Intalnire cu un ţap si 5 scene tip Bucegi

Uneori se intampla niste ciudatenii…imi zic mai multi oameni niste lucruri, adica par a fi adevarate, de vreme ce le vehiculeaza atata lume, si pe moment parca sunt convins. Ce este drept, nu pe deplin, si raman asa…in dilema 🙂 Mai tarziu, cand mai rumeg problema, constat ca degeaba imi zic 100 de oameni sau 1000 un lucru, ca eu imi spun: „cred ca nu este asa!”. Si iar o iau de la inceput. Intorc problema pe toate feţele, si tot asa o tin…

Acum, de cateva zile, sa fie vreo 10…ma uitam la niste capre negre, de la o distanta apreciabila. La un moment dat, caprele se sperie de ceva si fug dupa niste molizi. Eu de sus, imi pun intrebarea: „Oare m-au simtit si de aceea au fugit?”. Imi spun ca nu din cauza mea. Mai stau putin, ma gandesc si imi spun ca totusi aceste animale vad si aud foarte bine, deci cred ca au fugit din cauza mea.

De fapt, eu eram chiar in inima habitatului lor, strecurat pe o brana, destul de bine camuflat. Totusi, caprele au fugit sa se ascunda dupa ce m-am uitat la ele cam 20 minute. Mi-am zis ca am fost imprudent, ca nu vreau sa recunosc ca a fost vina mea 🙂 Dupa ce am zis ca este vina mea, am plecat. Dupa vreo 5 minute ma opresc: „Cred ca nu de mine au fugit!” :))

Calculez in minte distanta, factori si hai inapoi sa verificam, ca oricum s-au ascuns. Ma intorc si privesc, intre mine si ele un hau mare, copaci, pietre nu am rostogolit si nici crengi nu am rupt. Gata, nu era vina mea, obiectiv-analizand situatia. Pana acasa, m-am gandit ca s-au speriat de vreun animal.

La cateva zile distanta, era evaluarea de capre negre si mai multi participanti. La un moment dat, mai multe capre se reped spre jnepenisuri, fugind de ceva…sigur simtisera prezenta unui pradator. Ne-am uitat cu binoclul de la distanta mare, insa nu am reusit sa vedem nimic. In sinea mea, mi-am zis ca nu este nici caine, nici urs…bun! Si trece si ziua, si chestia aceasta devine fapt divers.

Azi, aflat intr-o plimbare cu prietenii, ii las, ca aveau de facut un traseu usor si iar ma duc in zona aceea, convins ca exista un pradator-animal ce urmareste caprele. Urme nu aveam cum sa vad, zona fiind destul de vasta, dar cu binoclul erau ceva sanse. Intru iar pe brana aceea si gasesc mai multe smocuri  de blana de capra neagra pe jos. Las rucsacul si binoclul si caut prin imprejurimi, dau usor crengile la o parte, dar nimic.

6Desi pare de vulpe, nu este…cred ca de la soare se vede astfel

Revin la rucsac, ma asez sa caut ceva prin el, era o liniste deplina, cand aud ceva alergand. Privesc inainte, vad ca venea un animal mare printre jnepeni. Problema era ca el nu ma vedea. Ma ridic repede si ma trezesc cu un tap negru la vreo 7-8 metri de mine. Nu zic nimic, el se da vreo 3 metri inapoi, ii fac poza, dupa care tasneste catre mine. Ce sa fac, am ramas pe loc, cu gandul sa-i dau un sut zdravan :)) Numai ca tapul, in fuga spre mine, face dreapta si se opreste pe o stanca deasupra mea. El nu pe mine ma ataca, avea traseul lui, si eu ma gaseam la bifurcatia cu acea poteca pe care el ajunsese deasupra stancii. Ma uit la el, el la mine, si-l vad ca pleaca.

