Dupa 150 km nu am mai tinut evidenta :))

Un traseu de o zi cu foarte multe de vazut, mi-ar lua nu stiu cat sa povestesc. Pentru ca din masina vezi peisajul dar de pe bicicleta participi la el. Aici e diferenta, in rest, logic ca faci mai multe daca folosesti masina. Nu e totusi la fel, de pe bicicleta e alta lume…

La 6:40 eram deja in Ploiesti, nu pentru ca asa am vrut ci pentru ca am descoperit ca trenul pleca din Busteni pe la 5:30. Noi ramasesem pe ideea ca e mai tarziu si era sa-l ratam.

Duminica dimineata si totusi deschis pe ici, pe colo, prin Ploiesti sa ne luam cate o cafea si ce parea ca ne mai trebuie. Ciudat este ca pe traseul acesta lung, am mancat foarte putin, cred ca… ne pregatisem cu o zi inainte :))) In schimb… 1,5 litri de apa, 1,5 litri de Cola, 1 litru compot, 1litru de suc de lamaie. Adica a fost destul de cald dar nu ne-am bronzat deloc ca eram de dinainte negri :))

Doua benzi pana la Albesti Paleologu, cate doua pe fiecare sens.

Unul dintre scopurile excursiei a fost identificarea/localizarea unor cruci de piatra.

Tinta finala era manastirea Ciolanu… si acolo erau niste cruci de piatra. Faza este ca urma sa mergem la manastire azi sau maine, cu masina, numai ca la mine lucrurile se cam fac atunci, adica pe loc. Sambata deja facusem planul pentru duminica, pentru ca sigur e mereu ce faci tu nu altii 🙂 Acum nu mai mergem la manastirea respectiva pentru ca am fost deja 🙂 si am facut, oarecum surprinzator, mult mai multe decat cu masina.

La Valea Calugareasca

Faina de tot brutaria asta…

Intram spre Ceptura

Asa e drumul, la intrare, ca spre manastire este cu placi betonate, cam urat.

Frumoasa perdeaua de copaci

Oamenii cu minte isi conserva tezaurul local. Multi nu realizeaza ce sunt crucile astea de piatra, cred ca „a murit cineva pe dedesubt pe acolo” :))

La manastirea ctitorita de Matei Basarab

In biserica

Cum se vede de la manastire.

Continuam traseul prin sate si comune, peisaje…

Au bagat si crucea veche in chioscul din termopane. La Busteni si la Talea cine a refacut astfel de chioscuri/troite, a lasat crucea veche pe dinafara. Sa reziste mai mult ce a facut noul autor. Atat este masura lor.

„Am muncit pe acest pamant pentru o cruce si un mormant”… un adevar care nu e prea constientizat. Cum a fost cu fostul sef al Parcului, a murit aiurea, nici nu a facut nimic si a mai si murit. Ironia este ca mai era si calugar, ceva de genul. Pus serif-comandant peste cel mai frumos parc natural din tara, el nu a facut nici pe sfertul sfertului din ceea ce ar fi putut sa faca. Pai cum a luat el Bucegii in 2003 si cum i-a lasat…

Parca am zis intr-un articol anterior ceva cu sa fie el iertat, m-am abtinut… Este ca si cum ne-ar parea rau ca da coltul Iliescu. Cu cat se duc mai repede genul asta de oameni, ca Iliescu, ticalositi in rele, cu atat mai bine.

Na, si am mai fost si pe la manastiri!! 🙂 Data viitoare ii aprind si eu o lumanare, desi el nu era ticalosit in rele ca om. Doar ca nu avea nicio legatura cu administrarea unui parc natural. A avut din pacate ghinion, dupa ce ca nu a facut nimic, a mai si murit!..

Stiu ca s-a suparat destul de tare, acum niste ani, cand am zis ca „avand in vedere trecutul sau monahal, in afara de rugaciuni pentru aria protejata nu mai are ce sa faca”. Mare adevar! Nu sunt nici eu prea in regula :)))

Am avut impresia ca aici suntem in alta tara si nu intre doua localitati rurale.

Peisajele in care alegi sa fii parte niste momente iti dau parca o alta energie.

Din viteza masinii nu as fi vazut-o.

Ideea este ca fac un catalog al tuturor crucilor de piatra cu valoare de patrimoniu din tot judetul Prahova. Partea istorica din Prahova pana sa fie unita cu fostul judet Saac, am facut-o mai demult. Procentul de ratare a unor cruci este de 5%, exista aceasta posibilitate de a fi omise pentru ca nu le-am vazut.

Langa crucea de mai sus, mai era una rupta.

Acea constructie… priviti mai jos ce are in interior. Niste cruci care pentru cei nefamiliarizati par niste chestii fara valoare. Si totusi, cineva a investit si a facut acea constructie. Intrebarea „de ce?” ar trebui sa impinga la reflectie.

