Asezarea Busteniului pe harta alergarilor montane: „Alearga in Capitala Muntilor”

Au fost 3 zile in statiunea Busteni de vis sau de foc, depinde cum le-am trait fiecare. Pe langa multimea de turisti de care nu mai aveai loc pe strada, orasul si imprejurimile au fost strabatute de sute de alergatori montani. Cei mai buni sportivi si nu numai, si-au dat mana la Busteni, pe 7 august la Vertical Trail Race, pe 8 august la Campionatul National de Alergare Montana si pe 9 august la Busteni SkyRace.

Organizatori au fost Asociatia „Sport la Orice Varsta”, reprezentata de Radu Milea si Lucian AlMarii, Primaria Busteni, Intersport si multi alti sponsori cunoscuti prin prezenta lor constanta la astfel de evenimente.

Iata, mai jos, cata lume era seara la telecabina Babele, ca sa coboare. Nu am vazut niciodata asa ceva 🙂 Asta ca sa va dati seama ce a fost la Busteni in aceste zile… acest extraordinar eveniment de alergari montane, plus operele lui Salvador Dali expuse la castelul Cantacuzino, coroborat cu un eveniment cultural intins pe mai multe zile si vremea buna, au umplut orasul de oameni.

telecabina babeleSambata, la coborare de pe Platoul Bucegi. Poza luata de pe contul de Facebook: Excursii Bucegi. Pana unde se intindea coada…

Sa incep cu prima zi a alergarilor montane. A fost vorba de cursa pe Jepii Mici, cine ajunge primul de la telecabina Busteni la Babele, concurs cunoscut mai bine sub numele de Vertical Trail Race.

v1Startul a inceput sa se dea incepand cu orele 16 si la fiecare 30 de secunda pornea in cursa un alergator.

v2Locul de start a fost ca in fiecare an langa statia de telecabina din Busteni

v3Telefericul Prahova a fost unul dintre sustinatorii acestui eveniment

v4Concurenti la start

v4

v6Bustenarul Justin Valceanu

v7Acesta a facut o cursa frumoasa… tinand cont ca este la prima sa participare si ca doar eu si cu el am fost la acest concurs, merita apreciat efortul lui.

v8Alti doi prieteni, dl. Stan Turcu si in spatele sau Catalin Coltea.

La ora 16:50, am plecat si eu in cursa, fiind sustinut de jandarmi montani, cativa salvamontisti, localnici…

cipi goranFoto: Ciprian Goran

Am plecat si echipat si motivat. Eu cand merg pe munte, imi iau cam toate masurile de prevedere, adica sa am si niste haine de schimb ca nu prea imi place frigul. Intr-un an, la concursul Hit the Top, era prima participare la acesta, imediat ce am ajuns in creasta, abia mai respiram de la vantul rece. Fiind transpirat, prin padure a mai fost cum a mai fost, dar cand am ajuns sus, la gol alpin, parca era Siberia si eu ud intr-un tricou. De atunci, planul este ca oriunde alerg sa stau fara griji, in orice situatie… sa pot veni si dupa o zi acasa 🙂

Pana la start, am avut atata treaba de serviciu, prin diferite localitati din Valea Prahovei incat am reusit sa mananc in acea zi 2 placinte cu mere si 2 strudele. Am mai fugit si de acasa spre locul de start cu gandul ca ma incalzesc un pic 🙂 si chiar asa a si fost.

Pana la traversarea Vaii Jepilor am mers foarte bine. In general, am facut o cursa buna. Pe traseu era si Silviu Balan sa ne dea apa la cei care treceam pe langa el. A si plouat putin, fapt care ne-a ajutat… altfel caldura ne-ar fi pus probleme. In apropiere de hornuri, s-a modificat ceva… nu mai reuseam sa am viteza. Tricoul era ud-ud, nu de la ploaie… si desi mergeam bine nu mai aveam ritmul initial. Pana sa ajung la cabana Caraiman am auzit zgomotul unei adevarate galerii. Pe marginea vaii stateau mai multi prieteni ai celor care alergau si strigatelor lor se auzeau pana departe 🙂

Am ajuns la cabana in acelasi timp cu favoritul concursului: Viorel Palici. Bineinteles, el plecase cu vreo 20 minute mai tarziu. Va dati seama cum a fost sa nimeresti printre astfel de suporteri adevarati 🙂

Nu am reusit sa castig minute, ca de obicei, pe portiunea dintre cabanele Caraiman si Babele, asa ca am ajuns la final un pic in reluare. Eram sigur ca am facut mai mult cu 5 minute decat in 2014. De fapt, nu am mai scos 76 de minute ci 80 de minute. Comparativ cu 55 de minute ale campionului este imens 🙂 Totusi un timp bun pentru mine insemna intre 68-72 de minute.

