In bazinul Floreiului: istoric, peisaje, cuib, flori, gratar, bureti

Istoric:

I. „Cu mila lui Dumnezeu, Io Radu Voevod domn a toată Ţara Ungrovlahiei, fiul preabunului Radu Voevod, dă domnia mea această poruncă a domniei mele boerului şi jupânului Mihnea vistierul şi fii săi, câţi îi va da Dumnezeu, ca să-i fie la muntele Floreai, partea fratelui lui, Radu, toată, şi partea fratelui său Vlad, toată…”.

Extras dintr-un document din 22 iunie 1540.

II.„Adecă eu Dumitraşco căpitan, ci am fost la Gherghiţa, scriu si mărturisescu cu acest al mieu zapis ca să fie de mare credinţă la mâna dumnealui jupânului Pano vel spătar, cum să se ştie că am avut eu un munte ce să chiamă Floreaiu între munţii dumnealor pe Praova. Deci eu pentru păsul şi lipsa ci-am avut făcutu-l-am acest munte vânzător şi fiind dumnealui mai volnecu a-l cumpăra că iaste între munţii dumnealor, tocmitu-m-am dă i l-am vândut dumnealui drept bani gata aspri 14.000 de a mea bunăvoe făr dă nici o silă.”

Extras din actul de vanzare-cumparare dintre capitanul Dumitrascu si spatarul Pana Filipescu, prin care s-a vandut muntele Florei, la data de 10 septembrie 1655.

Aproape 500 de ani de atestare documentara a muntelui Florei din Posada. Aceasta denumire nu se aude ca si cuvantul „floră” ci se pune accent pe „ei” de la final. Astfel, nu mai aduce cu ceva derivat din floare. Cine stie de cand vine aceasta denumire, inainte de a fi inregistrata in acte… Si cartierul de azi, Podul lui Neag, avea in trecut o alta denumire si anume: Podul Negrului.

Peisaje din zona Floreiului si imprejurimi:

Adapost pastoral pe muntele Florei

Locul unde timpul pare ca nu exista

Dincolo de bazinul hidrografic

Nenumarate animale domestice pe acest munte

Spre localitatea Secaria

Departe, Ciucasul

Bureti:

Doar pozati

Cuib:

Jos

Sus

Gratar… pentru ca in unele locuri, trebuie si poti sa mai faci si asta:

La o felie de paine

Ceaiul din 12 plante

La joaca… incercari strengaresti, sa vedem cum arde

Flori de maces:

Cerbul „nazdravan” si buretii lui Bebe si Dan

Intai cu cerbul 🙂

Hai ca se risipeste ceata, se vad drumul, padurea si cerul. Ridic aparatul si pozez drumul:

dscf6858Fac poza, nu vad cerbul.

In secunda urmatoare, acesta traverseaza drumul si o ia la sanatoasa prin dreapta noastra. Cred ca in prima poza incerca un moment de respiro. Rotesc aparatul dupa el:

dscf6859Si vad cum scotea limba la noi 🙂 🙂

De fapt, cine stie de pe unde venea, fugarit de cine stie ce. Am presupus ca lupi sau caini. Dar caini nu se vedeau si nici lupi. Astia din urma sunt mai prezenti noaptea. Clar mi-a fost ca fugea de ceva pentru ca il auzeam cum abia sufla.

dscf6860Aici deja vorbea singur 🙂 S-a dus asa… in ale lui!

Acum cu buretii. Sunt in Busteni, in cartierul Poiana Tapului, cei mari buretari din Valea Prahovei: Bebe Briota si Dan Totpal. Umbla oamenii acestia pe unde nu te astepti… si se intorc cu zeci de kilograme de ciuperci prin rucsac. Pasionati, niste recordmani in domeniu… Ultima lor isprava s-a soldat cu vreo 40 kg de bureti negri 🙂

aCred ca e cel mai frumos copac cu bureti pe care l-am vazut pe la noi.

bCel mai mare buretar al zonei: Bebe Briota

cAici… el si Dan sarbatoreau victoria

Pozele au fost postate si pe Facebook, alaturi de o filmare. Contul de FB: Bebe Briota Claudiu.

