Pe bicicleta din Valea Prahovei in Valea Ialomitei

Ar fi a treia sau a patra tura pe acest traseu in 2020.  Pentru ca este o plimbare frumoasa, lejera. Duminica, in loc sa te odihnesti in casa, te poti odihni in natura 🙂

Trebuia sa cumparam si niste branza, ca poti face cumparaturi pe munte si cu bicicleta. Cati oameni au fost pe munte in acest week-end? Din discutii cu aceia care locuiesc pe munte, din imagini, din ce am vazut eu… cred ca in week-end au fost si cred ca este o estimare apropiata de adevar: peste 20.000 de oameni. Cu masini pe drumurile asfaltate, adusi cu instalatiile de transport pe cablu sau pe jos, pe traseele turistice.

Ca exemplu, sambata spre Monumentul Eroilor, oamenii abia aveau loc unii de altii, la Babe si Sfinx plin… drumurile asfaltate ticsite de masini…

Partea buna este ca Administratia Parcului Natural Bucegi a inceput sa colecteze taxa de vizitare, parca 10 lei.

Iau bicicleta si plec. Pedalez un pic si surpriza, franele nu mai functionau 🙂 In urma cu niste saptamani, parca doua, ma apucasem sa schimb sabotii, i-am montat si nu i-am strans, ca eram pe fuga sa plecam la mare. Mai era si intuneric. Imi propusem sa-i strang cand revin, dar am venit de la mare si am uitat de bicicleta bagata prin debara. Strang un pic la ei, in ideea ca oricum o bag o saptamana la imbunatatiri si plec la punctul de intalnire. Mai erau si alti prieteni din localitate cu acelasi traseu aproximativ dar ei au plecat inainte.

Pe la ora 9 eram pe Malul Spitalului si o luam usor spre Cuibul Dorului. De aici, 56 de minute pana la cabana Dichiu… pana acolo am depasit alti ciclisti ca na, omul face diferenta si apoi bicicleta 🙂 Eu cu bicicleta de 1000 de lei, altii de la 3000 de lei in sus, cu nu stiu cate viteze, vrajeala din asta. Chiar m-a intrebat un domn sus la Dichiu care este secretul 🙂 Nu era niciunul :)) Poate ca este important sa mananci/bei ce vrei, cand vrei. Nu am cum sa ma asez la masa la ora fixa, mai ales ca mai mereu nu stiu ce vreau sa mananc. Ma uit la altii si ma decid si eu. Dimineata un ness, pe traseu, pana la Bolboci 5 banane, 0,5 l magneziu si vitamina C efervescente+0,5l Pepsi. Chestia este in primul rand psihica, daca vezi pedalatul la deal un chin, te lasi de asa ceva ca nu are rost sa te chinui. Nu mergi pe munte ca sa te chinui…

Padure doborata de vant prin februarie a.c. Cam dese relatarile ca Romsilva si altii ca ei nu extrag ce e cazut ci, continua sa taie numai din „picioare”. Bai, si cum mai minteau ca intra gandacul de scoarta si cum va prapadi el totul 🙂 Pana acum, cred ca „au eclozat” enspe mii de insecte si generatii de gandacei atacatori de paduri :)) Trebuie gasita o minciuna noua, ca asta e expirata rau.

Bine, si daca s-ar apuca de scos arbori de pe acolo, lumea ar crede ca fura 🙂 Si intr-adevar asa si este. Orice exploatare de lemn este furt din avutia nationala. Ca tot niste hoti dau actele. Si hot pe hot se acopera cu acte pentru ca orice cetatean sau om al legii sa se uite ca prostii si sa nu aiba ce face.

Inca nu am ajuns pe varful acela cu constructia aceea superba… ca am gandit iesitul la mare mult si bine pana mi-a iesit. Cica bine ca nu m-am dus ca e plin de caini… asta sa fie problema…

Tarabe cu branzeturi, fructe, miere… ma uit in urma, vine un ciclist si o ia spre Babele, apoi o aparitie feminina brunetica frumusica 🙂 O vazusem din Sinaia si nu numai eu… mai erau si alti bondari. Pentru ca printre bondari erau si dezamagiti ca vine urcusul de la Cuibul Dorului, ma apuc sa dau idei… o ajungi din urma dupa cateva curbe si ii spui „ce caprioara frumoasa si ca vrei sa fii tu cerbul ei” :))) Nu stiu daca dialogul a mai avut loc dar la vreo 10 minute dupa ce am ajuns la Dichiu, venea si „caprioara”… si niciun „cerb” pe langa ea :))) Ramasesera raspanditi pe drum in urma ei.  Halal cerbi! :))

O luam la vale spre Zanoaga-Bolboci si gata s-a terminat cu superioritatea bicicletei pentru ca zonele neasfaltate de la  poduri au fost asfaltate. Asa ca, eram participanti la trafic ca oricare altii. Si inainte ce filmari faceam, pana jos la Zanoaga depaseam zeci de masini.

