Serial turistic: Ce a fost la Targul de Turism al Romaniei

Mai jos, va prezint o selectie de imagini cu ce a fost la Targul de Turism al Romaniei, desfasurat intre 15-18.11. la Romexpo… cine cu ce s-a prezentat si diverse:

Erai invitat intr-o autorulota ca sa vezi cum se poate trai in asa ceva…

Haff.ro…. cand vorbesti de autorulote.

Aici te informai despre joburi in turism

Maramuresul

De ColorEscu poate ati auzit 🙂

Calitate maramureseana

Prahova doar cu un mic stand, insa cu oameni inimosi. Nu aveau cine stie ce noutati… harta Brezei a lui Madalin Focsa, pliante, oferte, excursii pe trasee tematice: Drumul Vinului, al Fructelor… Ar trebui un stand urias doar cu ce are Ploiestiul… sunt vreo 20 muzee, ca exemplu si nu doar atat. Prahovei ii trebuie un stand cel putin ca al Brasovului.

Cei cu balneo au iesit bine si in acest an.

Si Lidl-ul cu ziarul lor a stat ok pe pozitie 🙂 Au avut un stand impresionant, prea mare insa pentru anvergura turistica, zic eu. Insa, e bine ca au avut cu ce 🙂

Cei de la Zig-Zag, niste tipi ok, au facut sute de poze gratuit, cu magnet, celor care se opreau la ei. Un astfel de aparat e bun la evenimente…

Nu suna rau deloc daca ai agentie.

Tot Maramu’. Mai cantau/jucau, se mai hodineau…

Daca e ceva cu Predealul… inseamna ca pe undeva, prin preajma, trebuie sa fie si Catalin Campeanu, directorul Centrului National de Informare Turistica Predeal.

Standul Consiliului Judetean Brasov

Se vad hartile cu Predealul, teancul cel mai gros 🙂

Cu albastru, Catalin de la CNIT Predeal. Tot a gasit o solutie sa promoveze orasul la Targ, asociindu-se cu CJ Brasov. Cu astfel de oameni, speranta nu moare niciodata.

Reusita si aparitia celor de la Descoperim Romania.

Bacolux – Busteni

Gorjul a avut unul dintre cele mai bune expuneri: stand mare, oameni profi, materiale de calitate, drum clar si strategii coerente.

La stand erau in principal cei din CNIT Targu Jiu, documentati si Brancusi la pachet…

ANAT-ul nu prea a aratat ceva… Adica toate lumea stie cine esti, nu ai cum sa vorbesti tot de tine. Vorbesti de parteneri, macar. Mi s-a parut cam neinspirat, ciudat…

Constanta este de asemenea, o prezenta puternica la Targul de Turism de ani de zile. Vin cei de la Muzeul de Istorie care sunt eficienti, foarte buni…

Tarom-ul

Inca o platforma, macar ei au venit la Targ… deci au ganduri serioase.

Costume de dinainte de 1900, cu o intreaga poveste… acestea sunt dintr-o comuna de pe langa Iasi.

Descoperind aventura

Inca o prezenta clasica: Banatul Montan

USAMV Bucuresti este o poveste frumoasa, cu profesori dedicati: d-l prof dr. Frone, d-l prof dr. Frumuselu… studenti eminenti si cu gandul la carte, viitor si societate.

Studenti si profesori

Fiecare grupa de studenti avea un proiect derulat in perioada de studiu, niste chestii de zici ca nu sunt in Romania. Pur si simplu, colectivul de profesori, condus de prof. dr. Frone Florin ii invata sa se descurce in viata reala. Cum sa faca o afacere, cum sa o promoveze, cum sa vina cu idei de succes. In imagine este o chestie nemaiauzita, cel putin de mine: miere de lavanda. Au cultivat 1 ha cu lavanda, au dus acolo un stup… au etichetat produsul, si-au facut tricouri cu viitorul brand 🙂 Si acesta este doar un proiect din alte zeci derulate…

Un partener de viitor le va fi cu siguranta hotelul Carmen din Predeal

La „descoperiri” cu Rares si Andrei in defileul Posadei

Cand parintii nu asculta de copii…

Intr-un moment liber zic sa-i duc pe cei doi nazdravani in parc.

„Iar in parc?” Deci nu am nimerit-o!

DSCF1751

DSCF1758

DSCF1761Rares

Andrei: „Eu am prieteni in alt parc!”. Na, ce sa-i faci!

Zic eu: „Sa mergem la biserica!”. Evident in Busteni, la Biserica Domneasca. Era totusi o varianta mai buna, asa ca am mers acolo.

