Iata ca s-au dus si aceste zile-sarbatori grupate sub denumirea de Rusalii… Se spune ca Rusaliile se sarbatoreau inca de pe vremea romanilor, dar sub denumirea de Sarbatoarea Trandafirilor.
In folclorul popular sunt tot felul de chestii fixate: ca in Sambata Rusaliilor se intorc in morminte sufletele mortilor, care au fost eliberate in Joia Mare, ca Rusaliile sunt iele care salasluiesc prin vazduh, paduri, ape… ca nu e bine sa te certi in Duminica Rusaliilor, ca aceste fiinte fantastice feminine fac mai mult rau decat bine.
Ca oamenii nu stiu cate iele sunt si nici nu le spun pe nume ca sa nu le supere. Ca ielele pot lua mintile celor care nu le respecta sarbatoarea sau care nu vor sa danseze ori sa mearga cu ele… cat si celor care vorbesc despre ele urat. Se mai spune ca daca de Rusalii este timp frumos atunci toata vara va fi la fel…
Cum a fost de Rusalii? As zice ca a fost o vreme capricioasa. Ceata, ploaie, canicula, soare, vant puternic, ape repezi… le-am vazut pe toate.
Cateva poze cu ape, confluente, cica sunt iele care stau si pe la margini de ape 😉 Cat pe aici sa-mi ajunga aparatul foto in apa. Bine ca nu „mi l-au luat”! 😉 Nu aceeasi soarta a avut si cutitul…
BUCEGI NATURA 2000 
da, ciudat. am fost cu sotul meu, rude, colegi, langa un parau si ne-am certat ca niciodata. era duminica. sora mea a patit la fel cu sotul ei pe valea lui bogdan. am cautat si mai sunt cupluri care au stat langa apa si au patit-o. mai cauta si tu. o sa ai surprize mari. ai simtit ca vrei sa te arunci in apa? ce s-a intamplat cu cutitul?
ApreciazăApreciază
Saru-mana! Nu stiu ce sa zic… am avut o stare ciudata, dar la mine a fost ceva pe fond mai vechi. As asocia, n-as asocia cu zilele acestea… nu sunt superstitios dar nici nu contest unele lucruri. Treaba este ca… am o ruda care a fost la baraj la Paltinu si a trait pe acolo ceva socant. Mi-a spus ca parca il luase nebunia si voia sa inoate, si doar dupa ce a inceput nevasta-sa sa planga si-a dat seama de ce voia sa faca. Iar acum cateva ore, George, prietenul meu cu care am fost in muntii Buzaului, mi-a scris ca a trait si el o experienta din aceasta, extrema, tu spui ceva asemanator… naiba stie! Eu am pus totul pe starea mea, a unor persoane care stiu sa ma enerveze foarte repede, si care nu au nicio limita. De regula sunt foarte calm… M-a pus un pic pe ganduri faptul ca am avut niste iesiri nespecifice. Evident ca acum nu dau eu vina pe ceva nevazut cand fiecare e raspunzator de propriile actiuni. Deja ma enervez usor cand povestesc. Nu am simtit ca vreau sa ma arunc in apa, pentru ca nu se intampla nimic, doar m-as fi lovit zdravan, deci as fi avut nevoie de ajutorul celor cu care eram in conflict, si asta ar fi fost chiar ultimul lucru. Cutitul l-am aruncat eu si apoi m-am retras pe o stanca mai departe de apa.
Totusi, imediat ce am ajuns in acel loc unde ne-am oprit, am simtit o atmosfera mult diferita de cea de altadata. Oricum, nu pot avea o imagine obiectiva, desi eu deseori sunt foarte obiectiv in subiectivitatea mea, pentru ca aveam o stare proasta de mai multe zile.
ApreciazăApreciază