Exemple din cotidian si o mica excursie

La tot pasul diferite momente:

banca distrusaVandalism si prostie, multa prostie. O sa se ajunga ca peste tot sa fie camere video din cauza unor astfel de chestii. Cat s-or fi straduit sa darame banca si sa-i rupa un picior, va dati seama? Imi scapa ratiunea unor astfel de gesturi. Imaginea a fost surprinsa pe o alee recent reabilitata la Sinaia.

hotel regalHotelul Regal din Parcul din Sinaia a fost si el mazgalit. Se vede in dreapta, pe perete. Bine, de prin iunie este asa… dar ideea este ca nici cei din hotel nu ar iesi Doamne-Fereste… sa dea cateva pensule cu vopsea peste mazgalituri. Ma duce gandul la ceva de genul Terminus Paradis, poate cel mai bun film de la noi de dupa Revolutie 🙂

sau alta scena din acest film exceptional 🙂

Mai departe…

afis crucea eroilorAsociatia „Traditia Militara” organizeaza ca in fiecare an superbul eveniment de comemorare a eroilor

disparitieAfise aparute prin Valea Prahovei, cineva este foarte ingrijorat de acest batranel pe nume Albaghli Mohammed. Poate-l vedeti… Daca disparea in Bucegi sau in muntii Baiului era sigur mai usor de gasit. Mi-e cam greu sa cred ca poate el sosi de la Cheia pana aici, prin padure, dar nu se stie niciodata, poate l-a adus cineva cu o masina.

Sa trec la excursia mica… se intampla ca uneori ce visez noaptea sa caut sa pun in practica a doua zi 🙂 Prin urmare:

excursie 1

excursie 2

excursie 3

excursie 4

excursie 5

excursie 6Rezultatele actelor de braconaj din amonte

excursie 7Craniu de vulpe si craniu de urs

excursie 8Ape „curate”

excursie 9„Civilizatie”

excursie 11„Potcoave de cai morti” 🙂

excursie 12

Si ceva inedit, o salamandra pe cand incerca sa se urce intr-un arbore:

excursie 14

excursie 14a

Cine urca cu prima telecabina…departe ajunge :)

Asa se poate interpreta in stil personal o anumita zicala. Dupa traseul de sambata a urmat cel de duminica. Cand ma gandeam eu ca voi pleca linistit, doar cu un prieten, doi, pe munte…a sunat telefonul. Asa ca am operat o modificare in planul excursiei. Am mutat ora si locul de intalnire la 9:30 si respectiv mai sus de statia de telecabina de la Pestera. Cei care veneau au dorit un traseu pe munte. Cum traseul ales de mine mi se parea ok si pentru ei, timp, efort, privelisti…nu am avut nicio retinere sa mai iau si pe altii…dupa cum nu vroiam nici sa renunt la traseul propus 🙂

Traseul nu a ramas „batut in cuie” pentru ca el trebuie imbunatatit permanent, actualizat in functie de toti participanti. Initial, am vrut din Busteni sa urc pe jos Abruptul Prahovean, sa trec Platoul Bucegi-Valea Ialomitei si muntele Batrana, sa traversez Valea Horoabei dupa care sa merg pe la mijlocul muntelui spre Saua Strunga- muntele Tataru-Saua Lucacila si sa ies pe langa cabana Podu cu Florile langa lacul Bolboci. In cele din urma dupa ce am facut niste calcule…am ales sa coboram tot langa lacul Bolboci dar prin alta parte…drumul forestier Vardales, unde am sunat dupa masina si i-am imbarcat pe noii-veniti…apoi am venit singuri si fara griji in Sinaia.

La urma o sa scriu exact traseul de duminica…

La plecare…soarele incalzea Bucegii

Din partea aceea trebuia sa apara astrul datator de viata

Au vrut cate unii sa-i dea o forma…i-au facut ochi, nas, gura. (Aici eram deja sus pe munte, la 2200 m alt. ajunsesem cu telecabina din Busteni )

Traseul, am pus un punct galben ca reper…pana in zona acelui punct trebuia traversat: Valea Ialomitei, muntele Batrana, Valea Horoabei

Asta este mai vechi decat ceea ce au construit unii „initiati”…boala grea si treaba asta, cu forme suspecte, urme extraterestre

Coborand muntele Babele, sau Piciorul Babelor…in acest munte, oficial exista 2 pesteri…de fapt eu am gasit 4

