Un traseu pe cat de simplu parea, pe atat de complicat a fost 😉

„Complicat” pentru ca nu „a iesit” soarele ca sa prindem poze bune cu niste elemente faunistice; ba mai mult, a mai dat si o ploicica mocaneasca pe vreo 10 km. Am mai facut si pene, nici nu ne-am potrivit la niste vizite de case/conace parasite, la niste monumente a trebuit sa sar gardul pentru ca firmele delegate cu repararea trotuarelor le-au ridicat de nu se mai deschid portile…

Da’ fain prin satele acestea, unde poti ocupa intreaga banda ca nu te deranjeaza nimeni. In astfel de sate fiecare circula cum i se pare mai bine, nimeni nu claxoneaza pe nimeni. La fel si tanta Maria cand vine cu traista de la piata, merge mai pe centru, ca masinile mai au o banda 🙂 Lumea-i relaxata, fiecare isi vede de soarta lui.

Nici vremurile nu mai sunt cum trebuie, ba pandemie, ba nu mai vine primavara ca altadata.

Ei bine, tocmai relaxarea asta nu ne-a cazut bine. Prin unele sate, femeile vand la portile caselor niste rasaduri. Le tin pe scaune, mese. Nu stiu ce rasaduri ca nu le avem cu asa ceva si de agricultura inca nu ne apucam. Cred ca majoritate sunt de rosii, presupun 🙂

Si vazusem pe jos o multime de sarmulite, am evitat destule… apoi, cand am uitat, aia a fost pana. Foarte comod in unele cazuri, inlocuiesc o camera cu alta. Cand am zis ca am scapat de zona cu probleme, se aude un suierat si gata boss, pe dreapta din nou :)))

Acum o lipim pe prima si la drum, oricum ziua nu prea incepuse bine. La urcare in tren am gresit vagonul si am coborat la Sinaia ca sa cautam vagonul potrivit. Ne-am iesit din mana sau din picior.

Nu, ca nu am terminat!!! Mai era sa fac si a treia pana dar nu am facut-o. Dintr-un simplu motiv: capcana era mai mare decat roata bicicletei! :))) Si am trecut peste…. Eu auzind in spate ditamai fierul zdranganind, opresc bicicleta. Ce a fost?

Pai, nu am experienta cu asa ceva, poate are altcineva. Cum intri din Independenta in Gherghita, adica treci peste autostrada, dupa pod vin niste gropi mai mici, mai adanci etc. In acestea, erau niste triunghiuri metalice, din placa de fier gros, imposibil de indoit. Daca treci cu masina, pana e sigura. Initial, nu l-am vazut decat peste cel care trecusem eu, evident ca mai dau si prin gropi ca asa e viata; l-am luat si l-am aruncat. Apoi, am mai vazut unul si la fel, si inca unul. Initial, m-am gandit ca i-au cazut unuia care transporta fier vechi.

Dupa vreo 15-20 minute, pana am procesat cele vazute, m-am gandit si eu ca poate fi altceva. Eram deja dincolo de Gherghita spre Draganesti… Nici nu m-am gandit sa pozez ca in astfel de excursii, ma concentrez doar pe obiectivele de atins.

In biserica era o icoana pe care scria: „Icoana Sf. Nicolae care a lacrimat in Ialomita”. Prin curte, prin iarba, am calcat o sumedenie de bieti melci. Mi-a parut rau dar iarba era mare si nu i-am vazut.

In cautare de informatii nimeresc si campul satului:

Ne intoarcem si o luam prin Poienarii Vechi, apoi pe niste campuri, pe langa o balastiera cu vreo 10 caini, mai inainte pe langa un teren urias, proprietate privata unde erau amenajate obstacole, piste de moto/auto ceva in genul acesta (TCS Racing Park).

Iesim in DN 1, observ ca e cam liber pentru 9 dimineata. Nu trebuia sa mergem mai mult de 300-500 m ca apoi faceam stanga spre Luparia. Ce sa vezi insa? Parapete de beton pe axul drumului cat vezi cu ochii… na, mai treci! 🙂

Dar nu a fost bai, ca mai incolo sirul de parapete era intrerupt de niste balizaje din plastic pe vreo trei metri, si aia a fost, am trecut pe sensul care ne interesa. Gata si cu Luparia, intram in padure, dreapta apoi spre satul Curcubeu unde ne oprim la cumparaturi de parca mergeam in batalie. Cred ca si vremea mohorata te indemna la mancare, dulciuri, din astea…

Si pe aici, multe doamne cu rasaduri…

Am mai fost… dar ne-am dus sa vedem si cealalta biserica, in renovare:

Nu au facut nimic de anul trecut. Au lasat biserica fara usa si fara acoperis.

Mergem ce mergem si vad o casa interesanta, cred ca in timpuri interbelice, acolo era vreun magazin al satului…

Ma opresc aici si ma uit daca in vila aceea parasita… ce se vede alb la ferestre sunt perdele sau este aplicat ceva peste geamuri.

Cum picura usor ma gandesc sa o zic pe aia cu adapostitul de ploaie pentru un timp. Timp in care sa vedem cum stau lucrurile in casa aia sinistra 🙂 Dar cu cine… nu mai era nimeni in fata :)))

Anterior, ma oprisem la un fel de conac de la etajul caruia ieseau zburand ciori… si pe unde au fost usi si pe unde au fost ferestre :)) Ar fi fost fain de filmat, trebuie sa mai merg acolo neaparat cand sunt ciorile acasa :)))

Si in Olari trebuie circulat cu atentie cu bicicleta… erau sarme mici dar nu imi dau seama de la ce 🙂

Pana aici au mai fost Fanari-Independenta-Gherghita.

La 17:50 eram inapoi la Busteni: 1 bilet adult+1 bilet bicicleta de la Ploiesti la Busteni, la Regio Calatori, operator privat = 13 lei.