Inca o actiune realizata de mai multe institutii si care se traduce prin bucurii si diverse notiuni pentru elevi. Primaria din Predeal si Centrul National de Informare si Promovare Turistica din localitate, impreuna cu cei de la Muzeul Satului si cu elevi predeleni au mai realizat niste activitati utile. Usor-usor, cat mai multi elevi vor participa, pe rand, la tot felul de actiuni.
Cei din Cercul de Istorie sunt mai norocosi pentru ca uneori in week-end mai ies si eu cu ei, sa cunoastem Valea Superioara a Prahovei, fara nicio obligatie sau implicare, ci numai cu acordul parintilor. Este, asadar, mult mai frumos cand niste institutii se preocupa, au chiar acestea initiative pentru elevii Predealului. Inseamna foarte mult, inseamna ca le pasa. Si cam despre asta e vorba in societatea noastra inca imperfecta, sa ne pese. Daca ne pasa, construim pe multe planuri. Daca nu, traim pentru noi si ne uitam doar in curtea altora.
Asadar… cativa elevi predeleni au ajuns la Muzeul Satului unde au fost intampinati de consilierul cultural al Primariei Predeal, d-na Nicoleta Zagora, gazda perfecta pentru astfel de evenimente.
I-a plimbat doamna respectiva prin tot spatiul acela muzeistic imens, a facut cu ei si niste ateliere de creatie dar le-a si oferit o masa… asa, ca la tara, cu mamaliga, smantana, branza. Si-a dedicat din timpul ei pentru a transmite copiilor cat mai multe cunostinte. Cum a facut si in luna iunie la Mogosoaia cu alti elevi.
Doi mici istorici si nu numai. Tablourile pe care ei le-au realizat, le-au adus pentru a fi expuse in sala Cercului de Istorie 🙂
Un viitor ghid, Ciprian Gordea, mare pasionat de tot ce inseamna istorie, alaturi de d-l profesor Ioan Campan (cu o activitate didactica de 48 de ani… jumatate de secol).
Toti elevii din Cercul de Istorie au acordurile scrise ale parintilor pentru poze de grup si articole de promovare a activitatilor de acest gen.
Acum pregatim ziua de 1 Decembrie…
De mentionat ca aproape toate pozele au fost facute de elevul Ciprian Gordea.
Orice este cu copii, despre copii și pentru copii este iubire pura.
Mă gândeam eu că inițiezi copiii și prin munți, ar fi fost și păcat dacă nu chiar ciudat sa nu fi făcut tu asta dar cum n-ai spus nimic despre până acum…..
Bravo copii, fiți mândri! sunt convinsă că citesc și ei pe aici 😉
ApreciazăApreciază
Saru-mana! 🙂 E acel sentiment care greu poate fi transcris, e frumos cu ei oriunde. Pe munte am fost mai rar, de exemplu la Vf. cu Dor, Tintarul Hotilor… intai trebuie creat spiritul de echipa, aprecierea fata de valorile istorice, apoi si de mediul natural. Sper sa le fac usor treptat. Lucrurile oricum se fac mult mai dificil in sectorul de stat decat la privat. Sistemul educational are o multime de probleme ca si cel medical de altfel 🙂 Fiecare profesor poate face diferenta dar e mult mai dificil. Nu e ca la privat unde ai conditii sa dai randament, aici trebuie sa recompui totul, sa tii un echilibru intre ce impune sistemul, ce trebuie pentru elevi si nmentinerea legaturii cu parintii. Evident ca asta e doar daca vrei sa faci ceea ce trebuie. Altminteri, vorbesti teleghidat 50 de minute inmultit cu 6 ori pe zi, si pleci acasa terminat cu capul si tu, si elevii. A mai trecut o zi si nimeni nu a inteles nimic. Trece timpul si de la profesor si de la copii. Eu refuz o astfel de metoda de „a face educatie”. Mai dureaza un an, doi, dar o sa imi ating obiectivele, mai ales cai si administratia locala a inteles ca sunt niste lucruri prioritare in viata aceasta… si de la educatie pleaca totul.
ApreciazăApreciază