Doua turme de oi in tarcuri…jos, Valea Superioara a Ialomitei

Lacul superb! Cat am stat pe langa el…mie nu mi s-a parut ca am ajuns mai devreme si ca am mai stat dupa ceilalti…am avut ce face, privit, admirat, pozat

Cai ce pasteau nestingheriti, stana din apropiere se vedea ca era parasita, cine stie ai cui erau…

Ghivece naturale

De acolo am venit, de la Babele

Drum superb ce leaga Valea Ialomitei de Valea Horoabei…drum realizat in urma cu 40 de ani

Mai departe tot pe drumul de pe muntele Batrana

Parea aproape dar pana acolo trebuia sa ocolim o mare parte din Valea Horoabei

Pitoreasca zona a Horoabei, in poiana din fata trebuia sa ajungem

Un peisaj de vis 🙂 Si pe aici „am pierdut timpul” 😉

Stana din Valea Horoabei…am fost preveniti ca aici sunt cei mai periculosi caini ciobanesti…dar nu era nimeni. Sau aproape nimeni. Cobor, fiindca ramasesem ultimul, printre jnepenii din fata, se vede in imagine un culoar, spre firul vaii de unde trebuia sa facem stanga. Nu cobor bine ca un ciobanesc se repede spre mine. Initial nu zic nimic, el latra ca un natarau. Cum o tinea asa si de vorba buna nu intelegea, a trebuit sa-l alerg o vreme 🙂 S-a ascuns printre jnepeni insotit de urarea mea „intr-o saptamana te-au mancat lupii”.

Pentru unii nu inseamna nimic, pentru altii seamana cu o jungla unde nu ai ce cauta…pentru mine? Un taram super, pe acolo sa tot mergi :))

Am ajuns in poiana din imaginea 17 . Dunga aceea prin jnepeni este drumul pe care venisem…ce locuri frumoase!

Intrare in tarcul oilor…foarte practic :))

O feriga si-a ales loc de casa 🙂

In traseul Padina-Saua Strunga

Vacile pasc oriunde pe munte…oare ursii au orbit? 🙂 Ce naiba cauta prin localitati cand la ei acasa sunt atatea animale 🙂

Refugiul din Saua Strunga, noi am urmat traseul spre cabana Leaota pana in Saua Strungulita de unde schimbam poteca…o alegeam pe acea cu punct galben

Intersectia de la Strungulita…8 ore pana in Leaota, 4 pana la Bolboci 🙂 …bine, sunt putini exagerati timpii

Muntii cei mai departati sunt muntii Fagaras (Iezer)

Un lac ceva mai mic 🙂

Pe marcaj punct galben

Un marcaj aproape sters, un traseu aproape uitat…Memorialul Nae Popescu

Aici este un alt loc frumos…superba Vale a Tatarului. Vroia sa o transforme omul acela care a fost presedintele CJ Dambovita, in partie de schi. Bine ca i-a luat Dumnezeu puterea de decizie ca multe rele s-au facut pe Bucegi in mandatul lui…si mai era si lector universitar…

Gradina botanica a Bucegilor…asa se poate spune despre acest versant al muntelui Tataru

Lacul Bolboci…am decis sa urmam traseul „Memorial Nae Popescu” si sa nu mai ocolim pe la cabana Podu cu Florile

Cruce in amintirea lui Nae Popescu

Am parasit traseul cu punct galben ce trecea nu departe de stana din imagine

Si am continuat pe Plaiul Mircii

Am intrat in padure si am urmat o scurtatura a Memorialului. De fapt poteca „marcata” greu se mai distinge iar aceasta scurtatura care este si simpla ne-a scos in drumul forestier Vardales…pe langa o multime de astfel de pietre

In firul vaii, eram deja pe drum, scutind vizitatorii de un umblet prin desisuri de molid 🙂

Inspirat, am chemat masina inca de la golul alpin, pe aici nu prea era semnal

Nu puteau lipsi din peisaj

Acest panou este singura marturie ce atesta existenta traseului…adica odinioara a fost un traseu, acum trebuie refacut integral

Ei daca stiu unde se afla cu exactitate ursii, vor stii sa indrume culegatorii spre anumite paduri…afis pus de Administratia Parcului

Scapati de obligatii, am avut timp si de poze mai multe…un aspect din lacul Bolboci

Pe barajul Bolboci, cabana pe langa care trecusem…lacul este foarte scazut, parca niciodata nu a fost asa

Cerul era atat de deschis…doar toamna lacul are aceasta culoare

Am traversat barajul si am ajuns pe celalalt drum care inconjoara lacul si care este supus unei modernizari. Va fi asfaltat desi drumul acela nu accesibilizeaza nimic. Mergi numai prin padure kilometri intregi, mai impiedica si fauna sa ajunga la apa lacului. A fost gandit doar pentru a se cheltui niste bani si pentru a da de lucru unor firme.

