Vinerea muzicala

Am vazut peste tot posturi cu „miercurea fara cuvinte”, „luni nu creste iarba”, joia nu stiu cum…de ce sa nu scot si eu o „Vinere muzicala”, adica cum? :)) Tot vine week-end-ul!

Eu nu ascult doar un anume gen, ascult ce mi se pare ca suna bine. Mai jos este putina diversitate:

 

 

 

 

 

Ultima este o interpretare foarte reusita a unei parti din Paraclisul Maicii Domnului, sper sa aiba unii rabdare sa o asculte.

Este un fel de „dedicatie” pentru cineva apropiat, pentru care am cateva vorbe. El a facut un gest pe care putini au curajul sa-l infaptuiasca. Si-a gasit jumatatea dupa care visa de mai bine de 10 ani. Doar ca jumatatea lui avea doi copii si de aici au inceput necazurile cu rudele…care l-au alungat de acasa, l-au si reclamat la politie pentru diverse lucruri numai din dorinta de a-i face rau.

Doar ca noi oamenii facem planuri dar realizarea acestora mai este dictata si de Altcineva. Deci, Florine, copiii aceia au nevoie de educatie, de un sprijin, sunt speriati de atatea traume, fata aceea are nevoie de un echilibru, daca reusesti sa fii numitorul comun o sa ai destule bucurii mai tarziu. Nu te lua dupa lume si vorbe, tu traiesti pentru tine si nu lumea in locul tau. Daca raspandesti iubire vei primi iubire…i-ai privit in ochi, este timpul sa le aduci bucuria in suflet, cred ca le ajung atatia ani de suferinte. Sunt copii nascuti fara vina, ce daca nu sunt din sangele tau cum iti spune lumea, o sa vina timpul sa apara si propriul tau copil…

Mai scrie-mi…

….

Mda, oamenii sunt in majoritatea lor reci, indiferenti, bine ca nu toti…

Azi un batran in baston a cazut pe strada, oamenii treceau, el se caznea sa se ridice dar nu reusea. L-a ridicat cineva pana la urma…un licean si o gravida. Doamne, cat de rai am devenit! „Mai, treceau pe langa el si nu facea nimeni nimic, m-am aplecat sa-l ridic eu de un brat, baiatul de celalalt, doar nu era sa-l lasam acolo” mi-a spus sotia.

….

Azi am fost in toate orasele de pe Valea Prahovei cu diverse treburi. Am asteptat un maxi-taxi. Un ciudat, tot se tinea scai de mine, prin spatele meu. Ma intorceam spre el, se uita in alta directie, dar era la cel mult doi metri de mine. Nu stiu ce vroia, ce urmarea, cand eu ma intorceam spre dreapta se dadea si el mai in spatele meu. Era nebun, apoi s-a tinut dupa o femeie care a intrat intr-un magazin, si iar a venit langa mine. Cred ca nu l-am scapat din ochi o secunda…acum doi ani, printr-un cartier din Bucuresti, un boschetar mi-a cerut bani. Poate-i dadeam ceva, ca-l intelegeam ca este amarat, nici eu nu m-am nascut la curtea regala, dar felul cum a pus problema m-a deranjat si am plecat mai departe. El insistent cu un briceag mic mi-a facut o gaura in haina…apoi din acel loc, peste 30 de secunde mai pleca doar unul intreg. Si revenind la nebunul asta de azi, eu patit si mergand pe ideea ca in astfel de conjuncturi mai bine dai si dupa aceea intrebi, i-am dat una la ficat in vazul tuturor si l-am impins pe banca din statie sa se reculeaga un timp…a venit maxi-taxi si am plecat si asta a fost. Daca nebunii umbla liberi pe strazi…

….

„Domnule Adrian, nu stiu ce sa ma mai fac cu Andrei…asa suna o „plangere” de la scoala. Aduna toti copii din clasa si iese afara, striga, alearga, mi-e o frica cand i vad. Intr-o zi i-am recunoscut vocea din strada, el striga mai tare ca toti, se organizasera in grupe de spiderimani. Daca il scot la tabla ascunde creta ca sa nu scrie, nu are stare, este foarte energic, i dau de scris, si el scrie repede ca apoi sa stea si sa-i deranjeze pe ceilalti”…astea sunt ispravile juniorului, din multele insiruite am retinut cateva.

Cu acest „bagaj de cunostinte” 🙂 ajungem acasa. Andrei mergea spasit, sotia suparata, eu? Eu nimic 🙂 pe mine ma amuza situatia. Si aud vocea sotiei: „daca mai fugi pe unde nu aveti voie sa vezi ce te alerg eu pe tine”. Ea se uita spre mine sa o aprob dar eu ma abtineam cu greu sa nu rad si nu am zis nimic. Am sters-o discret in alta camera sa pot rade. Am auzit ca-l intreba ce are de invatat la Romana. Baiatul: „o poezie de Tudor Argintiul”. Maica-sa: „Cine mai este si asta Tudor Argintiul?” A luat cartea, s-a uitat, de fapt Argintiul era Arghezi :))))))

Bun, trece baiatul la lectii, vine randul meu. „Stiu ca te umfli de ras, dar asa il incurajezi”. I spun ca mie imi place felul lui de a fi si toata inventivitatea lui. Ca sa nu-l prinda directoarea si a ascuns ghiozdanul in niste tufe si a fugit sa vada un spectacol de teatru. Stia ca la intoarcere nu mai este nimeni la scoala, asa ca si-a mascat rucsacul cu frunze…face numai nefacute.

