Periodic, eu pozez anumite lucruri, fie in natura, fie in mediu artificial…in unele locuri revin de mai multe ori pentru poze, in altele intervin in sensul de a indeparta obstacole, anunt si alte institutii de mediu, cu unii reprezentanti mai si merg…astazi insa, vreau sa va arat o piatra.
Unele chestii nu trebuie sa le lasi in natura, pe unde le gasesti, mai ales daca sunt foarte rare. Cum a fost cu Irisul Aphilla. In Parcul Natural Bucegi, doar eu stiu unde se afla acea statiune de irisi…deocamdata. Ca si izvoarele feruginoase, ca si multe altele. Cand voi reusi sa le integrez intr-un proiect, unele sunt in curs de derulare cu diferite institutii, atunci voi scrie despre ele…pentru ca inseamna ca sunt luate masuri de conservare.
Irisul de care va spuneam, este in Bucegi mai rar decat floarea de colt. In acest an a inflorit acasa la mine intr-un ghiveci. Din 2011, irisul aflat in ghiveci s-a mai dezvoltat, astfel incat acum se regaseste in trei locuri diferite, daca se ofileste la unul ramane la celalalt. Unul dintre locuri este o institutie de mediu.
Revin la piatra…era prea frumoasa sa o las intr-un loc de unde ar fi disparut intr-o luna sau doua de zile, carata de apele pluviale sau de avalanse. Am spalat-o de praf si de pamant, i-am dat cu lac de piatra de cateva ori, pentru a pune in evidenta anumite parti din ea.
Cu ajutorul unui program de editare imagini i-am pus in valoare si mai bine culorile:


O minunatie!
Retine locul, desi mama ei s-ar putea sa fie mai sus.
Ar putea fi multe.Tre’ vazuta pentru a putea avea o parere corecta.
Se vad urme de calcedonie, de carneol,etc.
Poate fi extrem de veche, de dinainte de incretire, din trecutul vulcanic.
Ti-a pus muntele,inima in palma.
Tine-o!
ApreciazăApreciază
Posibil sa mai fie, trebuie cautat, peisajul pe acolo se schimba destul de des. Unele pietre apar, apoi se duc la vale..
Multumesc, Alexandru. o voi pastra.
ApreciazăApreciază
Foarte, foarte frumoasa. Dar ce este galbenul acela curgator? Seamana cu niste particule fragmentate de aur nativ.
Felicitari, ai o mica comoara.
ApreciazăApreciază
Este frumoasa intr-adevar. Multumesc!
ApreciazăApreciază
E atât de frumoasă…Uofff, câte poți să faci tu!! Ești teribil, omuleeee!!
ApreciazăApreciază
Imi place sa o privesc deseori. Da, fac multe, si bune si rele :) sperii pe oricine, nimeni nu mai stie ce sa creada!
ApreciazăApreciază
Tu rele?? Nu te cred! Eu în sensul bun te făceam teribil, moșer :)
ApreciazăApreciază
Sa stii ca nu am inteles in alt fel, am inteles exact cum ai spus. Multumesc, Andreea…si votul negativ nu este de la mine, imi pare rau. Eu am restabilit egalitatea…poate s-a inteles gresit de catre alte persoane dar eu unul am inteles la ce faceai referire.
ApreciazăApreciază
Aaaaaa, am primit și-un vot negativ? Habar nu aveam:) Nu-mi pasă!
Te cunosc de prea multă vreme (chiar așa îmi pare!) ca să am altă părere despre tine. Important este că o știi tu și că ai înțeles exact ce trebuia! ;)
ApreciazăApreciază
Multumesc, am inteles exact ce trebuia :)
ApreciazăApreciază
Intarsii ale unei pietre vrăjite, parcă nici nu îţi vine să îţi dezlipeşti ochii de ea; nu cred că ai găsit-o întâmplător, asta o vei şti după ce o vei asculta.
Ce simţi când o priveşti?