La o curba am vazut alt drum forestier. Am mers putin si pe el…la umbra unor molizi am vazut cateva ciuperci, 4-5…ma uit la ele, sa le iau, sa nu le iau, prietenul bucatar se bucura de orice ciuperca…pana la urma imi spun ca este un prieten si nu trebuie sa ma gandesc la altceva, efortul este si unul minor. Dau jos rucsacul, scotocesc prin el dupa o sacosa Isostar si i le culeg…timp in care raman singur. Ma intorc sa plec, fac cativa pasi si ajung la un desis de molizi. La baza lor…o lume intreaga de ciuperci. Si mie care mi se paruse penibil ca am pus 5 ciuperci intr-o sacosa mare :))

Dupa ce le-am cules, am zarit altele in apropiere. Am cules foarte multe…ciupercile acestea sunt numite popular Nane. Daca vrei sa te plictisesti atunci trebuie sa mergi cu ciupercari de profesie…ti se va parea o zi interminabila :)) Cotrobaie oamenii acestia pasionati toate colturile padurii. Vorba Micutzului „Domnu’ mai dati-le naibii de ciuperci…” :)) La prietenul bucatar se refera…bine, desi sunt culegatori renumiti, nu le stiu si denumirea stiintifica a tuturor ciupercilor culese. O sa le-o spun eu la urma… 😉

Cu cateva kilograme in plus pornesc la drum…pana sa ajung la asa-zisa baza salvamont Zanoaga, prietenul Matrix se intorcea dupa mine. A stat el un timp, apoi s-a gandit ca am gasit ceva…s-a uitat la ciuperci ca pisica in calendar…nici el nu le are cu treaba asta 🙂

Numai asa cresteau…grupuri-grupuri 🙂 Unul l-am taiat intreg ca sa se mire bucatarul. El de regula si altii, stiu ca aceasta ciuperca creste izolata, una colo, una dincolo 🙂

Vizavi de Campingul Zanoaga. Arata bine, estetic vorbind, m-am intrebat cum naiba au luat aviz de la Apele Romane…toata aceasta investitie este la vreo 400 metri distanta de baraj, langa albia raului. Din ce stiam, legea nu permite decat anumite constructii, in care sa nu se locuiasca…va dati seama ca langa un baraj nu esti prea sigur. Cat a costat si „lucrarea” asta? :)) O nimica toata…pe la 10 miliarde lei vechi 😉

Cand tot muntele este acoperit de refugii si baze salvamont…cuiva i-a venit ideea sa ridice constructia asta si sa o denumeasca baza salvamont…pe aici neintamplandu-se vreun accident montan, nefiind decat drum. Asa s-a lansat strategia de dezvoltare montana a Consiliului Judetean Dambovita sub plaga portocalie. Pretexte de cheltuire a banului public… Evident ca nu sta nimeni pe acolo…ursii le rup anexele…

Am continuat pe DJ 714 si am ajuns in Saua Dichiului, loc in care troneaza o alta investitie damboviteana…sa vedem cine va baga bani pentru amenajarea interioarelor, pentru intretinere…ca sunt foarte mari, stupizeniile acestea din bani publici…

Ma bucur ca a ramas acel panou al Administratiei Parcului, singurul lucru util din zona in cauza 🙂

Stati ca mai este un lucru util, alt panou…deja amatori de urcat masina pe iarba se gasesc…

Luam o pauza..o ambulanta urca zgomotos…era clar se intamplase un accident prin Valea Ialomitei, ne-a depasit ulterior mult mai jos spre Sinaia. O tanara se rasturnase cu Atv-ul…a suferit cateva rani, dar este in stare buna la spitalul din Sinaia