Stam pe banca, vorbim. Rares: „Nu mergem si in biserica?”. Mergem… Se uita Rares la portretul Reginei Elisabeta si-i spune lui Andrei ca apare si in calendarele si in pozele ce le face la scoala. Asta pentru ca Andrei invata la scoala „Regina Elisabeta”. Rares la 4 ani si jumatate a facut legatura intre pictura din Biserica Domneasca si simbolul scolii unde invata Andrei. Asta se intampla ieri. Azi stia deja cum se numesc biserica, ctitorii…

In biserica nu era nimeni. Rares se porneste sa alerge prin naos, in cerc 🙂 Ma uit la el si ma trezesc vorbind dupa ce facuse niste ture, ca sa nu mai alerge, ca nu se alearga in biserica. Adica prostiile ce mi se fixasera inconstient in minte, care se propaga peste tot. Bineinteles, am revenit, era bine sa alerge. „Alearga, tati, cat vrei!”. E bucuria unui copil, nu altceva.

Din biserica mergem la micul cimitir al eroilor de langa biserica. In mod cert, cei de la biserica sunt un foarte bun exemplu despre  cum trebuie cinstiti eroii:

DSCF1923In spatele lor se afla mormantul locotenentului Virgiliu Abeleanu ce apare si pe coperta cartii „100 de pasi in timp…”.

Acest aroman, unul dintre cei 10.000 de aromani inrolati voluntar in Armata Romana in Primul Razboi Mondial, a fost comandantul companiei a 10-a din cadrul Regimentului 5 Vlasca si a cazut aparand Predealul, pe muntele Susai, in ziua de 7 octombrie 1916. Mai e putin si se fac 100 de ani…

Umbland putin prin astfel de locuri, le-am desteptat simtul de aventura, setea de cunoastere si toata seara au tabarat pe mine ca sa mergem intr-o expeditie 🙂 Pana la urma, coordonatele zilei urmatoare se schimba ca prin minune si gata, plec cu cei doi neastamparati.

Unde pot fi dusi asemenea copii? Unde credeti ca i-am dus?

In defileul de la Posada 🙂

Ne suim in Regiotrans, coboram la Posada la 8:20. Ca daca nu plecam de dimineata, se striga prin casa: „cand plecam/nu mai plecam”. Cel mai mic este si cel mai revolutionar!

DSCF1931Pornim prin defileu sa iesim la Valea Larga. Mi-am propus sa luam inapoi trenul de 16:30, timp suficient sa se desfasoare „expeditia” 🙂

DSCF1935

DSCF1942

DSCF1970

DSCF1974Cascadele Conciului

DSCF1976

DSCF1977

DSCF1984

DSCF1986Posada reloaded

DSCF1991

DSCF1993Cand va cadea?!

DSCF2009

DSCF2010Adica a facut o magie, in limbajul lui

DSCF2019

DSCF2020

DSCF2021

DSCF2025

DSCF2026

Apoi… „trebuie sa descoperim ceva…”. Eu zic: „Bine, sa descoperim!” 🙂 🙂 Inainte de asta ma intrebase Rares: „Tati, nu putem sa traim aici? E asa frumos?”.

Primul vine Andrei:

DSCF2027Mare descoperire, e buna de ceva…

DSCF2031

DSCF2032

DSCF2033

Cand mergeam pe drum, Rares desena sageti in nisip, sa stie cine vine dupa noi care e drumul 😉 Iar Andrei facuse din doua bete si o lespede legata cu tulpini de iedera, un topor. Am cazut de acord ca era unul „de lupta”, categoric! 🙂

DSCF2034La pescuit

DSCF2036

DSCF2037Sa ne enervam ca nu trage. Dupa care a incercat alt procedeu… scotea cu sapca apa, chipurile poate prinde asa… „niste peste”. Pana sa intervin era ud tot.

DSCF2040Cum depozitul trebuia constituit, din toate directiile soseau „descoperirile”.

DSCF2041

DSCF2042

DSCF2049

DSCF2052Din ce in ce mai multe 🙂

DSCF2057

DSCF2059

DSCF2063

DSCF2065Depozitul

Pana la urma mai stam, mai mergem…

DSCF2066

DSCF2067

DSCF2069

DSCF2070

DSCF2071

DSCF2073In 10 minute venea trenul in statia Valea Larga. I-am adus acasa murdari, uzi, bronzati… dar fericiti. Sunt cei mai incantati 🙂 Am spalat „descoperirile” si le bagam intr-o cutie. Sa se usuce numai! Scriem pe ea data si unde am fost!

