Momente terifiante observate ieri de salvamontistii si jandarmii din Busteni, in Valea Jepilor, zona Hornurile Caraimanului.
Un angajat al Telefericului Prahova, de la telecabina din Busteni, a observat din telecabina ceva suspect pe Valea Jepilor. A crezut ca un animal mananca un alt animal, astfel ca a anuntat Salvamontul.
Acestia s-au deplasat in locul indicat de teleferist, insotiti de jandarmii montani, si au observat cum ursul tinea in gura capul unui om, ca il sfasiase si ca il târâia dupa el. Au reusit prin strigate sa alunge animalul si sa recupereze dupa o operatiune dificila corpul decedatului.
Acum apar niste probleme, constatari si intrebari:
1. Oare nu este acelasi urs despre care eu am scris in vara si care obisnuia sa stea exact prin acele locuri, nu-i era teama de oameni si rontaia tot felul de gunoaie?
In zona Hornurile Caraimanului
Articolul din acea zi poate fi citit aici:
https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/07/04/ascultand-muntele-ascultandu-te-pe-tine/
…
2. Nu inteleg, daca jandarmii montani aveau pistoale, asta daca aveau, de ce nu au impuscat animalul?
3. Nu inteleg de ce nu au sunat cei prezenti la Ocolul Silvic Azuga, ca sa vina un paznic de vanatoare sa impuste ursul.
Sa va spun parerea mea fata de aceasta situatie, nu stiu cat de legala este si nici nu reprezinta poate lucrul ce trebuia facut. Dar eu cred astfel:
Cand vezi un urs ce mananca dintr-un om si ai arma, il impusti imediat, fara discutii, fara sa mai dai telefoane, sa ceri aprobari, altele de genul acesta. Pentru ca poate acel om nu este inca mort, pentru ca poate urmezi tu sau altii din preajma ta. Cred ca uzul de arma putea fi facut, fiind intrunite aspecte legale.
Iubesc muntele, natura, dar nu sunt de acord cu haitele de caini ce vaneaza caprele negre, cu ursii care ataca oameni si mai si mananca din ei. In orice conditii, astfel de animale trebuie impuscate cat mai repede. Sa stai sa primesti autorizatie, sa anunti nu stiu pe cine, reprezinta timp pierdut.
Indiferent care este adevarul: ca acel om a fost atacat si ucis de urs sau ca a cazut el si a murit, iar ulterior ursul l-a descoperit si sfartecat, ursul trebuie impuscat. Acum „cunoaste gustul carnii de om” si oricine trece pe Valea Caraimanului va fi in pericol. Iar salvamontistii spuneau ca la un moment dat venea chiar spre ei. Atunci trebuia impuscat, se putea spune ca s-au aparat! Nu stiu ce spune legea, am cerut clarificari de la Ministerul Mediului cum trebuie procedat intr-o astfel de situatie.
Din punctul meu de vedere, acel urs trebuia impuscat atunci, daca nu aveau arma, trebuia asteptat pana venea cineva si lichida ursul. Nu-l vor impusca nici azi, nici maine, cine va mai sti care este ursul vinovat dupa atatea zile? Poate impuscă un altul nevinovat.
Este o problema mare cu ursii acestia. Daca nu exista o prevedere legala, trebuie dată neaparat, ca astfel de cazuri sa fie rezolvate rapid la fata locului. Cred ca oricine ar fi stat mult mai linistit afland ca ursul ce tinea in gheare cadavrul unui turist a fost impuscat.
Sa iubim animalele este una, sa protejam oamenii de animalele periculoase este altceva!
BUCEGI NATURA 2000 
din pacate, legile sunt greoaie si justitia cu probleme
Exista o lege care protejeaza ursul – si exista om care a impuscat urs pt aparare, si a ajuns in puscarie. De aceea se feresc.
Pe de alta parte, eu as fi impuscat ursul pe loc, si facut o poza. Asa cum ai spus, animalul o data invatat sa manance carne (de om), nu va mai culege cate o fragutza.
ApreciazăApreciază
Cred ca la cat de multi erau, cel care ar fi tras nu ar fi avut probleme. Dar nu se stie la noi niciodata. Aveti dreptate, daca ursul a mancat om o data, cred ca si a doua oara va face la fel.
ApreciazăApreciază
Teribil.
ApreciazăApreciază
Mereu vor aparea pareri pro si contra…in astfel de situatii.
ApreciazăApreciază
Dar tu crezi ca un urs trebuie intai sa guste omul pentru ca apoi sa-si dea seama ca e comestibil?
Chestia asta cu „ursul a invatat gustul de om” face parte din baladele populare, alaturi de „cainii hraniti cu carne se salbaticesc”, urechelnitele care intra in ureche si rod timpanul, liliecii care se agata in par si nu-i poti desface decat taind parul, sarpele intrat in stomac, etc.
Ursul are simtul mirosului deosebit de dezvoltat, stie din ce e facut omul fara sa-l guste. Omul insa nu reprezinte pentru urs o prada, ursul nu vaneaza oameni, dimpotriva, prefera sa nu fie in contact cu ei.
Aici e o situatie atipica, probabil va fi impuscat acel urs si inca altii pe langa el, ca asa trebuie… Acel urs e normal sa fie impuscat. Are o deviatie majora fata de comportamentul normal.
Spui ca e o mare problema cu ursii acestia. Cei care se apropie de asezari sau de oameni. Eu cred ca avem o mare problema cu oamenii. Daca nu am mai inota in gunoaie lasate peste tot, gunoaie care sunt o invitatie pentru ursi, problema s-ar rezolva foarte usor… Dar si in acest caz, nu prea se vrea…
ApreciazăApreciază
In cazul ursilor, dar si al mistretilor, neavind dusmani naturali se inmultesc peste masura si din cauza omului care a patruns pe teritoriile lor, le culeg macesele,fragii,zmeura,murea,ciupercile (merg la export), devin periculosi.
Pe vremea de „trista amintire” erau organizate vinatori special pentru a controla inmultirea acestor animale si expansiunea lor catre zonele locuite.
Se pare ca acum nu se mai practica asa ceva, Bucegii si alte masive montane au devenit aglomerate si de animale si de oameni – si din cauza atitor sosele si drumuri care taie si injumatatesc perimetrele .
Eu zic ca padurarii si cei care frecvent merg in aceste zone ar trebui sa aiba arme specializate ( cu un pistol nu omori un urs) ,arme cu care , asa cum spui si tu, sa rezolve situatiile speciale.
ApreciazăApreciază
Tin cu animalele atunci cand sunt amenintate, este adevarat, le luam totul, de la hrana pana la blana, omul este dusmanul tuturor speciilor…dar, evolutia faunei trebuie tinuta sub control si dublata de masuri cum ar fi: nu ai voie in unele zone sa te abati de la traseele turistice, nu ai voie sa arunci gunoaie.