Acesta este DJ 713, acum asfaltat in totalitate…dar au aparut niste noutati…se lucreaza altfel. Mai cu simt de raspundere…apar ziduri de sprijin, balustrade. Ma gandesc ca se intampla asta deoarece nu mai este echipa PDL la conducerea CJ DB. Cred ca oamenii aceia in afara de rele nu puteau gandi altceva…sper sa-i fi zburat de prin toate posturile noua guvernare. Oricum institutiile de mediu din Dambovita au fost in mare parte de-portocalizate. Ma bucur pentru ca tot ce a fost portocaliu in acest judet a insemnat politica de distrugere a Parcului Natural Bucegi…cumva trebuia cheltuiti niste bani si au gasit tot felul de idei: baza salvamont din imaginea de mai sus, a insemnat o investitie de cam 20 miliarde lei vechi, la fel si constructia din Saua Dichiului, etc…de aceea au taiat salarii si pensii ca sa acopere smecherii de acest gen, facute in toata tara. Cred ca as vota si cu Partida Romilor numai sa nu-i mai vad pe fanariotii astia…

Balustrada nu a fost inca montata pe tot drumul, iar stalpii nu sunt in beton…adica nu pare prea „safe”

O ultima privire inapoi 🙂

Nu am crezut ca voi vedea lucrari serioase pe acest drum, dar se pare ca m-am inselat…mai erau si alte exemple

Privirea spre bazinul hidrografic al Izvorului Dorului mi-a amintit de o urcare ce parea ca nu se mai termina, pe firul Vaii Dracilor…putin straniu si pe acolo

Acasa la bucatar, dezbatand problema ciupercilor… nu a vazut atatea ciuperci Nane in toata viata sa de culegator pasionat :)) Peste 4 kg…intreba bucuros, ca unde le-am gasit, ca de ce nu l-am sunat, le pipaia :)) Nici eu nu am vazut atatea pana atunci…deci specia este comestibila si se numeste Coprinus comatus. Micutzule, spune-le sa nu mai caute ca asa se numeste :)) Nu are nicio treaba cu Agaricus, Asparigus sau cum am auzit … :)))

Buuun, deci asta a fost excursia de duminica, cu elemente neprevazute care dau sens unei astfel de deplasari…ca poti sa mergi si fara sa vezi, mergi asa, de dragul de a merge…cunoastem si cazuri din acestea…dar ii aduce Micutzul morocanos pe drumul cel bun :)))

Si traseul complet:

Plecare de acasa pe la 7:20 – spre telecabina Busteni-Babele, am prins prima telecabina – 8:30 pe Platoul Bucegilor – coborare pe Piciorul Babelor, traseul turistic spre Pestera Ialomitei – traversarea Vaii Ialomitei, a afluentului acesteia Valea Doamnei, ambele aveau apa, nu erau vai seci – drumul de pe muntele Batrana spre capatul Vaii Horoabei – stana Horoaba – pe poteca de animale pe la jumatatea versantilor, cu vedere spre Platoul Bucegi si Valea Ialomitei – intersectare cu traseul Padina-Saua Strunga, pe care l-am urmat pana la refugiul din acea Sa – apoi, stanga spre Strungulita pentru a urma traseul cu punct galben – schimbare de traseu si coborare pe Memorialul Nae Popescu, in prezent un traseu nemarcat – coborare pe o scurtatura facila in drumul forestier Vardales – iesire in drumul dintre Bolboci si Pestera – lacul si cabana Bolboci – traversarea barajului – Cabana Zanoaga – urcare pe drum in Saua Dichiului – coborare pana la cabana Cuibul Dorului – apoi pe sosea 4 km pana in cartierul Malul Spitalului din Sinaia – circa 12 ore, kilometri inca nu i-am calculat 🙂

Bucegii au forma unei potcoave…deci doua ramuri, una estica si una apuseana. Am venit de pe cea estica…iar  din Valea Ialomitei care imparte Bucegii am urcat pe cea vestica, parcurgand-o pana la Bolboci…de aici am inceput urcusul pentru a reveni in cea estica, mai exact in Saua Dichiului. Dupa care am inceput si coborarea ramurei estice…spre oras.

Pe data viitoare! :))

Ziua Sfinxului din Bucegi…a fost chiar penibil!

A fost a doua editie…cineva s-a gandit anul trecut ca pe 6 august, de „Schimbarea la Fata”,  sa fie sarbatorit Sfinxul din Bucegi. Ideea? Buna, cu imbolduri turistice, valorificari de potential, d-astea… Practic? Greu de tot cu organizarea evenimentului. Lipsa de profesionalism, desi imi pare rau sa o spun fiind un eveniment al orasului in care locuiesc. Dar organizarea din acest an a fost foarte slaba.

Ziua Sfinxului, a fost cuprinsa in cadrul unor Saptamani Culturale la Busteni…contrastul intre termenul „cultural” si ce a fost astazi la Sfinx a fost unul urias. Nu prea avea treaba cultura cu ce se intampla la Sfinx.  Nicio organizare, totul facut in pripa, nimeni nu stia nimic, la capitolul Promovare, Busteniul nu a reusit niciodata…

Pot spune toate acestea pentru ca am etalon, am modele de comparatie. Pot spune cum organizeaza Sinaia un eveniment, cum Asociatia „Padina Fest” il realizeaza pe al sau, pot vorbi de alte evenimente montane. Din pacate, muntele nu este o prioritate pentru administratia locala si nu este perceput cum ar trebui, motiv pentru care turismul montan nu prea exista la Busteni.

Legat de „evenimentul” de astazi…in primul rand nu a avut un public tinta, a fost asa ceva de genul „este ziua mea, facem o plimbare, bem o bere la un gratar”. Afisele cu „Ziua Sfinxului” au aparut tarziu prin oras, nici macar nu au fost puse la toate panourile, cu atat mai putin au fost postate prin orasele invecinate. Totusi, daca ai Sfinxul in „ograda” te apuci putin de promovare…impactul vizual a fost unul aproape nul. Daca in propriul oras nu ai afise suficiente, atunci…

Apoi, a existat probabil o intelegere intre societatea ce administreaza telecabina Busteni-Babele si Primarie. Un anumit nr. de cartele gratuite a fost dat Primariei pentru cetateni…evident doar acei cetateni apropiati, unii-altora. Asadar, apare o alta intrebare: Pentru cine era evenimentul? Pentru noi, intre noi? Cu siguranta, nu a umblat nimeni prin curtile oamenilor, sa le bata la usa pentru a le oferi cartele. Deci hai sa facem un eveniment dar sa mergem doar noi si cei apropiati 😉

Azi am auzit si eu ca va fi ceva pe la Sfinx, va dati seama cata „popularizare” s-a facut evenimentului :)) Doar prin anumite zone ale orasului erau afise…pai daca era la Sinaia, cu scuzele de rigoare, totul era ca la carte…nu mai exista loc pe vreun panou sa mai puna altcineva vreun afis divers…acum dupa ce ca sunt putine, se mai si „amesteca” cu celelalte. Lipsa de experienta…

Ok, si mi-am luat baietelul de 6 luni si am zis sa merg la Sfinx…sa vedem ce se intampla. Pe langa cofetaria Floare de Colt vad un afis si ma lamuresc. Un iranian, un interpret mai cunoscut si cativa aromani sustineau un grandios spectacol la umbra Sfinxului. In fine, depasesc intrebarea cu „ce naiba mai cauta si astia pe la Sfinx si ce legatura au ei cu monumentul?” spunandu-mi ca vad eu acolo.

Rares, ganditor, privind din telecabina spre munte

La telecabina, lume multa, adica turisti ca doar este vacanta. Si sa vezi probleme pentru angajatii Telefericului…urcau si turistii si „invitatii”, sa multumeasca pe toata lumea. Nu aveam nevoie de cartelele date pe ochi frumosi, aveam propria cartela…adaug ca paguba produsa Telefericului prin aceasta „organizare dezorganizata” 😉 se ridica la 7000 lei. Nu intrebati de unde stiu, dar atat a pierdut societatea astazi transportand diverse persoane…la un eveniment care a fost sub orice asteptare.

Ajung la Sfinx, la ora 14, ora la care incepea „spectacolul”. Un domn in costum popular statea cocotat pe o stanca in fata Sfinxului. Presupun si eu ca este marele Grigore Lese, doar era atat de evident. In fata lui un banner absurd, ceva mai departe 3 batrani pareau a alcatui un cor. Trag concluzia ca sunt aromanii…langa ei un alt domn, iranianul. Cred ca nici 5% dintre cei prezenti nu ar fi stiut sa raspunda la intrebarile: Cum se numea Iranul in antichitate si cand s-au luptat getii cu oastea „Iranului”?