Pe la Bolboci

Aici ar trebui vreo 100 de barci cu vasle sau cu pedale, o salupa de interventie si asta afacere. Nu se polueaza nimic, numai ca sunt tot felul de speriati prin institutii si nu au curaj sa propuna ceva util.

Si pentru Busteni am niste idei de proiecte viabile, mari, dar nu am cu cine vorbi. M-au mai chemat cate unii la discutii dar nu are rost doar sa vorbim. Mare parte dintre candidatii la alegeri mi se pare ca nu constientizeaza ca au o mare responsabilitate, ca de ei depind mii de cetateni.

Il sustin pe independentul Alex Florescu la Primarie, pe Marius Bratosin de la Prahova in Actiune la Consiliul Local si Alianta USR-PLUS la Consiliul Judetean. Nu sustin PNL sau PSD iar articole/mesaje electorale de la cele doua partide, doar platite o sa bag.  Altfel nu, fiindca acestia merg sa puna mana pe oras, sunt doua partide mari, intai e partidul si apoi cetatenii. Asa a fost mereu de 30 de ani iar dupa alegeri se vor impaca si o sa vedem ca  „Maria si-a schimbat doar palaria”.

Pe drumul vechi, neasfaltat, spre Cheile Tatarului. Am zis ca acasa sa fim pe la orele 19.

Frumos loc de popas pe malul lacului Bolboci

Poiana cu pricina… dupa un tur pe la terase sa vedem ce si cum. Ne oprim la niste mici, un bulz, bere si suc.

De la bere cel mai probabil, celui cu tricou albastru i se nazare sa ajunga la Pestera Ialomitei iar de acolo sa urcam scarile spre hotelul Pestera. Eu nu prea vreau decat daca evitam scarile si ne intoarcem pe unde am venit. Asta pentru ca ma gandeam ca e plin de oameni si ca o sa urcam cu bicicletele in maini pe langa ei. Fiind majoritate, ne-am dus pe unde s-a propus si a fost cum am zis, ni s-au lungit mainile pana la genunchi. Unii chiar nu au inteles ca eu de rusinea lor nu zic unele lucruri 🙂

Mi-am adus aminte de ceva… ca pe traseu am intalnit foarte multi soferi atenti la biciclisti, ii depaseau la cate un metru minimum, mergeau in spatele lor, nu claxoneala, civilizati. Ba chiar unii mergeau in spatele biciclistilor ca sa priveasca.

Gard nou la cimitir

Parca se schimba tabla de la un sezon la altul…

Facem popasuri mai dese ca sa stam in natura cat mai mult.

Ne intoarcem la un loc vazut anterior, ca era mult muschi si peisaj fain.

Stam ce stam, adorm la soare si aud: „Ba’ tu te-ai uitat ce este prin muschiul asta?” Eu zic ca da. Dar ma uitasem in zona mea, logic. In vecinatate insa, era o colonie de furnici rosii mari, cam la 2 cm una. Ne mutam mai intr-o parte, mai stam la poze… si plecam.

Caldura mare, monser… dar o tratam cu bere sau suc rece, dupa caz, de la cabana din apropiere.

Urcam spre Dichiu si aici stam mult si bine. Iau o cafea, cumpar branzeturi, vin si alti localnici prieteni din copilarie, stam in poiana la povesti mai bine de o ora…

La urcarea dinspre Bolboci la Dichiu, aveam in plan sa urcam pe un traseu vechi, marcat cu triunghi albastru dar nu am mai avut eu chef. Si desi se insista sa ne intoarcem ca e aproape, nu am mai vrut. Nu stiu de ce, nu am avut chef.

Azi, la o zi dupa excursia de ieri, un alt prieten mi-a scris ca a incercat sa descopere acest traseu dar a fost atacat de circa 15 caini, fara jujeu, fara stapan sau cu stapanul departe de ei. Evident, a si fost muscat. Nici nu stiu ce sa zic…probabil o sa fac cu gps-ul genul acesta de trasee vechi: punct rosu cu plecare din Posada, triunghi albastru spre Scropoasa cu plecare din Sinaia, triunghi rosu Valea Larga-Moieciu… ca sa le aiba toata lumea si sa nu mai fie incidente.

Coborare incet, la peisaj…

Macar am cumparat chestii sanatoase…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.