In opinia mea, omul primeaza inainte de toate. Ca au fost cazuri cand ursul a fost prins in capcana si a scapat omorand apoi braconierul, asta este, omul si-a cautat-o, nu este ursul vinovat.
Da, asa spun si eu, ca ar trebui dotati unii reprezentanti ai mediului cu anumite arme.
ApreciazăApreciază
legiștii spun că bătrânul a murit din cauza unor lovituri la cap după ce a căzut într-o prăpastie. ursul a găsit cadavrul și l-a târât, lucru absolut normal pentru un animal sălbatic. ursul nu are de ce să fie pedepsit pentru faptul că trăiește în mediul lui natural.
e un eveniment nefericit ceea ce s-a întâmplat dar ursul nu a greșit cu nimic. mă surprinde abordarea dvs plină de ură, nu mă așteptam la așa ceva din partea unui om de munte.
ApreciazăApreciază
Pai da, dar acum cunoastem aceste detalii, si nu inseamna mare lucru. Poate omul fugea de urs si a alunecat si a cazut, nu exista o certitudine cum s-au intamplat lucrurile. Iar cei care au vazut scena cu omul tarat de urs, fii sigura ca nu compatimeau ursul. Ce sa facem, ne surprindem unii pe altii…insa cate unii pun oamenii inaintea animalelor…de aceea, sper sa fie acel urs impuscat si sa se treaca in siguranta prin acele locuri. Poate ursul va trage dupa el si un om viu…
ApreciazăApreciază
Adi,sa vina si la noi pe munti sa stea cu ursuletul de vorba si sa -i dea niste biscuiti ,din palma manca ursul!Aberatii de infantili! Seful Kronstadt a oferit grupului de englezi,care au vizitat rezervatia Zarnesti,un cadou de ursi si mistreti si ei ,au refuzat categoric!Au zis ca nu au nevoie de necazuri!Suna bizar!Mari iubitori de ce?…Pana la capat,ungurimea din Covasna a primit si de data aceasta,preaplinul de ursi.Sa stea in cartierul meu ,cei ce cred ca ursul,se aseamana cu pisica de pe strada!Asta le doresc eu! Si sa vina noaptea pe la 2-3-4 putin beat,sa vezi ce-l pupa ursu si-l alearga turma de cam 20 de porcusori.Omul e mai presus de orice altceva!Sunt intrutotul de acord cu parerea ta.
ApreciazăApreciază
Saru-mana! Dupa cum stiti, nu de ieri, de azi, scriu despre protectia muntilor Bucegi. Din pacate, multi se inflameaza inutil, pana nu traiesti niste lucruri, nu le poti intelege. Multumesc!
ApreciazăApreciază
Dar de ce sa umbli beat pe la 2-3-4 noaptea? Atunci asta meriti, sa te pape ursul.
ApreciazăApreciază
Gand la gand cu tine 🙂
ApreciazăApreciază
Asa cum zic mereu, nu e bine sa ne grabim cu concluziie…. Omul NU a fost omorat de urs, ceea ce eu unul, am banuit de ieri. Citez de prin presa de azi:
„In urma necropsiei s-a stabilit ca barbatul, in varsta de 64 de ani, avea leziuni provocate prin cadere. Medicii nu exclud faptul ca acesta sa se fi speriat de animal, sa fi fugit si apoi sa fi cazut, dar pe trupul acestuia nu au fost gasite urme de gheare sau de colti de animal.
In plus, salvamontistii care i-au recuperat cadavrul de pe munte sustin ca omul avea in portofel Nitroglicerina, un medicament pe care il iau persoanele cu afectiuni cardiace, asa ca nu este exclus nici faptul ca turistul sa fi suferit un puseu de tenisune si din aceasta cauza sa fi cazut de pe stanca.”
ApreciazăApreciază
Ce spune un salvamontist, informatie ce apare in Liberatatea:
„Iniţial s-a crezut că este un animal, un câine, dar coborând pe Valea Caraiman am văzut că nu era tocmai un câine ci era un cadavru. Ursul era aplecat deasupra lui, era cu capul în gură, mânca din el practic. Am ţipat, am încercat să-l îndepărtez. Ursul devenea agresiv, a început să dea rotocoale. Am ţipat şi s-a îndepărtat la 100 de metri. Când am văzut despre ce este vorba, că era un om decedat acolo şi am anunţat colegii să vină în zonă”, a povestit salvamontistul Petruţ Ştefan.
Mai mult: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/turist-urs-muntii-bucegi-467768.html#ixzz2i0aH8qgn
ApreciazăApreciază
Am fost zilele trecute la casa de la munte – Drumul carului – şi destul de aproape de casă am zărit pe o colină trei mogâldeţe mişcătoare. Am privit imediat cu binoclu (este profesional) şi mare mi-a fost uimirea când am văzut o ursoaică cu doi ursuleţi (mărişori). ASm spus unui localnic şi omul ştia de existenţa lor . Mi-a zis cu amărăciune că urşii s-au înmulţit considerabil şi trebuie să fie foarte atenţi pe unde merg. Eu, „vitează” cum sunt, am făcut cale întoarsă trap-săltat, dar mă întreb ce fac cei care chiar au treabă în zonă! Da Adrian, ai dreptate, înmulţirea animalelor periculoase trebuie ţinută sub control.
In ce priveşte ursul ce face obiectul discuţiei de aici, dacă este urs care se respectă, nu a trecut peste obicieiul strămoşilor lui de a nu mânca mortăciuni. Şi cu asta am răspuns celor care susţin că moşul s-a dus de bună voie şi nesilit de nimeni la urs şi l-a rugat frumos să-l mănânce!
ApreciazăApreciază
Ursul este o specie protejata, noua ni s-a impus de catre europeni sa o protejam, pentru ca daca ei nu o mai au, li se parea ceva exceptional sa o vada la altii…dar la ei nu-i doresc. Ori noi avem destul de multi. In Bucegi sunt de doua-trei ori mai multi decat ar trebui. In plus, faptul ca Bucegii, arie intinsa pe 300 kmp, sunt cei mai circulati munti din tara, are grave repercursiuni asupra faunei, in intregime, nu doar asupra ursilor. Circa un milion de turisti intra anual in Parcul Natural si nimeni nu stie ce sa faca, sunt multi turisti si cei responsabili sunt depasiti de situatie. Nu au un plan, nu au o strategie, proiecte, nu au nimic.
Una este ca un braconier sa fie ucis de urs si atunci stim clar a cui este vina, si alta sa vezi ce spun salvamontistii. Eu nu am teama sa mai urc pe Valea Jepilor, daca o urc in fuga intr-o ora, o cobor si mai repede, aud si vad destul de bine, nu am cum sa fiu surprins de urs, stiu sa ies din diferite situatii, ati mai vazut in timp. Dar, sunt oameni din alte localitati, care vin pentru ca iubesc muntele, vor sa urce in liniste, sa se bucure de natura. Iar eu nu cred ca acest lucru se mai poate acum desfasura la acest mod pe acel traseu turistic. Mai bine impusti un urs, care potrivit marturiilor salvamontistilor este periculos, decat sa pui in pericol niste oameni. Nu inseamna ca trebuie impuscati toti ursii, toate animalele, cum gresit inteleg oameni care merg de un an, doi pe munte, dorm o data intr-un cort, aud un zgomot si zic ca este ursul. Din acestia, sunt o multime pe munte. Unii dintre ei iubesc sincer natura, insa se lasa usor manipulati. „Bietul urs, bietul caine”, chestii din acestea…cand ai fapta pe de-a intregul zugravita, nu mai stai la povesti. Multi sunt eroi de acasa, urmaresc canale tv cu episoade din natura si considera ca asa este peste tot. Imi place si mie sa visez, sa o iau pe campii, uneori imi reuseste bine, dar sunt situatii in care trebuie sa acceptam realitatea asa cum este. Prioritara este viata omului, asa mi se pare mie.
Dupa cum observati, sunt persoane care sustin cauza ursului, este perfect, numai ca de data aceasta nu trebuie sa sustinem cauza acestui urs. Eu m-as bucura sa aflu ca exista un consens intre institutii, sa impiedice accesul turistilor in afara traseelor turistice, astfel ca ursii sa aiba un mediu linistit. Dar atunci se va supara dl. Stoenica, fotograf wildlife si multi altii, suparati pe astfel de ingradiri…
Le-as recomanda acestor sustinatori ai oricaror cauze sa alcatuiasca o petitie catre ministerul mediului, astfel incat in Parcul Natural Bucegi sa nu se mai permita abaterea de la traseele turistice…de altfel si regulamentul Parcului o prevede, dar nu o implementeaza nimeni, pentru ca multi dintre iubitorii naturii se opun, iar cei abilitati nu au dat niciodata o singura amenda pentru o astfel de chestie 🙂
Concluzia este ca din spatele tastaturii toti sustinem o cauza, nu este mare lucru sa ne inflamam, sa acuzam, in teren mai greu, poate altii 🙂
ApreciazăApreciază
Ce trist! In ce tara traim? Ai fost acuzat ca vorbesti din fata televizorului…nu-mi vine sa cred. Cine sunt acesti oameni care iti dau lectii, care te judeca?
Din cate stiu, in urma cu vreo 40 de ani, zona a fost populata cu ursi adusi din muntii Tatra, pentru ca cineva isi dorea, pe langa Casa Poporului, si ursi pentru vanatoare, trofee, etc, Dar la acea vreme se organizau partide de vanatoare si erau impuscati ursii intr-un mod rational, planificat, astfel incat, printre altele, sa nu se inmulteasca excesiv. Se pastra, oarecum, un echilibru. Nu era nicio tragedie ca se impuscau animalele. Grav era sa tai un copac din padure.
Cei care spun, acum, ca nu esti om de munte pentru ca ai judecat, ca un om normal, ca acel urs trebuia impuscat, sunt un fel de Brigitte Bardot, pe care n-o inteleg de ce nu duce toti cainii vagabonzi din Romania la Turnul Eiffel sa-i intampine pe turistii care viziteaza Parisul.
ApreciazăApreciază
Da, asta este cel putin ciudat, dar cate nu am vazut si cate nu vedem zi de zi, astfel ca nu stiu ce mai poate sa ne mai mire! 🙂
Unii oameni, care au sa spunem iubire de natura, se ataseaza de grupuri ce intretin jurnale de calatorii si care fac excursii pe munte, merg cu ei, cu timpul creaza ei propriul lor grup de montaniarzi si pleaca prin munti, li se pare cu vremea ca sunt cei mai invatati, ca au multa experienta. Altii, nu au timpul necesar insa tot din iubire de natura, se raliaza oricarei povesti lacrimogene, scenariul fiind acelasi intotdeauna, niste oameni nenorociti care pun gand rau unui catelus simpatic sau urs care este la el acasa 🙂 De acord, Bardot sa ia cainii nostri de pe strazi si sa-i tina la ea acasa, femeia aceasta este…fara cuvinte!
Din cauza unor astfel de persoane, -care nu stiu decat sa mearga pe munte ca asa fac prietenii si sa dea Like si comentarii oricarei cauze stupide-, cei abilitati dupa ce ca nu stiu prea bine ce sa faca, intra intr-o si mai mare dilema. Pai daca astfel reactionam, cum ai vazut in aceste comentarii, iti dai seama ca niciodata nu se pot face anumite lucruri cum ar fi de exemplu: interzicerea parasirii traseelor turistice. Toti acestia, pe care-i vezi plangand dupa acel urs, vor sari ca arsi, ca uite ce se face, ca ne intoarcem in comunism, vor scrie tot felul de comentarii si articole. Atunci nu se vor mai gandi la ursi ci la ei. Asa stau lucrurile prin Romania. Ne pasa oarecum de ceva cat timp stam la distanta, nu ne costa nimic sa dam din gura…
Problematica Bucegilor nu se reduce la cativa ursi, niste haite de caini…aici legea trebuie sa fie clara, aplicata de oameni normali in mod corect, echilibrat si rapid. Nu stai la discutii cu tot felul de iubitori ai naturii de mana a zecea. Asa cum am mai spus, stiu o multime de oameni ce vin in Bucegi super echipati si parcurg trasee turistice. Inseamna acest lucru ca iubesc muntele? In opinia mea, nici vorba de asa ceva…au niste fitze in cap cu echipamentul care te salveaza, insa daca vine unul si rupe cu buldozerul undeva pe Platoul Bucegilor, ei trec mai departe, nu le pasa decat de ei. Poate ca unii au bune intentii, dar nu iubim muntele ca mergem pe el si ne simtim pe acolo bine, nu totul se reduce la asta. Trebuie sa mai si faci ceva pentru munti, nu doar sa le faci poze si sa umbli de colo-colo. Unii sunt chiar penibili, nu inteleg un lucru atat de simplu, ca este ceva foarte simplu ce s-a intamplat la Hornurile Caraimanului si solutia este la fel de simpla.
Ei au inteles ca i se face o nedreptate ursului 🙂 Pai nedreptate i se face ursului peste tot, nu doar acolo. Una este cand omul s-a dus cu o bata sa loveasca ursul si a fost sfasiat, alta cand ursul a sfartecat in vazul lumii un om, si altceva ce a fost pe acea vale din Bucegi.
Sunt o multime de oameni ce nu mai merg prin paduri si munti de teama ursilor chestie care spre surprinderea mea bucura pe cei asa-zisi iubitori ai naturii. Oamenii acestia din urma sunt niste naivi, intoxicati de televizor, de cauze false publicate pe net si in care intra fara sa-si dea seama…cel mai mare pericol pentru ursi in Bucegi sunt braconierii, putini insa inteleg pentru ca sunt oraseni comozi ce stau la tv si habar nu au ce inseamna viata montana. Iar braconajul nu se da la tv si se practica la o scara uluitoare.
Cred ca nu ai vazut pe unul dintre toti iubitorii naturii cand am scris despre exploatari forestiere, despre ilegalitati, scriind vreun comentariu, sau scriind ei insisi ceva pe la ministerul mediului. Cel de la Surmont, are o scuza, la cate cazaturi a luat cu bicicleta i s-o fi stricat vreo piesa, dar ceilalti pur si simplu habar nu au de realitate.
Acolo unde animalele salbatice sunt prea multe si pun in pericol viata oamenilor, trebuie luate masuri adecvate. Eu care merg pe munte de mic, sunt pentru impuscarea acelui urs, nu a altora, nu a tuturor. Si daca mai citesc cate unii ce am scris aici, am urmatoarea recomandare: scoteti-va din cap treaba cu relocarea ursilor din Bucegi, este doar o forma legala de braconare ca sa-i spun asa, daca se intelege…mai bine sa fie impuscate anumite exemplare legal aici, decat duse si braconate cine stie pe unde.
In Bucegi lucrurile sunt tare anapoda in multe zone, traim niste momente incredibile, de exemplu, jandarmii au ajuns sa fuga din posturi, sa faca patrule pe unde nu trec soferii de jeepuri, sa nu se intersecteze unii cu altii…problemele sunt complexe, dar din pacate multi iubitori ai naturii nu vor sa coboare din cadrul boem in care se afla si sa vada realitatea. Scriem pe net, intram sa vedem ce ni s-a raspuns, iar mai comentam ofensati si tot asa…in plan real nu se schimba nimic, doar isi consuma unii si altii energia 🙂
ApreciazăApreciază
Cred că cel mai bine este să încercăm să privim lucrurile în mod obiectiv, în mod raţional, logic, aşa cum sunt ele în realitate, pe teren.
Ursul este un animal sălbatic, mare, puternic. El are nevoie de un teritoriu al lui, unde să nu fie deranjat.
Omul are şi el nevoie de un teritoriu al lui, dar a început să şi-l extindă tot mai mult, tot mai mult, intrând astfel în casa animalelor sălbatice şi tulburându-le viaţa lor în tihnă.
În condiţiile în care aceste teritorii ajung să se intersecteze mult prea mult, inevitabil apar şi incidentele.
Şi atunci, trebuie să ne hotărâm, ori lăsăm teritoriul animalelor sălbatice în pace şi ne retragem noi,oamenii, ori continuăm să le asaltăm şi atunci trebuie să vedem ce trebuie făcut pentru a nu avea probleme prea mari, noi cu toţii, oameni şi animale sălbatice, pentru a ţine lucrurile într-un anumit echilibru.
În alte ţări din Europa, unde nu mai sunt urşi, aceştia pur şi simplu nu au mai avut loc, din cauza omului. Omul le-a cucerit teritoriul şi i-a înlăturat.
Pentru că nu putem să ne iluzionăm cu ideea unei convieţuiri paşnice om-animal sălbatic, în acelaşi teritoriu.
Ştiu, sunt mulţi oameni care au mers pe munte şi care nu au avut niciun fel de probleme cu ursul sau alte animale sălbatice. Şi eu am mers pe munte, de multe ori, prin pădure, am cules ciuperci, zmeură şi altele, şi nu am avut nicio problemă, nici măcar nu l-am văzut. Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne amăgim cu gândul că nu se poate întâmpla nimic, adică, mergem pe munte, ne mai întâlnim cu ursul, salut-salut, îl întrebăm ce mai face, şi mergem mai departe.
Situaţia reală cred că, de fapt, este aceea a unei pânde reciproce, adică noi îl pândim pe el, pe urs, şi el ne pândeşte pe noi, şi fiecare e pregătit să riposteze, în caz de ceva.
Omul s-a obişnuit să prindă animalul sălbatic, să-l pună în cuşcă, să-l ducă la grădina zoologică, să-l ţină captiv şi acolo să-l privească liniştit, să-l admire în voie, să râdă de el.
Apoi, s-a gândit că nu e bine nici aşa, că nu e un tratament corect faţă de animal, şi a început să militeze împotriva ţinerii animalelor sălbatice în captivitate şi exploatării acestora. Foarte frumos, foarte bine!
Cred că pe această idee au apărut şi parcurile wildlife, că tot s-a vorbit pe aici. Căutând şi eu să mai văd câte ceva despre acest subiect, am dat peste o fotografie, mi se pare foarte sugestivă:
http://en.wikipedia.org/wiki/Orana_Wildlife_Park
Ducând lucrurile poate la extrem, cred că din această imagine trebuie să înţelegem că pentru o întâlnire prietenoasă între om şi animal sălbatic e necesar ca una din părţi să fie în cuşcă, şi această parte poate fi oricare din cele două.
ApreciazăApreciază
Buna Adrian,
Am citit cu interes polemica iscata pe marginea afirmatiei tale ca acel urs ar fi trebuit impuscat. Ceea ce urmeaza sa spun este parerea cuiva (eu, adica) care isi petrece mai mult timp din viata in fata calculatorului decat in natura, deci ia-o ca atare si, te rog, nu te supara. Neavand privilegiul de a ma naste intr-o zona de munte si nici in vreo alta zona inca virgina dpdv al naturii, felul in care am ajuns sa privesc unele lucruri are, inevitabil, o componenta mai mult teoretica decat practica.
Cu voie sau din intamplare, din fata calculatorului poti sa ajungi sa vezi – documentate de altii – situatii concrete la care nu te-ai fi asteptat. De exemplu povestea unui fost orasean, pasionat de vanatoare, retras de unul singur in mijlocul salbaticiei din Alaska, pentru care ursii au devenit adevarati prieteni si care, dupa cativa ani, a fost fortat de autoritati sa se intoarca in oras pe motiv ca tulbura echilibrul natural al relatiei om-urs (natural insemnand ca noi ne ferim de ei si viceversa, cu exceptia cazului in care noi ii privim pe ei prin luneta unei pusti). Daca ai timp si stare pentru asa ceva, se poate gasi pe net: „The man who lives with bears”. Este cazul unuia care a supravietuit relatiei cu ursii.
Sau un alt documentar – „Grizzly man” – despre unul care n-a fost la fel de norocos.
Astea doua sunt cazuri exceptionale, dar cazurile a doi oameni care sustineau cauza ursilor. Exista documentare si despre problemele pe care le creeaza intrepatrunderea habitatelor celor doua specii. In tari precum Canada, cu o densitate a populatiei mult mai mica decat la noi, dar cu asezari umane ridicate prin zone frecventate de ursi, exista reprezentanti ai autoritatilor locale (rangeri cred ca se numesc) care se ocupa strict de tinerea la distanta a ursilor de comunitatile de oameni. Cand ursii se obisnuiesc sa vina la gunoaie sau in vizita prin curtile oamenilor, rangerii ii prind si ii muta (ma rog, ei au unde si cu ce). Cand ursii devin indrazneti si incep sa atace animale domestice sau localnici, ii impusca. Omul creeaza problema si tot omul o rezolva in sensul ca isi impune punctul de vedere.
Nu ma hazardez sa spun ca e bine sau e rau sa impusti ursi atunci cand consideri ca au devenit problematici. In calitate de om nu pot avea o parere obiectiva relativ la problema asta. Si noi ii mai casapim pe ei, dar si ei ne mai prind pe noi la cotitura. Per ansamblu – subiectiv si nedemonstabil – cred ca noi pe ei mai mult decat invers si asta pentru ca noi, ca specie dominanta, am ajuns sa le delimitam si controlam habitalele.
Din ce inteleg de la tine, problema ursilor din Bucegi este creata de om (repopularea si inmultirea intr-un areal insuficient izolat de prezenta oamenilor), deci va trebui rezolvata tot de om si inclin sa cred ca, la un moment dat, se va rezolva cu pusca, asta fiind solutia cea mai facila. Ca salvamontistii n-au apucat/vrut/stiut ca trebuie sa cheme padurarul sa impuste acel urs de pe Caraiman… pe mine nu ma mira. De ani de zile exista problema inca nerezolvata a ursilor de la gunoaiele din Brasov si a celor de pe drumul cotei, de la Sinaia. Am intalnit, acum vreo trei ani, un astfel de urs (adolescent) pe acea sosea si, de atunci, pe acolo nu mai urc decat cu masina. Am si mers atunci la jandarmi sa ii anunt ca e un urs pe sosea si mi-au raspuns ca stiu despre el, ca obisnuieste sa cerseasca mancare si ca altfel e inofensiv. Nu pot sa spun daca in privinta lui s-a actionat ulterior in vreun fel.
ApreciazăApreciază
Pentru că tot s-a discutat atât despre urs, mi-am amintit de niște fotografii de pe aici, cu o ursoaică, superbă, cu puii, era în a doua zi de Crăciun, asta apropo și de hibernarea urșilor :
https://buceginatura2000.wordpress.com/2012/12/26/
Se spune că ursoaica este o mamă excelentă, este hiperprotectoare cu puii ei, are un instinct matern foarte dezvoltat și din această cauză este și cea mai periculoasă mamă din rândul animalelor, pentru cei din jurul ei, vreau să spun. Cred că e bine ca orice om care merge pe munte să țină cont de acest lucru.
Am citit și că acel Grizzly Man, despre care a scris Liliana, a fost ucis de o ursoaică.
ApreciazăApreciază
Lasati-o balta toti cei care INCA va mai amagiti cu mitul G.M.D.(aka Gradina Maicii Domnului) .
DOAR la noi se mai poate vedea balega de urs si alte animale salbatice pe potecile montane,bla,bla,bla….Aiurea…
Sunteti asa redusi mintal incat sa credeti ca n-au cei din Germania sau oricare alta tara europeana posibilitatea sa populeze areale intregi(sute de mii de km patrati de paduri „virgine”) cu animale salbatice?? Chiar nu sunt capabili??
Oare?
Nu e chiar asa,ei doar tin foarte,foarte mult la integritatea fizica si psihica a concetatenilor.
Ei vor ca bunicii lor,copiii lor sa se plimbe linistiti,sa se relaxeze parcurgand traseele montane.Sa admire natura,nu sa mearga ca dobitocii cu frica in spate si sa faca cruce cand au terminat traseul intregi si nevatamati.
Stiu ca e greu de digerat punctul de vedere…
ApreciazăApreciază
Am si o invitatie pentru anumiti cititori, invitatie reprodusa partial mai jos:
„ACESTEA FIIND SPUSE, INVIT
pe urmatorii:
Ioan Stoenica: http://ioanstoenica.wordpress.com/
Daniela Boanta: danielabonta@yahoo.com
Goutte de Reve: http://gouttedereve.wordpress.com/
Cel care vinde biciclete: https://www.facebook.com/surmontbikeshop
Narcisa: http://www.travelgirls.ro/
Si pe prietenul meu Mihai Sterpu: https://www.facebook.com/mihai.sterpu
Sa-si manifeste iubirea fata de natura, fata de ursii ce vor avea de suferit prin inaintarea civilizatiei catre ei, prin efectuarea unor sesizari la institutiile de resort:
Ministerul Mediului: srp@mmediu.ro
Romsilva: office@rnp.rosilva.ro
Administratia Parcului Natural Bucegi: bucegipark@gmail.com
Respectivele sesizari trebuie sa cuprinda:
1. Numele complet si adresa, sesizarile anonime se vor clasa
2. Intrebarile de mai jos:
“- De ce au fost scoase panourile ce reflectau gradul de protectie al zonei?
– Va fi mutata limita Parcului Natural?
– Exista aviz de mediu pentru “eliberarea” acelei suprafete de copaci?
– De ce s-au taiat copacii fara stampila?
– Ce destinatia va avea acea zona?
– Doresc sanctionarea padurarului si a ocolului silvic, precum si imputarea prejudiciului, acestora!”
Intreaga invitatie, se regaseste in acest loc:
https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/10/22/s-au-gandit-sa-ma-ia-niste-copaci-ilegal-din-padurea-ursilor/
ApreciazăApreciază
despre situatia ursilor in Romania, e mult de scris.
Am citit rapoartele despre ursi din Comisia Europeana. Situatia prezentata de institutiile romanesti e incompleta si asta ne afecteaza: ministerul mediului/padurilor habar nu are cum sa gestioneze padurea si ursii.
In momentul asta, ministerul a declarat ca Romania are cam 40% din populatia de ursi a europei (peste 6mii, din totalul de 15 mii) . Mai sunt 7 ursi in italia, cateva mii in polonia, etc.
Deoarece avem habitat sanatos pt urs (un urs are nevoie de un perimetru de 50-100km2, doar pt el, fiind un animal singuratec, si are nevoie de spatiu de vanatoare. Prezenta lui, ca varf de ecosistem, indica faptul ca ecosistemul e sanatos, echilibrat. Singurul pericol ramane omul. Dar omul a tocat acest ecosistem, cu autostrazi/partii de schi, pensiuni etc. asta inchizand culuarele de legatura intre areale, reducand circulatia ursilor naturala, ce omoara diversitatea genetica, etc.
Protectia ursilor a dus la dezvoltarea lor colosala, daca in anii post razboiaie mondiale erau raportati 2000 ursi, in 1970-1980 erau declarati 7000-8000 de ursi, astazi avand 6000-6500. Cu aceste cifre, ministerul padurilor aproba vanatoarea de 70-100 ursi pe an, contra cost. Costul e functie de dimensiunea ursului, romanii platind jumatate din pret: de la 5000 euro la 23 000 euro. Si da, vin ‘vanatori’ de soi la noi in tara, sa impuste un urs (cazul regelui Spaniei, membru in wwf … care a calcat pe bec si nerespectat legea, si vanat 2 ursi in loc de unu…)
Ei, problema e grea. Ecosistemul romanesc NU MAI POATE suporta atatia ursi!! si asta datorita intrarii oamenilor in habitatul lor, Pt ca in zonele unde s-au construit pensiuni, si celelalte plante/animale cu care se mai hraneste ursul au disparut. Dar ursul s-a adaptat, e un animal f. inteligent: a gasit mancare la pubele…
Sunt niste cifre care compara ecosistemul muntilor romanesti cu suprafata parcului Yellowstone . Si toturi, in parcul Yellowstone sunt aprox. 4000 de ursi. Intradevar, sunt mai mari decat ursul brun din Romania, dar … 6000 sunt prea multi, pt cat pamant le-a mai ramas.