Lumea statea pe jos, pe pietre, căsca, bea apa, statea la umbra, la plaja, dezbracati…atmosfera de eveniment de cartier periferic. Dar majoritatea filmau, pozau. Daca-i intrebai de ce filmeaza, cred ca auzeai cele mai prostesti raspunsuri…numitorul comun ar fi fost ca asa fac toti :)) Ce frumos este sa fim la fel cu totii 😉 „liberi”!

Daca tot vrei sa promovezi ideea unitatii tuturor romanilor sau ca Sfinxul reprezinta nu stiu ce, atunci fa-o cum trebuie. Apuca-te din timp de treaba. Vorbeste cu agentii economici din zona Babele, promoveaza evenimentul, asigura transportul persoanelor, monteaza niste banci, niste corturi, sa nu stea lumea in soare si pe jos. Adu apa, poate sunt varstnici, persoane cu probleme, realizeaza un pliant… In Sinaia, un astfel de eveniment era super promovat. Daca nu gaseai pana la Sfinx panouri cu tot istoricul acestuia, legende, etc. Ei nu au pus nici macar o poza cu Decebal, cu steagul dacic…i-au adus pe acei aromani sa se tanguiasca, „batranete haine grele”. Dom’ Grigore incepuse sa povesteasca pe unde a fost el…

Mai merge si un somnic mic 🙂 I-a doborat spiritul stramosesc…

Nu va place ce palarie „dacica” avea? Sa nu fi avut si daco-getii un „Botezatu” al lor? 🙂

„Sfatul batranilor aromani”. Dl. ce sta mai in lateral nu este in niciun caz „iranianul”. Cineva era si el, dar habar nu am cine. Se pare ca personajul din Iran, era chiar tanarul din stanga d-lui Lese, poza cu nr.8. Cel care statea pe jos, printre pietre. Daca nu i-a prezentat nimeni…

„Fratii nostri”

La Sfinx, daca tot te legi cu el de istoria nationala, trebuie sa iei organizarea in serios. Ei au bagat masina pana sub Sfinx aproape, Salvamontul si-a lasat masinile pe iarba, in loc sa le lase pe drum, adica cum sa vina ei pe jos 100 m? Nu seamana a cultura aceste aspecte? :)) Cultura prieteni, la tot pasul numai cultura :)) Din respect pentru mediul inconjurator!

Respect pentru mediu 😉 …ca si in poza de mai sus (8)

Daca erau putin dedicati si responsabili ar fi rugat angajatii Telefericului sa le posteze afise cu evenimentul prin toate statiile de telecabina…asa ar fi stiut si turistii din Sinaia si aceia din Valea Ialomitei, inclusiv cei aflati pe Platoul Bucegi sau in Busteni. Dar daca nu ai ce oferi la ce naiba sa-i chemi, un pliant nu au facut…

La un astfel de eveniment aduci apa, mancare, montezi pancarte, fixezi niste reguli, delimitezi niste zone-aici este zona artistilor, aici este asistenta tehnica, dincolo stau spectatorii, invitatii…fiecare insa umbla pe unde i se nazarea. In afara de acel banner cu dacii si cu libertatea nimic nu amintea de vremurile de acum 2000 ani. Interesant era sa le oferi un spectacol turistilor, ora 14 a fost una tarzie, un loc unde sa stea, frumos ar fi fost sa chemi si un sobor de preoti din zona Bucegilor, sa organizezi un mars catre Sfinx…sa fie cineva care sa spuna ceva la microfon. Primarul a venit ca orice turist, putini au stiut cine este…daca il intampinau niste copii in costume populare ar fi fost altceva…si exemplele pot continua.

O sa trimit niste propuneri Primariei, evident ca va fi spre disperarea unora ce vin cu mainile in buzunar la servici si nu vor sa faca nimic…un cos de gunoi provizoriu nu au montat, ca sa nu se complice, un pahar cu apa nu s-au gandit sa le ofere turistilor. Busteniul, la capitolul munte, turism montan, este la distanta mare de altii…la Bran, la un concurs de alergare montana vine primarul si da startul, in alte locuri sunt prezente oficialitati, personalitati…la Sfinx, de ziua lui, au fost…doar pietre, si alea „culturale”, una si una.

