Mici aspecte dintr-o drumetie, un pic cam ceata, dar super fain. Din fuga masinii mai faci si trasee pitice :)))
Gata, s-a dus si povestea acestei stane.
Totul se refoloseste la stane pana la un moment dat.
Vaci pascand „la poezie”, noi pe aici tot la fel, adica nu pascand ci „la poezie” 🙂
Uitandu-ma la coarne si la capul ei, nu stiu de ce mi-am adus aminte ca un conducator barbar si-a facut o cupa de baut, aurita, din craniul unui imparat bizantin…
Pasii vin de la sine prin astfel de locuri.
Cine nu stie, intr-o vreme se terminasera scaunele de genul asta la Decathlon :))
Si muntele se duce si mai departe.
Bucurosi de oaspeti… nu stiu care, noi sau ei.
Exista si o concluzie a zilei respective: „vantul a batut, ploaia nu a plouat!” :)))