Intalnire cu un ţap si 5 scene tip Bucegi

Uneori se intampla niste ciudatenii…imi zic mai multi oameni niste lucruri, adica par a fi adevarate, de vreme ce le vehiculeaza atata lume, si pe moment parca sunt convins. Ce este drept, nu pe deplin, si raman asa…in dilema 🙂 Mai tarziu, cand mai rumeg problema, constat ca degeaba imi zic 100 de oameni sau 1000 un lucru, ca eu imi spun: „cred ca nu este asa!”. Si iar o iau de la inceput. Intorc problema pe toate feţele, si tot asa o tin…

Acum, de cateva zile, sa fie vreo 10…ma uitam la niste capre negre, de la o distanta apreciabila. La un moment dat, caprele se sperie de ceva si fug dupa niste molizi. Eu de sus, imi pun intrebarea: „Oare m-au simtit si de aceea au fugit?”. Imi spun ca nu din cauza mea. Mai stau putin, ma gandesc si imi spun ca totusi aceste animale vad si aud foarte bine, deci cred ca au fugit din cauza mea.

De fapt, eu eram chiar in inima habitatului lor, strecurat pe o brana, destul de bine camuflat. Totusi, caprele au fugit sa se ascunda dupa ce m-am uitat la ele cam 20 minute. Mi-am zis ca am fost imprudent, ca nu vreau sa recunosc ca a fost vina mea 🙂 Dupa ce am zis ca este vina mea, am plecat. Dupa vreo 5 minute ma opresc: „Cred ca nu de mine au fugit!” :))

Calculez in minte distanta, factori si hai inapoi sa verificam, ca oricum s-au ascuns. Ma intorc si privesc, intre mine si ele un hau mare, copaci, pietre nu am rostogolit si nici crengi nu am rupt. Gata, nu era vina mea, obiectiv-analizand situatia. Pana acasa, m-am gandit ca s-au speriat de vreun animal.

La cateva zile distanta, era evaluarea de capre negre si mai multi participanti. La un moment dat, mai multe capre se reped spre jnepenisuri, fugind de ceva…sigur simtisera prezenta unui pradator. Ne-am uitat cu binoclul de la distanta mare, insa nu am reusit sa vedem nimic. In sinea mea, mi-am zis ca nu este nici caine, nici urs…bun! Si trece si ziua, si chestia aceasta devine fapt divers.

Azi, aflat intr-o plimbare cu prietenii, ii las, ca aveau de facut un traseu usor si iar ma duc in zona aceea, convins ca exista un pradator-animal ce urmareste caprele. Urme nu aveam cum sa vad, zona fiind destul de vasta, dar cu binoclul erau ceva sanse. Intru iar pe brana aceea si gasesc mai multe smocuri  de blana de capra neagra pe jos. Las rucsacul si binoclul si caut prin imprejurimi, dau usor crengile la o parte, dar nimic.

6Desi pare de vulpe, nu este…cred ca de la soare se vede astfel

Revin la rucsac, ma asez sa caut ceva prin el, era o liniste deplina, cand aud ceva alergand. Privesc inainte, vad ca venea un animal mare printre jnepeni. Problema era ca el nu ma vedea. Ma ridic repede si ma trezesc cu un tap negru la vreo 7-8 metri de mine. Nu zic nimic, el se da vreo 3 metri inapoi, ii fac poza, dupa care tasneste catre mine. Ce sa fac, am ramas pe loc, cu gandul sa-i dau un sut zdravan :)) Numai ca tapul, in fuga spre mine, face dreapta si se opreste pe o stanca deasupra mea. El nu pe mine ma ataca, avea traseul lui, si eu ma gaseam la bifurcatia cu acea poteca pe care el ajunsese deasupra stancii. Ma uit la el, el la mine, si-l vad ca pleaca.

