Nu stiu de ce am impresia ca un om bagat in tehnologii nu devine mai bun. Sau poate un caz din cinci, din zece. Capacitatile sale fizice oricum scad, pentru ca noi suntem facuti sa relationam cu natura nu cu butoanele. In fine… altii nu dau niciodata Log out de pe Facebook, in timp ce unii nu stiu cum sa gaseasca solutii pentru a sta cat mai mult timp departe de tehnologie.
Avem doua situatii triste in Parcul Natural Bucegi. Ambele reflecta realitatile actuale: impactul tehnologiei asupra oamenilor, lipsa conditiei fizice, lipsa de educatie, nepasarea…
Dupa cum stiti si se si vede de vreo 2 ani, preocuparile mele de mediu au cazut pe niste planuri secunde. Asta pentru ca e foarte greu sa schimbi ceva si necesita in principal timp. Timp pe care eu nu-l am, avand multe obligatii si responsabilitati. Suplimentar, imi iau mereu cate un target si-l duc la capat. Cu turismul, cu mediul, acum cu cartile. Dupa ce voi publica acele carti propuse: una in 2015, doua in 2016 si alta in 2017, voi mai vedea.
Despre Bucegi si aberatiile din acest parc as scrie zilnic, pentru ca sunt atatea de corectat, sesizat, reparat. Pentru a repara este nevoie de un ONG cu minim 20 de membri activi, dedicati, implicati. Altfel, rezultatele sunt greu de obtinut.
Sunt prieten, virtual bineinteles, cu mari iubitori ai muntelui… cei mai multi fac insa poze pentru prieteni, pentru Facebook, deci nu e nimic de zis. Sau excursii. Se promoveaza pe ei sau muntele, nu stiu. Oricum nu mi se pare important. Ici, colo, cate unul mai face cate ceva… nesemnificativ la un milion de oameni cati intra in Bucegi pe an.
Din pacate, ne obisnuim asa, ne luam cu altele, ne mintim frumos creand o alta realitate. Adica noi admiram natura, este nemaipomenit si atata binecuvantare in aer! Daca totul curge in viteza nu mai putem retine mare lucru. Incercand sa ne adaptam vitezei, pierdem lucruri esentiale din noi.
Prima situatie:
Recent, cineva s-a gandit sa mazgaleasca monumentul dedicat soldatilor israelieni ridicat in padurea din zona Simon (Bran). Acolo unde intr-un articol recent va spuneam de frumusetea locurilor. Si acel cineva cu altii ca el, ca nu umbla nimeni singur pe acolo, au pornit sa vandalizeze monumentul, dedicat si unui roman cazut si el alaturi de soldatii israelieni.
De aceea, ma indoiesc ca un roman ar fi mazgalit monumentul. Stirea a aparut aici:
Monumentul ridicat în memoria soldaților israelieni prăbușiți cu un elicopter militar, vandalizat
A mazgali/distruge orice monument este un act de incultura nu de razbunare. Azi au murdarit monumentul, maine, sentimentele de acest tip se pot transforma in altceva.
A doua situatie:
A disparut o doamna din Sinaia. Avea 55 de ani. A plecat sa faca o drumetie si nu s-a mai intors. De aproape o luna de zile nu o gaseste nimeni. A plecat spre Varful cu Dor, zona Coltii lui Barbes… si a disparut.
Vedeti un articol aici:
Va dati seama ca nimeni nu o mai cauta. A disparut si gata. Oficial, toata lumea cauta, dar sa nu ne facem iluzii ca interesul dureaza prea mult. Pentru ca nu mai sunt oamenii de altadata. S-a facut ora 16 toata lumea pleaca acasa. Din oras, ca de pe munte se pleaca mai repede.
Dupa atata vreme, ar trebui facuta o perchezitie la orice stana si la orice cioban din zona Vanturis-Dichiu, daca au vreun obiect de-al ei sau daca este pe acolo.
Ar trebui verificat Avenul Vanturis.
Ar trebui verificate prapastiile ce dau inspre Cascadele Vanturisului.
Verificate imprejurimile potecilor marcate din zona, daca exista orice indiciu, pamant rascolit etc… cat se poate inainta stanga-dreapta.
Ma indoiesc ca femeia a pornit singura pe sub Coltii lui Barbes, pe marcaj punct rosu, ci, mai degraba a urmarit linia crestei Vf. cu Dor-Coltii lui Barbes.
Ciobanul spunea ca a vazut-o intr-o poiana. Daca femeia facea drumetii usoare, cea mai simpla cale era sa revina la Sinaia continuand pe firul apei spre statia de telescaun din Valea Soarelui si apoi Saua Vf. cu Dor-Cota 1400.
Nu stiu cum salvatorii au ajuns la concluzia ca trebuie cautata dincolo de muntele Vanturis, la curba mare a drumului de pe Dichiu. Mi se pare aproape imposibil. Daca ai plecat sa te plimbi usor nu ajungi tocmai acolo.
Daca ar fi cazut de pe o stanca, un turist sau un cioban, i-ar fi observat trupul. Este vacanta si zona este traversata zilnic de turisti si ciobani.
Clar nu voia sa ajunga la Cascada Vanturis.
Un om cu o pregatire medie, chiar usoara, nu poate disparea in acea zona. Pentru ca din instinct nu te duci pe unde nu poti. Ma indoiesc ca femeia se baga prin padurile dese de molid, abrupturi.
Ma intreb daca tehnologia nu era atat de prezenta in viata noastra, oare aceasta femeie nu ar fi fost gasita?! Cred ca daca disparitia ar fi avut loc… in 1988, in cateva zile o gaseau…