29 iunie: Peste Bucegi si inapoi

29 iunie, sarbatoare, drumetie prin Bucegi.

Stabilita inca de joi, 25 iunie, excursia aceasta a fost pretextul sa merg cu niste prieteni pe munte. Vremea a fost buna, totusi, ne-am luat si pelerinele de ploaie sa fie acolo, pentru orice eventualitate. Spre surprinderea generala, am reusit sa ajung primul la locul de intalnire… de regula, ajung penultimul sau ultimul. Pentru ca fie suna telefonul, fie ma intalnesc cu cineva care ma tine de vorba pe strada… una din acestea se intampla mereu. Destul de rar, ma intorc din drum sa iau ce mai uit pe acasa. Cu toate acestea, prietenii cred ca eu intarzii ca asa vreau 🙂 De fapt, eu plec ca sa ajung la timp, insa se mai intampla diverse. Nici nu imi place sa fug mancand pamantul ca sa ajung acolo, in termen. Merg fara graba, ca in excursie.

Intr-o vreme imi dadusem seama si ca ei veneau prea devreme… asa ca am profitat de acest lucru ca sa le spun ca nu eu am intarziat, ci ei au venit prea devreme. A tinut o perioada 🙂

De regula, cu 5 minute inainte de termenul limita, primesc sms sau telefon cu „pe unde sunt”. Iar eu sunt fie pe la rand la vreun magazin, fie casc ochii pe undeva si mai fac cate o poza, in niciun caz nu sunt la 5 minute distanta. Deci nu le raspund. Si daca sunt pe aproape tot nu le raspund.

De multe ori ei stau in capatul unei strazi lungi si ma vad. Ii vad si eu dar nu ma grabesc. Este o binecuvantare cand vad cate un caine, pana scot ceva din rucsac… ei se agita cu „hai, ba!”. Iar cand ajung, incep: „numai asa, faci”, „asta vrea sa ne enerveze tot timpul”… La mine timpul nu se masoara in ore cand este vorba de drumetie, mergem si ne intoarcem cand o fi sa ne intoarcem, plecam cand suntem toti, mai intarziem ca na, nu ne alearga nimeni, nici elvetieni nu as vrea sa fim. Le-am mai zis sa vina si ei cu vreo 15 minute mai tarziu decat ora stabilita, dar nu au astampar, ei sunt cu orele fixe.

De data asta am ajuns inaintea lor, cu toate ca am stat de vorba cu alte persoane care urcau pe munte, dar pe alte trasee. Li se parea aiurea traseul nostru. Nu a fost unul sa zica: „bai, ce misto este traseul vostru!”. Se uitau un pic ciudat. Ce sa cauti din Poiana Tapului pe la Stana Regala, sa urci Piciorul Pietrei Arse, apoi de pe Platou sa cobori la Padina, cand poti sa urci Jepii Mari, iesi la Piatra Arsa si direct la Pestera, varianta clasica?

Insa de vreun an de zile mi s-a parut mie, ca traseul pe Jepii Mari a devenit trist, monoton, multa vegetatie, putina deschidere, deci nu vezi prea mult, este lung, umbra… Asa ca mi s-a parut mai frumoasa varianta Stana Regala-Piciorul Pietrei Arse-Platoul Bucegi:

1Aici urcau… si eu radeam de ei ca au intarziat 🙂 🙂 I-am necajit o vreme… ei spuneau despre trecut, eu ziceam de prezent, ca acum plecam nu altadata… S-au obisnuit cu mine, altii ar fi fugit demult. Cred ca ei merg deoarece dupa ce-i enervez, ii fac sa rada.

Trecem paraul Piatra Arsa si urcam ditamai panta pana spre Stana Regala, la un moment dat zic eu sa dau haina jos si sa raman in maieu. Cum eram ultimul, ca deseori asa se intampla, pentru ca mai fac poze, ma mai uit pana uit pe unde sunt… ceilalti se intorc spre mine si unul dintre ei vede la vreo 10 metri in spatele meu, spre dreapta, un copac plin de ciuperci.

ciuperciNe uitam la ei, facem poze, agitatie pentru o asemenea descoperire, ce facem, ii luam, nu-i luam 🙂 Pana la urma i-am adus pe calea cea buna, ce atata fascinatie pentru niste bureti? Stam sa caram ciuperci dupa noi, sa schimbam traseul sau programul pentru a strange ciuperci… Ce naiba vedem peste tot numai mancare? 🙂 🙂

Am cazut de acord ca se fac praf prin rucsac, ca noi trecem muntele si ca sunt de ajuns niste poze, ca daca trece cineva sa-i ia bine, daca nu, sa ramana padurii. Deci i-am lasat acolo, impacand lumea cu niste nectarine, mult mai bune 🙂

nectarine

Apoi, am reusit sa iesim si in Poiana Stanei Regale, pe care pana am traversat-o a durat… este splendida poiana, plina de flori, fluturi, insecte…

2Poiana Stanei Regale

3

margarete

5Prin padurea de pe Piciorul Pietrei Arse la o ora si 20 minute de la plecarea din Poiana Tapului. In zare, Cota 1400.

6Banca realizata acum cativa ani de salvamontul din Sinaia. Trebuie alta. Pana aici am facut 2 ore fara graba si mai departe ne puteam bucura de privelisti.

7

8In 25 de minute de la banca eram foarte sus 🙂 mai aveam putin pana pe Platou.

Doar ca traseul nostru nu a fost cum se poate intelege. Cum am iesit langa albia seaca a Pelesului, am continuat pe ea intersectand traseul marcat Cota 2000 – Piatra Arsa. Asa ca nu ne-am dus inspre Piatra Arsa. Nici la Cota 2000 nu am ajuns. Am urmat o poteca conturata pana la un moment dat, coborand in… Valea Izvorul Dorului, intersectand traseul ce venea din Sinaia spre Padina, marcat cu banda rosie:

9

10Paraul Izvorul Dorului… ma uit la timp si zic ca 45 de minute din Piciorul Pietrei Arse si pana la albia acestui parau nu este chiar rau. Este un timp bun cand mergi la plimbare.

Mai departe am continuat pe traseul turistic, am traversat DJ 713, apoi am coborat prin Padurea Laptici pana la cabana Padina. De ce am umblat atat de ciudat? Pentru ca nu voiam sa mergem prin aglomeratie, masini, civilizatie, zgomot… cum este intre Piatra Arsa si intersectia DJ 713.

11Cabana Padina si oi… 1 ora Izvorul Dorului-Padina

terasaNe-am asezat la un suc, eu cu clasicul Pepsi, sucul copilariei. Stiu, e nasol, e rau, nu face bine. De acord, dar eu beau Pepsi 🙂

Am mers la Padina ca ne era sete, dar si sa vedem ce a facut pe aici Toni Bunea. A adus niste imbunatatiri vizibile, terase, termopane, mobilier… eu sunt curios daca va mai fi cautata cabana ca altadata de grupurile de montaniarzi. Pana acum am auzit ca da, la multi le place, eu nu am vazut ieri decat vreo 7 turisti. Cazarea in cladirea de langa cabana, o cladire mai noua este de 90 lei pe camera, iar in cabana fiind camere comune, patul este 30 lei.

De aici, ne-am dus la Pestera Ialomitei, sa vedem ce se mai intampla pe acolo, daca este deschis. Nu era! Ne-au zis doi muncitori ca mai dureaza putin, prin august o deschid… nu prea erau nici ei siguri.