Au mai stricat si piramida aceea migalos ridicata de cine stie cine…

Sa vedeti ce mint astia pe la televizor in interviuri regizate dupa sabloanele caracteristice „mii de persoane au venit sa sarbatoreasca Ziua Sfinxului”, „au fugit de la 4o grade la umbra Sfinxului” :)) …si prin jurul Sfinxului daca au fost 200 persoane, majoritatea turisti care nu stiau ce se intampla. Nu exista niciun panou macar pe care sa fie scris „Azi este Ziua Sfinxului”…nu era nimic…doar 3 mosnegi „fratii nostri aromani”, ei care cantau amintind de „spiritul strabunilor, urletele lupilor”, iranianul, dl. Lese la o masa, un tanar ce sprijinea un tulnic… Stiti cum se fac interviurile pe munte? Se aduna dupa o stanca, intr-un loc ferit si convin asupra celor ce trebuie spuse, filmeaza, dupa care se uita impreuna daca a iesit bine. Daca nu a iesit bine mai fac o proba…pana iese minciuna cum trebuie.

Mii de turisti au luat cu asalt Sfinxul :))… In imagine, DOAR cateva mii, deci nu prea multi, acolo cateva mii :)))

Gunoaie la tot pasul…in „dar” de ziua Sfinxului

Panou de afisaj ultracentral, chiar pe drumul spre telecabina…niciun afis cu Ziua Sfinxului. Ce sa mai vorbim de afise prin statiuni invecinate?!

Azi, foarte multi se faceau ca asculta…mie imi plac momentele acelea in care doi inculti se privesc si clipesc din ochi, pe rand, unul catre altul…vezi Doamne, ei inteleg ce se canta, ce se intampla. Cata pace poate sa fie in sufletele lor…nu simtiti? :))))) Bineinteles, nu are niciunul habar de ce este in jurul lor, dar au copiat si ei niste gesturi care dau bine…probabil, au si aplaudat dupa un timp, azi si maine vor vorbi cuprinsi de evlavie despre momentele traite. Iar cand se regasesc, adica acasa, isi dau palme ca au pierdut timpul…altadata fortati vor mai veni.

Ne auzim la anul pe 6 august…pana atunci sa uram La Multi Ani Sfinxului si…Culturii, pentru ca un popor fara cultura, stiti continuarea.

Asta cantau „geto-dacii” anului 2012…cred ca toti regii daci au deschis ochii si au ciulit urechile 🙂

BURETI NEGRI SI DIVERSE LUCRURI DE INTERES

Nu trebuie sa cauti ceea ce vine cand te astepti mai putin… sau pleci cu un scop si de fapt rezultatele sunt diverse!

De curand am fost cu niste prieteni intr-o drumetie. Pe langa multitudinea de aspecte remarcate s-a numarat si unul mai putin obisnuit. Din intamplare am vazut un copac plin cu ciuperci.

Curios sa vad ce ciuperci ies asa devreme, acum in prag de primavara, m-am apropiat. Daca era paltin as fi pariat ca pe el cresc bureti numiti pastravi, cu toate ca este mult prea devreme pentru acestia.

Fiind fag evident ca nu puteau fi decat bureti negri. Niciodata nu am fost pasionat sa merg dupa ciuperci, m-am dus de obicei ca sa ma plimb, sa insotesc pe altii, nu cu scopul exact de a culege.

Cand am ajuns mai aproape, surpriza a fost interesanta. O multime de ciuperci urcau pe trunchiul copacului pana la aproximativ 10 metri. Erau bureti negri. Nu gasisem pana la aceasta data astfel de ciuperci, primavara. De regula acestia ies toamna!

Pe cei apropiati i-am luat destul de usor, pentru cei situati mai la inaltime a fost nevoie de o creanga dreapta si lunga, care zacea uscata la circa 50 de metri de copac. In 15 minute i-am dat pe toti jos si am umplut un rucsac. Ulterior, cu atatea kilograme de bureti am coborat in oras si i-am dat pe toti unui prieten care este expert in pregatirea celor existente in natura!

……………………………………………………………………………………………………………………

Pentru cei care vor sa urce in week-end la Schitul Sf. Ana sa citeasca mai intai afisul pus pe indicator, pentru a nu risca sa ramana cu masina pe acolo.

Pentru cei care doresc sa urmeze niste cursuri de calificare nu pot decat sa postez afisul existent in anumite locuri publice din Sinaia. Bafta!

MIANE O REVISTA A PRESEI LOCALE!