Aceste 3 cruci din piatra sunt in interior. Cea din stanga este cea mai veche; provin din perioade diferite.

Oprim la crama Apogeum pentru ca auzisem de acest obiectiv superb aflat in Tohani, patria vinurilor. Nu stiu ce vinuri ca nu ma pasioneaza subiectul. Dar in spatele locului este o poveste regala. Este un loc ideal pentru o vacanta.

Il am pe lista.

Continuam… si cam de pe aici incepe urcusul.

La capatul urcarii ne gasim in comuna Jugureni. In imaginea de mai sus se vede un chiosc absolut superb. In chiosc?! :))

A turnat o placa si a mai facut si un chiosc frumos lucrat. Arata lucrarea aceasta prin valea Prahovei sau alte locuri din Romania atinse de un anumit gen de „dezvoltare” si ai sa auzi doar concluzii ca nu a avut ce sa faca cu banii s.a… si cand colo altele sunt intelesurile.

Crucea mare a fost prima.

Pauza la magazin… sub ghidon am pus un cos mic in care am un spray pentru caini. Bine, nu e neaparat pentru caini dar arunca jetul la 3 metri, mult prea suficient. Ca sa nu mai opresc bicicleta si sa dau dupa ei cand ataca, asa e mult mai simplu. Probat pana acum de 4 ori cu o rata de succes de 100%. Il iau cu doua degete fara niciun deranj din cosulet si se incheie filmul. Iubitorii de caini sa nu citeasca 🙂 E folosit pe cainii iubitori de picioare si pedale.Pe ideea de a nu avea vreun stres, ca nu rost are sa-l fac participant, fie si negativ la excursia mea… astfel, intra la fapt divers.

La Marginea Padurii privind zarile si cautand intelesuri…cum le dadea putere crucea aceasta, in trecut, calatorilor. Am atins cu mainile crucile acestea, intalnite. Cam asa este o cruce spre Provita langa care au sapat unii convinsi ca acolo este o comoara :))) E ca in versurile unui poet latin: „Sarmane minti de oameni si biete inimi oarbe/In ce intuneric viata clipele va soarbe!”.

Aici, in satul Marginea Padurii este o unitate de cazare, pensiune, foarte ok. Noi, tot de pe aici, am parasit inaltimile Subcarpatilor pentru vaile acestora, gen Niscovului.

Oprire la un izvor sarat. Din drum se vedea in padure ceva alb, zapada nu avea cum sa fie asa ca am zis sa vedem.

Sare

Nu stiu la ce se poate folosi in afara de a mura cine stie ce legume.

Pe meleaguri buzoiene. Pana aici se facea un drum in stanga, spre comuna prahoveana Lapos.

Si trecem pe langa asta…

Ma uit perplex, ce sa caute asa ceva prin aceste locuri… Acesta este stil de prin secolul XVII, de pe la Matei Basarab, Constantin Brancoveanu cam asa se construia… Imi zic sa aflu ce domnitor a fost pe aici, ca la ce este construit nu avea cum sa nu fie mana unuia dintre acestia…

Oricum constructia sparge tiparul zonei si sigur este in stransa legatura cu drumul de peste deal, din Prahova. Citesc pe loc ca a fost si o casa domneasca ridicata de Brancoveanu si ca totul a fost o ctitorie a boierilor Candesti.

Dar mergem mai departe ca era inchis si nu ne mai incadram la un tren spre Ploiesti. Oricum, l-am pierdut dar pe atunci nu realizam.

Ajungem in Hales si de acolo scria ca avem 7 kilometri spre manastirea Ciolanu. Initial, vreo 4 km au fost lejeri prin poieni cu multi oameni la gratare. Daca nu mai aveti loc in tara asta sa aprindeti un foc, unde sa stati cu familia, mergeti spre manastirea Ciolanu si prin poienile acelea faci ce doresti. Mi se pare ca sunt si private dar se ia o taxa pentru masina parcata. Nu am vazut pe cineva sa aplice taxa asta dar merita sa stai prin poienile acelea pe scaune, la umbra, soare, foc… era cotidianul de altadata. Ca idee, mai toata lumea avea gratar suspendat 😉

Ultimii doi kilometri ne-au cam dat la picioare si parca nu se mai incheiau, dar am ajuns ca doar de aceea ne pusesem in miscare.

Lume… ca la manastire.

Ratacim pe acolo o vreme:

1845, locul unde se odihneste robul lui Dumnezeu Stoica Marin.