Ca o concluzie, ursul are mai multe probleme in Romania, de la mizeria umana(gunoaiele lasate peste tot), construitul haotic(de gunoaiele umane), pana la administrarea proasta din institutii.
Solutii care le vad eu: vandutul ursilor din zonele supra populate. Adica vanduti altor tari, ca Italia, Elvetia, tarile nordice etc. tari ce au zone de munte si incearca sa reconstruiasca populatia de ursi. Eventual un urs contra unei ambulante utilate …. sa salvam nu numai ursii, ci si oamenii.
ApreciazăApreciază
Mă bucur că Arakelian a scris acest comentariu.
Aşa este, nu putem vorbi despre urşii din România doar aşa, la modul idilic, fără să cunoaştem nişte aspecte, fără să avem nişte informaţii.
În România, ursul brun se găseşte din cele mai vechi timpuri, până în prima jumătate a secolului XIX se găsea în întreaga ţară, din Delta Dunării până în Carpaţi. Apoi, din cauza omului, teritoriul lui s-a restrâns tot mai mult, retrăgându-se în Carpaţi.
De acolo de sus, de la Ministerul Mediului, de unde se iau decizii, lucrurile cred că sunt privite aşa, mai detaşat, mai relaxat, la nivel macro, ei lucrează cu cifre.
Se estimează că în România sunt circa 6500 de urşi, dar nimeni nu este sigur de această cifră, pentru că o metodologie bună de numărare a urşilor presupune eforturi financiare mari, pe care, bineînţeles, nu ni le permitem. Am citit că cel mai mare număr de urşi, după al doilea război mondial vorbesc, s-a înregistrat în perioada anilor ’80, în 1988 erau cam 8000 de urşi.
Dar trebuie să ne întrebăm dacă aceşti urşi au şi unde să locuiască, să vieţuiască. În condiţiile în care pădurile României sunt tot mai puţine, de la o zi la alta, e limpede că şi urşii au o problemă. Şi astfel, vine Ministerul şi spune că ţinând cont de dimensiunea habitatelor rămase, cota optimă de urşi în România ar fi cam de 4000 de exemplare.
Urmarea? Trebuie să mai reducem din numărul de urşi.
Pe cealaltă parte, ursul brun este protejat de lege, este pe „lista roşie”, fiind o specie pe cale de dispariţie, deci nu se vânează.
Dar s-a inventat o cotă legală de „recoltare” la urs, ce se dă ca derogare de la lege, în fiecare an, de către Ministerul Mediului, în ideea de a se preveni, de a se evita problemele generate de numărul mare de urşi şi interacţiunea inevitabilă a acestora cu omul.
Am înţeles că în ultimii 10 ani, această cotă legală a fost cam aceeaşi, adică în jur de 300-350 de urşi pe an, indiferent de mărimea pagubelor provocate de urs, indiferent dacă au fost incidente sau nu.
Deci, în fiecare an se împuşcă legal circa 300-350 de urşi în România şi problema este că nu există nicio garanţie că se împuşcă acele exemplare care chiar au produs pagube omului, care au provocat diverse incidente, care prezintă deviaţii comportamentale, etc.
Pentru că în teren, la nivel micro, ne lovim de realitatea cea de dincolo de cifre. Astfel, sunt turişti care merg pe munte şi se întâlnesc cu ursul, sunt urşi care vin la gunoaie, urşi care coboară până în localităţi, omoară şi fură animalele oamenilor, distrug livezi, grădini, apar conflictele între om şi urs, sunt răniţi sau omorâţi oameni, la fel şi urşi, etc., aspecte care ar trebui ţinute mult mai bine sub control de către autorităţi.
ApreciazăApreciază
Mariana, te contrazic, exista o metodologie f. matura, in Romania, in controlul popualtiei animalelor salbatice. Fiecare padurar contorizeaza si raporteaza cifrele cu populatia de animale de pe supr controlata de el. Ursii sunt cei mai controlati pt ca ei se surpapun pe supr a mai multor padurari (un urs are nevoie de 50-100km2), dar si oamenii din sat interactioneaza si pot informa directia silvica.
Problema ramane la minister, ce intentionat nu centralizeaza datele!!!!!, pt a lasa loc de braconaj si de spagi, ce au lalait cu aproape 2 ani timiterea raportului catre Comisia Europeana. Braconajul, astazi, in Ro, la scara mica este aproape inexistent. Avem insa mari braconieri: oameni din minister, regele spaniei, presedintele nu stiu carui club de fotbal etc. ce isi aranjeaza …. ‘vanatorile alese’.
Situatia ursilor ce vin la gunoaie si in sate, e intentionat lasata asa. Padurarii nu au dreptul sa faca aproape nimic, decat sa raporteze… unii primesc bani si dispozitie pt ai hrani in perioade proaste, dar f. multi nu.
In rest, despre turistii care sunt raniti de ursi, nu pot sa zic decat un singur lucru: OMUL e cel care intra pe teritoriul ursului. Sa isi asume asta cu maturitate si responsabilitate.
ApreciazăApreciază
Buna seara si va multumesc pentru comentariile extrem de bine efectuate.
Mariana a spus ce stia, ca un om educat, de bun simt.
Felicitari pentru un comentariu ce reflecta intocmai realitatea…acel adevar necunoscut de iubitorii naturii de ocazie, usor de manipulat.
Sa va mai spun ca Bucegii au 300 kmp. Sa presupunem ca zona Prahoveana, cuprinsa intre muntele Dichiu si muntele Bucsoiu, are 100 kmp. Sincer nu stiu cat are, dar oricum este mult…In aceasta zona, la aprecierea mea, sunt cel putin 50 de ursi si ursoaice cu pui. Estimarea mea arata ca in Parcul Natural Bucegi sunt minimum 100 de ursi. Eu vorbesc asa…sa ma aflu in treaba, pentru o comparatie. Realitatea este mai crunta, sunt mult mai multi ursi decat spun, dar ca si comparatie…la 300 Kmp sunt 100 ursi, aceasta fiind varianta fericita si ireala.