Planuri si imagini…pentru o „traditie” montana

Eu le denumesc locuri de vis sau de poveste. Pentru ca ajuns in acestea parca traiesti un basm, sunt farame desprinse de prin carti…

In fiecare toamna, de cativa ani alegem un astfel de loc. De fapt eu il propun, si ceilalti care vor sa vina sunt de acord. In ultimii doi ani chiar au fost niste alegeri reusite…dar nu imi este rusine nici de aceasta de anul acesta.

Mergem sa dormim pe munte, la o stana aleasa din timp, loc in care aprindem focul si stam la vorbe. Deja le-am propus prietenilor locul. Cam toti au spus ca merg, poze nu le-am aratat desi am avut intentia. Am zis sa le arat la „toata lumea”, pe blog. Acea stana si locul unde este amplasata sunt esenta, motivatia…

Pentru a alege un astfel de loc, privim/privesc toata vara pe traseele parcurse. Stana trebuie sa aibe un aspect ingrijit, sa fie ridicata intr-un cadru pitoresc, sa gasesti lemne in apropiere…daca este un izvor cu apa prin preajma cu atat mai bine. De cate ori ajungem trebuie sa facem curatenie, sa aranjam putin prin interior, sa dam afara ce nu are ce cauta…focul, la care pregatim diverse se face pe pamant, in stana, unde exista si vatra. Daca nu stii sa aprinzi si sa intretii focul umpli de fum toata stana si nu mai poti sta in ea. De dormit, ca se mai pot prinde cateva ore si de somn, se doarme pe niste lavite din lemn…peste care asternem crengi verzi apoi izoprenele. Peste izopren vine sacul de dormit.

Dupa o astfel de experienta, acasa trebuie sa speli tot… 🙂 Asta o spun de dinainte oricui ca nu am chef de plangaciosi si figuranti, pe acolo 😉 Poate ca vine si ursul, poate ca nu vine, poate apare vreun lup sau nu…parca acestea ar fi aspecte de luat in considerare…doar nu dormi in cort ca sa fi surprins. Pericole? Nu am observat niciodata si nu stiu ce ar constitui vreun pericol cand pleci la drum cu un astfel de obiectiv. Daca ploua?! Daca ploua nu inseamna nici asta cine stie ce, pentru ca nu stai in ploaie si nu mergi prin ploaie, totusi orice om de munte are in rucsac si pelerina de ploaie.

Ziua, de regula ajungem pe la orele 15-17, trece repede. Ocupati cu stransul si taiatul lemnelor, cu aranjatul stanei, cu acoperirea gaurilor pe unde poate sa intre vantul…plecam cu un intreg arsenal dupa noi, raman acolo, fie ca ne trebuie, fie ca nu. Vor stii ciobanii ce sa faca cu ele la primavara.

Acord sa dormi in stana nu ai cui sa ceri. Fiind un adapost pastoral temporar este la indemana oricui turist, om de munte, etc. Ideea este sa nu strici si sa inchizi usa la plecare. Altfel, cand va ninge zapada se va asterne si in interior. Din ce am observat, cele mai multe stane sunt vandalizate chiar de ciobani…le lasa asa ca sa nu ma stea nimeni in acestea. Doar ca noi mergem acolo unde merg prea putini si unde de regula nu se produc daune prea mari.

Am vazut stana din timpul unor antrenamente de alergare montana. Am vazut-o de departe…ceva nou aparuse undeva pe o pajiste. Cum am vazut-o, de la kilometri distanta, mi-am dat seama ca este o alegere buna…pentru noi.

Cu prima ocazie, care nu a fost prea imediata…am ajuns mai aproape pentru a o studia. Este superba, cadrul este deosebit…ma duce cu gandul la Retezat

Acum, daca am terminat cu expunerea, sa mai postez si fotografii cu respectiva locatie 🙂

Apropiere cu aparatul foto

Peste 55 de minute eram cu mult mai aproape 🙂

Imprejurimi

Pe acolo curge si un izvor…destul loc si pentru spiritul meu de aventura…sa colind printre pomisorii aceia draguti, sa casc ochii la stanci, urcat pe vale…

Multe de vazut si mult de umblat, deci este perfect

Arata foarte bine, este din piatra…ramane sa stabilim data plecarii

„Î.B.M”….înaintea blogului meu

Citeam o intamplare traita de Alexandru pe http://fosile.wordpress.com/2011/02/12/coborire-in-noapte/ si mi-am adus aminte de un lucru: eu pe blogul acesta am sarit o etapa, scriu doar despre prezent si mai nimic despre trecut 🙂 …ma refer la munte.