7Intalnirea

Acum era randul meu sa merg dupa el! Urc repede stanca si ies in niste poieni mici printre jnepeni. Tapul nu era deloc speriat de prezenta mea, se uita insa atent in toate partile. Deci fugise de ceva si nu exista un alt animal care sa se strecoare atat de bine, fara sa fie vazut, decat rasul. Pradatorul ce tot sperie caprele negre de pe acolo, este cu siguranta un ras.

9Din directia aceea venise, unde privea, dinspre nord

10Cum urca el usor

12Este foarte dragut, mi-a placut de el…il mai vazusem marti, pascand linistit, putin ii pasa de ce se intampla, el doar pastea 🙂

13Mi-a placut cum privea, atent in toate partile, cu „ochii sfoara”, cum spune cineva 🙂 si cum mergea, era un tap cu atitudine 🙂 Adrian ii pun numele :)) Mi-a parut si putin zapacit, de aceea nu s-a speriat de mine, nu prea era constient de ce face 😉

Acel tap mergea atent, dar nu la mine, ci la orice miscare de prin imprejurimi. Bine ca am avut aceasta ocazie si i-am facut poze de aproape…mi-a placut ca nu s-a speriat 🙂 Nu mereu vezi o capra neagra, in salbaticie, la distanta mica…de regula cand vede omul, in cateva secunde dispare prin vegetatie, dupa vreun versant……Cele 5 scene:1Aproape de ora 11 la bariera ce inchide drumul spre Babele…niciun jandarm de la posturile din Valea Ialomitei. Programul la stat incepe la ora 8 si ia sfarsit la ora 16. Nu o sa-i vezi niciodata stand dupa ora 16. Pleaca imediat. Asta da munca. Sosesti pe la pranz si o intinzi spre casa pe la 16…cred ar trebui sa o numim: responsabilitate…Nici dupa ora 16 nu erau…am vazut doar masina unui inspector de la Administratia Parcului…adica colegialitate, ramai ba’ tu singur, ca pe noi ne cheama programul…acasa!2Deci, nici prin jnepenii de la Piatra Arsa nu este voie cu mijloc motorizat3Turisti circuland in afara traseelor turistice marcate…aici sunt pe Braul lui Raducu, iubitori ai naturii care tin partea ursului, si caprelor, si cainilor, si oricarui animal, dar le tranziteaza habitatele, desi cunosc faptul ca nu este legal. De sus, de unde eram, daca le faceam cu mana nu m-ar fi vazut, in schimb de pe marginea Abruptului Prahovean, de la sute de metri altitudinal, ii auzeam vorbind intruna. Ceea ce inseamna ca orice animal fuge de pe acolo… Dupa aceste ispravi, postam pe Facebook imagini si ne dam mari montaniarzi, sa vada prietenii ca noi nu stam in casa, mergem, facem excursii montane, iubim natura…sa-i zicem: falsitate. Cat de frumos ar fi sa-i astepti in Valea Jepilor, la iesirea din traseu, si sa le dai cate 1000 lei amenda de persoana…alaturi de un ursulet de plus WWF. Stiti ca acestia, WWF-ul vindea sau mai vinde ursuleti de plus, chipurile daca-i cumparam noi, sustinem ursul brun. Personal nu am crezut niciodata asa ceva, considerand ca este doar o forma de manipulare… Ar fi bine ca Administratia Parcului sa cumpere vreo 500 de bucati si sa astepte astfel de turisti prin diverse locuri, cu o amenda si un ursulet. Bine, este la misto faza cu ursuletul, cu siguranta nu-l pastreaza nimeni si il arunca pe acolo 🙂4O alta scena desprinsa din filme se petrecea pe Brana Caraimanului…doi ciclisti incercau sa urce pe acolo cu bicicletele. Nu am vazut asa ceva pana acum :)) Cred ca au si ajuns, si cu siguranta nu vor uita niciodata aceasta initiativa.5Lacul acesta de pe Platou are acum ceva apa…daca va mai aduceti aminte, intr-un an secase si un urs trecuse chiar prin namol, sa se convinga el ca nu mai este apa :)) Cam atat!Pentru maine, sa aveti o duminica linistita!