Am stat de vorba cu salvamontistii, in special cu Florin Treaba, care era accidentat de la un concurs anterior, apoi am coborat ca toata lumea… pe unde am urcat. La coborare, am facut ca la urcare, acelasi timp. Pe acasa, am cazut frant, epuizat, somn si pe la ora 22 m-am trezit cu alte forte. Sambata am facut treburi mai usoare, cu gandul sa fiu pregatit cat de cat si pentru concursul de duminica. Bine, nu aveam cum pentru ca acumulasem de mult niste chestii, dar oricum incheiam si acel concurs.

Important este sa participi si atunci cand iti dai seama care sunt limitele, sa nu te dai peste cap incercand nu stiu ce, pentru ca se pot intampla si altele, si poate concursul se termina printre alte locuri: spital, d-astea. Iar atmosfera evenimentului, bucuria de a vedea alti alergatori, prieteni, de a alerga printre peisaje reprezinta niste bucurii pentru unii greu de inteles dar superioare oricarui rezultat.

Vine insa dimineata zilei de duminica si pana sa ajung in fata Primariei din Busteni imi dau seama ca mi-e foame. Nu prea tare, dar sarisem peste masa de seara si peste cea de dimineata, zic eu ca pe traseu nu se poate manca, totusi intru si imi iau un chec mic, niste banane si cateva ciocolate mici. Mananc checul si 2 banane, fac niste poze pe la Primarie, un asemenea eveniment a asezat pe harta alergarilor montane acest oras. Arata foarte bine, parea plin de viata, oamenii se opresc atunci cand vad ca se intampla ceva…

Cursa de duminica a fost mult mai lunga decat cea de vineri. Busteni SkyRace avea cam 30 km, se pleca din fata Primariei spre Caminul Alpin, se traversa Poiana Costilei, apoi de la Pichetul Rosu se urca spre Prepeleag… mai departe cabana Malaiesti, urcare prin Hornul Mare la Vf. Omu, coborare pe Valea Cerbului-Poiana Costilei-Caminul Alpin si sosire la Primarie. Un traseu deosebit de spectaculos…

b1Harta traseului

b2Profilul traseului

b3In fata Primariei Busteni

b4Inainte de start

b5

b6

Radu Milea ajutand un alergator. Nu stiu cum au rezistat el si Lucian in aceste zile… au si marcat trasee, Radu a alergat la Campionatul National, au organizat totul, tinut evidente, premieri… cred ca vor dormi 24 de ore neintrerupt 🙂

Si la ora 9 am plecat in cursa, circa 140 de alergatori, indemnati de unul dintre cei mai buni prezentatori de evenimente intalniti: Catalin Sanatescu.

A fost un start neutralizat, adica pana am ajuns in zona sigura, condusi de Radu Milea, nimeni nu avea voie sa iasa din grup, sa se departeze. Politia, si ea prezenta a inchis unele strazi temporar… Din padure, insa fiecare a fost pe cont propriu. Chiar acolo la marginea padurii era un panou care arata ca suntem la primul kilometru al cursei.

Vremea era superba, organizatorii anuntasera ca la Start au venit cei mai buni alergatori de la noi din tara si pot spune ca vreo 30 am recunoscut destul de repede.