Crucile de piatra doar in cimitire sunt cruci de mormant. In rest ele pot fi de pomenire, de intersectii, de hotar, pot marca locurile unor lupte etc…

Zidita in timpul domnului Grigore Ghica… si mai scrie ca :))) s-a ispravit lucrarea abia cand armia preaputernicii imparatii a toata Rusia a intrat pe acest pamant… :)))

Unul din lucrurile bune microscopice pe care le-au facut rusii, bine, nu stiu ce au facut dar din pisanie se intelege ca venind astia nu stiu ce, s-a terminat asa zidirea.

Supt aceasta cruce… se odihnesc robii lui Dumnezeu Irina si Simeon cu mama lor Maria, 1829.

Limba romana a fost modificata substantial dupa a doua jumatate a secolului XIX, cred ca pentru a o ralia si mai multa la ideea ca este o limba romanica. Reminiscentele sale le mai gasim pe la sate, in dezacorduri, in cuvinte de genul: supt si nu sub, dupe si nu dupa etc. Asta arata ca oamenii fara scoala, vorbesc natural, cum s-a vorbit de sute de ani sau hai, o mie de ani :))

Vechi si modern la o fantana seculara. Am asteptat un timp sa iau un pet de apa vindecatoare cum se zice. Asa o fi, ca dupa ce am baut vreo cateva minute parca m-am simtit mai altfel sau placebo.

Am asteptat pentru ca un cuplu cu fetita si socrul, etnici dar cu maniere deprinse prin societatile vestice :)) revenisera pentru moment la cele autohtone, de ginta precedenta. Faceau cu randul la apa care desi avea debit, nu era suficienta. Beau cu randul, isi dadeau pe fata, se indemnau unii pe altii: hai mai bea si tu.

Nu, ca nu am ras, te obisnuieste viata cu chestiile astea, nu e nimic surprinzator, e doar material de studiu. Cum te uiti la o stire cam banala. Se rulau acolo unul dupa altul la apa. Bine ca nu au stiut de fantana ca cine stie cate pet-uri de 5kg inmagazinau sau ca nu s-au inecat. Cum prostia se ia, repede am baut si eu un pet de 0,5 litri, al meu petul dar apa fantanii. Mai umplu unul sa fie :))))

Sa mai zic ca in 10 minute am coborat de la manastire pana in centrul localitatii Hales si la urcare cred ca am facut 45 de minute.

Ca urcusuri am avut: o mica urcare spre manastirea Ceptura, apoi din Tohani spre stanca Tohani (mica arie protejata, protejau ceva… capul sarpelui, vreo planta cred, ca nu am mai auzit) si pana la Marginea Padurii.

Insa urma traseul spre Sarata Monteoru cu vreo 6 km de urcare :))) Cei 16 km i-am facut in mai bine de o ora. Ne-am dat seama ca nu vom prinde trenul spre Ploiesti dintr-o gara de dincolo de Sarata Monteoru asa ca am lasat-o usor, doar urma sa ne intoarcem pe biciclete la Ploiesti :)))

Chiar frumoasa statiunea Sarata Monteoru si plina de turisti. Plina ochi cum se spune… aveau si un fel de strand unde erau oamenii ca pestii, unul langa celalalt.

Intai, din Sarata o luasem spre Merei apoi de aici, la dreapta spre Pietroasele. Erau 9 km spre Pietroasele. Urma din Pietroasele sa coboram pe un lung de linie de cam 2km in drumul national Buzau-Ploiesti.

Thermele… ce a ramas.

In Mizil… dar anterior dupa ce intersectasem drumul national venind dinspre Pietroasele, constatasem ca scria pe borna: Ploiesti-50 Km. Si era in jur de 18 :))) Ultimul tren din Ploiesti spre Busteni era la 21:48.

Schimbam un pic cate ceva pe la biciclete si pornim. La cate 3 minute cadea si kilometrul. La orele 19 eram mai aproape de Ploiesti cu 20 km. Mai tragem un pic pana la Albesti Paleologu si ne oprim la un magazin, mai stam pe banca, aveam suficient timp. Mergem si mai incet ca deja reintrasem in carti :)) pe la 21 eram la AFI.

Cam asta a fost, trenul venise chiar mai devreme, pe la 21:30, ne urcam si povestim, coboram pe intuneric spre case.

Din Hales mi se pare ca am luat o decizie proasta ca sa mergem spre Sarata Monteoru. Numai ca asa facusem initial traseul. Cred ca era mai ok sa continuam spre Buzau sau inapoi spre Marginea Padurii. Partea buna este  ca greselile le deconteaza picioarele :)) Minunea este ca nu ne resimtim deloc dupa excursia asta. O fi de la apa manastirii! 🙂

Era sa uit, am gasit si un erou din fostul batalion din Predeal, mort la Mariupol:

Nu se vad toate in poze dar erau peste 100 de berze pe camp.

Ruinele de mai jos, ca sa completez, apartin fostei manastiri Bradu, de pe valea Niscovului: