In urma cu o saptamana, pe 7 septembrie, scriam un articol, denumit partial: „Intoarcerea la inocenta!”. Pentru ca asa a fost acea zi, o intamplare curata a vietii.
In acea zi, un plan initiat de Radu-UnBolovan s-a materializat. Pe 7 septembrie 2013, dupa circa un an de la initierea demersurilor, a avut loc un moment ce va ramane in istoria Parcului Natural Bucegi. A fost unul dintre lucrurile bune ce se fac pentru acest munte si implicit pentru aceia care cu bun-simt il viziteaza! Sau…cu dedicatiile aferente :)
Acum un an de zile, mergeam cu Radu Bolovanul la Stancile Sf. Ana sa privim icoana pictata pe stanca in urma cu cine stie cati ani. Vremea fiind rece, nu a permis ca pictorita contactata de Radu sa restaureze icoana Sf. Ana, astfel ca a fost amanat totul pentru vara lui 2013. Coincidenta sau nu, slujba de resfintire a icoanei a avut loc cu o zi inainte de 8 septembrie 2013-Nasterea Maicii Domnului si cu doua zile inainte de Sf. Ioachim si Ana.
La sfarsitul lunii august, departe de ochii curiosilor, intr-un fel de anonimat, au demarat lucrarile de restaurare…astfel de lucruri asa se fac, departe de mandria si orgoliile omenesti.
Multumiri pentru aceasta fapta mare, urmatorilor: Radu UnBolovan-initiatorul si coordonatorul lucrarii, pictoritei Cerasela Ciuca-restaurator renumit, printre altele a restaurat picturi pe la Voronet, d-lui Horia Iuncu si Administratiei Parcului Natural Bucegi, Jandarmeriei, parintelui Tanase Benone, d-lui Sarateanu-SC Comsar Total si intregii asistente prezente cu respectiva ocazie…fiecare cu rolul sau in aceasta poveste…putin din fiecare dintre cei aflati acolo pe 7 septembrie 2013 va ramane imprimat prin acele locuri…
Invitatii si nebunii cu presa, sarbatorirea evenimentului sau taieri de panglici nu s-au facut. A fost un lucru realizat cu modestie, cu evlavie, fara publicitate inutila. Cu toate acestea, in acea zi s-a scris o fila de istorie: icoana celui mai vechi loc religios al Vaii Prahovei, atestat la 1453, a fost restaurata dupa mai bine de 100 ani. Ultima actiune de acest gen a avut loc in anul 1908.
7 septembrie 2013 a fost o zi unica, plina de frumos, emotie, ganduri si fapte curate, o adevarata intoarcere la inocenta sau „ce zici? daca am fi aici peste 2000 de ani?”. Intrebarea care a suscitat imaginatia unora, intr-un fel in care nu s-ar fi asteptat nimeni.
Bucurati-va, asadar, ca dupa 105 ani a fost restaurata principala urma religioasa a Vaii Prahovei si muntilor Bucegi. Se poate vizita oricand acel loc, drumul este inchis insa cu o bariera, „obstacol” reamplasat de conducerea Muzeului National Peles si de mine in 2012 – o alta poveste. De la bariera se merge cel mult timp de 5 minute pe jos pana la acel loc religios…
Sa aveti numai ganduri bune cand pasiti prin acele locuri incarcate de istorie!
Drumul spre Stanci
In timpul slujbei
Resfintirea
„Ce zici? Daca am fi aici peste 2000 de ani?” :) – cliseu reluat din data de 7 septembrie
Acum poze din timpul restaurarii:
Schela facuta de angajatii SC Comsar Total
Anul 1863…am pozat inscriptiile pentru ca in viitor, poate vor disparea
La aceasta :)) 1943-Jana si Nicu, adica acum 70 de ani…cred ca au murit de mult! Poate si altii se vor uita la poze peste inca 70 de ani si noi nu vom mai fi ;) Bine ca raman pozele :)
Oare daca as scoate tot blogul la imprimanta color, cate mii de pagini ar insemna si ce cost ar fi? Ma intreb acum pentru prima oara. Dar oricum au cei de la Primaria Busteni cel putin 1000 de pagini. Fiecare articol era acum cateva luni printat, conspectat, subliniat si apoi dus pe masa primarului si a altora din institutie. Sa vada si acestia ce nenorociri fac eu, cate rele…inamicul :)) Dar eu facand prea multe lucruri bune, i-am dezamagit si cred ca au abandonat. Mai fac asa cate o informare de cateva pagini…si eu chiar ma bazam ca va exista o arhiva a blogului pe la primarie :)
Nisa veche sapata in stanca, odinioara acolo era un text cu litere chirilice
Icoana in curs de restaurare, dupa 2 zile de munca…folosindu-se o pensula foarte mica, necesara la reparatii si detalii
Aproape refacuta
Acestea sunt Peretele cu Icoane si Grota Pustnicului de la Stancile Sf. Ana – cel mai vechi loc religios al Vaii Prahovei
Tot luna august, dar alt an…1869. Ador sa privesc si sa citesc chestii din acestea, pot sta ore in sir si nu simt ca trece timpul :)
Tricolorul…nu se vede de la sol, decat cu mare atentie. Am avut noroc cu schela si am pozat in detaliu. Cine stie ce vechime are si acesta…
Una dintre cele mai clare inscriptii pastrate
Dupa cum vedeti, am postat cateva imagini, ca am facut multe-multe, pentru a va arata si importanta istorica a acestui loc. Singura protectie a zonei Stancile Sf. Ana este una din punct de vedere al mediului…sunt declarate monument al naturii. Din nefericire, Peretele cu Icoane nu este monument istoric, desi ar fi trebuit sa fie, nu este in niciun patrimoniu…este de izbeliste. Desi un loc istoric, religios, se afla insa in paragina. Pe 7 septembrie 2013, datorita in principal sinaianului Radu-UnBolovan, -este meritul lui in primul rand-, s-a refacut partial acest perete.