7Intalnirea

Acum era randul meu sa merg dupa el! Urc repede stanca si ies in niste poieni mici printre jnepeni. Tapul nu era deloc speriat de prezenta mea, se uita insa atent in toate partile. Deci fugise de ceva si nu exista un alt animal care sa se strecoare atat de bine, fara sa fie vazut, decat rasul. Pradatorul ce tot sperie caprele negre de pe acolo, este cu siguranta un ras.

9Din directia aceea venise, unde privea, dinspre nord

10Cum urca el usor

12Este foarte dragut, mi-a placut de el…il mai vazusem marti, pascand linistit, putin ii pasa de ce se intampla, el doar pastea 🙂

13Mi-a placut cum privea, atent in toate partile, cu „ochii sfoara”, cum spune cineva 🙂 si cum mergea, era un tap cu atitudine 🙂 Adrian ii pun numele :)) Mi-a parut si putin zapacit, de aceea nu s-a speriat de mine, nu prea era constient de ce face 😉

Acel tap mergea atent, dar nu la mine, ci la orice miscare de prin imprejurimi. Bine ca am avut aceasta ocazie si i-am facut poze de aproape…mi-a placut ca nu s-a speriat 🙂 Nu mereu vezi o capra neagra, in salbaticie, la distanta mica…de regula cand vede omul, in cateva secunde dispare prin vegetatie, dupa vreun versant……Cele 5 scene:1Aproape de ora 11 la bariera ce inchide drumul spre Babele…niciun jandarm de la posturile din Valea Ialomitei. Programul la stat incepe la ora 8 si ia sfarsit la ora 16. Nu o sa-i vezi niciodata stand dupa ora 16. Pleaca imediat. Asta da munca. Sosesti pe la pranz si o intinzi spre casa pe la 16…cred ar trebui sa o numim: responsabilitate…Nici dupa ora 16 nu erau…am vazut doar masina unui inspector de la Administratia Parcului…adica colegialitate, ramai ba’ tu singur, ca pe noi ne cheama programul…acasa!2Deci, nici prin jnepenii de la Piatra Arsa nu este voie cu mijloc motorizat3Turisti circuland in afara traseelor turistice marcate…aici sunt pe Braul lui Raducu, iubitori ai naturii care tin partea ursului, si caprelor, si cainilor, si oricarui animal, dar le tranziteaza habitatele, desi cunosc faptul ca nu este legal. De sus, de unde eram, daca le faceam cu mana nu m-ar fi vazut, in schimb de pe marginea Abruptului Prahovean, de la sute de metri altitudinal, ii auzeam vorbind intruna. Ceea ce inseamna ca orice animal fuge de pe acolo… Dupa aceste ispravi, postam pe Facebook imagini si ne dam mari montaniarzi, sa vada prietenii ca noi nu stam in casa, mergem, facem excursii montane, iubim natura…sa-i zicem: falsitate. Cat de frumos ar fi sa-i astepti in Valea Jepilor, la iesirea din traseu, si sa le dai cate 1000 lei amenda de persoana…alaturi de un ursulet de plus WWF. Stiti ca acestia, WWF-ul vindea sau mai vinde ursuleti de plus, chipurile daca-i cumparam noi, sustinem ursul brun. Personal nu am crezut niciodata asa ceva, considerand ca este doar o forma de manipulare… Ar fi bine ca Administratia Parcului sa cumpere vreo 500 de bucati si sa astepte astfel de turisti prin diverse locuri, cu o amenda si un ursulet. Bine, este la misto faza cu ursuletul, cu siguranta nu-l pastreaza nimeni si il arunca pe acolo 🙂4O alta scena desprinsa din filme se petrecea pe Brana Caraimanului…doi ciclisti incercau sa urce pe acolo cu bicicletele. Nu am vazut asa ceva pana acum :)) Cred ca au si ajuns, si cu siguranta nu vor uita niciodata aceasta initiativa.5Lacul acesta de pe Platou are acum ceva apa…daca va mai aduceti aminte, intr-un an secase si un urs trecuse chiar prin namol, sa se convinga el ca nu mai este apa :)) Cam atat!Pentru maine, sa aveti o duminica linistita!