Normal ca sunt intalniti atat de des…ce masuri ar trebui luate, nu prea stie nimeni. Sunt multi, nu mai au paduri, fiind taiate de oameni, deci ce facem cu ei? Strainii nu-i vor la ei, vor sa-i vaneze la noi, relocarea inseamna costuri mari si braconare departe de ochii lumii, sa faci rezervatii ca la Zarnesti iar nu merge, ca tot un fel de zoo este, dar pe arii mai largi…problema nu este doar la specia urs…deocamdata nu se doreste sa se implementeze ceva serios, la nivel national.
ApreciazăApreciază
Eu stiam cifrele alterate,… De, in spatele calculatorului si la 2500km distanta nu am precizia ta ( stiam ca Bucegii au…500km patrati …, deci…). In plus, trebuie mentionat, ecosistemul ursului presupune padure, si cum Bucegii au o parte acoperita de vegetatie sub alpina, in care ursul nu se simte bine, si il evita, ajunge acolo cand nu are de ales.
Asa cum ai argumentat, zona e supra populata de ursi si de oameni, de aceea cei 2 se intalnesc.
Neaparat sa adaug alta informatie: datorita usurintei cu care ursii gasesc gunoaie, dar si datorita populatiei mare de ursi, viata lor familiala s-a schimbat. In primul rand, sansa naturala de a intalni o femela la momentul perfect a crescut de sute de ori. In al 2lea rand,la ursul salbatec, ursoaica naste 1 pui, astazi, la ursii tomberonezi s-au raportat nasteri cu 2-3 pui. Si toti au sanse maxime de supravietuire, pt ca hrana abunda…
ApreciazăApreciază
Dacă tot l-am tocat pe săracul urs românesc pe toate părțile, mai scriu încă ceva.
Cred că nu strică să probăm unele afirmații cu documente concrete.
Am căutat actul normativ prin care se stabilește acea cotă de recoltare la urs pentru sezonul 2013-2014. Este Ordinul nr.2187 din 20.09.2013 al Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, pentru aprobarea derogărilor în cazul speciilor urs, lup și pisică sălbatică, publicat în Monitorul oficial numărul 599 din 25.09.2013.
Prin acest ordin se aprobă pentru sezonul 2013-2014 un număr maxim de intervenție la urs de 436 de exemplare !!!
Mă amuză, dacă pot spune așa, că la articolul 4, alin.(2), se menționează că se pot recolta, printre altele, și „exemplarele aflate în intravilanul localităților”.
Păi în cazul Bucegilor, dacă se recoltează toate exemplarele de urs surprinse în controversatul intravilan al comunei Moroeni, județul Dâmbovița, înseamnă că Parcul Natural Bucegi rămâne fără urși, sau aproape.
Îl reproduc și aici, acest ordin, pentru cine vrea să-l citească:
„ORDIN nr. 2.187 din 20 septembrie 2013
pentru aprobarea derogărilor în cazul speciilor urs, lup şi pisică sălbatică
EMITENT: MINISTERUL MEDIULUI ŞI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 599 din 25 septembrie 2013
Având în vedere prevederile art. 38 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, şi prevederile art. 1 alin. (1) lit. a) din Procedura de stabilire a derogărilor de la măsurile de protecţie a speciilor de floră şi de faună sălbatice, aprobată prin Ordinul ministrului mediului şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 203/14/2009 şi Avizul Academiei Române nr. 3.190/CJ din 20 septembrie 2013,
în temeiul art. 13 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 48/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi pentru modificarea unor acte normative în domeniul mediului şi schimbărilor climatice, cu modificările şi completările ulterioare,
ministrul mediului şi schimbărilor climatice emite următorul ordin:
ART. 1
Prezentul ordin reglementează:
a) recoltarea sau capturarea exemplarelor din speciile urs, lup şi pisică sălbatică, aflate în mediul natural, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic;
b) recoltarea sau capturarea în scopul relocării, deţinerea, transportul, schimburile în scopul repopulării sau reintroducerii exemplarelor acestor specii recoltate/capturate din natură, în oricare din stadiile ciclului lor biologic, precum şi comerţul cu produse obţinute din exemplare de urs recoltate conform prezentului ordin.
ART. 2
Se aprobă numărul maxim de intervenţie în cazul speciilor de urs, lup şi pisică sălbatică, pentru care se aplică prevederile art. 1 după cum urmează:
a) urs (Ursus arctos) – 436 de exemplare;
b) lup (Canis lupus) – 495 de exemplare;
c) pisică sălbatică (Felis silvestris) – 420 de exemplare.
ART. 3
(1) Un număr de 406 de exemplare de urs, 485 de exemplare de lup şi 410 exemplare de pisică sălbatică se repartizează pe judeţe şi gestionari de fonduri cinegetice, pe baza studiilor de specialitate realizate, pentru situaţiile prevăzute la art. 1 lit. a), conform anexei nr. 1.
(2) Un număr de 30 de exemplare de urs, 10 de exemplare de lup şi 10 exemplare de pisică sălbatică rămâne la dispoziţia autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, pentru situaţiile prevăzute la art. 1 lit. b).
ART. 4
(1) Se stabilesc perioadele de derogare şi metodele pentru recoltare, după cum urmează:
a) pentru speciile lup şi pisică sălbatică: până la 31 martie 2014, prin metodele „la goană”, „la pândă” şi „la dibuit”;
b) pentru specia urs: până la 30 noiembrie 2013 prin metodele „la goană”, „la pândă” şi „la dibuit” şi până la 31 decembrie 2013 şi între 15 martie 2014-14 mai 2014, prin metodele „la pândă” şi „la dibuit”.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), exemplarele din speciile lup şi urs care pun în pericol sănătatea şi securitatea publică, exemplarele aflate în intravilanul localităţilor, cele care frecventează locurile special amenajate pentru adăpostirea animalelor domestice, punând în pericol siguranţa acestora şi/sau a personalului de deservire, precum şi cele prezente la cadavrul animalului domestic ucis de acestea, aflat în afara habitatului natural al speciilor de faună sălbatică, pot fi recoltate, prin metoda „la pândă”, sau capturate şi în afara perioadelor stabilite pentru derogare.
(3) Recoltarea sau capturarea exemplarelor din speciile lup şi urs în condiţiile alin. (2) se poate realiza numai cu acordul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, prin avizul Direcţiei managementul ariilor naturale protejate, în baza documentelor întocmite conform Hotărârii Guvernului nr. 1.679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, precum şi obligaţiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice şi proprietarilor de culturi agricole, silvice şi de animale domestice pentru prevenirea pagubelor, a avizului administratorului/custodelui ariei naturale protejate, după caz, şi a dovezii că fiecare exemplar a fost monitorizat şi identificat în vederea recoltării, iar exemplarele recoltate în aceste condiţii se deduc din numărul total de exemplare prevăzut la art. 2.
(4) Recoltarea sau capturarea exemplarelor din speciile urs şi lup în condiţiile alin. (2) se poate realiza numai cu personalul tehnic de specialitate angajat al gestionarilor fondurilor cinegetice, iar exemplarele recoltate rămân în patrimoniul gestionarului cinegetic, fără a putea fi înstrăinate.