14 răspunsuri

  1. simpatic tzapul acela! tare frumos!

    Apreciază

    • Mie mi-a placut foarte mult de el. Era asa mai mic si simpatic :))
      Nu stiu ce este mai exact cu acele smocuri de blana destul de multe…ori s-au batut ţapii, ori a fost prinsa vreo capra de alte animale: ras, caini…ma lamuresc eu, saptamana viitoare.

      Apreciază

      • mic? mie mi s-a parut mare si gras! 🙂 adevarul este ca nu am cu ce sa compar, am vazut capre negre cu ochii mei foarte putin, pentru cateva clipe si de la departare mare – asa cum spui, sunt foarte atente si tematoare. (nu spun unde le-am vazut – desi era demult – din aceleasi motive cu tine, desi braconierii cam stiu unde sa le gaseasca)…

        Apreciază

  2. Imi cer scuze in numele fetelor care au facut galagie (doar) cateva minute intr-un moment de entuziasm al fiicei mele de numai 11 ani. Iti pot confirma chiar fetele ca „le-am tras de urechi” putin dupa aceea si au redus consistent volumul.
    Da, chiar noi suntem in poza! Iar eu te-am si vazut cand stateai pe un promontoriu mic la marginea platoului 😉 Si i-am povestit atunci colegului meu de tura de recensamantul caprelor negre despre care ai scris aici pe blog acum cateva zile.

    Sa nu fii insa suparat prea tare pe noi! Daca vei merge maine pe Braul lui Raducu vei vedea ca s-a schimbat ceva. In bine. Recunoastem, cele cateva pungi agatate inca in peretele Crestei cu Zambri nu am avut cum sa le luam, nefiind alpinisti de performanta.
    Dar cei 10 saci imensi si trei mai mici care acum cinci ore (mai precis la 20.30) au poposit in lada de gunoi destinata deseurilor plastice, au meritat o coborare nocturna pe Valea Jepilor si cateva incursiuni de recuperare a cate unui sac care a luat-o la vale (absolut niciunul nu a fost abandonat!). In urma a ramas Brana lui Raducu exact asa cum arata pana acum doi ani, doar crengile arse mai amintind de locul unde pana astazi trona o imensa adunatura de saci ferfenitati, peturi si bidoane, plus multe imprastiate pe langa sau prin jnepenisul de pe muchia Crestei cu Zambri.

    Cu admiratie pentru cel mai militant blog pentru frumusetea Bucegilor,
    semneaza,
    un iubitor al acestora.

    Apreciază

    • Lumea se pare ca este mica, iar aceasta a celor care iubesc Bucegii este si mai mica…macar iubitorii acestor munti sunt mai inimosi 🙂 Felicitari pentru acea initiativa. Asa este, sacii aceia stateau de mult timp pe acolo, de cand cu incendiul din Creasta Cu Zambri. Va dati seama ca am crezut ca sunt o mana de tineri care umbla de colo-colo, in cautare de noi experiente. Cred ca nimeni nu v-ar fi zis ceva la capat de traseu, vazand ca ati facut lucruri pe care oricine trece pe acolo, le putea face, daca ar fi vrut, daca ar fi simtit cum este cu iubirea pentru natura. Oricum, nu este usor sa transporti acele deseuri pana in oras, poate si de aceea nu le-a luat nimeni…ceea ce si explica in mare parte atitudinea mea, dupa atata timp si dupa ce au trecut sute de oameni ai muntelui pe acolo, nimeni nu a strans nimic.
      Este usor sa iubim muntele la stadiul declarativ.Cu ocazia incendiului, elicopterul executa un bombardament cu saci cu apa, o actiune infantila, plasticul intretinea focul…a mai ars ulterior vreo 2 saptamani pana l-au stins ploile. Atunci, noi, cativa, am scos zeci si zeci de saci de pe acolo…ma si gandeam la acea data ca va dura un an pana vor fi adunati toti.
      Va multumesc, sunt de parere ca exista mai multi iubitori ai Bucegilor decat distrugatori ai acestora, doar ca nesimtirea unora iese mereu in fata, si daca unul face un lucru rau, zece trebuie sa repare. Chiar este o veste foarte buna, ce ati facut dv. Oricine merge pe munte si citeste ce ati scris, stie ca numai un om indragostit de natura poate vorbi astfel.
      Toate cele bune si sa ne auzim mereu sanatosi!