Pana in anul 2007, an in care am considerat că si altele sunt prioritati si ca muntele trebuie protejat, am tot trait o multime de aventuri pe Bucegi, atat de multe incat astazi doar „perfectionez” ce am invatat. O sa ma refer putin la perioada 2001-2007, cu zeci de iesiri pe munte anual…altii nu cred ca ar avea curajul sa scrie ce scriu acum 🙂

Bucegii astazi

Zapezi linistite si adanci

Nu am scris, dar orice legenda si orice colt mai ascuns al muntelui nu a scapat neverificata/nescotocit. Am sapat prin pesteri, pe altele le-am inchis impadurind intrarea cu puieti de brazi sau molizi, plateam cazarea la unele cabane 4 persoane si seara dormeam 8 ca deschideam ferestrele si intrau ceilalti, altii mai cumparau cate o oaie, noi lemne de la reprezentantii legii :)) ca sa nu ne mai obosim sa aducem de la distante mari…

Dupa 2007 le-am abordat pe unele mai altfel…dar spiritul de aventura este acelasi. Altii s-au cumintit dupa casatorie, copii…eu merg pe munte la fel ca acum 5, 10,15 ani. Deci cand vorbesc sau merg pe Bucegi chiar si stiu cu ce se „mananca” muntele…dar este bine sa pari mai asa 😉 altfel se intelege ca te lauzi…oricum imi pot da cu parerea binisor despre cam orice de prin Bucegi…si inca mai invat, pentru ca mereu inveti 🙂

Si pe munte nu merg cu oricine indiferent cine este sau ce este…ma uit in ochii lui, cateva fraze si gata iti dai seama daca are probleme cu „motorasul”. Recent un sofer de la Stana Regala striga dupa mine ca este inaintea noastra, pe drum, o doamna care merge de una singura si sa o luam in grupul nostru…cand ne-am apropiat, dupa un minut stiam ca este posesoarea unui adevar doar de dansa descoperit si insusit. Te legi la cap cand nu te doare 🙂 persoane din acestea sunt isterice, nebune, imagineaza, intri intr-o gramada de belele, bine ca avea un alt traseu decat al nostru…i cam parea rau unui prieten, dar nu orice zboara se mananca sau…Noroc ca sunt unii tineri ceva mai maturi ca altii, mult mai in varsta…temerari prin prudenta 🙂

Poze de la Cascada Urlatoarea, mi le-a trimis un prieten ce a fost astazi acolo:

Cascada Urlatoarea inghetata

Traseul turistic Busteni-Cascada Urlatoarea

Trei subiecte: Traian Basescu la Sinaia, O femeie cu un copil, Escortele

Presedintele este la Sinaia…si ce-i cu asta? Se duce omul unde vrea. Ca tot am fost intrebat de ce nu scriu. Nu vreau sa intru in polemici vizavi de presedinte. Asa cum este, bun sau rau, este presedintele tarii. Si sa te apuci sa-l balacaresti pe unde prinzi mi se pare deplasat. Este presedinte inseamna ca l-a vrut majoritatea romanilor.

Si parca este prima oara cand vine la Sinaia. A mai fost si zilele trecute. Nu e greu de aflat cand vine, unde vine, doar am prieteni si la Castelul Peles si la Foisor. Ieri au sarbatorit ziua ministrului Elena Udrea, au mai fost si altii invitatii…e o stire importanta? Eu cred ca nu.

Aseara, pe la restaurantul d-lui Harabagiu ca acolo merge presedintele, si-a facut aparitia si ursul, pe la tomberoane. Pai daca ne gandim bine, oare nu ziceau niste silvicultori ca ursul e in hibernare? Dar ce sa stie incompetentii astia cu gandul doar la chelit padurile. Merg lucrurile rau in tara pentru ca actul coruptiei, incompetentei este repetat in sute de mii de cazuri pe tot cuprinsul tarii.

Mai bine te apuci de silvicultura cu studentii de anul I decat cu incompetentii de astazi. Evident nu generalizez dar Romsilva in structura actuala este una dintre cele mai mari greseli nationale.

O femeie cu un copil…pleaca in cursa spre intemeierea unei familii cu a doua sansa. Unele se agata cu disperare de primul venit, altele isi cresc singure copilul si nu le mai trebuie alta familie…Sunt o multime de astfel de cazuri, statul nu are cum sa ajute pe nimeni, trebuie sa constatam falimentul multor politici, medicala, de protectie sociala, fiecare cum se descurca si cum i este soarta.Nasol! Unii zic ca asta-i viata. Oare?!