Cu voia lui Dumnezeu, ce a mai ramas, va fi restaurat in 2014!
La randul sau, Radu a detaliat aceasta actiune, cu bunul sau simt caracteristic, pe site-ul propriu: https://www.unbolovan.com/2013/09/11/restaurarea-icoanei-de-la-stanca-sfanta-ana-din-sinaia/
….
Sa continui, cu partea a doua a titlului.
Asadar, daca mergeti astazi la hramul Manastirii Caraiman din Busteni, veti gasi moastele Sf. Imparati Constantin si Elena. Nu uitati insa ca niciun fel de astfel de relicva sfanta nu face minuni pana cand nu-l primiti pe Dumnezeu in suflet.
Tot legat de Sf. Imparati Constantin si Elena, pot sa mai adaug ca acesta este si hramul unei grandioase biserici din statiunea Predeal, numita de cei de pe aici si din Valea Prahovei, catedrala. Probabil datorita constructiei impozante. Intr-o seara, am pozat-o din DN 1. Ma gandeam cu ce ocazie sa public pozele si iata ca a sosit momentul:
O constructie superba, intr-un oras frumos, linistit
Ce faceam oare in anii trecuti pe 14 septembrie? In 2010, pozam garile din Valea Prahovei, transformate in santiere, in 2011, eram la manastirea Caraiman la slujba, dupa ce cu o zi inainte participasem la stingerea incendiului din zona Piciorul Babelor, in 2012, pe 14 septembrie ma pregateam pentru maratonul din muntii Ciucas, ce avea loc pe 15.09, dupa ce pe 13.09. am fost prin Valea Bucsoiului, intr-o poiana superba. In 2013…sa vedem pe unde voi fi :)
REVENIRE 15.09. Ieri a fost Ziua Crucii, unde puteam sa fiu? Decat printre cruci :) Voi scrie saptamana viitoare! A fost foarte frumos!
Sa aveti o zi frumoasa!
BUCEGI NATURA 2000 
Frumoasa actiune si felicitari cui a intiat-o si a dus-o la bun sfarsit, asa este bine sa se faca ceva fara prea mare tamtam cu presa, panglici si oficilialitati.Interesanta biserica care ai prezentat-o , eu nu am mai vazut asa o forma la bisericile ortodoxe.
ApreciazăApreciază
Biserica este realizata dupa anul 2000, in istoricul ei se spune ca este ridicata in „stil montan”…asa au fost planurile :) Oricum este impozanta!
ApreciazăApreciază
Marete lucruri!Cum faci si ce faci ,asa esti!Menire,chemare,pt.bine.Asa stiu ,ca nimeni si nimic necurat nu se atinge de facatorii de bine!Dumnezeu sa va aiba in paza Sa!
ApreciazăApreciază
Multumim, da, Dumnezeu este prezent in orice lucru bun. Numai bine!
ApreciazăApreciază
O seara placuta pe ritmuri indiene :
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Va multumesc si va doresc si eu o seara cat mai buna!
ApreciazăApreciază
Mi-a plăcut mult acest articol, am vrut să scriu mai demult, dar abia acum reuşesc.
Este aproape de necrezut faptul că în zilele noastre cineva îşi mai propune un asemenea obiectiv, şi anume, restaurarea prin eforturi proprii a unei vechi icoane, pictată pe o stâncă, într-un loc ce este acum abandonat şi uitat.
Multe aprecieri şi felicitări pentru Radu-UnBolovan, ceea ce a făcut este un gest frumos, înălţător, un gest care ne face viaţa mai frumoasă!
