Cred ca orasul afecteaza viata :) Atata harmalaie, oamenii par toti preocupati sa ajunga intr-un loc, totul in viteza, fiecare face cate ceva… oare un oras mare are liniste vreodata?
Da, maine plec :) Ajung acasa, unde sunt mai putine zgomote… na, nu e de mine, sa ma strecor cu masina printre alte masini, bara la bara, toata lumea claxoneaza :) se fuge la metrou, bine ca am vazut ca si prin Parcul Herastrau se alearga, chiar si noaptea…
Cateva poze de azi, mai vorbim maine, poimaine :) Vin eu cu trenul, ce linistit o sa vin :) Trenul este sfant!
Muzeul Taranului Roman si locomotiva din filmul „Ciresarii”
Biserica Mavrogheni
Lumanare la VII, am pus una si la morti
Am vazut-o in sfarsit… biserica aceasta veche, frumos construita, imbinata… cand voi avea timp, ma voi duce pana la crucea veche ce se vede langa biserica, sa vad ce scrie pe aceasta
De la stanga la dreapta, ambasadoarea regatului Norvegiei, ministrul mediului si o doamna de la Agentia de Mediu din Norvegia
Sa ne mai si odihnim :)
Ditamai buzduganul, au mai dat si o caruta de bani …
Maine, vin acasa :) Bucurestiul, asa, este frumos, o zi, doua, hai trei… dar nu mai mult, ca devine…
BUCEGI NATURA 2000 
Ai sa razi, dar incepi sa obisnuiesti Bucurestiul, asa cum e el, cu bune si cu rele. Intr-adevar, e un oras care nu prea doarme niciodata…gasesti oameni care se grabesc si la 3 dimineata pe strazi.
Scrisesem despre haosul pe care-l traiesc zilnic in Bucuresti aici, daca esti curios : http://peapetulburi.wordpress.com/2014/02/26/cosmarul-oricarui-bucurestean/
ApreciazăApreciază
Ia sa ma uit :) Da, cred ca te adaptezi, dar cand cobori ca mine de pe munti, nu prea te obisnuiesti niciodata. Eu stau ce stau apoi fuga acasa, unde mi se agata privirea de munti, macar aceia raman statornici :)
Multumesc, intru sa citesc.
ApreciazăApreciază
Eu stau în București de 30 și ceva de ani și nu am reușit să mă obișnuiesc cu Bucureștiul :D! Mereu caut locuri liniștite chiar și în centrul orașului și le găsesc fix unde nu te aștepți: într-un pasaj dintre blocuri uitat peste ani, într-o grădină (mă refer la grădina Ioanid) din spatele caselor mari, în (sper încă) sălbatica „deltă” Văcărești, într-o seară de pictură sau în cine știe ce concert sau film, în locurile „ascunse” de prin parcuri… Da, Bucureștiul e un oraș agitat dacă vrei să vezi agitația lui, sunt mereu claxoane și înjurături dacă te lași captat de ele, sunt oameni grăbiți fiindcă ei cred că trebuie să-și umple timpul cu multe activități când de fapt toate sunt trecătoare și timpul destinat sinelui e foarte important (nu și pentru ei). Sinele e și Muntele nostru ;)…
ApreciazăApreciază
Cezar, daca ai simtit libertatea din Bucegi, nu te vei regasi niciodata in tumultul urban. Am auzit si eu de Vacaresti, de pasarile de acolo, de propuneri, etc, nu stiu cum sa ajung sau macar unde este, dar o pun pe lista :) Oricum eu prin Bucuresti ma invart cu harta in buzunar si cu gps-ul in celalalt, chiar daca am mai fost de cateva ori prin anumite locuri, tot tin dupa mine chestiile acestea din obisnuinta. Eii, ce vorbesti tu le va parea deplasat unora, cum adica Sinele, este complicat sa explici despre unele lucruri si sa motivezi suficient de ce nu trebuie sa alocam timp lucrurilor nefolositoare.
ApreciazăApreciază