12Cam cat a costat amenajarea pesterii

13Este un lucru bun, pare si bine facut la prima vedere

Intoarcerea a fost pe un traseu pe care nu-l mai facusem demult, la intrarea in acesta am dormit vreo 45 de minute la soare si daca mai stateam un pic, trebuia sa dormim acasa in picioare… si asa a trebuit sa facem dus cu apa rece… care tot calda parea.

Insa coborarea pe acel fir de vale salbatic a meritat… multe capre negre. Iata si 3 imagini:

15

16

17Tapul acesta avea mult curaj, suiera, statea inainte fara teama, am crezut ca urca panta pietroasa, dar el se uita dupa altceva, mai jos. Trist ca nu se temea de oameni, pana la urma l-am speriat ca sa fuga. Este mai bine sa fuga cand vede oameni.

14Jnepeni plini de conuri

Si cam asta a fost excursia in linii generale… fara dificultati, lejera.

Peisaje diverse

2

3

4Frumos acest loc…

1Asa se culeg buretii negri… localnicii bat scanduri mici sau cuie si se urca la diverse inaltimi, sa culeaga acele ciuperci. Mi-a zis cineva recent, intr-un comentariu, ca buretii sunt bureti si ciupercile sunt ciuperci. Pentru mine nu este nicio diferenta 🙂 Ideea este ca se urca unii oameni de munte prin copaci, folosind acele dispozitive… sa culeaga ciuperci-bureti 🙂

5

6Cranii prin padure

7Izvorul de la Vinclu (Winkel)

8A fost amenajat acum circa 100 de ani si a fost distrus partial in anul 2012. Probabil, idiotii au incercat sa-i fure teava

9O atmosfera aparte, un cadru desprins din filme

10

11Si, „Melc la apa” 🙂 Una dintre cele mai interesante poze pe care le-am facut in acest an

Octombrie 2013 debuteaza cu zapada…sa vedem si cum a fost in alti ani

Pe munte este iarna, sper sa nu fie cineva amagit ca se mai poate urca in adidasi…poate peste vreo saptamana, daca se incalzeste si se va topi stratul de omat. Ieri, intre Predeal si Brasov se intervenea cu utilaje de deszapezire…

Probabil acum, dupa ce au fost atinse frunzele de zapada, acestea se vor scutura mult mai repede…luna septembrie a fost o luna de toamna rece. In anii trecuti, octombrie era tot o luna de toamna, in care au fost si zile superbe, sa vedem daca vor mai fi. De pe 8 septembrie si pana in prezent nu au mai fost zile senine…a fost doar o vreme cu ceata, vant sau/si ploaie, plus frig.

Poze de ieri si azi, din Valea Prahovei, spre Bucegi:

1

2Ninsoare in peisaj de toamna

3Intotdeauna este logic, firesc…cand ploua vreo zi, doua in Valea Prahovei, si este frig, inseamna ca pe munte se instaleaza iarna. De altfel, pamantul este pregatit sa primeasca stratul de omat, acum dupa ploaie, si aici in oras. Cred ca azi noapte au fost temperaturi cu minus prin oras…

Azi, asa arata muntii, prefigurati prin ceata…cum ceata nu se misca, inseamna ca de fapt este o perdea de fulgi ce se asterne ca dintr-o sita, peste paduri si munte

4Se vede si limita pana unde sunt conditii de iarna…de la vreo 1000 m altitudine in sus

5Cred ca toate animalele s-au ascuns, ori au coborat mai mult

Dar cum era in anii trecuti? :)Cam asa:

In 2010, exact acum 3 ani, pozam ciuperci:10aBureti negri de pamant…am gasit anul acesta cel putin 10 kg de astfel de bureti…sper sa mai gasesc pentru zacusca

In 2011,  pe 1 octombrie, undeva dupa ora 16  -in 2013, pe 1 octombrie, dupa ora 16, cum se vede mai sus, ningea- ma aflam la Maratonul Pietrei Craiului, pozam oameni, concurenti, diverse:

67🙂 …dupa care, pe 3 octombrie strangeam catina…pe o vreme superba

In 2012, pe 2 octombrie, asadar anul trecut pe vremea aceasta, il pozam pe instructorul montan Gorby la Stancile Sf. Ana, si daca mai stiti, aveam un fix cu pozatul unui mic lac:

9Ciprian Goran, unul dintre cei mai buni instructori ai Centrului Montan al Jandarmeriei Romane din Sinaia

8Mda, si lacul…in acest an nu a mai fost. L-a distrus un incult din Busteni, tragand lemne cu tractorul…iar izvorul ce-l alimenta a fost acoperit cu pamant, astfel ca lacul a secat, acum apa izvorului se infiltreaza si curge in alta directie…

Mici povesti ilustrate, de cativa ani…

….

Dar sa nu inchei :))) Mi-am adus aminte de ceva, ok, sa mai stau putin sa scriu si asta. Mai intai, subliniez faptul ca nu mi se pare mie ca unele lucruri la Busteni sunt nepotrivite, ci si altora, politicieni renumiti, cu care am discutat recent. Dar cum pe aici nu asculta nimeni si fiecare se crede legea, o altfel de lege decat cea pe care o stim cu totii, imi propun sa nu mai scriu o vreme despre acest oras nefericit si totodata sa ma refer la o stire data de un prieten.

Nu vreau sa supar pe nimeni, dintre cei care cred ca sunt reptilieni pe sub munte, ca sunt tot felul de chestii venite din alta galaxie sau constelatie si care salasluiesc prin Bucegi. Apropo de asta, am primit si un articol in care se spune ca toti aceia care au grupa BIII, RH negativ sunt de fapt reptilieni. Uneori, acestia la nastere se invinetesc sau la frig li se albastreste pielea…de aici cica chestia cu sangele albastru, ca sunt nepamanteni :))

Da, este ceva prin Bucegi, dar nu ceea ce cred unii. Prietenul ma facea atent la un articol despre ce se intampla la Sfinx pe 28 noiembrie, in fiecare an pe 28 noiembrie 😉

Va mai amintiti articolele de prin anii ’90, din Super Magazin, Dracula si mai era un ziar cu D…cum naiba ii spune??? Ceva cu D era, si scria despre intamplari supranaturale traite de oricine. Adica daca aveai o fantezie, o scriai si era publicata, apoi urmau parerile cititorilor: „Uite, vezi, si el a patit la fel!”, „Nu suntem singuri, indianca nu stiu care a profetit ca…” tot felul de prostii. Radeam si atunci si rad si acum. Se publicase si un nor in forma de palarie neagra aparut in Bucegi, o facatura prost realizata, era la inceput chestia cu prelucrarea foto.Bine, stiu o caruta de lucruri cu tot felul de persoane ce faceau pe munte, cum fugeau in miez de noapte la o stanca, sa aprinda lumanari pe la stanci, ca vine vreun zeu…O, Zeule, Maria Ta, cand ne dai si noua, pacatosilor un semn :)) :)) Altii care faceau cercuri prin padure si il rugau pe cel rau sa apara iar cand vantul misca vreo creanga fugeau de rupeau pamantul, sa nu fie prinsi :)) :)) Deci cei de la balamuc aveau o concurenta acerba cu cei din libertate.