Mulţumim şi pentru fotografiile cu inscripţii, pentru aducerea lor la lumină, sunt destul de greu de observat altfel aceste inscripţii.
După cum am citit, începutul vieţii religioase în acest loc este legat de anul 1453, anul căderii Constantinopolului, şi chiar mă gândeam că în acest an, 2013, s-au împlinit 560 de ani de la acele evenimente. Dacă vechea cetate a Bizanţului trecea sub stăpânire otomană, dacă se închideau nişte altare, iată că se deschideau altele, unele şi pe aici prin Bucegi, parcă pentru a arăta încă o dată că orice sfârşit este un început.
Astăzi, schitul Sfânta Ana se află în alt loc, undeva mai sus de aceste stânci, iar aici au rămas doar nişte inscripţii pe un perete de stâncă, nişte icoane, o grotă… Nu ştiu din ce an o fi icoana care a fost restaurată, dar cred că în arhivele mănăstirii Sinaia sunt informaţii, date despre acest loc şi despre această icoană. Nu înţeleg de ce mănăstirea Sinaia nu acordă mai multă atenţie acestui loc, loc ce marchează un punct de pornire în viaţa monahală din această zonă.
Arhimandritul Nifon Popescu, cel ce a fost stareţul cu numărul 14 al mănăstirii Sinaia, în perioada 1888-1909, a scris mai multe cărţi despre mănăstirea Sinaia, despre schitul Sfânta Ana, despre Bucegi, a înfiinţat muzeul şi biblioteca mănăstirii, a fost preşedintele Societăţii Carpatine Sinaia, societate care, printre altele, a construit şi pavilioane prin munţi, cum au fost cele de la Piscul Câinelui, Vârful cu Dor şi Stâncile Sfânta Ana, în 1897. În prezent, aceste pavilioane nu mai există.
Tot stareţul Nifon a scris şi despre călugărul Inochentie, cel care a vieţuit în pustie la Sfânta Ana, în perioada 1851-1877.
Pentru că tot s-a vorbit aici, pe acest blog, de troiţele din Scheii Braşovului şi ne-am amintit de ele, mă gândeam că şi aici, la stâncile Sfânta Ana, s-ar potrivi foarte bine lângă peretele de stâncă cu acele scrieri şi icoane, o cruce de piatră, cu nişte inscripţii, pentru a marca mai bine acest loc.
Peste aceste cruci de piatră din Scheii Braşovului, vechi de sute de ani, aşezate la răspântii de drumuri, au trecut războaie cumplite, molime, incendii, inundaţii, secete, cutremure… s-au perindat atâtea stăpâniri, au fost vremuri de prigoană… si totuşi, ele au dăinuit peste timp, parcă o putere de deasupra celei omeneşti le-a ocrotit. Cu atât mai mult cu cât o cruce este mai uşor de distrus, de înlăturat, decât o biserică, de exemplu.
Probabil unii vor spune: „Ei, asta-i acum, cruci de piatră ne lipsesc sau alte bazaconii de acest gen… sunt nişte chestii de mult timp depăşite…!”.
Dar eu cred că nu putem trăi aşa, ca şi cum noi am fi primii oameni pe acest pământ, şi, totodată, şi ultimii. Ceea ce suntem noi acum, mai buni sau mai puţin buni, este rezultatul unui întreg proces de evoluţie, proces care continuă…
Dar, să revin. Încă o dată, multe felicitări şi mulţumiri lui Radu-Un Bolovan, şi celor ce l-au ajutat şi susţinut, pentru restaurarea acestei frumoase icoane, pentru readucerea în atenţie a acestui minunat loc din Bucegi, pentru tot ceea ce înseamnă acest gest deosebit !
ApreciazăApreciază
Radu a vrut sa fie totul mai asa, mai anonim, ca asa se fac faptele bune. Eu l-am lasat, l-am inteles, dar dupa consumarea evenimentului a trebuit sa existe o mentiune cat de cat detaliata…a se vedea acest articol. Lui i s-a parut putin lucru, pentru ca asa este firea lui, de om bun. Cred ca s-a si suparat putin pe mine, ca am scris de el, dar stii, sunt prea multe lucrurile rele ce se intampla in prezent, ca sa ne permitem sa trecem in anonimat astfel de fapte de interes general. Desi nu-i plac, merita toate multumirile, felicitarile.
La o troita, la acele stanci, m-am gandit si eu de vreo 2 ani, insa nu am reusit sa-mi imaginez una. Ceea ce este un lucru foarte ciudat, mie imi vin nu stiu cate idei si am si imaginea acestora in minte. Dar in acest caz…
Cred ca ar merge o cruce de piatra in acea grota…zic si eu.
Ma bucur ca am participat la sfintirea icoanei, ca am mai trecut pe acolo…ce s-a intamplat la Sf. Ana, va trai mai mult decat noi participantii…
ApreciazăApreciază