ApreciazăApreciază
Sa stii ca este lipita parca de mine :) Dar nu este singura, mai am si altele. Tot pietre…si le cuprind asa cu privirea, pe mai multe, fiecare cu povestea ei. Dar ce simt cand o privesc… :)) O satisfactie, este a mea, este momentul de unicitate cand simti ca iti apartine si ca ti se cuvenea, altfel nu o aflai…la fel ca si cu o femeie…in primul rand trebuie sa-ti dea sufletul daca il meriti, si cand ea simte acest lucru, ai Totul. Altfel, pe bucati, nu inseamna cine stie ce… :) Iti dai seama ca si acestei pietre i-am gasit un loc printre celelalte, astfel incat sa infrumuseteze cadrul. Nu este o piatra mai mica, alta mai mare, puse asa alandala. Le asez astfel incat sa-ti mangaie privirea…
ApreciazăApreciază
Să mai pui dintr-astea, cu pietre, să mai scrii despre lucruri, cu catifea; atât de tare bucură lumea de pe aici, lume pe care altfel nu ai prea vedea-o.
ApreciazăApreciază
O sa mai postez, dar am zis ca exista o explicatie…am folosit un program de editare, ea in realitate nu are o culoare atat de intensa. Nu difera mult, dar nu are acel colorit strident. Totusi, este o piesa de baza in micul meu muzeu.
ApreciazăApreciază
Îmi închipuiam asta, că nu poate fi aşa de străluminândă precum ar părea din imagine.
ApreciazăApreciază
Nu difera mult, cea mai mare proportie o are calcedonia albastra.
ApreciazăApreciază
Bucegii pot fi foarte surprinzatori, poti gasi lucruri foarte interesante . Cum ai gasit tu Adrian irisul acela , sau piatra asta foarte interesanta. Desi nu in munte propriu-zis, acum cativa ani cand s-a lucrat in albia raului Ialomita pentru amenajarea de microhidrocentrale(MHC-uri pt cunoscatori) am avut ocazia sa gasest niste cristale de calcar foarte frumos formate .
ApreciazăApreciază
Sunt multe lucruri interesante in Bucegi si imprejurimi, izvoare feruginoase, sulfuroase, roci vulcanice, pesteri necunoscute, irisul, melcii milenari cu cochilie palpabila, etc si etc :) Sper ca ai luat acele cristale…sau macar 2-3 ca apoi sigur le-a luat apa. S-ar putea ca unii sa inteleaga ca tot ce gasesti pe munte trebuie sa iei. Dar nu este asa. Cu unele lucruri insa trebuie sa procedezi asa, altfel a doua oara nu le mai gasesti. Stateam si ma gandeam ca acum in prezent, daca as face un muzeu, cu tot ce stiu sau stiu de unde sa iau din Bucegi, as umple 3 sali de 6X6 m si tot ar sta inghesuite :)
ApreciazăApreciază
Sarbatori fericite !
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Multumim, d-le Aliosa. Doar gandul la sarbatori, ma face sa aud deja zurgalai si miros de sarmale, zapada este…totusi mai trece un an. Pentru mine a fost un an foarte zbuciumat, cred ca a fost unul dintre cei mai dificili de pana acum. Parca in acest an am imbatranit de trei ori mai mult :) Nu ma bucur nici ca trece, nici ca vine altul, nu ma bucur deloc, privesc asa…
Sarbatori cat mai bune!
ApreciazăApreciază
Îţi pare că ai trăit mai multe vieţi, nu una, aşa’i? asta legat de ultimele întâmplări.
Doar că acum s-a aşezut liniştea, în ea stai, sufletul în ea ca într-o undă stătătoare.
ApreciazăApreciază
Se zice ca 33 ani este o varsta de rascruce, cred ca asa si este. Bine ca mai sunt cateva zeci de ore si scap :) Maine aveam ceva de facut in alt oras, dar fiind vineri 13 (am simtit eu deodata ca nu trebuie sa fac un anume lucru maine :) , o ciudatenie de-a mea) si fiind si ultima vineri 13 din acest an, am zis ca sunt mult mai util la job…unde chiar am de facut multe, si trebuie sa iasa cat mai bine, perfect. Stau si in seara asta, si noaptea, pana iese totul bine. Cand eu cred intr-un lucru, timpul curge in acea directie…intelegi tu.