Cum incepe articolul cu 28 noiembrie? In primul rand ca nu oricine vine pe munte intr-o asfel de zi…doar inteleptii. Cei care stiu Adevarul…veti observa ca este acelasi tipar ca dupa anii ’90, acum insa comunicam mai repede, ne mintim la fel de repede, noi intre noi, fiecare pe sine. Continuarea articolului este atat de penibila, incat te tavalesti de ras. Repet, nu vreau sa jignesc pe nimeni, fiecare crede in ce doreste, face ce vrea…si se incepe desfasurarea actiunii. Cel care a scris articolul are putin zis o fantezie uluitoare, este ceva extrem 🙂

„colo un domn mai nu stiu cum, este doctorul din Bombay, il vad an de an, de la distanta vine nu stiu mai cine, care face nu stiu ce prin Canada, si profesorul nu stiu care, il zaresc si pe el, toti se cunosc, se saluta scurt….” …vai de noi :)) Stan si Bran erau mici copii fata de astfel de glumeti. Citatul este aproximativ, am inserat eu cuvintele cu „nu stiu ce sau cum”.  Cu toate acestea, daca lor le aduce o bucurie sa se vada acolo, ar trebui sa fie si ajutati, sa circule telecabina pana mai tarziu, chestii din acestea. In niciun caz nu se intampla asa cum se spune, ca vin din toate colturile lumii…vin cativa care cred in ceva si stau pe acolo o vreme scurta, pana cand frigul ii alunga…

Daca nu deranjeaza pe nimeni, de ce sa nu fie ajutati…

Personal, daca ar tine de mine, as promova un astfel de eveniment, din punct de vedere turistic. Le-as inlesni accesul la cat mai multi doritori, sa  existe o oferta care sa contina cazare, masa si transport…

Actiune de ecologizare prin zona Partia Noua – Sinaia

Dupa cum am scris pe aici, ursii au dat iama in saltelele montate pentru protectia schiorilor. Le-au rupt treptat, pe masura ce se topea zapada. Astfel ca zona partiei era presarata cu buretii scosi din saltele si maruntiti.

1

2

Am lasat de proba acum cateva zile, cativa saci cu bureti sa vedem daca vor fi rupti de urs, de pe o zi pe alta. Dorind astfel sa verificam ipoteza daca a dat cineva cu ceva pe saltele si a atras ursii. Se pare ca nu a dat nimeni cu nimic, pentru ca sacii au fost rupti in prima noapte.

3Urmele ursuletilor

Astazi insa, cu sprijinul unor membri ai Comunitatii Bucegilor, al Primariei Sinaia si al societatii Transport Urban, a fost realizata cea mai mare parte a actiunii de ecologizare. Urmatoarea si ultima etapa va fi saptamana viitoare:

4

5

6Intai a trebuit sa gasim niste saci foarte mari in care sa incapa sutele de bucatele din ceea ce au constituit odata, saltele de protectie.

„Cand vrem sa gasim pastravi…chiar gasim” – al doilea an

Azi am plecat cu scopul principal de a culege bureti pastravi de fag pe un traseu din Parcul Natural Bucegi. Mai intai a trebuit sa ne intalnim toti cei care mergeam…am facut cateva poze la niste flori dintr-o curte…

Am pornit pana la urma…vreme destul de inchisa, cu pelerinele de ploaie pe noi

Inaintea noastra trecuse Mos Martin

Si am inceput urcusul printre stanci si alte aluviuni. Dupa un timp, majoritatea s-au oprit sa aranjeze tabara iar doua persoane am plecat la locuri altitudinale mai inalte 🙂

Primele rezultate demne de fotografiat. Mai gasisem ceva anterior, dar nu mi s-au parut interesanti

Mai departe…am dat de alti copaci, unul cazut si altul inca in picioare…cu destule ciuperci pe ei

Cand i-am vazut cu mici picaturi de apa pe ei mi-au venit in minte versurile din Valsul Rozelor „Albeata lor de trandafiri/Zambind prin roua diminetii” 🙂

Dupa o zi mohorata, a aparut si soarele…poate maine vor fi mai putini nori. Cantitatea de ciuperci a fost destul de mare, nu ma pricep sa le cantaresc „din ochi”, si au ajuns la bucatarul grupului. Cautarea nu a durat mult, am fost la locuri dinainte stiute…