Personal eram cam ingrijorat de timpul limita pana la Malaiesti. Daca nu ajungeai in 3 ore erai descalificat. Si ma gandeam daca nu ajung in 3 ore? Mi se parea destul de departe cabana. Am reusit totusi sa alerg bine, nu asa cum stiu sa alerg dar acesta este randamentul in aceasta perioada. Ajung in Poiana Costilei unde erau CPNT-istii voluntari, ne salutam, nu stam mult de vorba, nici apa, nici fructe, nu vreau nimic si plec. Pana aici au fost 5 km, alerg binisor spre Pichetul Rosu, unde vad un panou cu 8,2km si incep sa urc spre Poiana Bucsoiului.

Nu departe de aceasta poiana aud o vuvuzela, imi spun ca nu are cine sa fie altcineva decat Vlad Gi. Printre strigate si suflat in vuvuzela il si vad pe acest inimos om de munte. Poze, cateva vorbe si plec.

In minte aveam traseul ca pe puncte principale si secundare. Principale erau Primaria, Poiana Costilei-cabanele Malaiesti si Omu, secundare: Caminul Alpin, Pichetul, Poiana Bucsoiului, Prepeleag, Hornul Mare, Poiana Vaii Cerbului. La Prepeleag ma surprinde la 10:36 un sms, am avut timp si sa raspund si sa alerg pana la Malaiesti. La cabana ma uit la ceasul unei fete-voluntar si vad 10:47. Aici a fost segmentul in care am alergat perfect. Inaintea mea vedeam cel putin 15 alergatori, si dupa ce am trecut de prima terasa glaciara, am vazut si mai multi.

Frumoasa valea Malaiesti, multe corturi pe langa cabana, lume multa, un colt de rai in care trebuie sa mai ajung si la plimbare. Nu mi s-a parut ca urc bine nici pe aceasta vale. Cand am intrecut, cand am fost intrecut, abia m-am tarat pana spre Horn unde era umbra si bine. Am reusit sa ies din el pana la urma si aproape de ora 12 eram la varful Omu. Pentru mine asta a fost o performanta: Busteni prin Malaiesti la Omu in 3 ore. Stau un pic cu Iulica Coserea de vorba, dar il vad pe Cezar si inca 2 prieteni, care aveau o doza de cola pentru mine 🙂 stau cu ei la o mica poveste, apoi la 12:20 plec, convins ca voi scoate un timp bun pe Valea Cerbului.

Am taiat toate serpentinele, apoi cum nu alergam asa cum stiam eu ca trebuie, ma enervez si incep sa boscorodesc pe acolo, sa merg la pas. Numai bine ca ma intalnesc cu Andrei Ivanov sau Andrei Plimbarici cum il mai stim si imi zice ca nu-mi face poza daca nu alerg 🙂 O buna bucata de timp am alergat din nou, nemultumit total de mine si ma luase o sete ca niciodata… ficatul e clar 🙂 Mai intrec 2-3 concurenti, cine stie cati m-au depasit pe mine cat am stat la Omu, ajung in Poiana Vaii Cerbului, nici nu indraznesc sa ma uit la telefon sa vad cat este ceasul sau sa intreb pe cineva si continui cu viteza a doua. care m-a caracterizat la aceasta cursa.

Cu urechea prind un susur de apa, stiu ca in albia Vaii Cerbului, gasesti apa doar in cateva puncte si pe cativa metri, ies din traseu si o iau in directia apei. Acolo, mai gasesc si alte persoane, urc pe o stanca la cascada mica… 20 de pumni de apa, apoi apa rece la cap sa ne revenim si fuga iar. Incredibil, tinand cont de ceea ce credeam, dar am ajuns intr-o ora de la Omu in Poiana Costilei. Acolo alte 2 pahare de apa si am continuat spre Primarie. La un moment dat il intalnesc pe seful Jandarmeriei Busteni, dl. Sasu, era pe un ATV in patrulare, vin Caminul Alpin, cateva strazi si sosirea dupa 5 ore… in prima parte a clasamentului 🙂 si pe locul 19 la categoria 35-50 de ani. La aceasta categorie au fost 40 concurenti, pe la jumatate si eu 🙂 Dar slab oricum… se putea un 4 ore si 20 de minute.

Nu m-am simtit cine stie ce obosit dupa cursa. Mai greu mi s-a parut Vertical Trail Race, desi a fost mult mai scurt. Nu am alergat cum trebuia, e clar. Daca sunt 30 km impartiti la 5 ore inseamna 6 km pe ora. In concursuri montane, dupa cum arata gps-ul meu, viteza este peste 7 km/ora. Bine, media in general, ca in unele locuri urci mai greu, cobori repede.