ART. 5
(1) Recoltarea sau capturarea în scopul relocării a exemplarelor prevăzute la art. 3 alin. (2) care pun în pericol sănătatea şi securitatea publică, a exemplarelor aflate în intravilanul localităţilor, a celor care frecventează locurile special amenajate pentru adăpostirea animalelor domestice, punând în pericol siguranţa acestora şi/sau a personalului de deservire, fapt dovedit prin documente conform Hotărârii Guvernului nr. 1.679/2008, se poate realiza numai cu acordul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, prin avizul Direcţiei managementul ariilor naturale protejate.
(2) Recoltarea sau capturarea exemplarelor din speciile de urs, lup şi pisică sălbatică în condiţiile alin. (1) se poate realiza tot timpul anului, doar de către personalul tehnic de specialitate angajat al gestionarilor fondurilor cinegetice, iar exemplarele recoltate rămân în patrimoniul gestionarului cinegetic, fără a putea fi înstrăinate.
ART. 6
În vederea recoltării exemplarelor prevăzute la art. 3 alin. (1), pentru motive întemeiate, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului poate modifica modul de repartizare a exemplarelor prevăzute în anexa nr. 1, între judeţe şi gestionari, la propunerea gestionarilor fondurilor cinegetice şi în baza notelor de constatare întocmite în cazul producerii unor incidente menite să pună în pericol sănătatea şi siguranţa publică sau al unor pagube aduse culturilor agricole sau animalelor domestice.
ART. 7
(1) Exemplarele recoltate în condiţiile art. 3 pot fi deţinute şi transportate numai crotaliate şi însoţite de copii ale autorizaţiilor de vânătoare şi a fişelor de evaluare a trofeelor, după caz.
(2) Crotalia reprezintă marca/sigiliul care se aplică individual exemplarelor (blană, craniu şi carcasă, după caz) din speciile prevăzute la art. 2 imediat după obţinerea lor în urma recoltării, pe teritoriul României, în stare moartă, cu respectarea legislaţiei în domeniu.
(3) Crotalia este utilizabilă o singură dată şi va conţine un cod alfanumeric cu următoarele informaţii: codul ISO din două litere al României – RO, reprezentând ţara de origine, un număr serial unic de identificare din 7 cifre, specia şi perioada recoltării exemplarului.
(4) Crotaliile vor fi achiziţionate şi eliberate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului prin intermediul autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului, la eliberarea autorizaţiei pentru recoltare/capturare, persoanelor juridice autorizate să captureze exemplare din speciile prevăzute la art. 1, în urma acordării derogării de la măsurile de protecţie a speciilor de faună sălbatică strict protejate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
(5) La eliberarea autorizaţiei pentru recoltare/capturare, autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului poate repartiza pe fonduri cinegetice exemplarele pentru care gestionarul a primit număr maxim de intervenţie, în baza notelor de constatare întocmite în cazul producerii unor incidente care să pună în pericol sănătatea şi siguranţa publică sau al unor pagube aduse culturilor agricole sau animalelor domestice.
(6) Beneficiarul are obligaţia să returneze autorităţii publice teritoriale pentru protecţia mediului crotaliile neutilizate după încheierea perioadei acordate pentru aplicarea derogării. Autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului va returna crotaliile neutilizate în perioada specificată pe acestea către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, care va asigura distrugerea acestora. Nereturnarea crotaliilor neutilizate atrage neacordarea numărului maxim de intervenţie pentru sezonul următor.
(7) Persoanele care deţin exemplare marcate conform prevederilor prezentului articol au obligaţia de a asigura integritatea crotaliei. Deţinătorul exemplarului are obligaţia de a informa autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, fără întârzieri nejustificate, despre pierderea sau distrugerea neintenţionată a crotaliei.
(8) Schimburile în scop ştiinţific, de educaţie, de repopulare sau reintroducere ale exemplarelor ori ale părţilor şi produselor acestora, recoltate din natură în limitele prevăzute în prezentul ordin, precum şi deţinerea sau comerţul cu părţi sau produse obţinute din exemplarele de urs recoltate conform art. 4 alin. (1) lit. b) se pot efectua doar cu respectarea prevederilor regulamentelor Uniunii Europene şi a legislaţiei specifice privind comerţul cu specii de floră şi faună sălbatică.
ART. 8
(1) Gestionarii fondurilor cinegetice care au recoltat sau capturat un exemplar în baza derogării stabilite prin prezentul ordin au obligaţia să transmită agenţiei judeţene pentru protecţia mediului de pe raza administrativ-teritorială unde s-a desfăşurat acţiunea de recoltare un raport cu privire la acţiunea derulată, în termen de 30 de zile de la data recoltării. Modelul raportului este prevăzut în anexa nr. 2.
(2) Rapoartele prevăzute la alin. (1) trebuie însoţite de documente justificative, în conformitate cu motivul derogării.
(3) Gestionarii fondurilor cinegetice care au recoltat un exemplar în baza derogării stabilite prin prezentul ordin au obligaţia să recolteze probe biologice pentru analize genetice de la exemplarele recoltate şi să le transmită autorităţii ştiinţifice CITES – Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice.
(4) Netransmiterea în termen a rapoartelor completate conform alin. (1) şi (2) şi a probelor biologice recoltate conform alin. (3) atrage neacordarea numărului maxim de intervenţie pentru sezonul următor.
(5) Agenţiile judeţene pentru protecţia mediului transmit Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, în maximum 45 de zile de la data aplicării derogării, un raport referitor la rezultatele acesteia în baza datelor prevăzute la alin. (1).
ART. 9
Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 10
La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 3.456/2012 pentru aprobarea derogărilor în cazul speciilor urs, lup şi pisică sălbatică, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 20 septembrie 2012.
ART. 11
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul mediului şi schimbărilor climatice,
Rovana Plumb
Bucureşti, 20 septembrie 2013.
Nr. 2.187.”
ApreciazăApreciază
Multumim, Mariana! Foarte buna completarea!
ApreciazăApreciază
Adrian,conform principiului dualitatii(barbat-femeie,frumos-urit,bine rau,etc),totdeauna se vor gasi comentarii de ambele parti.Eu merg des (si cu grupuri de copii) pe munte si am intilnit de multe ori ursul insa cind aude voci de om sau „miroase” omul IL OCOLESTE.Ursii din Bucegi sunt invatati la mincare,de oameni,din inconstienta.Acel urs a gasit si el un cadavru si infometat fiind „a pus botul”.Ocolul Silvic nu-si face datoria.Personal le-am spus unde au birlogul,unde sa le dea de mincare,insa nu se intimpla asa ceva.Parerea mea este ca ne „inflacaram” prea repede.Vor fi multi care sa ma combata,insa ma astept la asta ,conform principiului amintit mai sus.Putini inteleg cu adevarat ce inseamna „SA TRAIESTI IN ARMONIE CU TINE INSUTI SI CU NATURA INCONJURATOARE”.
ApreciazăApreciază