Pana la urma m-am dus sa mai vorbesc cu el…ce sa inteleaga la nici 8 ani? Nu intelegem noi acum, oameni mari :)))…pana la urma nu l-a pedepsit nimeni, ne-am lasat pacaliti de el ca a inteles sa nu mai faca prostii. Peste 5 minute era in toiul lor :))) In afara de ras nu am mai reusit altceva nici eu, nici maica-sa :))))

….

Intr-o noapte, ieri sau alaltaieri,  m-am trezit surprins de un vis…de regula am tot felul de vise surprinzatoare. De data asta am visat-o pe profa de biologie din liceu, d-na Nicoleta Baltatu, Dumnezeu sa o ierte! A murit de o boala pe la 50 de ani, in urma cu vreo 4 ani. Nu m-am inteles prea bine niciodata cu dumneaei. Cand nu aveam chef de ora ei plecam, la urmatoarea intalnire aveam nota 3. Era o femeie directa, i raspundeam sincer ca am plecat ca nu aveam chef, prin clasa a XI s-a obisnuit cu mine, dar relatiile nu au fost foarte stranse. Mie imi placea stilul ei direct presarat cu multe exemple 🙂

Si in vis o priveam discutand cu cineva, apoi tot in vis am adormit, si cineva ma invelea cu plapuma…profa de biologie. M-am trezit de-a binelea. Sambata ma duc si eu pe la biserica sa spun o rugaciune pentru ea, sa aprind o lumanare, poate in numele ei cineva va fi acolo si va cere ceva…cand eram la liceu, prin ’98, fata ei era studenta la Iasi. Ne aducea de acolo un ziar studentesc din care si acum mai am cateva numere ratacite prin casa. Ma gandesc cum se numea???? …”Temperatura adolescentei” 🙂 in care gaseam destule lucruri interesante! Amintiri…parca au fost ieri!

SA FII BATRAN SI FARA AJUTOR IN VALEA PRAHOVEI!

Initial am vrut sa scriu un alt articol legat de Targul de Turism al Romaniei, dar poze de la acel eveniment si detalii o sa prezint maine! Tin insa sa-i multumesc d-lui A.A. pentru informatiile trimise despre anumite aspecte din Parcul Natural Bucegi!

Spuneam ca am dorit sa pun un articol despre turism, insa acum 10 minute cineva mi-a relatat o intamplare care arata calitatea umana a unora dintre semenii nostri!

Astazi, in jurul orei 10, un batranel s-a urcat dintr-o statie din Busteni intr-un microbuz. A aratat abonamentul insa ceva era in neregula sau poate nu era microbuzul societatii care eliberase abonamentul, pentru ca soferul i-a spus batranului ca trebuie sa plateasca biletul pana in Sinaia.

Cel in varsta i-a spus: „Taica nu am bani, daca vrei sa ma iei bine, daca nu cobor!”. Milostiv, intr-zi cu mare rezonanta crestina, soferul i-a zis: „Nu-i nimic, luati loc, ne descurcam noi”!

Nici nu a apucat omul nostru sa faca cativa pasi spre scaune, ca un nene a sarit ca ars in urma gestului soferului. Acest calator i-a spus batranului: „Da-te nene jos si lasa-ne sa mergem naibii mai departe!”. Persoanele care mi-au povestit acest incident au fost luate la intrebari de catre mine. As fi putut jura ca cel care i-a zis batranului sa coboare era unul din „elita” ce conduce orasul Sinaia!

Din pacate, deocamdata nu s-a reusit sa se identifice acea persoana, personal cred ca dupa felul de a fi individul are un caracter identic cu al unora ce conduc orasul Sinaia. Aroganta omului cu bani, privirea si gesturile superioare, insensibilitatea la problemele unor cetateni sunt caracteristicile unor personalitati ce domina Sinaia! Parerea mea…si de obicei nu prea ma insel!

Dupa ce nenea ala  l-a indemnat pe batran sa coboare, chiar daca soferul i-a zis sa ia loc, atat calatorii cat si conducatorul auto au luat atitudine fata de pasagerul egoist! Soferul l-a atentionat ca in masina lui nu se face scandal iar o doamna ce nu avea nicio legatura cu persoanele sau cu evenimentul a scos din portofel 5 lei si i-a platit batranului biletul pana la Sinaia. Restul de 2 lei i l-a dat tot batranului, impreuna cu biletul! Un gest extraordinar!

Ce o fi gandit acel pasager egoist cand a vazut gestul acelei doamne? Personal nu cred ca multi din Primaria Sinaia sau din  Consiliul Local ar face acelasi lucru! Multi daca l-ar face ar chema si 10 vasali jurnalistici ca sa imortalizeze evenimentul! Incercati sa va imaginati ca vreun edil local ar fi capabil de un astfel de gest…oare este vreunul?!

Astfel de situatii ne arata ca in pofida neajunsurilor unii raman oameni si daca fac un gest de bunavointa il fac pentru ca asa trebuie, asa este normal. Spre deosebire de alesii locali care nu fac nicio fapta buna fara tambalaul de rigoare, astfel de oameni dispusi sa-si ajute aproapele nu asteapta o rasplata lumeasca! Pentru multi aceste vorbe si-au pierdut demult rezonanta! La auzul acestora cu siguranta vor rade…doar atat inteleg, doar atat pot!

De cele mai multe ori, oamenii mici sunt cu mult mai mari decat cei considerati emblematici pentru comunitatea locala!