Ultimele intamplari m-au domolit, m-au cam epuizat, doar gandul la ele… :) Acum, in acea unda statatoare in care stau, mi-ar trebui si mai multi ochi, pentru ca acestia doi se rotesc ca radarul, sa anunte imediat iscarea vreunui val :)
ApreciazăApreciază
Se numeşte privire ubicuă, atunci când eşti ochi căruia i se ating tot felul de priviri, ele tot ale tale; cred că asta vroiai să spui mai degrabă precum înţeles.
ApreciazăApreciază
Da, asa, exprimarea mea nu se compara cu a ta :) Multumesc :)
ApreciazăApreciază
Nu stiam ca exista Iris in Bucegi:)
Piatra seamana cu o derivare din pirita.
ApreciazăApreciază
Irisul Aphilla nu a mai fost vazut in Bucegi de zeci de ani, in schimb exista o specie destul de raspandita de iris, si anume Iris Dacica. Piatra are tot felul…de aceea este interesanta.
ApreciazăApreciază
O parte dintr-un gând, pentru tine, pentru o zi anume care va fi peste nişte ore…
Precum în cer aşa şi pe pământ, să nu uiţi niciodată vorbele astea, înseamnă CEVA.
ApreciazăApreciază
Multumesc, o voi asculta acum dimineata, inainte sa plec la job.
Super melodia, am ascultat-o, foarte frumoasa :)
ApreciazăApreciază
Bolovani :) :) Se pare ca nu sunt singurul care strange rafturi intregi de bolovani :) :) :)
ApreciazăApreciază
Rafturi nu, dar pe aceia cei mai cei, cum a fost acel „artefact diluvian” trebuie, pe care stiu ca nu-i voi mai gasi…altfel, pe munte stiu nenumarati bolovani, multi au fosile, dar locul lor este acolo, in natura. Imi imaginez ce colectie ai si tu. Uneori, mai vizitez articole cu pietrele publicate, sa-mi mai amintesc :)
https://buceginatura2000.wordpress.com/2012/10/21/pietrele-de-pe-platoul-bucegilor-2000-m-altitudine/
ApreciazăApreciază
:) Da :) postul preferat cu bolovani :)
Sunt bolovani si bolovani, unii vor sa te insoteasca si altii vor sa-si pastreze locul in natura :) :) :) si-i poti doar vizita :)
ApreciazăApreciază
Mai stii ce am mai vorbit atunci, la acel post? :)) Acum cand scriu, bolovanii sunt la mica distanta de mine. Nu ti-am zis, pe varful Caraiman, anul acesta, am gasit o piatra superba. Privita din fata ce crezi ca reprezinta? Muntele Caraiman, cum il privesti din Busteni. Mai am eu o cruce mica din lemn sa i-o lipesc pe varf si apoi am sa postez si acea piatra. Asa este, unii bolovani daca nu-i iei atunci, nu va ma exista o data viitoare.
ApreciazăApreciază
Partial tineam minte, dar am recitit :) :) :) si daca nu gresesc ziceai atunci ca o sa mai pui bolovani :) mmmmm n-am eu timp acum, ca faceam rubrica un bolovan pe zi/saptamana macar :) :) :) Abia astept sa vad bolovanul Caraiman :)
ApreciazăApreciază
Pai am mai pus, dar tu la pietre nu te uiti, ca doar bolovanii vorbesc :))
Trebuie sa-l pregatesc putin cand am timp, si va iesi interesant :)
ApreciazăApreciază
Ai mai pus, dar nu destule :) :) :) :) asa pentru gustul meu :) :) Am rabdare :)
ApreciazăApreciază
Mai postez eu ;)
ApreciazăApreciază
Radu, da’ prăvăleşti la mutriţe zâmbitoare ca pe bolovani, de zici că’i cădere de, şi nici măcar nu o pot zbughi cuvintele din calea lor.
ApreciazăApreciază
Nu doar bolovanii vorbesc, ci şi bolovăniţele, într-o limbă doar de ei ştiută.
Să vezi când te vei nimeri în mijlocul lor…
ApreciazăApreciază
Asta este bine, fiind doar o limba de ei stiuta, se inteleg perfect :)
ApreciazăApreciază