Mai este si prejudecata ca o femeie cu un copil trebuie ocolita. Recent o ruda de a mea are o legatura cu o astfel de femeie. Toti cand au aflat au sarit pe el, ca ce face, ca si-a pierdut mintile, creste copilul altuia, de parca era vina acelui copil. Cum sunt oamenii…repede sa se bage in treburile altora! Eu daca am vazut ca este ceva serios si ca fata are suficienta minte clar ca am fost de partea lui.Adica ei doi stiu ce este mai bine pentru ei si nu altii.

Si eu am avut destule probleme. Parintii mei nu erau de acord sa ma casatoresc cu actuala sotie. Parintii ei nu vroiau ca fata lor sa se marite cu mine. Si intr-o zi de comun acord i-am dat naibii pe toti. M-am dus la capatul tarii, in „patria traditiilor” si am lamurit lucrurile. Cu acordul ei bineinteles. Adica ramanea cu ei sau cu mine. Si a venit cu mine. Si am luat-o de sub nasul rudelor, vecinilor, prietenilor ei. Ceva deosebit pentru un mascul pretentios, dusmanos si orgolios ca mine. 🙂 Destinul le-a dat o palma zdravana pentru ca persoane ca mine care stiu ce vor in viata,  inving intotdeauna, mai devreme sau mai tarziu 🙂

Si ei au ramas cu traditiile lor idioate. Una din acestea era ca trebuie consultati niste nasi care sunt mai importanti ca parintii. Am intrebat si eu curios de ce sunt mai importanti? Raspunsul a fost o bazaconie, o prostie, cum ca „acestia le-au tinut foc la spate parintilor”. Cum venea asta m-a lamurit viitorul cumnat. Adica tineau lumanarile aprinse in spatele mirilor. „Fir-ati ai naibii de nebuni” asta a fost atunci singurul meu gand. 🙂

Si ne-am casatorit in Busteni fara sa chemam nici pe parintii ei si nici pe ai mei…doar prietenii. Rudele noastre asteptau sa se termine „aventura” dar se pare ca tot dureaza de vreo 8 ani 🙂

Dupa vreo patru ani i-am primit pe la noi cand „rezultatul aventurii” avea cativa anisori. Deci lucrurile intotdeauna trebuie simplificate si daca te iei dupa ce zic unii, fie si parinti, nu o sa faci nimic. Bineinteles acum am devenit baiatul mamei, in viziunea soacrei. Poate este asa, poate nu, eu unul nici nu ma obosesc sa aflu. 🙂

Escortele...

Acum cateva zile, nu stau sa caut exact, am scris un post despre o oferta din Valea Prahovei. Era vorba de revelionul cu partenera. Am intrat din cauza acelui articol intr-o incurcatura pe masura. M-a sunat o femeie, fata, doamna ce o fi ea si m-a facut in toate felurile: „jurnalist nenorocit”, „te iei de sora mea”, ca am scris eu ca sunt prostituate. Cand mi-a zis ca mi-arata ea mie, zarurile au fost aruncate. Raspund la provocari din acestea si am vrut sa-mi arate. Am enervat-o la culme, urla in telefon si eu radeam de nu mai puteam. Cel mai probabil o sa dea in expresul de sinaia niste poze cu mine din facultate imbracat mai sumar. Si atat de putin imi pasa 🙂

Si mi-am zis ca nu mai ating subiecte de astea. Doar mi-am zis..

Dar eu destul de rar ma plictisesc, mereu fac cate ceva, se intampla cate ceva. Azi dimineata m-a sunat un prieten, m-a luat cu la multi ani apoi m-a intrebat daca stiu locuri libere acum de revelion, preturi accesibile, confort. Nu era asta o problema, cu un telefon doua afli o multime de locuri libere. L-am intrebat pentru cate zile, cate persoane. Si el mi-a zis patru zile, asadar trei innoptari „pentru el si doua escorte”.

Primul gand al meu a fost ca a patit ceva. Si l-am intrebat ce face cu doua escorte, il bate cineva?  🙂 Dar de unde, escortele erau feminine, limpede, mi-a cazut fisa mai greu. Si devenise de un altruism suspect, ca un prieten comun e singur si ca el s-a gandit la el de aceea umbla cu doua…escorte.

Si eu care aveam de gand sa ma interesez de locuri libere. I-am dat cateva numere de telefon sa se intereseze el cu escortele lui dar sa nu spuna ca le are de la mine. Va fi insa o problema, si destul de mare. Prietenul comun are doua fete la cursurile de schi cu care o  sa petreaca revelionul. Vor relationa excelent patru fete si doi baieti 🙂 E o prioritate pentru mine sa-i sun in noaptea de revelion si sa le spun La Multi Ani 🙂