Ma gandeam intr-o zi ca daca fiecare am da din anul 2018… vreo 100 de zile culturii si istoriei, s-ar simti ceva puternic la nivel national, in acest context al Centenarului Marii Uniri.

Ma gandeam sa-mi propun ca in acest an sa ating cifra de 100 de actiuni culturale concrete adica: sa intreb autoritatile de soarta unor monumente istorice, sa citesc si sa cumpar cate o carte care prezinta la modul corect istoria, cultura, religia, sa particip la cate o conferinta sau eveniment cultural, sa vizitez cate un muzeu si sa prezint un exponat renumit si lista poate continua.

Chiar daca timpul nu ne mai ajunge si viata ne poarta prin tot felul de locuri sau ne obliga la axarea pe prioritatile imediate, raman seara, noaptea, dis-de-dimineata, zic eu 🙂 pentru gasirea unui astfel de moment, in care poti citi 5 randuri despre ceva ce tine macar de Marea Unire.

De ce fac asa mare caz de acest lucru? Stiu ca se poate spune ca atunci erau niste timpuri si ca azi e cu totul altceva. Insa, daca vom citi ce scriau si ce simteau sau ce faceau artizanii acelui moment istoric din anul 1918, cred ca dupa o vreme vom privi mult mai realist scena politica, viata de zi cu zi, societatea, in jurul nostru.

100 de citate, de exprimari, de nume de personalitati, daca le citesti in acest an, 2018, vei fi altceva la final de an. Iti vei da seama ca anul 2018, un an unic in viata noastra si in istoria nationala, l-ai marcat tu ca om si cetatean, asa cum trebuie. Fiindca un alt Centenar e clar ca noi nu vom mai prinde!

Pana una alta, am zis sa postez un exponat special, fara legatura cu Marea Unire ci, mai degraba, cu Mica Unire a lui Cuza. E vorba de o sabie de ceremonie primita de domnitorul roman de la printul sarb Milos Obrenovici. Acest semn de prietenie venea dupa ce Cuza a permis si ajutat la trecerea unui transport de arme venit din Rusia si destinat Serbiei. Sabia este lucrata in atelierele vieneze, are monogramele celor doi conducatori si ilustreaza lupta comuna impotriva otomanilor. Leul sarbesc si vulturul romanesc se lupta cu sarpele otoman. Pe sabie se gaseste si un text in latina: „Amicus certus in re incerta” – „Prieten sigur in vremuri nesigure” sau cum am zice noi: „Prietenul la nevoie se cunoaste”.

Sabia este expusa la Muzeul National Cotroceni, a fost recuperata la initiativa fostului premier Adrian Nastase, de la o casa de licitatie din strainatate si achizitionata alaturi de inca o sabie, undeva, daca am retinut bine, cu suma de 55.000 euro. Bineinteles ca la vizitarea acestui muzeu nu-ti va spune nimeni ca Adrian Nastase a adus sabia in tara. Pentru ca in constiinta noastra, marea majoritate am retinut doar ca fostul premier are vreo 10 case si caravane de gaini… Ne preocupa sa vorbim doar de lucrurile negative, care fac spectacol, senzatie, iar ce a facut bun un om, nu mai intereseaza. Trebuie doar sa observam cat se cauta stirile de efect, de scandal. Oricarui personaj istoric noi ii cautam sa-i gasim defectele care il coboara in randul tuturor 🙂 Mihai Viteazul era un chel cu accese de cruzime, Regina Maria sau Martha Bibescu pierdusera sirul barbatilor… 🙂

Si Cuza avea o amanta… care a fost sotia principelui sarb. De fapt, in seara abdicarii el era cu Maria Obrenovici 🙂 Transportul de arme destinat Serbiei nu mai era unul secret, ci toti vecinii nostri stiau de el si-i cerusera lui Cuza sa-l sechestreze. Domnitorul nostru care era si bun diplomat si bun prieten cu printul sarb, cu siguranta si pentru a-i dovedi Mariei ca este puternic si curajos, nu a ascultat de nimeni. Nici de englezi, nici de prusaci sau de turci. A trimis armata la Dunare si transportul in siguranta la sarbi. Naiv sa fii ca sa nu pricepi ca femeia respectiva chiar a avut un rol major in luarea acestor decizii.

Si, ca sa fiu mai exact, transportul acela cuprindea vreo 80.000 de pistoale, pusti, carabine… deci numai arme de foc, o chestie uriasa pentru acele vremuri, in acest colt al lumii.

Iata sabia:

Sabia se gaseste in salonul numit Alexandru Ioan Cuza, alaturi de alte lucruri care i-au apartinut acestuia. Pentru ca si Cuza a locuit la Cotroceni, evident nu in ce vedem astazi ca si cladiri.

Serviciu de masa, cam ce folosea domnitorul 🙂 Pe fiecare obiect apar/e stema Principatelor si/sau monograma lui Cuza.  Monograma se vede bine pe farfurii.

Domnitorul, ca si alte detalii, este pictat alaturi de sotie in biserica din Ruginoasa, jud. Iasi si are un bust si la Floresti-Prahova, langa o intersectie. Legatura cu Florestiul vine de la tabara militara din anull 1859, ce a reunit soldatii din cele doua Principate: Tara Romaneasca si Moldova, comanda fiind asigurata chiar de catre domnitor. Ulterior, armata Principatelor va fi condusa de generalul Ion Emanoil Florescu, cel casatorit la Sinaia cu Alina Stirbei, fata domnitorului Barbu Bibescu Stirbei, domnitor care a terminat constructia soselei nationale de la Campina la Predeal, cuplu ce avea la Sinaia o vila, actualmente Muzeul Orasului Sinaia (Castelul Stirbei)… cat si acea capela restaurata impecabil la exterior si neprofesionist la interior, acoperindu-se cu un planseu betonat locurile de veci in care trebuia sa se odihneasca acest cuplu… povestea tot continua 🙂