O zi de „fericit castigator” :)

„Fericit castigator” este, de altfel, o exprimare brevetata :)) de la acordarea unui premiu subsemnatului. Pe seama acestei exprimari m-am amuzat ceva vreme… si pe la serviciu, si prin alte medii. Nu doar eu! :)) De atunci, am mai iesit eu fericit castigator dar mi-am vazut de treaba ca sa nu ridic tensiunea unora. Ei nestiind si neintelegand ca totul vine din credinta, din ceea ce faci, din motivatie… Ei daca traiesc cu mentalitati comuniste cred ca viata este doar despre cei care fura si mint, cei cu dublu limbaj si dubla masura, care se orienteaza.

M-am incapatanat mereu sa cred ca este Cineva „deasupra” vietilor noastre si ca buturuga mica este de fapt altceva in calea carului mare 🙂 Adesea, lucrurile se intampla cu un sens in vietile noastre dar ne scapa intelesul. Este foarte posibil ca fiecare sa fim chiar acolo unde ne este locul: bolnavul la spital, controlorul X in trenul Y, enorias langa preot, hot langa alt hot… Suntem acolo unde mecanismele acestei lumii o cer: la scoala, pe strada, la furat, la munca… Cei mai multi au si sansa de a-si alege drumul. Spunea celebrul actor Jean Marais (nascut pe 11 decembrie 1913 si mort in 1998) ceva de genul: „Viata e nedreapta; am avut tot ce mi-am dorit!” 🙂 🙂 🙂

M-au intrebat cativa prieteni despre o lucrare care se afla in „durerile facerii”; nu o dau la tipar in acest an pentru ca am altele, obligatorii. Continutul nu-l devoalez acum pentru ca este o carte de colectie.

Mai am un semestru pana inchei masteratul in Istorie si Patrimoniu dar nu pierd deloc vremea, mai particip la un concurs, mai scriu o carte-doua, mai descopar o asezare veche, vreun sit… mai discut cu specialisti in domeniu. Nu sunt agitat deloc, nu urmaresc ceva, fac tot ce imi iese in cale, daca am o idee, o verific, o aplic. „Rumeg” acum ideea de a aplica la un doctorat in afara tarii, in istorie, oferta primita de la o personalitate in domeniu. Cand i-am auzit numele, imi spuneam ia uite cine ma suna pe mine… Eu insa ma mai gandesc 🙂 desi nu ma costa nimic, mai primesc si o bursa cat vreo 2 salarii pe aici. Multi altii s-ar fi repezit imediat ca asa i-a invatat viata de pe la noi.

Ma incanta mai degraba ideea unui doctorat in istorie la noi in tara, pentru ca fiind si profesor am descoperit niste elevi deosebiti… de olimpiade si nu doar. Si acum, descoperim impreuna istoria, cum de regula pot face fac mai multe, parca nu i-as lasa pe copiii acestia. Am dat din octombrie cu termen de predare in decembrie, un proiect semestrial absolut fabulos. In fiecare lucrare il descoperi pe elev asa cum este, acesta fiind unul dintre scopurile proiectului, cu ce propune el, ce gandeste, ce ar vrea. Nu-i pregatesc doar la Istorie ci si pentru viata. Sunt ca si copiii mei, avem multe de facut, de descoperit. Societatea are nevoie de ei, de mentalitatile lor curate, de ideile lor, de energia lor, de iubirea lor de tara… Multi si-au predat proiectele in folie de plastic, cu esarfe tricolore strecurate in interior…

Vorbeam de concurs…

Proiectul „Elevi si studenti in anul Centenarului” a fost inca de la inceput un proiect spectaculos si interesant, demarat de Primaria Municipiului Bucuresti in parteneriat cu Universitatea din Bucuresti.

In cadrul acestuia a existat si un concurs foto pe teme legate de Centenar. La sectiunea „Fotoreportaj” m-am incadrat si eu pe podium. Cei din Facultatea de Istorie nu aveau cum sa nu prinda podiumul la un asemenea concurs 🙂

Mai departe?

Banii s-au intors in Istorie. Nu sunt ei multi dar poti face niste chestii pentru mai multi. Mai ales ca fiind ai tai, nu dai explicatii nimanui, ce faci sau cum faci. Povestea saptamana viitoare, pentru ca nu doresc sa stric o surpriza. Faptul ca scriu, nu inseamna ceva, e ca si cum ai cunoaste copacul 43.217 dintr-o padure. Lucrurile serioase nu se fac la scara momentului ci la aceea a timpului.

Am sa inchei cu un citat scris de o eleva de la clasa a XII-a in proiectul sau:

„Raurile nu-si beau propria apa; pomii nu-si mananca propriile fructe. Soarele nu straluceste pentru el insusi; iar florile nu-si raspandesc mireasma doar pentru ele.

A trai pentru altii este o lege a naturii. Viata e frumoasa cand esti fericit, dar viata e si mai buna atunci cand altii sunt fericiti din cauza ta.”

Sunt elevi care dau clasa multor adulti… iesiti din comunism cu ura fata de Dumnezeu, cu gandul doar la ei, duplicitari, cu tot felul de apucaturi. Trebuie invatati si ajutati astfel de elevi sa deprinda mersul prin viata, cum functioneaza un stat, altfel sacalii care distrug Romania de 30 de ani, le vor frange aripile si ei, dezamagiti, vor lua calea strainatatii!

Multumesc tuturor celor care mi-au fost mai mereu aproape! 🙂

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. marius spune:

    In primul rind FELICITARI pentru eleva care a scris acel citat! Rar vezi in ziua de azi asemenea copii.Lauda parintilor si profesorilor ei.
    In al doilea rind felicitari tie pentru ceea ce faci.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Nici nu iti dai seama, cum nici nu eu nu mi-am dat, ce gandeste majoritatea elevilor in ziua de azi. E doar o legenda ca sunt altfel, ca nu inteleg 🙂 Stiu perfect in ce lume traim, ce ar trebui sa faca ei, doar ca uneori le este mai comod telefonul, facebook-ul 🙂 La Predeal este un invatamant de calitate, nu ca sunt si eu pe acolo, ci chiar asa este. Nu am vazut niciun profesor nepasator, toti se implica la modul cel mai serios.
      Multumesc, fac si eu ce pot. Stii cum e, cand simti, faci. Cand te intereseaza, te implici.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.