Organizatorii pregatisera locul de premiere. Primul si in aceasta zi a fost Viorel Palici, care a facut tot traseul in 2 ore si 59 de minute. Apoi Andrei Preda 3:02… intre cei doi este o mica diferenta de valoare, cred ca in curand, Andrei Preda va deveni cel mai bun.

b9

b10

b12Jandarmii au fost pe trasee si au supravgheat acest eveniment, dand o stare de siguranta tuturor

b13La festivitatea de premiere a aparut si dl. Primar, care a luat practic o parte din franele evenimentului si a reusit sa tina lumea conectata

b18aTanase Geanina pe primul loc… dar deja cu ea si cu Iulia Gainariu ne-am obisnuit sa le vedem pe podiumuri 🙂

b38aCastigatorii la categoria 35-50 ani: Neagoe Ion „Nusu”, Daniel Stroescu si Alin Tanase. Despre fiecare in parte pot fi spuse multe lucruri, sunt binecunoscuti in aceasta lume a alergarilor montane.

b19aPrimarul s-a implicat in premiere, a presarat festivitatea cu epigrame si glume, amplificand voia buna a celor prezenti.

b20

b21

b24Dl. Stan Turcu, veteranul alergarilor montane a ocupat locul 3 la categoria +50 de ani

b25Iar la peste 50 de ani, castigator a fost instructorul sportiv din Predeal, Nicusor Plumbota

b26Viorel Palici pe locul 1 si Andrei Preda pe locul 2

b27aIulia Gainariu

b27bLanga Primar, ii vedem pe Gyorgy Szabolcs si pe Silviu Manea. Gyorgy Szabolcs incepand de sambata, 8 august este cel mai bun alergator montan din Romania, pe locul 2 fiind Ionut Zinca. Asa arata rezultatele Campionatului National de Alergare Montana.

b28Ploaie de confetti

b29

b31Mai trebuie spus ca dl. Primar a declarat ca a fost in Delta la o intalnire a Asociatiei Oraselor din Romania… unde dansul este secretar general, ca va pleca la Beijing in week-end-ul urmator, cand la Busteni este un alt mare eveniment: Balcaniada, tot cu alergari montane… dar are incredere in cei care organizeaza evenimentul…

A multumit Asociatiei „Sport la Orice Varsta”, mentionand ca la anul se va implica si mai mult in organizare, iar lui Lucian AlMarii i-a schimbat numele in Lucian AlBusteniului 🙂 De asemenea, a precizat ca in 2017 la Busteni se va desfasura Campionatul Mondial de Alergare Montana si ca in curand centrul atletismului romanesc se va muta la Busteni, stadionul va intra in renovare…

b32Lucian AlMarii la brat cu dl. Primar

b33Si, la un moment dat, prezentatorul a adus in atentie nevoia de sprijin a unui alergator montan, in prezent internat la o clinica in strainatate. Imediat, Primarul s-a cautat prin buzunare, a scos toti banii pe care-i avea, adica o mie de lei, si i-a introdus in cutia cu donatii… in aplauzele tuturor.

b33aCe-i al lui, este al lui 🙂

b34bTricoul si medalia

b35aMedalia este poate cea mai reusita pe care am vazut-o la vreun concurs

b37Verso, ca sa se vada cine a realizat-o.

Mai pot fi spuse o sumedenie de lucruri, dar acestea se simt mai bine la fata locului si aici poate ar ocupa mult spatiu, deci inchei multumind organizatorilor, alergatorilor, voluntarilor, institutiilor statului prezente la datorie, sustinatorilor-unii dintre cei mai frumosi oameni, localnici si turisti, fotografilor de la finish si de pe traseu, tuturor acelora care au pus umarul la acest eveniment cu atata greutate. Cred ca nicaieri nu ar fi putut fi mai bine organizat acest eveniment decat la Busteni – Poarta Bucegilor. De aici intri in Bucegi cel mai bine 🙂 mergi pe cele mai importante trasee turistice din acest munte.