Nicu a fost sunat de prietena lui si el striga la telefon, “sunt cu Adi si Mihai pe la Diham, cu niste studente din Bucuresti, e super…”. Dupa 30 minute suna sotia mea “Aha, nu mi-ai zis ca mergeti cu studente pe munte..”. Mie nu mi se paruse important acest aspect, asa ca acasa trebuiau date explicatii. Pana atunci insa, bucuresteanul cu cateva beri la bord, se manifesta zgomotos la deciziile mele. Deplasarea iarna printr-o padure de molid plina de elemente faunistice se face dupa anumite reguli: merg toti pe aceleasi urme, fara galagie ca sa nu tulburam viata animala in acea zona destul de ferita de oameni, etc.

Muntele Bucsoiu incremenit sub o mantie de zapada inghetata

La un moment dat a depasit acea limita a acceptabilitatii. Zbiera “ca ce aia a lui, el merge cum vrea, face ce vrea”, l-a sunat pe fostul meu coleg sa-i se planga de mine. Apoi mi-a zis ca “poate vreau sa am de a face cu taica-su care lucreaza la IGPR”. Atat a trebuit. “Ce IGPR ma, vino incoace ca iti dau un IGPR de nu-l poti duce” si l-am luat la alergare prin padurea plina cu mici poieni. M-am oprit dupa vreo 200 metri, m-am gandit ca astia asa ca el mai plapanzi si neinvatati cu munca, cu muntele, cu eforturi, pot pati vreun accident. Zapada acoperea o multime de denivelari si poate idiotul cadea in vreo groapa si isi rupea vreun picior, sau facea vreo entorsa si trebuia sa-l ducem in spate.

Cabana Diham Phoenix

I-am ajuns pe ceilalti din urma, si am pus la cale un plan sa-i dau o lectie. L-am trimis pe Mihai celalalt prieten, cu vreo 7-8 bete uscate sa se duca paralel cu ingamfatul acela, sa se apropie usor la vreo 20 metri si din cand sa rupa cate un bat. Molizii fiind foarte desi si cu crengile pana la sol constituiau un ascunzis potrivit. L-am invatat sa mai scuture din cand in cand si cate o creanga, sa creada ala ca este vreun animal prin preajma lui.

Muntele Postavaru in stanga si muntele Piatra Mare in dreapta

Nu dupa mult timp se auzeau strigate: “Baieeeti pe unde sunteti?”. Cu ajutorul unor crengi de molid stersesem urmele noastre pe zapada si el nu era destul de invatat cu muntele ca sa recunoasca unde au fost sterse urmele. Fugea din poienita in poienita strigandu-ne.Dar „baietii” nu erau de gasit.

Prin padurea de molid, daca esti mai sperios chiar treci prin niste emotii traversand-o.

Ce spaima o fi fost in el cand tot auzea crengi rupandu-se sau cand vedea cate o creanga miscandu-se… In cateva minute s-a suit intr-un copac si a sunat disperat la 112.

L-am recuperat in cele din urma si a fost in silentio stampa pana la Poiana Izvoarelor. Idiotul a ramas cu ideea ca umbla ursul prin acea padure. Eram prea multi si faceam destul zgomot ca sa surprindem de aproape acele pasari. Le-am vazut zburand precum si urmele pe zapada atat ale lor cat si ale unor pradatori. Vreo 15-20 de pagini la lucrarea de licenta tot le-am adaugat si noi 🙂

„Jungla” de molizi

In preajma cabanei Poiana Izvoarelor am schimbat directia traseului. Asa mi-a venit mie deodata. Parca stiam ca e ceva spre noua directie. Si pentru ca lucrurile trebuie indreptate trebuie anuntata Garda de Mediu…detalii pe viitor 🙂

L-am lecuit pe bucurestean de drumetii montane, un dobitoc mai putin pe potecile Bucegilor 🙂