      Apreciază

  3. Fain tapul, mai ales acum in blana de iarna. Poate fi agitat si de faptul ca incepe sezonul de imperechere. Putin probabil sa fie ras la ora aia, dar nu se stie niciodata.
    Cat despre turisti pe nemarcate ai perfecta dreptate. Trebuie amendati, e parc natural si nu poti face ce vrei. Cine vorbeste tare pe munte nu are niciun respect pentru natura.

    Apreciază

    • Da, mi-a placut foarte mult acel tap. Nu stiu sigur pana nu vad, asa se spune, ce animal poate fi, nu ma indoiesc ca exista un pradator. Oricum nu este de talie mare. Daca tot se hotarasc unii sa mearga pe poteci nemarcate, atunci macar sa nu vorbeasca tare si sa nu lase gunoaie…domnul de mai sus spunea ca le-a atras atentia. Dar cati fac asa? Pe acolo, desi nu este legal, se circula in voie, se zbiara ca sa nu vina ursul, se da cu petarde…ce sa mai zic? Astia, abilitatii, unii dintre ei, abia stau pe loc drept, la drum asfaltat, daramite prin astfel de locuri.

      Apreciază

  4. Caut asemănări în tine şi acel ţap, că lucru deosebitoare ar cam fi niscavai, şi nu am decât să îţi dau dreptate, i se potriveşte numele pe care i l-ai dat, mai cu seamă cum priveşte el aşa, dintr-o parte, cu o anume privire, da’ nu ştiu în muţenia lui ce părere ar avea despre asta.

    Apreciază

  5. Nu prea inteleg problema cu circulatia pe trasee nemarcate, atata timp cat ele sunt arhicunoscute si circulate de ani si ani de zile de catre generatii de montaniarzi. Sa inteleg ca este ilegal urcusul Valea Alba sau abordarea altor trasee faimoase din abrupt (de ex. Brana Aeriana sau Brana Costilei)? Dar tot ce inseamna practicarea alpinismului in marii pereti ai Bucegilor, unde nu se poate ajunge decat prin intermediul traseelor nemarcate, tot contraventie se numeste? Ce anume impiedica atunci reprezentantii Parcului sa marcheze aceste trasee „clasice”, daca marcarea este intr’adevar conditia sine qua non a unui turism legal si civilizat in Bucegi? Nu cumva fituica lor facuta pe picior, nascuta din incompetenta de a gestiona corspunzator arealul, imi incalca mie dreptul la o libera circulatie? Este ca si in cazul acelor inscriptii idioate „traseu interzis iarna”, autoritatile crezandu’ne probabil pe toti batuti in cap.

    Apreciază

    • Nu stiu Cristi sa-ti raspund exact cum se cuvine, te rog intreaba-i pe cei de la Administratia Parcului, la adresa: bucegipark@gmail.com
      Trebuie sa aiba ei un raspuns mult mai documentat. Daca acest lucru se regaseste in legea ce guverneaza Parcul, cu siguranta sunt si motivatii. Nu vreau sa o mit ceva sau sa scriu ceva subiectiv, intreaba-i pe ei, apoi daca vrei sa-mi spui si mie ce au zis. Poate facem un articol mare, cu mai multe opinii.
      Multumesc.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: