Ca 100 de ani de la Marea Unire nu mai spune multora ceva, este un lucru mai mult decat evident.

In mintile conduse de sistemul digestiv, Unire a insemnat ca a venit maramureseanul cu palinca, basarabeanul cu slanina, regateanul a adus lautarii si tot asa, iscandu-se o „unire” de pomina. La atat se rezuma semnificatia unui act istoric, pentru cei care vad viata cu „ochii” stomacului.

Intamplarea face ca fiind in Bucuresti cu o problema urgenta, sa ajung si intr-un loc istoric. Asa s-a nimerit. Auzisem, dar nu stiam de la ce vine denumirea de Bulevardul Geniului. Auzisem si de Piata Leu dar nu ma gandeam ca este vreun leu pe acolo. Si ce sa vezi? Langa o intersectie trona un monument impunator.

Cum oare se face ca in trecut, se realizau niste monumente serioase, durabile, si azi nu mai este nimeni in stare sa faca unul cat de cat la fel?

Cu toate ca azi se pun la dispozitie pentru astfel de ocazii, sume si mai mari, realizarile sunt niste nimicuri fara forma, fara expresie. Politicienii si alti analfabeti le numesc opere de arta, le dezvelesc cu pompa. Daca le compari cu ceva ce s-a ridicat in perioada regala, iti dai seama ca rebuturile realizate pe bani grei in zilele noastre, sunt apreciate pentru ca, de niste decenii, nimeni nu mai este in stare sa faca un monument serios. Si pentru ca tot felul de prosti le lauda.

La o aruncatura de bat de intrarea la Cotroceni, cea dinspre Piata Leu evident, troneaza acest impresionant Leu.

Monumentul este inalt, are 4 soldati dispusi la cele 4 colturi ale soclului si este dedicat eroilor din Arma Geniu. Imediat m-am gandit la d-l Aliosa, colonelul din Turnu Magurele, prieteni de blog, si la reprezentarile de pe Transfagarasan, intalnite cand am parcurs acel drum pe bicicleta.

Ce mi-a atras atentia imediat este faptul ca Leul este reprezentat la o scara mare, tocmai pentru a ilustra forta. De asemenea, ca Leul Geniului sta victorios peste o teava rupta de tun. Si tunul nu e romanesc, la prima vedere pare unul german. Tot sub Leu, stau o casca de inspiratie prusaca iar absenta simbolului Regatului Romaniei de pe aceasta, arata clar ca este a inamicului. Cum probabil este si mantia soldateasca sau bucata de steag, aflata tot sub „puterea” Leului. Iata 3 simboluri alese foarte bine pentru a ilustra inamicul invins.

Pe fiecare statuie se vede un nume: Spiridon Georgescu.. in mod evident, sculptorul monumentului. Statuile si Leul au fost turnate in bronz la fabrica V.V. Rascanu din Bucuresti in anul 1927. Si asta am vazut fiindca scrie la baza unei statui. Posibil la toate 🙂

Mesajul spre viitor

Pe fiecare latura a monumentului este si cate o reprezentare a actiunilor desfasurate pe timpul Primul Razboi Mondial: construirea unui pod de vase, lucrari la calea ferata, instalare cabluri…

Si apropo de calea ferata, aveam sa aud de la un ghid al Muzeului National Cotroceni, ca prima gara regala a Romaniei a fost gara Cotroceni… care s-a desfiintat prin 1960. Aceasta se afla… chiar peste drum de Monumentul Leului. Spunea ca nu mai este nicio urma. Eu cred ca s-ar putea sa nu fie chiar asa. Locul unde fac unii proteste, mai exact cladirea de la Cotroceni unde se protesta, face nota discordanta cu orice alta constructie din zona. As zice asa, la o logica primara ca e fosta gara transformata, careia i s-a dat o alta destinatie.

Cladirea cu rosu pare sa fi fost o veche gara. Ramane de verificat, cand voi avea timp, daca este asa si daca ar fi prima gara regala.

(Ar trebui sa mai precizez ca nu prea scriu articole dupa alte articole. Nu ma intereseaza sa dau inaltimea leului, ce pusca avea soldatul, ce nr. in LMI are monumentul. Efectiv nu ma intereseaza la acest moment atatea detalii, fiind suficiente cele vazute la fata locului. Nu imi place sa fiu precis, la gramaj, la virgula, matematic, la reteta, sa simulez documentarea. Mi se pare pierdere de timp si nu ma reprezinta. Daca imi placea, eram matematician, doctor, altele… Mie uneori, nu imi da unul plus unul doi. Pe hartie da, dar eu nu traiesc pe hartie. Daca era un subiect de carte, il intorceam pe toate partile si citeam orice. Asa, atat cat stiu despre acest monument, imi este prea suficient ca si cultura generala. Mai sunt prieteni bineintentionati care imi zic: colo mai trebuie o virgula, dincolo mai mergea si un detaliu. Numai ca pe mine nu ma intereseaza sa fiu exact ca Big Ben. Nu este un blog stiintific, de savant. Nu ma apuc acum sa caut pe net o mie de detalii, doar pentru a da bine la cititori si a le uita a doua zi. Nu e vorba ca sunt superficial, ci ca nu ma intereseaza mai mult in anumite situatii, intrucat nu vad la ce si cui ar folosi. Cand ma intereseaza ceva, am eu fixurile mele, stau cate 10 ore/zi si caut anumite cuvinte in toate volumele Documenta Romaniae Historica si… altele care ar descuraja un om axat pe documentare.)

Ceva mai incolo, la vreo 15 minute distanta… sta o constructie de proportii, care dupa infatisare arata ca e ridicata pe vremea regelui Carol I. Se faceau pe atunci niste constructii cu un anumit farmec, aveau o logica. Acum totul este dreptunghi, patrat sau are o forma care nu spune mai nimic. Mai degraba acestea se plaseaza in zona lipsei… de idei, a bunului simt, a oricarui simt estetic… un fel de magazii moderne.

Bineinteles ca privirile mi-au cazut pe statuia generalului doctor Carol Davila. Un soclu serios, o statuie reprezentativa. Cauta azi un sculptor, un arhitect, care sa aiba macar o asemenea idee, cu aplecare spre detalii… Nu mai zic sa si existe cine sa-l realizeze fizic. Cred ca rascolim toata Romania si sfarsim prin a-l turna pe afara, prin Austria poate, ori Italia.

Statuia este in fata fostei facutati de Medicina, actuala Universitate de Medicina „Carol Davila”.

Aici este o lista cu initiativele generalului doctor, ce a lasat in urma.

Sa ne intoarcem la acel Leu al Geniului. In fata monumentului, ca sa vada trecatorii, unul la 100 poate, sunt niste flori. Dupa cum bine stie oricine, doar autorii respectivi nu stiu, cei care depun coroane, in procent de peste 90%, depun ca asa se face, nu pentru ca inteleg de ce. Luati la intrebari, majoritatea nu stiu absolut nimic, nu cunosc un detaliu, un an, o imprejurare, un nume de batalie. Depun coroane pentru a fi vazuti de presa si pentru a se vedea seara la televizor. Nu inainte de a-si suna rudele si alti cunoscuti, sa se uite la stirile de la ora 19 🙂

In spatele monumentului, gasim un copac cazut si… un wc in aer liber. La o aruncatura de bat de locul unde statornicesc presedintii Romaniei, dupa un fastuos monument dedicat eroilor care au luptat/murit pentru Marea Unire, in mijlocul Bucurestiului asadar, unii nu au nicio problema in transforma un astfel de spatiu istoric in toaleta publica. Acest lucru este posibil pentru ca nicio autoritate nu vrea sa se deranjeze, sa gandeasca vreo masura, de vreun fel.

Probabil, dupa cativa ani, „la Leu” va fi sinonim cu „la toaleta”. Cand se va spune „la Leu”, nu se va mai gandi nimeni la vreun monument, ci la un loc unde oamenii merg cu alte „treburi”.