Dupa ce am citit cum un reputat arheolog si-a pierdut capul la situl arheologic de care avea grija de zeci de ani, am ramas asa pe ganduri… si noi ii lasam pe astia sa-si faca moschee la noi in tara. Suntem tantalai, ce mai… dar repede mi-am revenit cand mi-am dat seama ca premierul are legatura cu acea moschee/moscheie. Cum oare s-o scrie corect: moscheie sau moschee? 🙂 deci este clar, vorbim romana la intamplare. Bun, imi place sa vorbesc romana la intamplare! Cred ca este fara i, dar oricum nu conteaza, nu ma adresez neaparat profesorilor de limba romana. Ia sa ma uit totusi cum se scrie corect… aha, fara i, ok. Gata, m-am dat interesat, ca-mi pasa 🙂 … maine am uitat.
Deci cu moscheea stati linistiti, in mod sigur i-a mintit si pe arabi 🙂
Subiectele sunt cele din titlu 🙂 Eram intr-un mijloc de transport in comun si vad o doamna cu un tatuaj. De obicei, unele doamne/domnisoare pentru a fi nu stiu cum au la spate, deasupra chilotilor, un tatuaj cu o floare. Mereu cand vad asa ceva, imi dau seama cat contrasteaza formele cu marca aceea… pe care eu o asociez de fiecare data cu o stanta a unui clan de interlopi. Adica au marcat-o asa, sa o cunoasca 😉 Eu zic ca o femeie serioasa, cu un anumit respect de sine si cu o educatie nu-si marcheaza pielea cu asa ceva. Parerea mea! Bun, si in microbuz vad o doamna pe la 55 de ani. Pe antebratul ei trona mare numele barbatului din viata sa: Costica 🙂 Am zis ca mor de ras :))) Deci cum intorcea mana, aparea Costica in fata ochilor, nu avea cum sa uite nici macar o clipa de Costica 🙂
Costica pe post de ceas
Trebuie sa recunoastem ca nu orice fel de ceas… ci ceasul inimii doamnei.
Trecem de la fericitul Costica, probabil, cu numele tatuat si in sufletul acestei femei si ajungem la un moment destul de greu de catalogat. Niste copii mergeau pe calea ferata sa adune resturi de tigari. Imaginile sunt din gara Azuga:
Cei de la gara s-au obisnuit pesemne… de nu a strigat nimeni la ei
Cautau tigari doar in zona peronului, logic
Ultimul subiect sau ultima strigare este despre ceva scris pe aici, pe blog. Deci nu o sa mai zic, de fapt nici nu prea am zis, ce mare lucru am facut sau fac… pentru ca multi o vad ca pe o lauda de sine si nu ca pe un act de normalitate, civic. Prin urmare, nu mai expun lucrurile ca de obicei 🙂 Deci am facut iar o mare nenorocire, rau adica pentru mediu.
Am spus de cateva ori, in ultimii ani, ca puterea unui site, a unui articol, etc, nu este data de numarul cititorilor, ci de catre aceia cu functii de raspundere care intra si citesc. Pentru ca degeaba scriu eu… si altii ca si mine sustin ce am scris, daca noi scriem si tot noi citim 🙂
Date fiind realitatile de mediu din tara noastra, a scrie ca a aruncat un turist o doza de bere sau a face o ecologizare chiar sunt niste lucruri facile, nederanjante si aprobate de cam oricine. Lumea te felicita ca ai strans un sac de deseuri, tu te simti bine, nu deranjezi pe nimeni. Adevarata lupta consta in a-i opri pe cate unii sa taie padurea, pe altii de a construi ilegal sau a dezvalui actiunile poluatoare ale multora…
Dar, bine, nu ma astept sa inteleaga prea multi. Important este ca fac eu ceea ce cred. Am observat ca nu trebuie sa te iei dupa nimeni, ci sa faci ce simti ca este corect. La dezbaterea cu soferii, din 06.08.2015, scriam intr-o insirare de situatii ilegale… ca aceia de la cabana Gura Diham au dat gardul jos si au turnat dincolo de proprietatea lor o fundatie de beton, ridicand deci o constructie. Pe langa alte aspecte, chestia asta mi s-a parut socanta… adica oricine poate da, asa, jos, oricand, gardul si sa iesim pentru extindere? Toti isi pot lua cate o bucata din Parcul Natural si nimeni sa nu aiba curajul sa intrebe ce se intampla? Nu ca m-am gasit eu marele curajos… dar astfel de situatii indeamna si pe altii sa faca la fel, in plus, tot extinzandu-te, capeti niste valente ciudate, cum adica sa-ti mai spuna cineva sa stai in limitele proprietatii? De ce nu ti-a spus de la inceput?
Aceasta constructie aparuse:
Nu stiu ce voiau sa faca…
…pentru ca de la stadiul acesta nu au mai continuat
Aici este marea problema in aceasta arie protejata, nimeni nu intreaba pe nimeni, fiecare cunoaste pe cate cineva si este de ajuns. Totusi, cred ca daca sunau la Administratia Parcului, ar fi fost lamuriti destul de repede, poate chiar si ajutati daca demonstrau utilitatea constructiei, daca aveau niste argumente si mai ales daca depuneau o documentatie.
Duminica am trecut pe acolo, venind de pe munte:
Au demolat si au inceput sa sparga fundatia. Cat timp nu trecem nepasatori, indiferent cum sunt catalogate astfel de actiuni, mai poate bucura si pe altii acest Parc Natural. Poate aici nu era cine stie ce, poate nici la Malaiesti sau la Floare de Colt, ori in alta parte a muntelui nu se intampla cine stie ce. Fiecare caz luat individual poate ca nu este semnificativ… pentru ca noi asezam in partea cealalta intreg muntele si nu cadrul legal. Dar daca le aduni pe toate si lasi lucrurile la intamplare sa se desfasoare, in cativa ani, pe unde treceai liber ca turist, ai sa te lovesti de un gard sau de o constructie… traseele turistice nu vor mai trece prin aceleasi locuri. A se vedea traseul turistic ce trecea prin spatele hotelului Pestera.
Bun, deci atat ma duce pe mine mintea, le multumesc celor de la Gura Diham ca au demolat constructia si au pus gardul la loc si mai ales acelora care i-au indemnat sa o faca. Este o dovada de bun simt, de respect fata de lege si de cei care o reprezinta, de intelegere a unor norme sociale!
Filed under: Eveniment | Tagged: blog, cadru legal, cale ferata, mediu, munte, Parcul Natural Bucegi, tatuaj, tigari | 2 Comments »
